Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 54/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 54/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea plângerii formulate de petentul Băbuța Ș. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 15.07.2013 dată de P. de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr. 123/P/2013 și a rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași nr. 1311/II/2/2013 din 13 ianuarie 2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 15 mai 2014, cu participarea domnului procuror E. P. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 29 mai 2014.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de A. Iași sub nr._ petentul Băbuța Ș. a solicitat desființarea rezoluției din 15.07.2013 dată de P. de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr. 123/P/2013prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători A. D., C. M. D., C. M., C. I., O. M. A., S. G. și S. E. și a rezoluției nr. 1311/II/2/2013 din 13 ianuarie 2014. Dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași .
După . noului Cod de procedură penală, în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 15 alin.1 din legea nr. 225/2013 potrivit cărora plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Motivându-și plângerea, petentul a susținut că soluția dată de procuror se bazează pe o greșită interpretare a materialului probator administrat ce dovedește existența faptelor reclamate și vinovăția magistraților judecători, ce au acționat fără respectarea legii, producându-i vătămări ale drepturilor sale.
În raport de aceste motive a solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și antrenarea răspunderii penale a magistraților cercetați.
C., verificând rezoluțiile atacate prin prisma criticilor formulate pe baza actelor și lucrărilor dosarelor nr. 123/P/2013 și 1311/II/2013 ale Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, constată următoarele:
Petentul Băbuța Ș. a reclamat faptul că magistrații judecători nominalizați în plângerea formulată și-au exercitat în mod abuziv și cu gravă neglijență atribuțiile de serviciu cu ocazia judecării cauzelor penale pe care le-a avut înregistrate pe rolul Curții de A. Iași și au comis acte de favorizare a infractorilor, respectiv fapte de omisiune a sesizării organelor judiciare, în cazul magistratului judecător S. E..
Prin rezoluția din 15.07.2013 dată în dosarul nr. 123/P/2013, P. de pe lângă C. de A. Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători A. D., C. M. D., C. M., C. I., O. M. A., S. G. și S. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal art. 264 Cod penal și art. 263 alin.1 Cod penal, în temeiul art. 228 alin.6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că
„La data de 10.01.2013 numitul BĂBUȚA Ș. s-a adresat instanței de judecată, respectiv Curții de A. Iași, cu o plângere formulată împotriva magistraților judecători A. D., C. M. D., C. M., C. I. și O. M. A., întrucât, începând din anul 2008 „au făcut vizibilă poliție politică asupra sa și au favorizat infractorii” acest lucru însemnând, în accepțiunea sus-numitului, „discriminare gravă”.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._, acordându-se termen la 07.03.3013. La acest termen, petentul BĂBUȚA Ș. a formulat cerere de recuzare a magistratului judecător S. E., investit cu soluționarea plângerii.
În cererea de recuzare, petentul a menționat faptul că magistratul judecător S. E. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare (a se vedea încheierea de ședință din 07.02.2013 – f. 6 dosar și cererea de recuzare formulată – f. 5 dosar).
Printr-o altă cerere depusă de petent în dosarul nr._ al Curții de A. Iași, petentul BĂBUȚA Ș. „a completat lista cu S. G. și S. E. – judecători în cadrul Curții de A. Iași” și a solicitat recuzarea procurorilor (cu excepția procurorului C. I.) din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași de „a lucra în orice dosar” pe care „l-a înaintat legal” unității de parchet (a se vedea cererea de la f. 22 dosar). Cererea de recuzare a magistraților procurori a fost respinsă prin ordonanța nr. 713/II/1/2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași (a se vedea f. 28 dosar), ordonanță comunicată petentului.
În cauza nr._, magistratul judecător S. E. a formulat cerere de abținere ce a fost admisă prin încheierea din 13.02.2013, când a fost admisă și cererea de recuzare a magistratului sus-menționat, formulată de petentul BĂBUȚA Ș. (a se vedea încheierea de la f. 13 dosar).
În aceste condiții, cauza nr._ a fost soluționată de alt magistrat care, având în vedere faptul că petentul formulase plângere împotriva unor magistrați judecători din cadrul Curții de A. Iași, prin sentința penală nr. 39/08.03.3013 (f. 25) a hotărât scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acestea la P. de pe lângă C. de A. Iași, competent în efectuarea urmăririi penale și soluționării sub aspectul celor reclamate de petent.
Pe rolul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, urmare trimiterii, plângerea a fost înregistrată sub nr. 123/P/2013.
