Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 350/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-03-2012 în dosarul nr. 350/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 350/2012

Ședința publică de la 13 Martie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. S.

Judecător D. D.

Judecător M. C.

Grefier V. M.

Ministerul Public reprezentat prin procuror – I. C.

La ordine fiind pronunțarea recursului declarat de inculpatul R. A. împotriva deciziei penale nr. 188 din data de 31 mai 2011 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 06 martie 2012, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.1485/19.05.2010 a Judecatoriei Iasi, s-au dispus următoarele: „Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, formulată de către apărătorul inculpatului T. M. A..

Condamnă pe inculpații:

1.R. A., fiul lui A. și G., născut la data de 27.11.1988 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, cetățenie română, studii 11 clase, elev clasa a XII-a la Colegiul Național „E. R.” Iași, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la tâlhărie” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 alin. 2 raportat la art. 76 lit. c Cod penal (faptă comisă la data de 02.02.2006).

În baza art. 85 Cod penal anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la tâlhărie” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 lit. a, b, c raportat la art. 76 lit. c Cod penal (faptă comisă la data de 01.04.2006) prin sent. pen. nr. 2301/07.08.2007 a Judecătoriei Iași, menținută prin dec. pen. nr. 259/09.06.2008 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare.

În baza art. 36 alin. 1, 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată sent. pen. nr. 2301/07.08.2007 a Judecătoriei Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86¹, 110 Cod penal dispune executarea sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. Iași, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Menține celelalte obligații stabilite prin sent. pen. nr. 2301/07.08.2007 a Judecătoriei Iași.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86⁴ Cod penal privitor la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi fapte intenționate prevăzute de legea penală ori pentru nerespectarea obligațiilor.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10.08.2006 la 17.10.2006.

2.H. V.-A., fiul lui V. și Laurența, născut la data de 09.01.1987 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, Bld. Chimiei nr. 17, ., ., CNP_, cetățenie română, studii 8 clase, necăsătorit, angajat amenajări interioare, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 alin. 2 raportat la art. 76 lit. b Cod penal (faptă comisă la data de 02.02.2006).

În baza art. 86¹ Cod penal dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat conform art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. Iași, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

3. T. M. A., fiul lui S. și M., născut la data de 14.08.1985 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, .. 1bis, jud. Iași, CNP_, cetățenie română, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 alin. 2 raportat la art. 76 lit. b Cod penal (faptă comisă la data de 02.02.2006).

În baza art. 86¹ Cod penal dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat conform art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. Iași, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, ce va fi suspendată pe aceeași durată.

4.A. A.-V., fiul lui I. și M., născut la data de 30.05.1989 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., jud. Iași,, cu reședința în Torino, Via Brosso nr. 4, ., Italia, CNP_, cetățenie română, studii 8 clase, necăsătorit, ocupația - muncitor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 alin. 2 raportat la art. 76 lit. c Cod penal (faptă comisă la data de 02.02.2006).

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform art. 110 Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, privitor la revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi fapte intenționate prevăzute de legea penală.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală respinge cererea privind acordarea de daune morale formulată de către partea civilă Cautiș F. C., domiciliat în mun. Iași, ., ..

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale, în cuantum de 100 de lei (dlg. nr. 8510/2006) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public, iar onorariul apărătorului din oficiu al inc. T. din cursul judecății (50%), în cuantum de 200 de lei (dlg. nr. 6195/2009) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale MJLC.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească statului, fiecare, câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.”

La pronuntarea acestei sentinte,Judecatoria Iasi a avut in vedere urmatoarele considerente:” În cursul anului 2005, partea vătămată Cautiș F.-C. i-a împrumutat inculpatului R. A., coleg de clasă și prieten, amândoi fiind pasionați de informatică, un calculator. La momentul la care i-a cerut restituirea calculatorului, inculpatul R. A., motivând lipsurile financiare și faptul că avea nevoie, în continuare, de unitatea centrală, i-a propus în schimbul acesteia să-i dea un hard disk și o cameră foto. Astfel, în luna ianuarie 2006, inculpatul R. A. i-a dat lui Cautiș F. o camera foto marca Trust P. Cam Zoom 820, hard disk-ul său și un laptop marca Toshiba Tecra 8000, în schimbul acestora primind de la Cautiș F. un hard disk mai performant. După efectuarea schimbului de bunuri cu partea vătămată, tatăl inculpatului R. A., observând lipsa laptop-ului din locuință, și-a chestionat fiul, care i-a spus că l-ar fi împrumutat prietenei sale, S. F.. Cu toate acestea, tatăl a insistat ca fiul său să aducă acasă laptop-ul marca Toshiba, cât mai curând posibil.

