Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 291/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 291/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 291/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelurilor penale formulate de către inculpatul I. G. și părțile civile T. M., A. O., T. P.-R., A. A. împotriva sentinței penale nr.107NCPP/19.02.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 27.05.2014, când:
INSTANȚA,
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.107/19.02.2014, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Condamnă inculpatul I. G., fiul lui I. și I., născut la data de 01.10.1945 în loc. Gostovățu, jud. O., domiciliat în Italia, localitatea Novate Mezzola (SO), Via Della Riva 269, Republica Italia, cu reședința în mun. Iași, .. 1B, .. 1B, ., jud. Iași, CNP_, pașaport românesc nr._, cetățenie româno-italiană, studii superioare, inginer, căsătorit, fără persoane în întreținere, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă” prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2, 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (comisă la data de 09.09.2011).
În baza art. 91 și art. 92 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 93 Cod penal obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 93 alin. 5 Cod penal în conformitate cu care trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1, 2, 4 Cod penal în conformitate cu care instanța poate revoca suspendarea și dispune executarea pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, precum și în cazul în care săvârșește o nouă infracțiune.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 19 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 999 cod civil din 1864 și art. 49-55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările obligă asiguratorul de răspundere civilă . Group, cu sediul în mun. București, .. 23, sector 1, CUI_, prin reprezentant legal să plătească următoarele sume reprezentând daune materiale și morale:
- părții civile T. M., domiciliată în mun. Iași, .. 7, ., CNP_, cu domiciliul ales în Iași, ., parter, jud. Iași, suma de 11.804,3 lei cu titlu de daune materiale, actualizate cu dobânda de referință a BNR până la data achitării prejudiciului începând cu următoarele date: pentru suma de 8.804,5 lei începând cu data de 15.09.2011, pentru suma de 140 lei începând cu data de 12.09.2011; pentru suma de 29,64 lei începând cu data de 16.09.2011, pentru suma de 1.080 lei începând cu data de 15.10.2011, pentru suma de 51,16 lei începând cu data de 23.03.2012, iar pentru suma de 1.699 lei începând cu suma de 06.09.2012 și 50.000 lei cu titlu de daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR începând cu data pronunțării prezentei sentințe până la data achitării prejudiciului;
- părții civile A. O., domiciliat în . Iloaiei, jud. Iași, CNP_, suma de 50.000 lei daune morale, actualizată cu dobânda de referință a BNR începând cu data pronunțării prezentei sentințe până la data achitării prejudiciului.
Respinge acțiunile civile formulate de către părțile civile T. P.-R., domiciliat în mun. Iași, .. 7, ., CNP_ și A. A., domiciliat în . Iloaiei, jud. Iași, CNP_, ambii cu domiciliul ales în Iași, ., parter, jud. Iași.
În baza art. 404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală dispune restituirea autoturismului marca VW Jetta cu numărul de înmatriculare_, aflat în custodia administratorului . Iași, S. C., CNP_ către . Bacău, cu sediul în mun. Bacău, ., jud. Bacău, C. RO_, la data rămânerii definitive a prezentei cauze.
În baza art. 398 raportat la art. 276 Cod procedură penală obligă asiguratorul de răspundere civilă . Group să plătească părții civile T. M. suma de 3.324,8 lei iar părții civile A. O. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a se pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„În ziua de 09.09.2011, inculpatul I. G. se deplasa singur la volanul autoturismului marca Volkswagen Jetta, cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583, dinspre Iași, înspre Târgu F.. În fața sa rula autoturismul marca Volkswagen, care efectua transport de persoane pe ruta Iași – P.. La un moment dat, pe raza localității B., microbuzul a oprit, în dreptul unui podeț, pentru a permite celor două victime să coboare. Primul a coborât numitul A. I., iar A. V. l-a urmat. Pentru că aceasta din urmă nu a reușit din prima încercare să închidă portiera, microbuzul a mai staționat câteva secunde, după care s-a pus în mișcare. Inculpatul, care se deplasa în spate, a părăsit traiectoria rectilinie de deplasare, îndreptându-se spre partea dreaptă a carosabilului, a lovit cele două victime, după care a intrat în coliziune cu partea din spate a microbuzului. În urma impactului, victima A. I. a decedat pe loc, iar A. V. a fost proiectată aproximativ 10 metri, pe iarba din afara carosabilului, aceasta decedând în cursul aceleiași zile, la spital (după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto efectuate cu aceeași ocazie, f. 4-31 d.u.p.).
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea ambelor victime a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, consecutivă unui politraumatism cu multiple fracturi și traumatisme. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor în cadrul unui accident rutier. Niciuna din victime nu se afla, în momentul decesului, sub influența băuturilor alcoolice (filele 77-83 d.u.p.).
Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății inculpatul a declarat că, în timp ce se deplasa în dreptul localității B. pe banda I, a constatat că în fața sa a oprit un microbuz care nu semnaliza intenția de a face vreo manevră, iar lângă microbuz, se afla un grup de persoane. În câteva secunde, un bărbat a încercat să traverseze .. Inculpatul ar fi încercat să-l evite, a tras dreapta de volan, dar nu a reușit să evite impactul. L-a lovit pe bărbatul respectiv, după care a intrat în coliziune cu partea din spate a microbuzului. Abia după ce a oprit, și-a dat seama inculpatul că mai lovise o persoană, observând pe iarbă o femeie care era întinsă (filele 92, 93 d.u.p.). Cu privire la cea de-a doua victimă, inculpatul a declarat că nu știe în ce moment a lovit-o, pentru ca prin declarația din cursul cercetării judecătorești să revină și să arate că nu a lovit-o pe cea de-a doua victimă (fila 138). Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că inculpatul se deplasa în momentul premergător impactului cu o viteză de 78 km/h, pe o porțiune de drum la care există indicator cu limitare la 60 km/h. Instanța va înlătura declarația dată în cursul cercetării judecătorești potrivit căreia nu a lovit partea vătămată A. V., având în vedere că aceasta se contrazice cu întreg probatoriul existent la dosarul cauzei, în mod special cu raportul medical de necropsie nr. 1461/21.09.2011, emis de IML Iași și cu declarația martorului ocular A. I. C..