În plângere (f. 2 dosar), petentul a susținut faptul că magistrații judecători A. D., C. M. D., CENUȚĂ M., C. I. și O. M. A., începând din anul 2008, în dosarele pe care petentul BĂBUȚA Ș. le-a avut pe rolul Curții de A. Iași, i-au încălcat dreptul la apărare întrucât nu i-au „sancționat prompt pe avocații desemnați din oficiu”, avocați care „nu și-au făcut și respectat obligațiile profesionale”.
În completarea plângerii inițiale, completare făcută prin cererea existentă la f. 22 dosar, petentul a susținut faptul că, în aceeași modalitate, au procedat și magistrații judecători S. G. și S. E., astfel încât toți magistrații se fac vinovați de favorizarea infractorului.
De menționat faptul că în plângere (ce nu respectă dispozițiile art. 222 al. 2 Cod procedură penală ce reglementează conținutul unei astfel de sesizări), nu sunt descrise concret modalitățile în care se pretinde că au fost comise faptele și nici nu este indicat vreun mijloc de probă.
În aceste condiții, simplele susțineri ale petentului (ce sunt, în mare parte, invective la adresa magistraților), nu pot constitui temei al vreunei învinuiri; nemulțumirile sale legate de modul soluționării unor cauze nu pot antrena răspunderea penală a magistraților, aceasta din urmă fiind condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că se fac culpabili de săvârșirea unei infracțiuni, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Pe de altă parte, dacă petentul era nemulțumit de legalitatea și temeinicia unei hotărâri, putea promova căile de atac întrucât legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale.
De asemenea, pronunțarea unor hotărâri de către magistrații sus-menționați, în detrimentul petentului nu echivalează cu o favorizare a părților adverse sau cu o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
Având în vedere cele expuse, se va dispune neînceperea urmăririi penale față de magistrați pentru infr. prev. de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal.
Cu privire la magistratul judecător S. E., s-a mai susținut faptul că acesta a săvârșit și infracțiunea prev. de art. 263 Cod penal, („omisiunea sesizării organelor judiciare”), fără însă ca petentul să descrie o situație de fapt de natură a contura infracțiunea sus-menționată (descrierea situației de fapt nu se regăsește în înscrisul existent la f. 9 dosar, ce constituie atât o plângere împotriva rezoluției nr. 213/P/2012 a Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, cât și o plângere împotriva magistratului S. E. și nu se regăsește nici în cererea de recuzare a magistratului – f. 5 dosar).
Conform celor menționate de către petentul însuși, în înscrisul depus pe rolul instanței la data de 07.02.2013 (a se vedea înscrisul de la f. 5 dosar), rezultă că acesta solicită „continuarea urmăririi penale” față de magistrat (pentru infr. prev. de art. 263 Cod penal) în dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, dosar „trimis la parchet înapoi prin hotărâre penală din 24.01.2013 în dosarul nr._ al Curții de A. Iași”.
Conform actelor existente în prezenta cauză, a rezultat faptul că, pe rolul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, petentul BĂBUȚA Ș. a avut înregistrat dosarul nr. 213/P/2012, format ca urmare a plângerii sale împotriva magistratului judecător S. E. care, conform celor menționate în plângerea nr. 213/P/2012, în dosarul nr._ al Curții de A. Iași, și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, favorizând astfel partea adversă.
Prin rezoluția nr. 213/P/2012 dispusă la data de 12.12.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat pentru infr. prev. de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal.
Împotriva soluției, numitul BĂBUȚA Ș. a formulat plângere (fără a respecta dispozițiile art. 278 al. 1 Cod procedură penală) direct la instanță, respectiv C. de A. Iași, care prin sentința penală nr. 7/24.01.2013 (f. 8 dosar), a scos de pe rol plângerea petentului și a trimis-o procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași în vederea soluționării, conform dispozițiilor legale sus-menționate.
La data de 06.02.2013, plângerea împotriva soluției nr. 213/P/2012, a fost respinsă prin rezoluția nr. 109/II/2/2013 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași (a se vedea f. 29-30 dosar).
De precizat faptul că plângerea împotriva soluției a fost soluționată la 06.02.2013, cu o zi înaintea formulării de către petent, la 07.02.2013, a așa-ziselor plângeri de la f. 5 și 9 dosar, astfel încât infracțiunea prev. de art. 263
Cod penal pretins comisă va constitui obiectul prezentei cauze.
