Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 304/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 304/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.304/2013
Ședința nepublică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. A.
Judecător: E. S.
Judecător: D. D.
Grefier: L. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași
– a fost reprezentat prin procuror: P. E.
Componența completului de judecată pentru termenul de astăzi a fost stabilită prin procesul-verbal de înlocuire nr.28 încheiat la data de 20 martie 2013 urmare faptului că titularul completului de judecată penal R4-1, doamna judecător C.-M. D. lipsește din instanță, aflându-se în concediu medical, în componența completului fiind inclus primul judecător din lista de permanență, respectiv doamna judecător D. D., potrivit programării ședințelor de judecată pentru perioada 03.01.2013 – 30.06.2013, avizată prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr.40 din data de 06.12.2012.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul S. F., împotriva sentinței penale nr.2764 din data de 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect tâlhărie (art.211 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința nepublică se prezintă inculpatul S. F., personal, în stare de deținere, asistat de avocat T. C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că recursul inculpatului se află la al treilea termen de judecată, precum și faptul că la dosarul cauzei a fost depus procesul-verbal de înlocuire nr.28 încheiat la data de 20 martie 2013.
Interpelat, inculpatul S. F. învederează instanței că își menține recursul formulat, însă nu dorește să dea declarație în cauză. Totodată, precizează că a promovat prezentul recurs pentru ca instanța de control judiciar să dispună înlăturarea sporului aplicat prin sentința penală pronunțată de instanța de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat T. C., pentru inculpat, arată că inculpatul a săvârșit infracțiunea în timpul minorității, iar în ceea ce privește conduita sa morală, acesta nu a fost sprijinit de familie și de societate și că inculpatul nu este altceva decât un copil care a fost supus abuzurilor familiei și a societății. D. dovadă, acesta nu a făcut altceva decât să ia o găletușă cu doi pești,însă a recunoscut săvârșirea faptei. Așadar, solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, că a recunoscut fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu, acesta putând să beneficieze de circumstanțe atenuante având în vedere că a încercat să înlăture prejudiciul cauzat. Solicită instanței ca la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, să țină seama de dispozițiile art.99 Cod penal, de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală și de dispozițiile Codului penal privind circumstanțele atenuante, și chiar dacă inculpatul a avut o conduită necorespunzătoare, în condițiile în care acesta a fost condamnat în mai multe procese, instanța trebuie să aibă în vedere aceste criterii.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat de inculpat și reducerea sporului de pedeapsă aplicat acestuia. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sentința penală pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, instanța neputând ignora perseverența infracțională a inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul S. F., în ultimul cuvânt, solicită înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr..2764 din data de 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, a condamnat pe inculpatul S. F., fiul lui F. și M., născut la data de 9.09.1993 în mun. Iași, CNP_, cu domiciliul în satul Horpaz, ., cetățean român, studii 4 clase, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal și art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală.
A constatat că această infracțiune a fost săvârșită de inculpatul S. F. în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, cu următoarele infracțiuni:
a. tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, comisă la 25.07.2011, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 2983/8.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2011;
b. furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 1386/10.05.2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la 26.05.2012;
c. infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare, prin sentința penală nr. 1880/22.06.2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 7.08.2012.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1880/22.06.2012 a Judecătoriei Iași, în pedepsele componente, expuse la punctele a.-c., pe care le repune în individualitatea lor, iar în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 1 și 34 alin. 1 lit. b Cod penal contopește aceste pedepse cu cea aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 4 luni închisoare, la care adaugă un spor de un an și două luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru inculpatul S. F. fiind de 5 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului S. F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din durata pedepsei rezultante timpul reținerii în prezenta cauză, de 24 de ore.
În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei perioada deja executată, de la 29.08.2011 la 8.11.2011 și de la 14.03.2012 la zi.
A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1880/22.06.2012 a Judecătoriei Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A condamnat pe inculpatul A. C. A., fiul lui C. și P., născut la data de 31.03.1994 în mun. Iași, CNP_, cu domiciliul în satul Horpaz, ., cetățean român, studii 8 clase, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal și art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului A. C. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza prevederilor art. 861 alin. 1 și 862 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. C. A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 863 alin. 1 și 2 Cod penal, inculpatul va avea obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. Iași;
b) să anunțe S. de Probațiune de pe lângă T. Iași cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și cu privire la întoarcere;
c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. Iași și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. Iași informații de natură a permite să le fie controlate mijloacele de existență.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului A. C. A..
În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului A. C. A. că, potrivit art. 864 alin. 1 și 2 Cod penal, în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.
În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal,a dedus din durata pedepsei rezultante timpul reținerii inculpatului A. C. A. în prezenta cauză, de 24 de ore.