Susținerea inculpatului, potrivit căreia victimele accidentului se angajaseră în traversarea străzii prin spatele microbuzului este infirmată de depoziția martorului ocular A. I. C., de poziționarea mijloacelor materiale de probă (o bască aparținând victimei A. I. a fost găstiă la 0,2 metri de marginea părții carosabile, iar un pantof al aceleiași victime a fost găsit pe marginea șanțului) și de concluziile expertizei criminalistice efectuată în cauză.
De asemenea, susținerile inculpatului privind împrejurarea că obiectele ridicate de la fața locului se aflau sub ambulanță și pe banda I unde au intrat mai multe persoane din curiozitate, precum și faptul că de la momentul încercuirii zonei de către organele de cercetare penală și până la măsurători a avut loc o ploaie torențială nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, nefiind consemnate nici în raportul de expertiză criminalistică, unde se precizează că în momentul producerii accidentului carosabilul era uscat, nefiind indicat niciun aspect privind existența unor precipitații după producerea accidentului și nici în constatarea făcută la fața locului.
Martorul A. I. C. a declarat că ambele victime se aflau pe podeț, iar nu pe carosabil. Prima a fost lovită numita A. V., iar al doilea soțul acesteia (inculpatul declarând în mod nereal că un bărbat ieșise pe carosabil, martorul arătând că prima a fost lovită A. V.). Martorul a mai arătat că accidentul s-a produs imediat după ce microbuzul s-a pus în mișcare. Acesta a mai precizat că l-a văzut A. I. abia după ce a fost lovit, întrucât acesta din urmă era pe podeț, în lateralul microbuzului, în spatele primei victime, iar nu în stradă. În momentul impactului, microbuzul apucase să ruleze maxim doi metri din locul staționării (f. 99 d.u.p.).
Martorul a mai declarat că a încercat să acorde primul ajutor numitului A. I., dar și-a dat seama că nu mai avea puls. S-a îndreptat apoi spre Agrigoriaie V., a constatat că aceasta era conștientă și avea o hemoragie puternică la picior. Victima a cerut apă. A. I. C. a precizat că a apelat 112, iar la scurt timp, A. V. a fost preluată de o ambulanță. A mai arăta că este posesor de permis și, deși a fost de față la accident, nu își explică modalitatea de producere a acestuia.
În cursul cercetării judecătorești, același martor a arătat că locuiește în dreptul locului în care s-a produs accidentul, acolo neexistând o trecere de pietoni. Acesta a arătat că le-a văzut pe victime pe podețul în dreptul locului în care oprise microbuzul. După impact a văzut-o pe A. V. plonjând pe sus, iar pe A. I. l-a văzut după ce a traversat drumul, acesta din urmă era în șanț. Potrivit declarației martorului la locul producerii accidentului au venit două trei ambulanțe, una a oprit pe partea opusă de drum, iar celelalte în spatele mașinilor implicate în accident. Martorul a arătat că există o trecere de pietoni la aproximativ 100 m de locul în care s-a produs accidentul.
Numitul Remzing D., șoferul microbuzului, a precizat că oprirea în vederea coborârii celor două victime nu a durat mai mult de un minut. La plecare de pe loc, a semnalizat și s-a asigurat, însă nu a observat să vină din spate alte autoturisme. Banda lângă axul drumului era ocupată. Acesta a precizat că nu a observat momentul în care cele două persoane au fost lovite și a constatat acest lucru abia când a coborât din autoturism (f. 104, 105 d.u.p.).
În cursul cercetării judecătorești martorul a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și de asemenea că în spatele microbuzului era o trecere de pietoni, iar victimele ar fi putut ajunge la trecerea de pietoni pe cărarea de lângă garduri, în afara carosabilului (f. 69).
O altă pasageră din microbuz, numita B. A. M., a precizat că șoferul microbuzului s-a pus în mișcare imediat după ce femeia (victima A. V.) a reușit să închidă portiera. Coroborând acest aspect cu declarația martorului A. I. C., care a precizat că microbuzul rulase 1, 2 metri până când a fost lovit de mașina inculpatului, reiese că victimele nu aveau cum să ajungă pe partea carosabilă (f. 108-110 d.u.p., precum și din declarația dată în cursul cercetării judecătorești f. 82).
Martorul Servitoru C. (de asemenea, pasager în microbuz) a precizat că nu a văzut cum au fost accidentate cele două persoane. După impact, a coborât din microbuz, l-a văzut pe inculpat stând lângă autoturismul său. Acesta se ținea cu mâinile de cat și exclama „Mai bine muream eu!” (fila 114 d.u.p.). În cursul cercetării judecătorești martorul a arătat că microbuzul a fost lovit în partea dreaptă spate, victimele au mers în partea din spate a microbuzului (f. 69).
Din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză rezultă că autoturismul condus de către inculpat a avut o traiectorie oblică spre dreapta anterioară producerii impactului, fapt pus în evidență de urmele de destratificare de pe marginea șanțului și urmele dinamice de zgâriere de pe podeaua autoturismului și de pe ansamblurile acestuia. Anterior producerii impactului cu pietonii și cu microbuzul nu au existat stări de pericol care să îl fi determinat pe numitul I. G. să efectueze manevre de ocolire sau frânare. Aceste indicii conduc la concluzia că autoturismul a avut o traiectorie deviată de la direcția de deplasare care s-a datorat exclusiv neatenției conducătorului auto. Inculpatul I. G. putea evita accidentul dacă și-ar fi concentrat atenția la desfășurarea traficului.