Inculpatul R. A. a încercat să găsească o modalitate pentru a recupera laptop-ul care se afla în posesia legitimă a părții vătămate Cautiș F.-C.. Astfel, a căutat un prieten care l-ar fi putut ajuta în acest scop. R. A. s-a întâlnit cu inculpatul A. A.-V., căruia i-a relatat despre schimbul făcut cu partea vătămată și despre necesitatea de a recupera, cât mai repede, laptopul Toshiba. Cei doi au stabilit un plan care să aibă ca finalitate deposedarea lui Cautiș F. de laptopul în cauză, inculpatul R. A. trebuind să-l aducă într-un loc public pe acesta cu laptopul asupra lui.

În seara zilei de 02.02.2006, inculpații R. A. și A. A.-V. s-au întâlnit și cu ceilalți doi inculpați, H. V.-A. și T. M.-A., precum și cu numita C. M.-P.. Inculpatul A. le-a spus celorlalți că R. A. are probleme cu tatăl său pentru că a împrumutat unui prieten un laptop, iar acesta nu ar fi vrut să i-l mai restituie, singura variantă de a-l recupera fiind aceea a sustragerii bunului. De comun acord au stabilit modalitatea în care urmau să acționeze pentru reușita sustragerii laptopului de la Cautiș F.-C..

Astfel, cu toții au stabilit ca inculpatul R. A. să-l contacteze pe Cautiș F.-C. pentru a-l determina să se întâlnească în public, pe un traseu stabilit de inculpați.

La data de 31.01.2006, inculpatul R. A. l-a contactat pe Cautiș F., propunându-i un alt schimb de bunuri, arătându-i, în mod mincinos, că îi poate oferi un alt laptop în schimbul laptop-ului marca Toshiba. Întrucât Cautiș F. a fost de acord cu propunerea, cei doi au stabilit să se întâlnească. În ziua de 02.02.2006, în jurul orei 13⁰⁰, inculpatul R. a sunat-o pe partea vătămată și i-a propus să se întâlnească în jurul orelor 20⁰⁰ în apropierea Complexului I. Mall. Pe motiv că ar fi avut nevoie de un aparat foto pentru a-i face câteva poze prietenei sale, R. A. i-a cerut lui Cautiș F. să aducă și aparatul foto digital pe care i-l dăduse anterior împreuna cu laptopul.

În cursul serii de 02.02.2006, orele 20³⁰, inculpatul R. a fost sunat pe telefonul său mobil de către Cautiș F., care i-a transmis că a ajuns la locul de întâlnire. Inculpatul R. i-a propus părții vătămate să vină în spatele blocului în care locuiește, ceea ce partea vătămată a și făcut.

În jurul orelor 20⁴⁵, inculpatul R. A. s-a întâlnit cu partea vătămată Cautiș F., aceasta dorind să urce la locuința inculpatului pentru a vedea laptop-ul promis la schimb. Cautiș F. C. avea asupra sa un rucsac în care avea laptop-ul marca Toshiba Tecra 8000 și aparatul foto digital marca Trust P. Cam Zoom 820. P. a-l menține în eroare pe partea vătămată, inculpatul R. i-a spus acesteia că laptop-ul s-ar afla la un altul, cunoscut sub apelativul de M., care trebuia contactat telefonic. Din spatele blocului în care locuiește inculpatul R., situat în . s-au deplasat pe lângă S. de Sport Grădinari, apoi pe . scările care duc către cartierul O. (esplanadă).

În dreptul unor scări, inculpatul R. a apelat pe unul din ceilalți inculpați, respectiv pe A. V.. În același timp, partea vătămată a văzut în spatele lor un grup de persoane îndreptându-se spre ei, fără a da vreo importanță acestui fapt. Pe o alee îngustă de lângă un . A. și partea vătămată au fost ajunși din urmă de inculpații A. V., H. V. și T. M. A. (numita C. M. P. nu i-a urmat pe inculpați conform planului, nedorind a mai participa la actele de sustragere). Pentru timorarea părții vătămate Caotiș F. și pentru a nu trezi suspiciuni în privința complicității inculpatului R. A. la sustragere, inculpații A. V. și T. M. A. i-au agresat atât pe Cautiș F. cât și pe R. A.. Sub impactul loviturilor repetate aplicate cu pumnii, partea vătămată Cautiș F. C. s-a dezechilibrat și a căzut. Cei trei inculpați, A. V., T. M. și H. V. l-au deposedat pe Cautiș F. C. de rucsacul în care se aflau laptop-ul și camera foto și au părăsit locul în fugă. Caotiș F. a reușit să se ridice de la pământ și să observe faptul că agresorii erau în număr de trei, unul dintre aceștia având rucsacul sustras.