În temeiul dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. b și ale art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art. 998-999, 1000 alin. 2 și 1003 din Codul civil anterior, a admis pretențiile părții civile F. G. P., cu domiciliul în ., jud. Iași, și a obligat, în solidar, pe inculpatul S. F., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente S. F. și S. M., cu domiciliul în ., jud. Iași, și A. C. A., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente A. C. și A. P., cu domiciliul în ., jud. Iași, să achite părții civile suma de 300 de lei, cu titlul de daune materiale.
În temeiul prevederilor art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare dintre inculpații S. F., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente S. F. și S. M., și A. C. A., acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente A. C. și A. P., să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1500 de lei, incluzând sumele de câte 300 de lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale potrivit delegațiilor nr. 5623/14.07.2010 și nr. 5624/14.07.2010, și de câte 200 de lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale potrivit delegațiilor nr. 5609/13.07.2010 și nr. 5622/13.07.2010, care vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Public, precum și sumele de câte 300 de lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul judecății, potrivit delegațiilor nr. 8351/25.06.2012 și nr. 8352/25.06.2012, care vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 10.07.2010, în jurul orei 17,00, în timp ce se aflau pe malul lacului Ezăreni din satul Horpaz, cei doi inculpați au deposedat-o pe partea vătămată F. G. P., prin violență, de mai multe bunuri – două undițe, două aruncătoare, o umbrelă, o găletușă, câțiva pești și un cercel.
Această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor Gangal R., C. G. M., declarațiile celor doi inculpați.
La termenul de judecată din data de 29.08.2012 instanța a procedat la audierea inculpaților, fiecare dintre aceștia arătând, cu asistarea apărătorului său, ales sau desemnat din oficiu, că înțelege să solicite aplicarea în privința sa a procedurii reglementate de art. 3201 Cod procedură penală, declarând că cunoaște și recunoaște, fără rezerve, faptele pentru care a fost trimis în judecată, că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și că nu solicită administrarea altor mijloace de probă. Instanța, a apreciat probatoriul administrat în faza de urmărire penală, raportat la pozițiile procesuale ale inculpaților, și a admis solicitarea acestora, dând cuvântul pentru punerea concluziilor pe fondul cauzei, fără administrarea altor mijloace de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:
La data de 10.07.2010, partea vătămată F. G. P. a mers la pescuit pe malul lacului Ezăreni din satul Horpaz, iar în jurul orei 17,00 a început să își strângă lucrurile, moment în care s-au apropiat de el inculpații minori S. F. și A. C. A.. Fără a invoca măcar vreun motiv, S. F. s-a repezit la partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. Partea vătămată a căzut, urmărit de S. F.. F. G. a căzut, S. F. căzând peste el și încercând să îi mai aplice lovituri. În acel moment, a intervenit inculpatul A. C. A., care i-a tras o palmă părții vătămate, după care i-a scos tricoul, abandonându-l, timp în care S. F. și-a însușit bunurile victimei, anume două undițe, două aruncătoare, o umbrelă, o găletușă, câțiva pești și un cercel pe care victima îl purta în ureche, după care cei doi inculpați s-au deplasat la domiciliul lui S. F..
Această situație de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în urmăririi penale, enumerate anterior, coroborate cu pozițiile procesuale adoptate de inculpați în cursul judecății, pe care instanța le apreciază ca fiind sincere și susținute de ansamblul probatoriului.
În drept, faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a apreciat că faptele inculpaților sunt suficient stabilite pentru a permite soluționarea laturii penale, având totodată suficiente date privind persoana fiecăruia pentru individualizarea tratamentului sancționator ce se impune. În această privință, instanța a constatat că ambii inculpați au devenit majori pe parcursul procesului penal, aplicarea unei măsuri educative față de aceștia nemaifiind o opțiune.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. Iași, S. F. este deținut în Penitenciarul Iași, fiind condamnat la 4 ani și 4 luni închisoare pentru furt calificat, după ce a fost inițial condamnat pentru tâlhărie, cu suspendarea executării pedepsei, comportamentul său infracțional fiind influențat de stilul de viață defectuos la nivelul familiei de origine, comportamentul care i-a servit drept model, caracterizat prin agresivitate, consum de alcool și comitere de infracțiuni, nivelul redus de supraveghere din partea părinților, nivelul redus de rezistență la presiunea exterioară, resursele personale și familiale fiind apreciate de consilierul de probațiune ca insuficiente pentru integrarea sa în societate.
Potrivit referatului de evaluare, A. C. A. nu are antecedente penale, comiterea infracțiunii deduse judecății fiind cauzată de influența lui S. F., regretă comiterea infracțiunii și manifestă o conduită prosocială, ulterior implicării penale frecventând cursurile școlare și muncind cu ziua, comportamentul său pozitiv obiectivându-se în respectarea autorității parentale, asumarea unor responsabilități în gospodărie, reluarea cursurilor școlare, evitarea situațiilor de risc.