Viteza autoturismului marca VW Jetta, cu număr de înmatriculare_ în momentul premergător accidentului s-a situat în jurul valorii de 78 km/h. numitul I. G. putea evita accidentul dacă și-ar fi concentrat atenția la desfășurarea traficului (f. 125 d.u.p.).
Faptul că inculpatul este singurul culpabil de producerea accidentului rezultă și din faptul că, deși ar fi putut să observe că în fața sa, pe aceeași bandă (I), se afla un microbuz staționat, nu a efectuat nici o manevră (nici nu a frânat, deși circula cu aproximativ 78 km/h și nici nu a trecut pe banda a doua de circulație). În această situație, se poate trage în mod logic concluzia că și în situația în care nu ar fi lovit vreo persoană, inculpatul tot ar fi produs un accident, tamponând microbuzul oprit sau abia pornit de pe loc, atât viteza cât și neatenția sa conducând astfel la culpa exclusivă.
În drept,
Fapta inculpatului I. G. care, în data de 09.09.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Jetta, cu număr de înmatriculare_ pe DE 583, în dreptul localității B., urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, a părăsit traiectoria rectilinie de deplasare, după care a surprins și accidentat mortal victimele A. I., în vârstă de 71 de ani și A. V., în vârsta 64 de ani, care se aflau pe un podeț, în afara părții carosabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. (2) și (5) Cod penal 1969.
La stabilirea încadrării juridice potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) și (5) din Codul penal 1969 instanța a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul penal 2014, faptul că de la săvârșirea infracțiunii 09.09.2011 și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, respectiv noul Cod penal, la data de 01.02.2014, în cauză existând o succesiune de legi penale, și a apreciat asupra legii penale mai favorabile, stabilind că, în speță, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a analizat dispozițiile art. 178 alin. (2) și (5) din Codul penal 1969, precum și cele din art. 192 alin. (2) și (3) Cod penal 2014, prin prisma pedepsei principale prevăzute de lege. Astfel, potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa prevăzută în cazul art. 178 alin. (2) este de închisoare de la 2 la 7 ani. Aceeași pedeapsă este prevăzută și de art. 192 alin. (2) Cod penal 2014, prin urmare instața nu poate stabili o lege penală mai favorabilă și va trece la analiza pedepsei principale în cazul formei agravate privind cauzarea morții a două sau mai multe persoane. În ceea ce privește pedeapsa prevăzută pentru săvârșirea faptei de ucidere din culpă în forma agravată prevăzută de art. 178 alin. (5) Cod penal 1969, legiuitorul a prevăzut facultatea ca la maximul pedepsei prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol să se adauge un spor de până la 3 ani, putându-se ajunge astfel la pedeapsa maximă de până la 10 ani. Noul Codul penal prevede pentru fapta prevăzută de art. 192 alin. (3) obligativitatea majorării limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de alin. (2) cu jumătate.
Prin urmare, instanța constată că deși pentru forma agravată prevăzută de art. 178 alin. (2) Cod penal 1969 și art. 192 alin. (2) noul Cod penal este prevăzută aceeași pedeapsă, în privința formei agravate prevăzute de art. 178 alin. (5) Codul penal din 1969 și art. 192 alin. (3) din noul Codul penal există diferențe esențiale. În primul rând, vechiul Cod penal prevede un spor facultativ, spre deosebire de noul Cod penal care prevede un spor obligatoriu. În al doilea rând, potrivit vechiului Cod penal sporul se aplică doar maximului special al pedepsei închisorii prevăzut de art. 178 alin. (2) nu și minimului special, spre deosebire de noul Cod penal potrivit căruia se majorează ambele limite speciale, atât cea minimă, cât și cea maximă. În sfârșit, și cuantumul sporului diferă, acesta fiind de până la 3 ani, în cazul legii vechi, limitele în care instanța ar urma să individualizeze pedeapsa inculpatului fiind între minim 2 ani și de un maxim de până la 10 ani, iar potrivit noului Cod penal sporul este de jumătate din limitele prevăzute de art. 192 alin. (2), respectiv de 1 an pentru minimul special și de 3 ani și 6 luni în cazul maximului special, ajungându-se la limite între care instanța ar urma să individualizeze pedeapsa inculpatului de minim 3 ani și maxim de 10 ani și 6 luni.
Față de toate cele prezentate mai sus, având în vedere și intenția instanței de a se îndrepta spre o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, instanța a apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost reprezentat de fapta inculpatului care a condus pe drumurile publice a unui autoturism cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează această activitate.
Urmarea imediată a constat în decesul numiților A. I. și Agrigoriaie V..
Între fapta culpabilă a inculpatului și urmarea imediată, există o strânsă legătură de cauzalitate, ce a fost pusă în evidență de mijloacele de probă administrate în cauză, în special de rapoartele de necropsie și de declarațiile coroborate ale martorilor oculari, accidentul de circulație soldat cu decesul victimelor, fiind urmarea culpei exclusive a inculpatului.
Referitor la cauzele de calificare a infracțiunii de ucidere din culpă, aplicabile la speță, cu consecința aplicării dispozițiilor legale privind agravanta prevăzută în art. 178 alin. (2) Cod penal 1969, fapta a fost comisă de către inculpat, în calitate de conducător auto, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, fapt ce justifică reținerea agravantei legale speciale prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal 1969. În sarcina inculpatului se reține încălcarea prevederilor art. 35, art. 48 din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
În privința alineatului 5 al art. 178 Cod penal 1969, acesta este aplicabil în cauză, având în vedere că prin săvârșirea infracțiunii s-a produs moartea a două persoane, respectiv a numitului A. I. și A. V..