Imediat după consumarea agresiunii, inculpatul A. a luat rucsacul de la victimă și l-a ascuns sub o mașină, iar în aceeași seară, inculpații A. V., H. V. și T. M., precum și C. M., s-au întâlnit în scara blocului în care domiciliază A. V.. Aparatul foto digital sustras a fost luat de la inculpatul A. V. de către C. M., care l-a restituit, la cererea lui, a doua zi. Conform declarațiilor inculpaților R., T. și H., aparatul foto a fost vândut unei persoane rămase neidentificată.

Inculpatul A. a dat laptopul sustras inculpatului H. V. A.. După trecerea a 30 de zile, perioadă în care inculpatul R. A. susține că a fost internat în spital, acesta arată că a luat laptop-ul sustras de la locuința lui H. V.. La data de 04.09.2006, laptop-ul sustras de la partea vătămată Cautiș F. a fost ridicat de la părinții inculpatului R. A., și restituit părții vătămate pe bază de dovadă, la data de 12.09.2006, aceasta recunoscându-l ca fiind laptop-ul marca Toshiba Tecra 8000 de care fusese deposedată prin agresiune în seara de 02.02.2006.

Situația de fapt astfel reținută rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în ambele faze procesuale, respectiv cu:

- plângerea și declarațiile părții vătămate Cautiș F.-C., care precizat în ambele faze procesuale faptul că la data de 31.01.2006 a primit de la inculpatul R. un mesaj pe Messenger în care i-a spus că are un laptop mai bun, arătându-se interesat de un telefon mobil;la data de 02.02.2006 a fost sunat de inculpatul R. în jurul orei 13⁰⁰, care l-a întrebat dacă este de acord cu schimbul laptopului, i-a răspuns că da, iar R. i-a propus să se întâlnească în aceeași zi, în jurul orei 20⁰⁰, în zona Mall-ului, urmând să stabilească ulterior locul întâlnirii; i-a spus să aducă și camera foto pentru niște fotografii. A pus bunurile într-un rucsac și l-a așteptat pe inculpatul R. la Mall, ulterior inculpatul sunându-l și spunându-i să se întâlnească în spatele blocului în care locuiește inculpatul. Partea vătămată i-a propus să meargă la inculpat acasă, dar acesta a spus că are laptopul în alt loc, fiind la altcineva. Inculpatul R. a încercat să contacteze acea persoană de pe telefonul mobil; au început să meargă pe lângă râul Bahlui spre sala de sport Grădinari, unde inculpatul R. i-a spus că acolo l-a așteptat cu cealaltă persoană, care a plecat acasă; au mers apoi pe lângă sala Grădinari, pe lângă un depozit farmaceutic, fără o destinație exactă; în dreptul unor scări, inculpatul a vorbit cu o persoană „M.”, apoi i-a spus că acea persoană vine imediat. Au mers pe o alee din fața unui . trepte. Înainte de a intra pe alee a văzut un grup de persoane ce coborau niște scări din apropierea blocului, îndreptându-se spre ei. Când a ajuns în dreptul scării de intrare cineva a spus „Băi, stai!”, urmat de o înjurătură; a întors capul, moment în care a fost lovit cu pumnul în zona capului și i-au căzut ochelarii, a mai primit alți pumni și a căzut la pământ. A simțit o smucitură din spate, fiindu-i luat rucsacul cu bunurile. S-a întors spre agresor, dar nu a avut timp să-l vadă; a observat doar trei indivizi, dintre care doi mai înalți și unul mai scund; cei trei au fugit spre . farmaceutic. A alergat după ei dar nu a putut să-i ajungă deoarece erau prea departe, dar cu siguranță a văzut că erau trei indivizi, dintre care unul ținea într-o mână rucsacul său. S-a întors la A., care stătea sprijinit de gard și i-a spus că se simte rău și are nevoie de ajutor. A revenit a doua zi și și-a găsit ochelarii lângă gard. La data de 12.09.2006 a primit un laptop de la organele de poliție, pe care l-a recunoscut ca fiind al său după mai multe particularități (fila 20 d.u.p.).

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente (filele 21-32 d.u.p.);

- dovada ridicării laptopului sustras din locuința inculpatului R. A., planșa foto;

- dovada predării laptopului părții vătămate;

- declarațiile martorilor: F. S. (file 48-50 d.u.p. și f. 135 inst.), care nu cunoaște date despre fapta comisă împotriva părții vătămate Cautiș F.-C.; C. M. P. (file 117-120 d.u.p. și 150 d. inst.), care a declarat că era la ea la scară, erau și ceilalți inculpați când a venit R. A. care le-a spus că are probleme cu un băiat de la care are de recuperat niște bunuri; i-a rugat pe ei să vorbească cu acea persoană; s-au îndreptat cu toți inculpații, cu excepția inculpatului R., spre S. Grădinari, dar ea s-a întors acasă, în timp ce H. a mers după ceilalți doi, A. și T., care au început să fugă; la scară, în aceeași seară, a luat de la A. un aparat foto digital, pe care i l-a restituit acestuia a doua zi.