Pentru infracțiunile reținute instanța a aplicat inculpaților pedepse la stabilirea cuantumului cărora va ține cont de modalitatea și împrejurările în care fapta a fost comisă, de contribuția fiecăruia la producerea rezultatului infracțiunii, de intensitatea actelor de violență, raportată și la natura bunurilor pe care le-au sustras, de pericolul social al faptei și de îngrijorarea pe care astfel de acte antisociale sunt de natură să o inducă în rândul cetățenilor onești, de împrejurarea că inculpatul S. F. a mai fost condamnat pentru alte infracțiuni concurente, deopotrivă de grave. Ținând cont de aceste considerente, instanța a aplicat inculpaților pedepse sensibil peste nivelul minimului special, redus potrivit art. 320 ind. 1 alin. 7 teza I Cod procedură penală.
În ceea ce îl privește pe S. F., instanța a constatat că această infracțiune a fost săvârșită de inculpat în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, cu următoarele infracțiuni: tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, comisă la 25.07.2011, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 2983/8.11.2011 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2011; furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 1386/10.05.2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la 26.05.2012; infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare, prin sentința penală nr. 1880/22.06.2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 7.08.2012.
Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1880/22.06.2012 a Judecătoriei Iași, în pedepsele componente, expuse la punctele a.-c., pe care le va repune în individualitatea lor, iar în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 1 și 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit aceste pedepse cu cea aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de un an și două luni închisoare. Instanța apreciază că aplicarea și cuantumul acestui spor sunt justificate de gravitatea infracțiunilor ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni, de numărul și frecvența comiterii lor, care trădează o perseverență infracțională îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât inculpatul este minor, ținând seama și de șansele pe care acesta le-a avut pentru a se îndrepta și a evita încarcerarea, de care nu a ținut seama, săvârșind fapte prevăzute de legea penală chiar dacă fusese deja condamnat sau știa că e cercetat și pentru alte infracțiuni. Instanța apreciază că rolul acestui spor semnificativ de pedeapsă este și de a asigura sancționarea efectivă și corespunzătoare pentru fiecare dintre infracțiunile ce alcătuiesc concursul, acesta fiind și unul dintre considerentele avute în vedere de legiuitor la stabilirea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, în lipsa posibilității aplicării acestui spor inculpatul fiind încurajat să comită numeroase alte infracțiuni pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai reduse, dacă a comis deja o infracțiune gravă.
În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal instanța a aplicat inculpatului S. F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ținând cont de modalitatea și de motivația comiterii faptei, de urmările pe care aceasta ar fi putut să le aibă, precum și de perseverența infracțională deosebită a inculpatului.
În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei rezultante timpul reținerii în prezenta cauză, de 24 de ore.
În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal, instanța a scăzut din durata pedepsei perioada deja executată, de la 29.08.2011 la 8.11.2011 și de la 14.03.2012 la zi, a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1880/22.06.2012 a Judecătoriei Iași și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În ceea ce îl privește pe inculpatul A., în temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal instanța i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ținând cont de gravitatea faptei, de modalitatea în care acesta a contribuit la deposedarea și agresarea părții vătămate, de urmările pe care fapta le-a avut, precum și de cele pe care le-ar fi putut avea.
În baza prevederilor art. 861 alin. 1 și 862 Cod penal, ținând cont de lipsa antecedentelor penale, precum și de datele din referatul de evaluare cu privire la comportarea pozitivă ulterior comiterii faptei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără încarcerarea efectivă, având în vedere și vârsta inculpatului, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. C. A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 863 alin. 1 și 2 Cod penal, inculpatul va avea obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. Iași; să anunțe S. de Probațiune de pe lângă T. Iași cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și cu privire la întoarcere; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. Iași și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. Iași informații de natură a permite să le fie controlate mijloacele de existență.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, instanța a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului A. C. A..
În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, instanța i-a atrs atenția inculpatului A. C. A. că, potrivit art. 864 alin. 1 și 2 Cod penal, în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, și a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.
În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei rezultante timpul reținerii inculpatului A. C. A. în prezenta cauză, de 24 de ore.
În temeiul dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. b și ale art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art. 998-999, 1000 alin. 2 și 1003 din Codul civil anterior, apreciind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce îi privește pe cei doi coautori ai infracțiunii de tâlhărie, având în vedere și poziția procesuală exprimată de aceștia în acest sens, instanța a admis pretențiile părții civile F. G. P., și îi va obliga, în solidar, pe inculpatul S. F., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente S. F. și S. M., și A. C. A., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente A. C. și A. P., să achite părții civile suma de 300 de lei, cu titlul de daune materiale.