Latura subiectivă este dată de vinovăția cu care inculpatul a acționat, respectiv modalitatea culpei cu prevedere, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod penal 1969 având în vedere că, prin modul defectuos în care a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
Reținând așadar că fapta imputata inculpatului I. G. există, a fost săvârșită de către acesta cu forma de vinovăție cerută de lege și constituie infracțiune, instanța va dispune tragerea la răspundere penală a inculpatului în condițiile legii, prin condamnarea acestuia și aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, se va ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal și anume, circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului.
I Gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, ilustrat în împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de care se face vinovat inculpatul, dar și extrinseci acesteia, pericol social concret relevat de modul de săvârșire al faptei inculpatului, acesta având o conduită imprudentă, încălcând regulile de circulație, dar și urmările ireparabile produse, respectiv decesul a două persoane.
În acest sens, instanța reține că gravitatea faptei este dată de urmăririle extrem de grave produse, constând în decesul a două persoane, precum și din împrejurarea că impactul a avut loc în timp ce victimele se aflau în afara părții carosabile, pe un podeț, iar producerea accidentului s-a datorat exclusiv neatenției inculpatului, în condițiile în care în fața sa era staționat un autovehicul ce exercita transport de persoane și prin urmare ar fi trebuit să conducă cu mai mare prudență în acea zonă, dar va ține cont, pe de altă parte, de împrejurarea că inculpatul, deși nu a respectat regulile de circulație aplicabile, aspect care a rezultat din expunerea situației de fapt, nu s-a comportat într-o manieră extrem de imprudentă sau hazardată, în condițiile în care viteza sa, la momentul declanșării stării de pericol era de 78 de km/h, iar la momentul la care a observat cele două victime a acționat imediat sistemul de frânare, încercând să evite impactul.
II Persoana inculpatului, astfel cum se desprinde din cazierul judiciar - nu este cunoscut cu antecedente penale și, în plus, din cazierul auto rezultă că nu a avut, în decursul timpului, multiple sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea regulilor ce reglementează circulația pe drumurile publice, aspect ce duce la concluzia că inculpatul manifestă, în genere, o conduită diligentă, infracțiunea comisă având pe deplin un caracter accidental.
De asemenea, instanța va avea în vedere că inculpatul este o persoană care nu a fost implicat până în prezent în nici un conflict cu autoritățile judiciare; dimpotrivă, este o persoană pe deplin integrată social, având ocupația de inginer constructor și colaborări în domeniul construcțiilor în România reprezentând o societate italiană, fiind o persoană foarte corectă și profesional și uman, iar în ziua producerii accidentului se îndrepta spre mun. Bacău, unde lucra la un pasaj (după cum rezultă din declarația martorei G. M.).
III. Atitudinea procesuală în raport de infracțiunea comisă și comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal: la momentul la care a fost audiat de instanță, aceasta a manifestat o atitudine de regret și recunoaștere parțială a faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Este adevărat și instanța va avea acest aspect în vedere la momentul stabilirii pedepsei, că declarațiile inculpatului sunt în parte contradictorii, acesta încercând să acrediteze versiunea că victimele au încercat să traverseze . în care nu ar fi existat o trecere de pietoni, însă versiunea inculpatului nu a fost susținută de probele administrate în cauză.
IV. Limitele de pedeapsă fixate în textul art. 178 alin. 2 Cod penal, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, la care se poate adăuga un spor de până la 3 ani potrivit alin. 5 art. 178 Cod penal. Pentru aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa prin prezenta, la pedeapsa închisorii apreciind că, pentru a se realiza un just echilibru între fapta concretă comisă și persoana inculpatului, o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, corespunde pe deplin rolului preventiv și educativ al pedepsei.
Instanța, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, respectiv o infracțiune privind viața unor persoane, precum și faptul că prin săvârșirea infracțiunii s-a produs moartea a două persoane, având în vedere și împrejurarea că fapta a fost săvârșită prin încălcarea unor norme privind circulația pe drumurile publice din culpa exclusivă a inculpatului, care putea evita accidentul prin conducerea cu atenție, consideră necesar să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) noul Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice funcție publică, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
De asemenea, în baza art. 65 Cod penal raportat la art. 66 lit. a) și b) Cod penal instanța apreciază că se impune aplicarea, în cauză, a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că rolul atât educativ cât și preventiv al pedepsei poate fi atins în speță și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Având în vedere . noului Cod penal la 01.02.2014, apreciind că în cauză a intervenit o succesiune de legi penale în timp, instanța urmează să delibereze asupra legii materiale mai favorabile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal potrivit cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Astfel, analizând criteriile mai sus expuse potrivit dispozițiilor art. 861 din Codul penal 1969, precum și dispozițiilor art. 91 din Codul penal 2014, prin prisma măsurilor de supraveghere ce urmează a fi aplicate inculpatului, și a efectelor suspendării sub supraveghere a executării pedepsei instanța constată că nu poate fi stabilită o lege penală mai favorabilă. Însă, din analiza dispozițiilor privind termenul de încercare din vechiul Cod penal, respectiv, termenul de supraveghere din noul Cod penal ce urmează a fi stabilit, instanța constată că sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile din noul Cod penal având în vedere că dispozițiile art. 92 stabilesc că durata termenului de supraveghere este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate, spre deosebire de vechiul cod penal care stabilește un termen ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță între 2 și 5 ani.
Prin urmare, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, figurând în cazierul judiciar ca fiind lipsit de antecedente penale, iar instanța apreciază, în lumina considerentelor expuse mai sus, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptei, că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că inculpatul nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale, a regretat fapta comisă, a încercat să ia legătura cu părțile civile pentru a le ajuta material, dar fiind refuzat de acestea, a plătit personal slujbe în memoria celor două victime, aspecte de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.