- referat de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. Iași pentru inculpații minori R. A. (file 53-56 d.u.p.) și A. A. V. (f. 129-132 d. inst.)

- acte medicale și acte în circumstanțiere privitoare la inculpatul R. A.; - declarațiile inculpaților:

- R. A. (filele 84-93 d.u.p. și 106, 107 d.inst), care a avut o poziție procesuală oscilantă, în sensul că, inițial, la data de 07.02.2006, a arătat că nu cunoaște cine sunt agresorii; ulterior, la data de 01.06.2006, în prezența apărătorului, a descris pe larg modul în care au fost comise faptele, recunoscând înțelegerea anterioară cu ceilalți inculpați pentru recuperarea laptopului și modalitatea în care a avut loc ., precum și implicarea efectivă în agresiune a 3 persoane, declarație menținută la data de 16.03.2007 și modificată, în prezența unui alt apărător, la data de 27.02.2008. astfel, în ultima declarație, pe care și-a menținut-o și în fața instanței, inculpatul a precizat că a vorbit doar cu A. despre faptul că trebuia să-și recupereze laptopul (aspect contrazis de martora C. M. P.); în timp ce era împreună cu partea vătămată a venit un grup de persoane care i-au lovit, iar în acel grup nu a recunoscut pe nimeni. A luat un laptop de la H. A., după ce a ieșit din spital, altul decât cel aparținând părții vătămate (aspect contrazis de partea vătămată, care a menționat și particularitățile după care a recunoscut laptopul).

- H. V. A. ( file 105-109 d.u.p. și 108 d. inst), care a negat implicarea sa în . contra părții vătămate. A declarat că era în fața unei scări de . A. V., C. M., T. M. A., când a venit R. A. care l-a chemat pe A. deoparte. A auzit când R. i-a spus lui A. să-l ajute să-și recupereze laptopul de la un prieten sau coleg (ulterior a declarat că R. s-a adresat tuturor). La discuție a asistat și T.. I-au cerut să-i înească pentru ca acea persoană să-i restituie laptopul de bunăvoie. A mers cu ei până unde se termină blocurile din cartierul Metalurgie, unde C. a spus că nu merge mai departe, el a intrat într-un magazin pentru a-și cumpăra țigări iar când a ieșit nu i-a mai văzut pe ceilalți și s-a întors acasă. După circa o oră, T. și A. l-au chemat afară, iar cel din urmă i-a dat un laptop și l-a rugat să-l țină până a doua zi. A doua zi A. a venit și a luat laptopul. Declarațiile acestui inculpat sunt contrazise de martora C. M. P., care a declarat că H. a mers după ceilalți doi, A. și T., care au început să fugă, de partea vătămată, care a precizat că au fost trei agresori și a văzut cu siguranță trei persoane fugind de la locul faptei, dar și de primele declarații ale inculpatului R. A.;

- T. M. A. (filele 133-137 d.u.p și 133 d. inst.), care a declarat inițial că la începutul lunii februarie se afla în cartierul Metalurgie, împreună cu R. A., H. A., A. V. și o fată pe nume M.; discutând, a aflat că R. A. a lăsat în garanție un laptop la un prieten de-al său, nu îl mai poate recupera iar tatăl său îl presează să îl aducă acasă; din conversațiile purtate între ei au convenit să îl ajute pe R. să recupereze bunul dar și un aparat foto. În concret, trebuia ca R. să se întâlnească cu acea persoană, care va avea bunurile asupra ei, să îi urmărească din spate, să-i acosteze și să le ia bunurile. În jurul orei 21⁰⁰ s-a deplasat împreună cu H., A. și M. la S. Grădinari, așa cum s-au înțeles cu R., au așteptat puțin și l-au văzut pe R. însoțit de tânărul respectiv care avea un rucsac în spate; l-au urmărit, el și A. în față, H. și M. în spate, către blocurile turn. Stabilise în prealabil cu R. ca acesta să dea un bip sau două pe telefonul mobil al lui A., în funcție de direcția în care se deplasa. În direcția unui . ajuns și A. a lovit partea vătămată o dată sau de două ori cu pumnul, apoi s-a dus spre R., iar el l-a lovit de două ori pe partea vătămată. I-a văzut venind și pe H. și pe M., s-a retras imediat și nu a văzut cine a luat rucsacul. Când a ajuns la blocul din Metalurgiei a văzut rucsacul la A.. Bunurile au fost luate de ceilalți, iar când s-a întâlnit cu H., acesta i-a spus că aparatul foto a fost vândut la o persoană din cartier.