Așa cum s-a expus, cu privire la această infracțiune, petentul nu a descris în mod concret modalitatea în care pretinde că a fost comisă (așa cum o cer dispozițiile art. 222 al. 2 Cod procedură penală), astfel încât organul de urmărire penală nu poate proceda la efectuarea de verificări, deoarece simplele afirmații ale petentului nu denotă săvârșirea faptei penale, iar aprecierile subiective ale acestuia nu pot constitui temei al tragerii la răspundere penală.
În aceste condiții, nefiind conturată latura obiectivă și nici subiectivă, în cauză este aplicabil cazul prev. de art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 263 al. 1 Cod penal.”
În urma plângerii formulate de petent, soluția adoptată în dosarul nr. 123/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași a fost supusă controlului procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași care, prin rezoluția din 13 ianuarie 2014 emisă în dosarul nr. 1311/II/2/2014 a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Fiind investită cu judecarea plângerii promovate de petentul Băbuța Ș. în condițiile art. 2781 Cod procedură penală, C. constată că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă si o justă evaluare a actelor și lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile.
În mod judicios, procurorul a expus pe larg motivele avute în vedere de petent la formularea plângerii, măsurile luate în vederea strângerii datelor necesare în raport de faptele sesizate a fi comise și pe baza actelor premergătoare efectuate a reținut în mod corect că în cauză există unul dintre cazurile ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză procurorul în mod legal și temeinic a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de magistrații judecători A. D., C. M. D., C. M., C. I., O. M. A., S. G. și S. E. pentru faptele prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 264 Cod penal și art. 263 alin.1 Cod penal, ca urmare a inexistenței acestora neputând fi antrenată răspunderea penală a intimaților.
Aprecierea că magistrații nu se fac vinovați de săvârșirea vreuneia dintre faptele penale reclamate de petent este corectă întrucât activitatea desfășurată de magistrați se înscrie printre atribuțiile de serviciu prevăzute de legea de organizare judecătorească și regulamentele de ordine interioară ale instanțelor, iar cum din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă sau . a atribuțiilor de serviciu de către magistrat în scopul prejudicierii intereselor petentului ori date privind omisiunea sesizării organelor judiciare, faptul că activitățile desfășurate de magistrații din cadrul legal au condus la un rezultat care 1-a nemulțumit pe petent nu poate constitui "temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaților.
În cazurile încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri; nemulțumirea uneia dintre părțile implicate în litigii față de soluția adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale, nefiind permis ca pe calea plângerii penale să se tindă la desființarea și transformarea hotărârilor judecătorești, în alt cadru decât cel al căilor de atac prevăzute de lege și exercitate cu respectarea dispozițiilor legale.
In speță, din examinarea plângerii petentului Băbuța Ș. reiese că aspectele invocate de petent se referă la nemulțumirile legate de rezolvarea care a fost dată cererilor și apărărilor formulate de acesta în cursul proceselor penale, chestiuni ce se circumscriu activității de judecată, iar justețea măsurilor luate se verifică într-un cadru jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale.
Cenzurarea unei hotărâri judecătorești pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor reprezintă o încălcare a principiului independenței puterii judecătorești.
În raport cu cele menționate anterior, instanța .apreciază că în mod corespunzător procurorul a stabilit că în sarcina magistraților judecători A. D., C. M. D., C. M., C. I., O. M. A., S. G. și S. E. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală, activitatea desfășurată de aceștia respectând întocmai obligațiile impuse de lege.
Ca urmare, C. constată că este legală și temeinică rezoluția procurorului prin care
s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de
art. 246 Cod penal, art. 264 Cod penal și art. 263 alin.1 Cod penal
Pentru aceste considerentele în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. „a” Cod procedură penal va respinge ca nefondată plângerea promovată de petent împotriva rezoluției din 15.07.2013 dată de P. de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr. 123/P/2013 și a rezoluției din 13 ianuarie 2014 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr. 1311/II/2/2013, rezoluții ce vor fi menținute.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278 ind. 1 alin. 8, lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul Băbuța Ș. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 15.07.2013 dată de P. de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr. 123/P/2013 și a rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași nr. 1311/II/2/2013 din 13 ianuarie 2014, rezoluții pe care le menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2014.
Președinte,
D. D.
Grefier,
G. A.
Red. D.D.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 12.06.2014
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 291/2014. Curtea... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