În plus, nu există nici un motiv pentru care instanța să nu manifeste, la acest moment, încredere în capacitatea inculpatului de a-și regla conduita prin respectarea normelor de drept penal și, mai mult să considere că inculpatul ar fi tentat să comită, în continuare, astfel de fapte, în condițiile în care, până la această vârstă, inculpatul nu a avut astfel de preocupări.
Apreciază, astfel, nu doar prin prisma îndeplinirii formale a condițiilor prevăzute de art. 91 Cod penal, ci prin raportare la circumstanțele concrete ale faptei și a celor legate de persoana inculpatului, că acesta a conștientizat consecințele grave pe care un astfel de act le poate genera, și că deține suficiente resurse pentru a se putea reabilita social.
Din aceste considerente, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 4 (patru) ani, calculat conform art. 92 Cod penal.
De asemenea, instanța consideră necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere din categoria celor prevăzute de art. 93 Cod procedură penală. Astfel, va obliga inculpatul la următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Având în vedere dispozițiile art. 93 alin. 5 Cod penal, instanța va pune în vedere inculpatului să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
De asemenea, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (2) și (4) Cod penal în conformitate cu care instanța poate revoca suspendarea și dispune executarea pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, precum și în cazul în care săvârșește o nouă infracțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. f) Cod procedură penală instanța urmează să dispună restituirea autoturismului marca VW Jetta cu numărul de înmatriculare_, aflat în custodia administratorului . Iași, S. C. către . Bacău, la data rămânerii definitive a prezentei cauze.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța va constata că în cauză, la termenul din 24.04.2013, a fost exercitată acțiunea civilă de către T. (fostă A.) M. fiica victimelor cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune materiale și 2.000.000 lei cu titlu de daune morale, A. O., fiul victimelor, cu suma de 2.000.000 lei cu titlu de daune morale (f. 23 dosar). În plus, aceștia au solicitat actualizarea sumelor reprezentând despăgubiri materiale și morale la dobândă BNR din momentul producerii riscului asigurat, respectiv de la data producerii accidentului rutier și până în momentul plății efective și integrale de către asigurătorul RCA, precum și cheltuieli judiciare, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 republicată.
De asemenea, s-a constituit parte civilă T. P. R., cu suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale și A. A. cu suma de 1.000.000 le cu titlu de daune morale. Totodată, aceștia au solicitat dobânda legală stabilită șa nivelul de referință BNR petnru despăgubirile civile din momentul producerii riscului asigurat și până în momentul plății efective și integrale de către asigurătorul RCA, precum și cheltuieli judiciare, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 republicată.
Instanța reține, față de data producerii accidentului și a dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 71/2011, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil 1864, privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie.
În aplicarea dispozițiilor sus-menționate, rezultă că, pentru admiterea acțiunii civile formulate, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu cert, atât în ceea ce privește existența, cât și modalitatea de reparare, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu a cărui reparare se cere, precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
Instanța va reține ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constatând că există o faptă ilicită, reprezentată de fapta concretă reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția sa în comiterea acestora.
Cât privește suma concretă ce reprezintă echivalentul prejudiciului material cauzat prin fapta inculpatului, solicitat doar de partea civilă T. M., instanța reține ca fiind dovedit de către aceasta prejudiciul în cuantum de 11.804,3 lei, ce este alcătuit din următoarele sume: suma de 8.804,5 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, după cum rezultă din factura fiscală nr. 474 din 15.09.2011 f. 99, bon fiscal nr. 1483/15.09.2011, nota de comandă emisă de Arhiepiscopia Iașilor Depozitul de vinuri Bucium, contravaloare vin înmormântare, precum și factura ..T nr._/20.09.2011, suma de 140 lei reprezentând bonuri benzină bon fiscal nr. 205/11.09.2011 și bon fiscal nr. 179/12.09.2011, suma de 29,64 lei reprezentând pomenire 90 de zile, potrivit bon fiscal nr. 683/16.09.2011, bon fiscal nr. 114/16.09.2011 și bon fiscal 16.09.2011, suma de 1.080 lei reprezentând cheltuieli pomenire potrivit facturii fiscale nr. 490/15.10.2011, bon fiscal nr. 1/15.10.2011 emise de S.C. A. I. S.R.L., suma de 51,16 lei reprezentând pomenire 6 luni, bon fiscal nr. 103/23.03.2012, suma de 1.699 lei, pomenire 1 an de zile, potrivit bonului fiscal nr. 2/29.08.2012, bon fiscal 33/29.08.2012, factură nr. 684/06.09.2012 și bon fiscal aferent emise de S.C. A. I. S.R.L., nota de comandă emisă de Arhiepiscopia Iașilor Depozitul de vinuri Bucium, astfel cum acestea sunt evidențiate în bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei f. 94 – 126.
La stabilirea prejudiciului instanța a avut în vedere atât declarațiile martorilor propuși pe latură civilă P. L. (f. 84) și C. E. (f. 139), cât și înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Având în vedere că suferirea restului prejudiciului nu rezultă din probele aflate la dosarul cauzei instanța va respinge ca neîntemeiate pretențiile părții civile, privind restul prejudiciului solicitat. Instanța a avut în vedere la aprecierea probelor faptul că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre cheltuielile efectuate și fapta inculpatului, de asemenea, instanța s-a raportat la data în care au fost efectuate respectivele cheltuieli, precum și scopul acestora. Prin urmare, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M., cu privire la daunele materiale în limita sumei de 11.804,3 lei.
