Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 141/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 141/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.141/2013

Ședința publică de la 07 Februarie 2013

Completul compus din:

Președinte: D. D.

Judecător: E. S.

Judecător: D. A.

Grefier: L. A.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

– a fost reprezentat prin procuror: P. E.

S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul C. Ș., fiul lui Ș. și A., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.3835 din 19.12.2012 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr._ , având ca obiect – tâlhărie (art.211 C.p.)

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. Ș., personal, în stare de deținere, asistat de avocat L. M. C., lipsă fiind părțile civile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că dosarul se află la primul termen de judecată, că Baroul Iași a înaintat delegația apărătorului din oficiu, respectiv delegația nr. 1021 din 01.02.2013 – avocat B. I., și că prin serviciul registratură al instanței, apărătorul din oficiu a înaintat la dosarul cauzei o cerere de amânare.

Avocat L. M.-C. depune la dosarul cauzei delegație de substituire pentru doamna avocat B. I., apărător desemnat din oficiu.

Instanța procedează la identificarea inculpatului, după care aduce la cunoștință acestuia dispozițiile art.70 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a fi asistat de apărător ales, că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Interpelat, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu dorește să își angajeze apărător ales, precum și faptul că își menține recursul formulat, însă nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.

Avocat L. M.-C. învederează instanței că motivul recursului formulat de inculpat vizează cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, apreciind că aceasta este prea mare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.

Avocat L. M.-C., pentru inculpat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul redozării pedepsei aplicate acestuia, apreciind că pedeapsa de 6 ani și 3 luni este mult prea mare în raport de fapta săvârșită. Oficiu neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, nefiind criticabilă, inculpatul beneficiind de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea recursului.

Inculpatul C. Ș., în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său și solicită reducerea pedepsei aplicate.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.3835 din 19 decembrie 2012, Judecătoria Iași, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul C. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la data de 21.09.1988 în Iași, cu domiciliul în .. B., fără forme legale în .. Iași, fără carte de identitate, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale CNP:_, în prezent arestat în Penitenciarul Iași la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu reținerea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul C. Ș., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (trei acte materiale).

În baza art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu reținerea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul C. Ș., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (două acte materiale).

În temeiul disp. art. 33, art. 34 lit. lit. c Cod penal a contopit cele trei pedepse de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare pe care o sporește la 6 (șase) ani și 3 (trei) luni închisoare.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În temeiul disp. art. 350 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin prin incheierea de sedinta a Camerei de consiliu nr. 184 din data de 21.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași in dosarul nr._/245/2012 (mandat de arestare preventivă nr. 208/U).

În temeiul disp. art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive luate în cauză, respectiv de la 21.10.2012 la zi.

În temeiul disp. art. 346 Cod procedură penală, art. 16 indice 1 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a obligat inculpatul la plata sumei de 224,96 lei către S. C. de Urgențe ”P.. Dr. N. O.”- Iași reprezentând cheltuieli de spitalizare realizate în urma internării părții vătămate V. E..

A luat act că partea vătămată S. C. Sfântul S. Iași nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul disp. art. 189 și 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmării penale (delegația nr. 3137/2011 -de la Baroul Iași) se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Public iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din cursul judecății (delegația nr. 3668/2011) se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis la 13.11.2012, în dosarul nr._/P/2012, și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a pus in mișcare acțiunea penală și a fost trimis in judecată in stare de arest inculpatul C. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la data de 21.09.1988 în Iași, cu domiciliul în .. B., fără forme legale în .. Iași, fără carte de identitate, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale, în prezent în Arestul IPJ Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. c Cod penal (tâlhărie), art. 192 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (violare de domiciliu trei acte materiale), art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (furt calificat).

In motivarea rechizitoriului procurorul a reținut în esență că inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale într-o noapte de sâmbătă spre duminică de la începutul lunii octombrie 2012, în noaptea de 12/13.10.2012 și în noaptea de 19/20.10.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței și în locuința părții vătămate V. E., fără a avea consimțământul acesteia, în primele două rânduri sustrăgând mai multe bunuri (patru păsări, o butelie de aragaz, un cocoș, o scândură de lemn) pe care și le-a însușit pe nedrept, iar în ultima ocazie, intrând în locuința părții vătămate a lovit-o pe aceasta în repetate rânduri pentru a nu striga după ajutor și i-a furat o altă butelie de aragaz.

In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: plângerea și declarația părții vătămate, proces verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, certificatul medico-legal, procesul verbal de folosire a câinelui de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman, proces verbal și dovadă de ridicare, respectiv de restituire a segmentelor din furtunul de la butelia părții vătămate, proces verbal de predare-primire a buteliilor sustrase, dovada, de predare a celor două butelii către partea vătămată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor F. F., B. D., Urmă C-tin, Z. D., L. Ș.-C., Urmă F., M. G., G. V., declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor.

In cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza procedurii sumare prev. de art. 320 indice 1 Cod procedură penală, cerere care i-a fost admisă.

Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum și în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată V. E., în vârstă de 82 de ani, locuiește singură într-o casă din satul Andrieșeni, jud. Iași. Inculpatul C. Ș., care locuiește fără forme legale în același . vătămate a luat hotărârea de a sustrage bunuri din locuința acesteia, în mai multe rânduri, considerând că datorită vârstei părții vătămate și faptului că aceasta locuiește singură, nu va fi prins de poliție.

Astfel, într-o noapte de sâmbătă spre duminică de la începutul lunii octombrie 2012, inculpatul a pătruns fără drept pe poartă în curtea locuinței părții vătămate de unde a sustras patru păsări. În zilele următoare inculpatul a consumat păsările sustrase de la partea vătămată.

În noaptea de 12/13.10.2012, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate V. E., apoi în locuința acesteia, poarta și ușa locuinței fiind descuiate; din interior inculpatul a sustras o geantă, certificatul de naștere al părții vătămate și actele casei. Dintr-o anexă din curte inculpatul a sustras o butelie de aragaz, un cocoș, o scândură din lemn de brad de 3 metri. Inculpatul a a vândut butelia martorului F. F. contra sumei de 30 lei, fără a-i comunica proveniența ilicită a bunului.

În noaptea de 19/20.10.2012, inculpatul a pătruns din nou fără drept în locuința părții vătămate, pe care a găsit-o în pat dormind; datorită zgomotelor făcute de inculpat partea vătămată s-a trezit și i-a cerut socoteală inculpatului. Inculpatul i-a spus că este diavolul și că a venit să o omoare; a început să o lovească cu pumnii la nivelul feței, cu intenția de a o aduce în stare de inconștiență, pentru a nu putea striga după ajutor; văzând că partea vătămată nu a leșinat, inculpatul a tras-o de pe pat, târând-o în curte, în fața casei, unde a continuat să o lovească până nu a mai mișcat.

Inculpatul s-a reîntors în casă de unde a sustras o butelie, ajungând afară; inculpatul a văzut că partea vătămaă se ridică de jos, motiv pentru care a exclamat:,,hoașca de babă nu a murit’’. Văzândul din nou pe inculpat partea vătămată a început să spună cu glas tare ,Tatăl nostru’’ și să îl toage pe inculat să nu o mai lovească. Inculpatul a țipat la partea vătămată să tacă din gură, fiind auzit în aceste condiții de martorul Urmă F. care însă nu a realizat ce se întâmplă.

După ce partea vătămată a încetat să mai vorbească, inculpatul a plecat de la domiciliul acesteia, spre locuința martorului Urmă C-tin căruia i-a lăsat butelia, fără a-i spune de unde provine bunul.

În urma loviturilor și actelor de violență, partea vătămată a suferit excoriații, echimoze, plăgi tăiate, hemoragie subconjunctivală, care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt astfel reținută, rezultă din coroborarea probelor administrate in cauză. Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă mai sus, fiind confirmată în același mod și de partea vătămată. Martorii urmă C-tin și F. F. au confirmat primirea buteliilor de la inculpat. Leziunile au fost constatate prin act medico-legal.

În consecință, instanța a constatat, potrivit art. 345 Cod procedură penală, că fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat dispunând condamnarea acestuia.

In drept, fapta inculpatului C. Ș. care în baza aceleiași rezoluții infracționale într-o noapte de sâmbătă spre duminică de la începutul lunii octombrie 2012, în noaptea de 12/13.10.2012 și în noaptea de 19/20.10.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței și în locuința părții vătămate V. E., fără a avea consimțământul acesteia, în primele două rânduri sustrăgând mai multe bunuri (patru păsări, o butelie de aragaz, un cocoș, o scândură de lemn) pe care și le-a însușit pe nedrept, iar în ultima ocazie, intrând în locuința părții vătămate a lovit-o pe aceasta în repetate rânduri pentru a nu striga după ajutor și i-a furat o altă butelie de aragaz, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. c Cod penal (tâlhărie), art. 192 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (violare de domiciliu trei acte materiale), art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (furt calificat).

În vederea unei juste individualizări a stabilirii și aplicării pedepsei, instanța a avut vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.

Astfel, instanța a constat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei potrivit art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, sens în care limitele pedepsei au fost reduse cu o treime. Raportat la atitudinea de recunoaștere, instanța s-a orientat către minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile amintite; având în vedere însă violența extremă folosită de inculpat asupra unei persoane vulnerabile, instanța a aplicat un spor de 3 luni și totodată a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive luate în cauză, respectiv de la 21.10.2012 la zi.

