Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 1/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 1/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. I.
S-a luat spre examinare cauza penală privind apelul formulat de inculpatul U. A., fiul lui I. și al lui A., născut la 21 Martie 1953, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 219 din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._, având ca obiect lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de avocat G. Estela, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a proceduri de citare.
Avocat G. depune la dosar un memoriu al inculpatului.
Instanța verifică identitatea inculpatului, după datele de stare civilă care corespund datelor din dosar.
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G. apreciază că apelul declarat de inculpat este întemeiat și fondat, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că nu are antecedente penale dar și atitudinea procesuală corectă.
Solicită redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere și faptul că inculpatul s-a prevalat de disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind sentința primei instanțe legală și temeinică, fiind respectate criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, față de ansamblul cauzei.
Solicită menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că este vorba despre o infracțiune împotriva vieții.
Avocat G. solicită a nu se mai menține măsura preventivă, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu are antecedente și a avut p atitudine sinceră de recunoaștere și regret.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului în sensul redozării pedepsei aplicată de instanța de fond, achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând, asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 219 din 5 decembrie 2012, Tribunalul V., în baza art.38 și 3201 alin.5 Cod procedură penală a disjuns cauza sub aspectul laturii civile, în ceea ce îl privește pe inculpatul U. A., trimis în judecată în prezenta cauză și stabilește termen de judecată la data de 16 ianuarie 2013, complet PF 1 – fond penal.
Pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală a dispus condamnarea inculpatului U. A., fiul lui I. și A., născut la data de 21.03.1953 în ., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, pensionar, necăsătorit – 2 copii majori, fără antecedente penale, deținut în prezent în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal pe durata și in condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului U. A..
Potrivit art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive de la 01 august 2012, la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu la urmărirea penală și la judecată, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul nr.664/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. întocmit la data de 08.11.2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul U. A., pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2012 sub nr._ .
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că în ziua de 20 iulie 2012, la domiciliu, inculpatul U. A. i-a aplicat concubinei sale D. M. multiple lovituri cu mijloace de atac proprii omului, a izbit-o de suprafețe dure, după care a scos-o în curte, în drumul public. Victima a fost preluată de un echipaj de ambulanță, fiind transportată la S. C. de Urgență P. Doctor N. O. Iași, unde a fost internată de la data de 21 iulie 2012 până la data de 30 iulie 2012 când a decedat ca urmare a leziunilor prezentate.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită din data de 5 decembrie 2012 a fost interogat inculpatul, când acesta a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii prev. de art.3201 Cod procedură penală introdus prin Legea nr. 202/2010.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și și-a însușit probele administrate în timpul urmăririi penale.
La același termen de judecată, partea civilă D. A.-A. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 6.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli cu înmormântarea victimei D. M. și pomeniri ulterioare.
Fiind interpelat de instanță, inculpatul U. A. a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă D. A.-A. doar cu suma de 3.000 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul U. A., în vârstă de 59 ani, este locuitor al satului Costești, jud. V. și, la data de 20.07.2012, s-a trezit de dimineață, după care i-a cerut victimei D. M. să nu consume în acea zi băuturi alcoolice.
După orele 14.00 inculpatul a cumpărat o sticlă de bere și cei doi au început să consume alcool, timp în care victima D. M. a fost agresată fizic de inculpatul U. A., cei doi s-au lovit reciproc cu precizarea că victima a fost cea mai lovită de către inculpat fără a avea posibilitatea să riposteze.
Inculpatul a motivat în fața procurorului că atunci când se enervează se manifestă violent și îi lovește pe cei care îl supără.
După ce victima D. M. a căzut pe sol în urma loviturilor aplicate de inculpatul U. A., acesta a apucat-o de mâini și gulerul bluzei șira târât-o în fața casei, a izbit-o cu capul de poarta din lemn, iar apoi a luat-o de păr și a târât-o în drum, unde a abandonat-o, într-o stare morbidă.
Victima a fost transportată cu ambulanța la S. C. de Urgență „Prof. Dr. N. O." Iași, urmare unui politraumatism cu diferite plăgi, inclusiv cranio-cerebrale, pentru ca, ulterior, unitatea spitalicească să comunice către IPJ V. decesul victimei, prin
adresa nr. 432/31.07.2012, drept pentru care a fost dispusă necropsia, fiind întocmite concluzii medico-legale provizorii, cu planșă foto anexă întocmită de criminaliști din cadrul IPJ V., care au participat la necropsie.
Ulterior s-a întocmit pentru victimă Raportul medico-legal de necropsie nr. 1266/27.09.2012 al IML Iași, prin care s-a concluzionat că moartea numitei D. M. a fost violentă și s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio
facial obiectivat prin excoriații și echimoze faciale, plagă occipitală,
hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, hematom intracerebral, contuzie cerebrală, complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Leziunile traumatice cerebrale constatate la cadavru s-au putut produce, cel mai probabil, prin loviri active urmate de cădere, iar leziunile traumatice cervicale constatate la cadavru (echimoze, infiltrate hemoragice musculare, infiltrate hemoragice perihioidiene și perilaringiene) s-au putut produce prin comprimare cu mijloace contondente. Leziunile traumatice constatate la cadavru s-au putut produce la data de 20.07.2012, iar între leziunile traumatice cerebrale constatate la cadavru și deces există legătură de cauzalitate.