Având în vedere că partea civilă a solicitat și actualizarea sumelor reprezentând despăgubiri materiale la dobânda BNR din momentul producerii riscului asigurat, respectiv de la data producerii accidentului rutier și până în momentul plății efective și integrale de către asigurătorul RCA, instanța va admite acest capăt de cerere urmând să actualizeze cu dobânda de referință a BNR până la data achitării prejudiciului începând cu următoarele date: pentru suma de 8.804,5 lei începând cu data de 15.09.2011, pentru suma de 140 lei începând cu data de 12.09.2011; pentru suma de 29,64 lei începând cu data de 16.09.2011, pentru suma de 1.080 lei începând cu data de 15.10.2011, pentru suma de 51,16 lei începând cu data de 23.03.2012, iar pentru suma de 1.699 lei începând cu suma de 06.09.2012.
Cu privire la daunele morale în valoarea de câte 2.000.000 lei solicitate de părțile civile T. M. și A. O. instanța reține că, în urma decesului numiților Agrigoraoie I. și A. V., părțile civile mai sus menționate au suferit în mod evident traume care justifica dreptul acestora la plata unor daune morale din partea inculpatului. La stabilirea cuantumului acestora instanța a avut în vedere următoarele criterii (verificate prin coroborarea înscrisurilor cu declarațiile martorei P. L., care a arătat că părțile civile au fost foarte afectate de moartea părinților lor f. 84, preum și a martorei C. E.): relația de rudenie dintre părțile civile și defuncți, gradul de afecțiune existent între aceștia, împrejurarea că prin decesul celor doi a avut loc o dezmembrare a familiei, părțile civile rămânând în același timp fără ambii părinți, starea familială (din declarația martorei C. E. (f. 139) rezultând că victimele accidentului se înțelegeau foarte bine cu copii, fiind o familie unită). Pe de alta parte, instanța a avut în vedere realitățile economice și sociale prezente, asigurând un echilibru între prejudiciul suferit de reclamanți și daunele cuvenite acestora, pentru a nu se realiza o îmbogățire fără justă cauză.
În aceste condiții, instanța va acorda daune morale în cuantum de câte 50.000 lei, apreciind că această sumă corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, exprimând în același timp o compensație a suferințelor morale încercate de părțile civile.
Este adevărat că nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate, traumele create în această situație fiind incomensurabile. Practica judiciara în materie este, însa, constanta în sensul ca daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, daunele morale acordate urmăresc să asigure parților civile o alinare în condiții de viață mai confortabile, să permită acestora ca, la un moment dat, sa poată realiza un transfer de afectivitate.
Având în vedere că părțile civile au solicitat și actualizarea sumelor reprezentând despăgubiri morale la dobânda BNR din momentul producerii riscului asigurat, respectiv de la data producerii accidentului rutier și până în momentul plății efective și integrale de către asigurătorul RCA, instanța va admite acest capăt de cerere urmând să actualizeze suma de 50.000 lei acordată părții civile T. M. și suma de 50.000 lei acordată părții civile A. O. cu dobânda de referință a BNR începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la data achitării prejudiciului.
Față de cele expuse, în baza dispozițiilor art. 19 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 999 Cod civil din 1864 și art. 49-55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările va obliga asiguratorul de răspundere civilă . Group, prin reprezentant legal să plătească următoarele sume reprezentând daune materiale și morale: partea civilă T. M., suma de 11.804,3 lei cu titlu de daune materiale, actualizate cu dobânda de referință a BNR până la data achitării prejudiciului începând cu următoarele date: pentru suma de 8.804,5 lei începând cu data de 15.09.2011, pentru suma de 140 lei începând cu data de 12.09.2011; pentru suma de 29,64 lei începând cu data de 16.09.2011, pentru suma de 1.080 lei începând cu data de 15.10.2011, pentru suma de 51,16 lei începând cu data de 23.03.2012, iar pentru suma de 1.699 lei începând cu suma de 06.09.2012, și daune morale în cuantum de 50.000 lei, iar pentru partea civilă A. O. daune morale în cuantum de 50.000 lei actualizate cu dobânda de referință a BNR începând cu data pronunțării prezentei sentințe până la data achitării prejudiciului.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de către T. P.-R. și A. A. prin care aceștia au solicitat instanței acordarea sumei de câte 1.000.000 lei reprezentând daune morale, instanța constată că nu a fost probată relația de afecțiune ce exista între aceștia și defuncții Agrigoraoie I. și A. V. și, prin urmare, nu poate aprecia asupra modalității în care aceștia au fost afectați de moartea defuncților. Astfel, instanța constată că acțiunile civile formulate de părțile civile T. P.-R. și A. A. nu sunt întemeiate, condamnarea inculpatului fiind o reparare suficientă a dezechilibrului produs prin săvârșirea infracțiunii, fără a fi necesară o compensare materială a celor doi.
În temeiul dispozițiilor art. 398 raportat la art. 276 Cod procedură penală instanța va obliga asiguratorul de răspundere civilă . Group să plătească părții civile T. M. suma de 3.324,8 lei, iar părții civile A. O. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) Cod procedură penală instanța va obliga inculpatul să plătească statului suma de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpatul I. G. și părțile civile T. M., A. O., T. P. R. și A. A..
Inculpatul a solicitat achitarea sa și respingerea acțiunii civile motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii. A arătat că expertiza efectuată în cauză nu a explicat motivul pentru care mașina sa a deviat și a calculat greșit viteza cu care circula, aceasta nefiind cea reală.
Inculpatul a mai precizat că urmărirea penală și cercetarea judecătorească a avut în vedere să dovedească numai vinovăția sa neprecizând nimic în legătură cu faptul că microbuzul care circula înaintea sa a oprit neregulamentar și una dintre victime a încercat să treacă . asigura.