În temeiul prevederilor art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat pe fiecare dintre inculpații S. F., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente S. F. și S. M., și A. C. A., acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente A. C. și A. P., să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1500 de lei, incluzând sumele de câte 300 de lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale potrivit delegațiilor nr. 5623/14.07.2010 și nr. 5624/14.07.2010, și de câte 200 de lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul urmăririi penale potrivit delegațiilor nr. 5609/13.07.2010 și nr. 5622/13.07.2010, care vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Public, precum și sumele de câte 300 de lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cursul judecății, potrivit delegațiilor nr. 8351/25.06.2012 și nr. 8352/25.06.2012, care vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În termenul legal prevăzut de art.3853 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost recurată de inculpatul S. F. și criticată ca netemeinică.
Prin recursul declarat, inculpatul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei și a solicitat, în raport cu conduita procesuală sinceră, de situația familială dificilă, starea de minoritate și încercarea de a recupera paguba cauzată, reținerea de circumstanțe atenuante conform art.74 Cod penal și, ca urmare, reducerea cuantumului pedepsei și înlăturarea ori reducerea sporului aplicat.
Curtea, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, ce nu comportă critici, recunoscută, de altfel, de inculpatul S. F. în condițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art.100 și art.72 Cod penal.
Astfel, în raport de gradul de pericol social al faptei comise prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante corelat cu condițiile concrete de săvârșire – în loc public, de două persoane, împreună, intensitatea actelor de violență exercitate asupra părții vătămate, urmările produse, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta – poziția procesuală caracterizată prin recunoaștere, dar și persistența în activitatea infracțională manifestată de inculpatul minor ce a înțeles să își continue conduita ilicită, deși a mai fost condamnat anterior și a beneficiat de clemență, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterioare aplicată pentru o faptă similară, Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului răspunde cerințelor legale, fiind în măsură să constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător, spre limita minimă prevăzută de lege și care nu se impune a fi redusă, mai ales că inculpatul nu este la prima abatere, săvârșind mai multe infracțiuni de același gen, dovedind perseverența infracțională.
Totodată, Curtea reține că prima instanță a rezolvat întreaga situație juridică a inculpatului, constatând concursul infracțional al faptei pentru care este cercetat în prezenta cauză, cu alte 3 infracțiuni pentru săvârșirea cărora a fost condamnat prin sentința penală nr.2983/08.11.2011 a Judecătoriei Iași, sentința penală nr. 1386 din 10.05.2012 a Judecătoriei Iași și sentința penală nr.1880 din 22.06.2012 a Judecătoriei Iași.
Față de complexul infracțional, în mod corect prima instanță a stabilit în acord cu dispozițiile art.34 lit.”b” Cod penal, aplicarea unui spor de 1 an și 2 luni închisoare, care își dovedește justețea în urma contopirii pedepsei de față cu alte 3 pedepse de 2 ani, 4 ani și 4 luni și respectiv 1 an închisoare aplicate prin sentințele penale sus-menționate.
Curtea constată că în mod corect pentru a spori pedeapsa, prima instanță a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, precum și numărul și frecvența comiterii lor, astfel încât s-a reținut o perseverență deosebită a inculpatului ce creează convingerea că scopul pedepsei, care constă în principal în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse mai aspre.
Așadar, Curtea nu poate reține critica inculpatului-recurent cu privire la greșita individualizare, deoarece instanța de fond, prin pedeapsa aplicată, a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor comise și profilul socio-moral al inculpatului.
În ce privește circumstanțele judiciare, art.74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală – fapta și persoana inculpatului - pot dobândi, prin aprecierea instanței, valențe atenuante.
Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite în concret satisfac imperativul unei juste individualizări a pedepselor.
Circumstanțele personale invocate de inculpat prin recursul declarat și avute în vedere de instanță în procesul de individualizare a pedepsei nu sunt de natură a diminua gravitatea faptei comise ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei sale, ele trebuie raportate la gradul de pericol social al infracțiunii comise, la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, la urmarea produsă, precum și la conduita inculpatului anterioară comiterii faptei, elemente care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită sau înlăturarea ori reducerea sporului aplicat, așa cum s-a solicitat de către inculpatul-recurent.
În raport cu cele menționate, Curtea constată că în speță au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru considerentele expuse anterior, legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. F. împotriva Sentinței penale nr.2764 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 raportat la dispozițiile art.191 alin.3 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul S. F., împotriva sentinței penale nr.2764 din data de 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. A. E. S. D. D.
Grefier,
L. A.
Red.D.D.
Tehnored. A.L.
2 ex./29.03.2013
Judecătoria Iași
Judecător: M. A. M.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 140/2013. Curtea de... → |
|---|