În temeiul disp. art. 346 Cod procedură penală, art. 16 indice 1 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. 1357 din Codul civil a obligat pe inculpat la plata către partea civilă V. E. a sumei de 1250 lei cu titlu de despăgubiri (sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă), reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase la partea vătămată, partea vătămată nerecuperând decât bunuri în valoare de 300 lei din cele sustrase.

A luat act că partea vătămată S. C. Sfântul S. Iași nu s-a constituit parte civilă.

În termenul legal prevăzut de art.385³ alin.1 Cod procedură penală, hotărârea a fost recurată de inculpatul C. Ș. și criticată ca netemeinică.

Prin recursul declarat, inculpatul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, solicitând în raport de circumstanțele reale și cele personale, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră, reducerea pedepsei aplicate.

Curtea, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate de inculpat, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.386⁶ alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:

Situația de fapt reținută de instanța de fond este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză din care rezultă că inculpatul C. Ș. a săvârșit infracțiunile de tâlhărie, violare de domiciliu și furt calificat, prev. de art. 211 alin.1, 2 lit.b, alin.2¹ lit.c Cod penal, art.192 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, baza aceleiași rezoluții infracționale, într-o noapte de sâmbătă spre duminică de la începutul lunii octombrie 2012, în noaptea de 12/13.10.2012 și în noaptea de 19/20.10.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței și în locuința părții vătămate V. E., fără a avea consimțământul acesteia, în primele două rânduri sustrăgând mai multe bunuri (patru păsări, o butelie de aragaz, un cocoș, o scândură de lemn) pe care și le-a însușit pe nedrept, iar în ultima ocazie, intrând în locuința părții vătămate a lovit-o pe aceasta în repetate rânduri pentru a nu striga după ajutor și i-a furat o altă butelie de aragaz, de altfel, inculpatul recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art.320¹ Cod procedură penală.

În raport de situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.

Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.

Astfel,în raport de gradul de pericol social al faptelor comise prin ale căror modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante – integritatea corporală și sănătatea persoanei, patrimoniul acesteia și inviolabilitatea domiciliului - corelat cu condițiile concrete de săvârșire a faptelor – în timpul nopții, în mod repetat, prin lovirea părții vătămate, urmările produse – partea vătămată în vârstă de 82 de ani a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, valoarea prejudiciului cauzat prin sustragerea bunurilor, rămas nerecuperat, precum și de poziția procesuală a inculpatului caracterizată prin recunoaștere, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, contopite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită justificat de gravitatea faptelor săvârșite, ce este relevată de modalitatea de realizare a activității infracționale, prin exercitarea de violențe, în timpul nopții, asupra unei persoane în vârstă, până când aceasta și-a pierdut cunoștința, răspund cerințelor legale, fiind în măsură să constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului.

Curtea nu poate reține critica inculpatului-recurent cu privire la greșita individualizare prin ignorarea circumstanțelor personale deoarece instanța de fond, prin pedepsele aplicate, a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor și profilul socio-moral al inculpatului.

În ceea ce privește circumstanțele judiciare, art.74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală – fapta și persoana inculpatului – pot dobândi, prin aprecierea instanței, valențe atenuante.

Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat,încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut delege pentru infracțiunile săvârșite în concret satisfac imperativul unei juste individualizări a pedepselor.

Circumstanțele personale invocate de inculpat prin recursul declarat nu sunt de natură a diminua gravitatea faptelor comise ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei sale, ele trebuie raportate la gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, la urmările produse, elemente care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepselor sub limitele stabilite.

Aplicarea dispozițiilor 320¹ Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției are drept consecință reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege, instanța, în operațiunea de individualizare, urmând a ține seama de toate datele privitoare la faptă și făptuitor și a stabili o pedeapsă situată între limitele astfel reduse.

Cum în cauză pedepsele stabilite în sarcina inculpatului C. Ș. se încadrează între aceste limite, și nu s-au reținut date sau împrejurări de natură a impune pedepse sub minimul special, criticile inculpatului-recurent privind greșita individualizare judiciară a pedepsei sunt nefondate.

În raport cu cele menționate, Curtea constată că în speță au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acestuia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru considerentele expuse, legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, Curtea, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.”b” Cod procedură penală, va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul C. Ș. împotriva sentinței penale nr.3835 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Iași, hotărâre ce va fi menținută.

Potrivit art.385¹⁶ alin.2 Cod procedură penală raportat la art.381 alin.1 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței recurate până la zi.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul-recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi suportat din fondurile statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C. Ș., fiul lui Ș. și A., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.3835 din 19.12.2012 pronunțate de Judecătoria Iași, hotărâre pe care o menține.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 19.12.2012 la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, onorariu apărător din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 07 februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

D. D. E. S. A. D.

Grefier,

L. A.

Red.D.D.

Tehnored.A.L.

2 ex./19.02.2013

Judecătoria Iași

Judecător: D. M.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 140/2013. Curtea de...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel IAŞI