În concluzie inculpatul arată că circula cu viteză mai mică, că era atent în trafic și nu știe motivul pentru care mașina sa a deviat, probabil pentru a evita prima victimă care a încercat să treacă .> Părțile civile T. M. și A. A. au solicitat majorarea daunelor acordate și indexarea lor cu indicele de inflație din momentul producerii accidentului la care să se adauge dobânda BNR de la aceeași dată iar părțile civile T. P. R. și A. A. au arătat că instanța de fond greșit le-a respins daunele morale solicitate, afecțiunea pe care au avut-o față de victime îndreptățindu-le să le primească pentru atenuarea suferințelor psihice cauzate de decesul acestora.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelurile inculpatului și părților civile T. M. și A. O. sunt fondate iar apelurile părților civile T. P. R. și A. A. nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată a fost administrat un amplu material probator.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesul-verbal de examinare a autoturismului marca Volkswagen Jetta, condus de inculpatul I. G., în momentul săvârșirii faptei, procese-verbale de prelevare și buletine de examinare clinică emise de către Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. S.” Iași, precum și buletinele de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1668/A/13.09.2011 și nr. 1663/A, care atestă faptul că numiții I. G. și Remzing D. nu se aflau sub influența băuturilor acloolice în momentul producerii accidentului, proces-verbal de constatare tehnică a autoturismului condus de inculpat, declarații părți civile T. M., A. O.; raport medical de necropsie nr. 1461/21.09.2011, emis de IML Iași, care atestă faptul că moartea numitului A. I. a fost violentă, raport medical de necropsie nr. 1462/21.09.2011, emis de IML Iași, care atestă faptul că moartea numitului A. V. a fost violentă; declarațiile inculpatului I. G., declarații martor A. I. C., Remzig D., B. A. M., Servitoru C., raport de expertiză criminalistică nr. 203/01.11.2012, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași. declarațiile martorilor propuși de părțile civile, respectiv P. L. și C. Elenea, a martorului propus de inculpat, G. M., înscrisuri, rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului I. G. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, administrându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului apelant și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea motivelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptei,, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a încercat să dovedească că nu este vinovat de producerea accidentului nuanțându-și declarațiile pe măsură ce probele administrate în cauză dovedeau că ceea ce relatase el nu corespunde adevărului, în final ajungând până la contestarea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză și a credibilității martorilor audiați.
Corect a reținut instanța de fond în urma analizei tuturor probelor administrate că susținerile inculpatului nu au suport probator, atât declarațiile martorilor, cât și obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor precum și raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză demonstrând clar că victimele nu au încercat să traverseze .-se în totalitate vitezei cu care circula autoturismul inculpatului. Cât privește situația invocată de inculpat referitoare la oprirea neregulamentară a microbuzului acest aspect nu a fost analizat deoarece nu a avut legătură cu producerea accidentului, acroșarea victimelor având loc după ce microbuzul plecase, la o distanță destul de mare.
De altfel, inculpatul în susținerea nevinovăției sale a mai afirmat unele împrejurări care dovedesc caracterul nereal al declarațiilor sale cum ar fi: mutarea obiectelor victimelor până la venirea organelor de poliție și faptul că cercetarea s-a efectuat pe timp de ploaie ceea ce a dus la ștergerea urmelor.
C., analizând raportul de expertiză efectuat în cauză și declarațiile martorilor raportat la precizările făcute de inculpat, a constatat că nu sunt motive temeinice care să ducă la înlăturarea lor și la reaudierea martorilor și efectuarea unui nou raport de expertiză.
Prin urmare susținerile inculpatului referitoare la nevinovăția sa în producerea accidentului sunt nefondate, instanța de fond stabilind corect contribuția sa la producerea acestui eveniment în urma căruia au decedat doi oameni, cele invocate de acesta în apărare fiind înlăturate motivat.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal este necesară o analiză a reglementărilor din legea veche și legea nouă pentru a stabili care lege este mai favorabilă inculpatului.
Deși instanța de fond a apreciat corect că pentru stabilirea pedepsei legea mai favorabilă este legea veche, aplicarea celorlalte instituții a fost greșită.
Atât potrivit principiului aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome cât și global, pedepsele complementare și cele accesorii trebuie să urmeze pedeapsa principală ceia ce instanța de fond nu a făcut, stabilind pedeapsa accesorie și complementară conform prevederilor noului cod penal deși pedeapsa principală a fost stabilită conform codului penal vechi.
Având în vedere această situație și faptul că instanța de apel apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, va înlătura pedeapsa accesorie și complementară stabilită conform legii noi și va aplica pedeapsa accesorie potrivit reglementărilor cod penal din 1968.
De asemenea, C. constată că instanța de fond a stabilit greșit că instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de codul nou este favorabilă în raport cu cea prevăzută de vechiul cod penal.
Chiar dacă termenul de încercare stabilit conform prevederilor reglementate de codul penal nou este mai mic decât cel calculat potrivit legii vechi, legea nouă prevede obligații în plus dar mai ales prelungește termenul de reabilitare cu trei ani nemaiintervenind reabilitarea de drept în momentul împlinirii termenului de încercare.
Raportat la această situație, C. consideră că aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei potrivit regulilor stabilite de legea veche este mai favorabilă inculpatului urmând să înlăture prevederile art.91, 92, 93 și 94 Cod penal și să aplice prevederile art.86 ind.1, 86 ind.2, 86 ind.3 și 86 ind.4 Cod penal din 1968.
Analizând criteriile de individualizare prevăzute de lege, C. constată că prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care s-a produs, de urmările deosebit de grave, respectiv decesul a două persoane dar și de persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală, vârsta și nivelul de educație, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență.
Toate aceste argumente au fost avute în vedere, 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării fiind în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a pedepsei precum și scopul acesteia de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. constată întemeiate apelurile părților civile T. M. și A. O. referitoare la data de la care instanța de fond a acordat indexarea BMR și a actualizat suma acordată la indicele de inflație precum și la solicitarea pe baza actelor depuse a sumei de bani cheltuite ulterior pentru monumentul funerar.