Datorită perioadei de supraviețuire mai mare de 24 de ore în condiții de spitalizare, nu s-au prelevat probe pentru examenul toxicologic. Decesul datează din 30.07.2012.
Concluziile medico-legale se coroborează cu datele de anchetă ce indică atât agresarea inițială a victimei cât și izbirea acesteia de o suprafață dură, după care victima a fost târâtă în drum unde a fost abandonată, fiind transportată la unitatea spitalicească despre care s-a făcut vorbire.
Fapta inculpatului U. A., așa cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
Fapta și vinovăția inculpatului U. A. sunt dovedite prin proces - verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă, proces-verbal de examinare. criminalistică a inculpatului în momentul depistării, cu planșă foto anexă, proces-verbal de examinare criminalistică a îmbrăcămintei purtate de victimă, ridicate de la spital, cu planșă foto anexă, declarațiile aparținătorilor victimei, cu adrese către IML Iași, planșă foto cu aspecte de la necropsia victimei D. M. împreună cu diferite adrese, raport de necropsie medico - legală nr. 1266/27.09.2012 privind victima întocmit de I.M.L. Iași, declarațiile martorilor audiați, declarațiile inculpatului, alte acte aflate la dosarul cauzei.
Pentru infracțiunea săvârșită inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 și 72 Cod penal, au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului, precum și dispozițiile art.3201 alin. 7 Cod procedură penală, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei, urmarea produsă, precum și faptul că prin modul în care aceasta a fost comisă se situează la limita praeterintenției cu intenția indirectă, ca formă de vinovăție.
Această apreciere nu influențează încadrarea juridică a faptei care a avut în vedere faptul că activitatea intenționată de lovire a victimei de către inculpat a avut ca urmare moartea victimei care s-a produs ca urmare a culpei cu prevedere a inculpatului. S. inculpatului că rezultatul letal nu se va produce este justificată de faptul că acesta se afla sub influența alcoolului și de starea de nervozitate pe care el însuși a explicat-o.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal pe durata și in condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal.
Fapta comisă îl fac pe inculpat nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorităților de stat pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului U. A..
Potrivit art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive de la 01 august 2012, la zi.
Întrucât inculpatul U. A. nu a fost de acord să despăgubească integral partea civilă D. A.-A., aceasta urmând să facă dovada pretențiilor civile formulate, iar cu privire la cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei la S. de Urgență V. nu au sosit relațiile de la această unitate spitalicească, soluționarea acțiunii civile impune administrarea unor probe și amânarea cauzei.
Pentru aceasta, în baza art.38 și 3201 alin.5 Cod procedură penală s-a disjuns cauza sub aspectul laturii civile.
Conform dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, inculpatul U. A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
In termen legal hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul U. A. criticată ca netemeinică.
Apelantul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, solicitând a se da eficiență elementelor ce caracterizează persoana sa, respectiv, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală adoptată, de recunoaștere și regret a faptei comise, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului U. A., ce a recunoscut comiterea faptei și a uzat de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
În cauză s-a dat eficientă dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală privind aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că inculpatul U. A., în ziua de 20 iulie 2012, la domiciliu, i-a aplicat concubinei sale D. M. multiple lovituri, a izbit-o de suprafețe dure, după care a scos-o din curte, în drumul public, victima fiind internată ulterior în spital, unde a decedat ca urmare a leziunilor prezentate, activitate infracțională ce întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, criticat de acesta prin apelul promovat, Curtea constată următoarele:
În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, prima instanță a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, dar și al condițiilor concrete în care s-a comis fapta și al împrejurărilor legate de persoana inculpatului, prima instanță a apreciat în mod just că aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum de 8 ani închisoare înfăptuiește în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție socială.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de gravitatea deosebită a faptei săvârșite, prin care s-a adus atingere uneia din cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală - viața persoanei - de modalitatea în care a fost comisă, de urmarea produsă, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - conduita anterioară comiterii faptei, precum și atitudinea procesuală.
Atitudinea sinceră și de regret manifestată de inculpat, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției, asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizarea instanței, constituie cauză legală pentru reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în sensul art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, însă, în raport de circumstanțele comiterii faptei, atari date personale, nu justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului ce răspunde cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului, și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În raport de cele menționate anterior, nu poate fi reținută critica formulată de
inculpatul-apelant în sensul reducerii pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural
toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, criterii ce susțin
concluzia că pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut de art. 52 Cod penal și nu se
impune modificarea ei.
In temeiul considerentelor expuse, motivul de apel invocat de apelantul U. A. nu este întemeiat, hotărârea apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea situației de fapt, nici în aplicarea legii, astfel că, în baza art. 379 pct. 1 fit. „b" Cod procedură penală va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. A., împotriva sentinței penale nr. 219 din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., ce va fi menținută.
Având în vedere că și la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, va fi menținută starea de arest a inculpatului căruia, în temeiul art. 381 Cod procedură penală, i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul U. A., fiul lui I. și al lui A., născut la 21 Martie 1953, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 219 din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._, hotărâre pe care o menține.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului U. A. si deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 5 decembrie 2012.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obliga pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei ce va fi avansat inițial din fondurile statului.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi, 17. 01. 2013.
Președinte, Judecător,
D. DumitrescuGabriela S.
Grefier,
C. B.
Red. D.D.
Tehnored. C.B
2 ex. 23 Ianuarie 2013
Tribunalul V.
Judecător N. P. F.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 304/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