- A. A. V. (file 173-174, 176 d.u.p. – nu a dorit să dea declarație și 109 d.inst.), care a declarat că în timp ce se plimba prin cartier s-a întâlnit cu R. care era abătut, spunând că are probleme de familie pentru că un prieten nu-i restituie un laptop. R. l-a rugat să-l însoțească să nu pățească ceva și o să-l sune când trebuie să se întâlnească. În aceeași zi s-a întâlnit cu H., T. și P., cărora le-a povestit situația lui R. și aceștia au fost de acord să-l însoțească. Au plecat cu toții înspre T. V., H. și P. au rămas la magazin, apoi l-a sunat A. care i-a spus să meargă la blocurile turn. T. a spus că trebuie să se grăbească să ajungă acasă. Au plecat amândoi mai repede iar ceilalți doi au rămas în cartier. T. i-a lovit pe partea vătămată și pe R. și a luat rucsacul, fără ca el să intervină. Au plecat împreună, iar T. a ascuns rucsacul sub o mașină, după care s-au despărțit. Nu știe ce s-a întâmplat cu laptopul. Afirmațiile inculpatului sunt contrazise de toate celelalte declarații ale celorlalți inculpați și ale martorei C. M. P., motiv pentru care vor fi înlăturate, reținându-se că a participat cu siguranță la . împotriva părții vătămate și la luarea bunurilor, și H. și C. precizând expres că au primit bunurile de la A., care avea rucsacul asupra lui.

- proces-verbal de confruntare a inculpaților H. V. A. și R. A. (file 114-115 d.u.p.).

Toate probele arătate mai sus, coroborate, fac pe deplin dovada vinovăției inculpaților R. A., H. V. A., T. M. A. și A. A. V., sub forma intenției directe, în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.

În drept,

Fapta inculpatului minor R. A. care, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații A. A.-V., T. M.-A. și H. V.-A., în seara de 02.02.2006, orele 21⁰⁰, i-a sprijinit moral și material, într-un loc public din mun. Iași, pe timp de noapte, să deposedeze prin agresiune fizică pe partea vătămată Cautiș F. C. de un rucsac în care aceasta deținea un laptop marca Toshiba Tecra 8000 și un aparat foto digital marca Trust Poxer Cam Zoom 820, bunuri apreciate la valoarea totală de 600 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la tâlhărie” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.

Fapta inculpaților A. A.-V., T. M.-A. și H. V.-A. care, împreună, în baza unei înțelegeri prealabile cu R. A. și cu sprijinul moral și material al acestuia din urmă, la data de 02.02.2006, orele 21⁰⁰, într-un loc public din mun. Iași, pe timp de noapte, au deposedat prin agresiune fizică pe partea vătămată Cautiș F. C. de un rucsac în care deținea un laptop marca Toshiba Tecra 8000 și un aparat foto digital marca Trust Poxer Cam Zoom 820, bunuri apreciate la valoarea totală de 600 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal.

Întrucât inculpatul A. A.-V. era minor la data comiterii faptei, urmează a se reține dispozițiile art. 99 și urm. Cod penal, iar pentru că ceilalți doi inculpați, T. M.-A. și H. V.-A. au comis fapta împreună cu doi minori, se va reține în sarcina acestora circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c Cod penal.

Apărătorul inculpatului T. M. A. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor acestui inculpat prin actul de sesizare al instanței, conform art. 344 Cod procedură penală, în sensul reținerii în sarcina acestuia a infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. de art. 180 Cod penal, întrucât el nu a dorit să tâlhărească, să-și însușească vreun bun, ci doar a lovit partea vătămată, cu care s-a și împăcat. Instanța va respinge această cerere ca neîntemeiată deoarece inculpatul avea de la bun început hotărârea de a-l ajuta pe R. A. în sensul de a o determina pe partea vătămată să-i restituie niște bunuri, deci acțiunea principală, de luare a unor bunuri, era cunoscută de inculpat, indiferent cine ar fi luat efectiv acele bunuri. Infracțiunea de tâlhărie există chiar dacă inculpatul a realizat doar una din activitățile specifice acestei infracțiuni, respectiv lovirea, rezultatul urmărit fiind atins de toți inculpații implicați.

În cazul inculpatului R. A., instanța consideră că nu este aplicabil principiul „in dubio pro reo”, întrucât toate probele administrate conduc la concluzia vinovăției sale. Astfel, atragerea celorlalți inculpați în comiterea faptei, prin prezentarea unei false realități, în sensul că partea vătămată nu dorea să-i restituie niște bunuri, conducerea părții vătămate pe un traseu dinainte stabilit și pe care ceilalți inculpați l-au urmat după convorbirile telefonice, solicitarea ca partea vătămată să aducă și un aparat foto digital, deși acest lucru nu se impunea, declarația dată în cursul urmăririi penale în condiții de legalitate, prin care își recunoaște fapta, reprezintă probe certe că inculpatul a comis fapta de care este acuzat.