Celelalte critici ce privesc cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale și materiale și respingerea pretențiilor solicitate de părțile civile T. P. R. și A. A. sunt nefondate, instanța de fond pe baza probelor administrate stabilind corect atât suma acordată cu titlu de daune materiale cât și sumele acordate cu titlu de daune morale fiicei și fiului victimei, rolul lor fiind acela de a atenua suferințele prilejuite de pierderea părinților și nu de realizare a unei îmbogățiri fără justă cauză.
J. a arătat instanța de fond că părțile civile T. P. R. și A. A., respectiv ginerele și nora victimei nu au probat relația de afecțiune ce exista între aceștia și victimă, cest grad de rudenie nefiind prezumat a produce traume de natură a le îndreptăți să primească daune morale fără a proba acest aspect.
În concluzie, latura civilă a cauzei trebuie modificată sub aspectul datei de la care se va calcula dobânda BNR la daunele morale și materiale acordate și indexarea acestor sume cu indicele de inflație, precum și a acordării sumei cheltuite cu executarea monumentului funerar.
Așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție dobânda BNR și indicele de inflație au temeiuri de drept și scopuri diferite, respectiv prețul lipsei de folosință și păstrarea naturii reale a obligațiilor bănești și pot fi acordate concomitent.
C. consideră că data de la care trebuie să fie acordate este data la care prejudiciul a fost cauzat, respectiv data realizării cheltuielilor în cazul daunelor materiale și data producerii accidentului în cazul daunelor morale.
Prin urmare, sumele acordate de instanța de fond și cea solicitată pentru efectuarea monumentului vor fi indexate cu rata inflației la care se va adăuga dobânda BNR începând cu data efectuării cheltuielilor pentru daunele materiale și cu data producerii accidentului pentru daunele morale.
Pentru considerentele expuse, constatând că sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de inculpatul I. G. și părțile civile T. M., A. O. împotriva sentinței penale nr.107NCPP/19.02.2014 a Judecătoriei Iași pe care o va desființa în parte în latură penală și în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Va înlătura pentru inculpatul I. G. pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.65 rap. la art.66 lit.a și b Cod penal și prevederile art.91, 92, 93 și 96 Cod penal.
Va aplica inculpatului I. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art.71 Cod penal din 1968.
În baza art.86 ind.1 Cod penal din 1968 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe o durată de 4(patru)ani și 6(șase)luni ce constituie termen de încercare conform art.86 ind.2 Cod penal din 1968.
În baza art.86 ind.3 Cod penal din 1968 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele fixate și potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.86 ind.4 Cod penal din 1968 va atrage atenția inculpatului că în cazul săvârșirii altei infracțiuni, al executării obligațiilor civile sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Va obliga asiguratorul de răspundere civilă . Group să plătească părții civile T. M. la sumele acordate cu titlu de daune materiale și suma rezultată în urma calculării indicelui de inflație de la data stabilită prin sentință și data plății precum și suma de 2650 lei indexată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă începând cu data de 30.04.2014 până la data efectivă a plății.
Va obliga asiguratorul de răspundere civilă . Group să plătească părții civile T. M. și A. O. la suma acordată cu titlu de daune morale actualizată cu indicele de inflație la data plății începând cu data producerii accidentului și dobânda de referință a BNR începând cu această dată (09.09.2011).
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apelul inculpatului și al părților civile T. M., A. O. vor rămâne în sarcina statului.
Va respinge apelurile declarate de părțile civile T. P. R. și A. A. împotriva aceleiași sentinței penale.
Va obligă părțile civile T. P. R. și A. A. să achite câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpatul I. G. și părțile civile T. M., A. O. împotriva sentinței penale nr.107NCPP/19.02.2014 a Judecătoriei Iași pe care o desființează în parte în latură penală și în latură civile.
Rejudecând cauza:
Înlătură pentru inculpatul I. G. pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.65 rap. la art.66 lit.a și b Cod penal și prevederile art.91, 92, 93 și 96 Cod penal.
Aplică inculpatului I. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art.71 Cod penal din 1968.
În baza art.86 ind.1 Cod penal din 1968 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe o durată de 4(patru)ani și 6(șase)luni ce constituie termen de încercare conform art.86 ind.2 Cod penal din 1968.
În baza art.86 ind.3 Cod penal din 1968 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
e) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele fixate și potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;
f) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.86 ind.4 Cod penal din 1968 atrage atenția inculpatului că în cazul săvârșirii altei infracțiuni, al executării obligațiilor civile sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Obligă asiguratorul de răspundere civilă . Group să plătească părții civile T. M. la sumele acordate cu titlu de daune materiale și suma rezultată în urma calculării indicelui de inflație de la data stabilită prin sentință și data plății precum și suma de 2650 lei indexată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă începând cu data de 30.04.2014 până la data efectivă a plății.
Obligă asiguratorul de răspundere civilă . Group să plătească părții civile T. M. și A. O. la suma acordată cu titlu de daune morale actualizată cu indicele de inflație la data plății începând cu data producerii accidentului și dobânda de referință a BNR începând cu această dată (09.09.2011).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apelul inculpatului și al părților civile T. M., A. O. rămân în sarcina statului.
Respinge apelurile declarate de părțile civile T. P. R. și A. A. împotriva aceleiași sentinței penale.
Obligă părțile civile T. P. R. și A. A. să achite câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2014.
Președinte,Judecător,
D. DumitrescuGeta S.
Grefier,
C. D.
Redactat G.S
Tehnoredactat D.C.
2 ex/05.06.2014
Judecătoria Iași
Judecător C. F.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 377/2014. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