De asemenea, toate declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului H. V. A. sunt contrazise de declarațiile părții vătămate, care a precizat cu siguranță că a văzut trei persoane fugind, declarațiile celorlalți inculpați, care au arătat că H. a rămas mai în spate, dar li s-a alăturat ulterior, declarațiile martorei C. M. P., care a declarat că H. a mers după ceilalți doi, A. și T..

Și vinovăția inculpatului A. A. V. a fost dovedită cu aceleași declarații arătate anterior, respectiv ale părții vătămate și ale celorlalți inculpați, astfel cum au fost ele expuse anterior.

Pentru infracțiunile comise, inculpații vor fi condamnați.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, față de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizată în special de modalitatea și împrejurările comiterii, pe timp de noapte, în loc public, de către mai multe persoane împreună, cuantumul prejudiciului provocat părții vătămate care a fost recuperat parțial de organele de poliție, inculpații necontribuind în nici un fel la restituirea pagubei, iar pe de altă parte persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, atitudinea procesuală greșită, de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii în integralitatea ei, vârsta inculpaților, dezvoltarea lor fizică și intelectuală, comportamentul avut înainte și ulterior comiterii faptei, urmând a se constata în cazul tuturor inculpaților că aceștia au avut un comportament bun, erau minori sau abia ieșiți din perioada minoratului, de la data comiterii faptei nu au mai comis alte infracțiuni, s-au prezentat în fața instanței, fiind incidente dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod penal.

În cazul inculpaților minori instanța va avea în vedere și concluziile referatelor de evaluare întocmite de către S. de Probațiune de pe lângă T. Iași.

Față de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpaților se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 lit. b Cod penal.

Pentru inculpatul R. A. se va dispune, în baza art. 85 Cod penal anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la tâlhărie” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 lit. a, b, c raportat la art. 76 lit. c Cod penal (faptă comisă la data de 01.04.2006) prin sent. pen. nr. 2301/07.08.2007 a Judecătoriei Iași, menținută prin dec. pen. nr. 259/09.06.2008 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare, iar în baza art. 36 alin. 1, 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal va contopi pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată sent. pen. nr. 2301/07.08.2007 a Judecătoriei Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 și 86¹ Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului A. A. V. și suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pentru ceilalți inculpați, pe durata unor termene de încercare calculate conform art. 110 și 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal va obliga inculpații R. A., H. V. A. și T. M. A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte lunar la S. de Probațiune de pe lângă T. Iași, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va menține celelalte obligații stabilite inculpatului R. A. prin sent. pen. nr. 2301/07.08.2007 a Judecătoriei Iași.

Va atrage atenția inculpaților că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare ori nerespectarea obligațiilor impuse de către instanță va atrage revocarea suspendării condiționate ori sub supraveghere, conform art. 83 și 86⁴ Cod penal.

Va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îi face incompatibili cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.

În privința laturii civile a cauzei, instanța consideră că nu au fost propuse și administrate probe de către partea vătămată în dovedirea pretențiilor sale, nefiind în situația ca instanța să rezolve din oficiu acțiunea civilă. Este real că partea vătămată a suferit fizic în urma loviturilor primite, însă întinderea prejudiciului nu a putut fi stabilită întrucât nu există probe în acest sens.

Pentru aceste motive, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală va respinge cererea privind acordarea de daune morale formulată de către partea civilă Cautiș F. C.. „

În termenul prevăzut de art.363 al.1 Cod procedură penală hotărârea a fost apelată de inculpatii R. A., T. M. A. și A. A. V.

Motivându-și apelul, inculpatul R. A. a susținut că instanta de fond a aplicat in mod gresit dispozitiile art.85 C.p.,a nesocotit dispozitiile art.47 C.p.p. cu referire la art.50 C.p.p. cata vreme acelasi judecator a pronuntat si Sp. 2301/2007 si 1485/2010.Totodata apelantul a sustinut ca instanta de fond nu a avut in vedere criticile sale privind procedura audierii partii vatamate,procedura ridicarii deobiecte,procedura consemnarii propriilor declaratii si nesocotirea dispozitiilor art.334 C.p.p. la schimbarea incadrarii juridice in ceea ce o priveste pe inculpata C. M. P..

Inculpatul T. M. A. si-a motvat apelul sustinand ca nu se face vinovat de infractiunea de talharie ci de infractiunea de lovire,intrucat a fost in eroare cu privire la motivul deplasarii grupului caruia i se alaturase.Totodata avand in vedere pozitia sa subiectiva in raport de fapta,contributia efectiva,apelantul sustine ca pedeapsa aplicata depaseste cuantumul ce s-ar impune in raport de gravitatea faptei.

Inculpatul A. A. V. nu si-a motivat apelul,aparatorul desemnat din oficiu sustinand oral ca motivele de apel vizeaza nevinovatia acestuia,iar in subsidiar redozarea pedepsei.

T. examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.371 al.2 Cod procedură penală, a constatat următoarele:

În cauză, a fost administrat un amplu probatoriu, ce a fost just apreciat de catre instanta de fond, potrivit art.63 Cod procedură penală,situatia de fapt,existenta faptei,vinovatia inculpatilor si incadrarea juridica fiind stabilite in mod corect de catre instanta de fond.

Desi inculpatii apelanti si-au sustinut nevinovatia,tribunalul constata ca probele administrate atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii au demonstrat dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista si a fost savarsita de inculpati cu vinovatie,fiind rasturnata prezumtia de nevinovatie.

Astfel tribunalul remarca faptul ca inculpatii apelanti au avut o pozitie nesincera,declaratiile acelorasi inculpati oferite pe parcursul urmaririi penale dar si al judecatii contrazicandu-se,fara ca acestia sa ofere vreo justificare plauzibila.Totodata declaratiile celor patru inculpatii nu sunt concordante si nu se coroboreaza intre ele.

Inculpatul R. A. inițial, la data de 07.02.2006, a arătat că nu cunoaște cine sunt agresorii; ulterior, la data de 01.06.2006, în prezența apărătorului, a descris pe larg modul în care au fost comise faptele, recunoscând înțelegerea anterioară cu ceilalți inculpați pentru recuperarea laptopului și modalitatea în care a avut loc ., precum și implicarea efectivă în agresiune a 3 persoane, declarație menținută la data de 16.03.2007 și modificată, în prezența unui alt apărător, la data de 27.02.2008 cand a precizat că a vorbit doar cu A. despre faptul că trebuia să-și recupereze laptopul în timp ce era împreună cu partea vătămată a venit un grup de persoane care i-au lovit, iar în acel grup nu a recunoscut pe nimeni. A luat un laptop de la H. A., după ce a ieșit din spital, altul decât cel aparținând părții vătămate

Inculpatul H. V. A. neaga participarea sa la savarsirea faptei,recunoscand doar faptul ca a asistat la discutia dintre inculpati vizand recuperarea laptopului dar nu a participat efectiv la agresarea partii vatmate si deposedarea sa de bunuri intrucat a intrat . aceste sustineri contravin atat celor sustinute de inculpatul R.,cat si declaratiilor partii vatmate si ale martorei C. M. P..

Inculpatii T. M. A. si A. A. V.,au incercat fiecare sa acrediteze ideea ca nu au participat efectiv la infractiunea de talharie ,au asistat la discutia privind recuperarea bunurilor de la partea vatamata si s-au aflat fara voia lor la data si locul incidentului fiind angrenati in eveniment fara voie sau din eroare.

Toate aceste sustineri vin in contradictie cu declaratiile martorei C. M. P. care a aratat in mod constant ca toti inculpatii au participat la discutia privind recuperarea bunurilor de la partea vatamata si planuirea modalitatii de actiune,declaratie care se coroboreaza cu sustinerile partii vatamate potrivit careia a fost a observat ca si agresori doar trei indivizi, dintre care doi mai înalți și unul mai scund.Toate aceste probe coroborate cu dovada ridicării laptopului sustras din locuința inculpatului R. A. si dovada predării laptopului părții vătămate demonstreaza dincolo de orice dubiu ca inculpatii au actionat impreuna si au planuit deposedarea cu violenta de bunuri a partii vatmate.

Desi inculpatul T. M. A. sustine ca nu se face vinovat de savarsirea faptei intrucat nu cunostea scopul deplasarii grupului si a lovit partea vatamata doar pentru a se apara,tribunalul va inlatura aceste sustineri intrucat vin in contradictie cu probele administrate in cauza,la care a facut referire tribunalul mai sus si care au fost avute in vedere si de instanta de fond.

In mod corect instanta de fond a respins cererea acestui inculpat privind schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata.

Cata vreme infractiunea de talharie a fost savarsita pe baza unei intelegeri prealabile intre participanti,chiar daca actele de violenta sunt savarsite doar de unii dintre participanti,restul insusindu-si bunurile incadrarea juridica a faptei este sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie pentru toti participantii.

In ceea ce priveste criticile de nelegalitate formulate de apelantul inculpat R. A. tribunalul a reținut urmatoarele.

Dispozitiile codului de procedura penala privind incompatibilitatea sunt de stricta interpretare si aplicare.In afara cazurilor expres prevazute de legiuitor nu pot fi invocate alte situatii de natura sa fie apreciate ca si cauze de incompatibilitate.In acest sens ,tribunalul constata ca in cauza nu este incident nici un caz de incompatibilitate .

Dispozitiile art.47 C.p.p. la care face referire apelantul inculpat vizeaza exclusiv situatia in care judecatorul a luat parte la solutionarea cauzei sau si-a exprimat parerea cu privire la solutia ce ar putea fi data in aceeasi cauza.Cu alte cuvinte,faptul ca judecatorul fondului a pronuntat si alte sentinte impotriva unuia dintre inculpati ,in alte cauze sau a facut referire la acestea,prin aplicarea dispozitiilor art.85 C.p. nu se incadreaza in cazul de incompatibilitate invocat de apelant,dispozitiile art.47 C.p.p. nefiind aplicabile.

In ceea ce priveste aplicarea art.85 C.p.,tribunalul a constatat ca instanta de fond a dat o corecta interpretare si aplicare acestor prevederi legale.

Conform dispozitiilor art.447,alin.1 C.p.p. asupra anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei se pronunta instanta care judeca in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage anularea.In contextul in care apelantul inculpat a savarsit prezenta infractiune pana la ramanerea definitiva a sentintei prin care s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei,suspendarea se anuleaza, aplicandu-se dispozitiile privind concursul de infractiunea,instanta de fond aplicand in mod legal acest text de lege.

De altfel tribunalul a constatat ca apelantul inculpat este inconsecvent si confuz in critica sa privind modul de aplicare a dispozitiilor art.85 c.p. facand referire la art 85 c.p. dar criticand revocarea pedepselor,situatie care nu se regaseste in sentinta pronuntata de catre instanta de fond.

T. a respins ca nefondate criticile aceluiasi apelant inculpat privind procedura audierii partii vatamte si procedura ridicarii de obiecte.In masura in care ar fi fost nesocotite dispozitiile art.77 C.p.p. rap al art.70,alin.3 C.p.p. sau ale art.96-97 C.p.p. in cursul urmaririi penale,incalcari sanctionate cu nulitatea relativa,potrivit art.197 C.p.p.,apelantul inculpat ar fi trebuit sa faca dovada unei vatamari si sa invoce nulitatea in conditiile art.197,alin.4 C.p.p.imediat dupa ce a constatat incalcarea dispozitiilor legale.

Ori apelantul inculpat nu a invocat vreo vatamare.Mai mult,din procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala rezulta ca apelantul inculpat,asistat de apartor,nu a avut cereri de formulat.

In ceea ce priveste critica apelantului inculpat R. A. privind interceptarea convorbirilor telefonice, tribunalul a respins-o constatand ca instanta de fond nu a analizat si avut in vedere o astfel de proba.

In ceea ce priveste faptul ca inculpatului nu i-ar fi fos adus la cunostinta invinuirea, tribunalul,verificand actele de urmarire penala, a constatat aceasta critica ca fiind nereala,apelantului inculpat fiindu-i respectate drepturile procesuale in tot cursul procesului penal.

In ceea ce priveste faptul ca nu i s-a adus la cunostinta inceperea urmaririi penale „in rem” tribunalul subliniaza ca dreptul de a fi incunostiintat asupra invinuirii este recunoscut invinuitului si nu oricarei persoane audiate.Ori potrivit art.229 C.p.p invinuit este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa,deci invinuit exista in cazul inceperii urmaririi penale in personam si nu in rem,dupa cum sustine apelantul inculpat in mod eronat.

La fel de eronata este si critica apelantului inculpat privind procedura schimbarii incadrarii juridice,in cursul urmarii penale,in privinta invinuitei C. M. P..

Sub acest aspect tribunalul a constatat ca apelantul inculpat nu probeaza vreun interes pentru invocarea acestei neregularitati,respectiv vreo vatamare proprie.

Pe de alta parte tribunalul a subliniat ca dispozitiile art.334 C.p.p. vizeaza exclusiv faza judecatii procesului penal,dupa cum rezulta din modul in care este reglementat textul de lege,la capitolul intitulat „desfasurarea judecarii cauzelor” si dupa continutul sau in care se face referire la „instanta de judecata”.De altfel urmarirea penala este in esenta confidentiala si necontradictorie,nefiind posibila aplicarea acestei proceduri.

Totodata tribunalul a apreciat ca individualizarea judiciară a pedepsei aplicate fiecarui inculpat a fost realizata de catre instanta de fond ținand cont de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal,respectiv de dispozitiile partii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate de legiuitor,de gradul de pericol social al faptei comise, de relatiile sociale lezate, de circumstanțele personale ale inculpatului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala,cuantumul pedepsei fiind proportional si orientat sub limita minima prevazuta de lege,astfel incat sa asigure realizarea scopului pedepsei stabilit de art.52 C.p. privind reeducarea inculpatului si prevenirea savarsirii de noi infractiuni,fiind neintemeiate solicitarile apelantilor inculpati vizand redozarea pedepselor.

In consecinta, constatand ca fiind legala si temeinica sentința penala nr. 1485/19.05.2010 a Judecătoriei Iași, dată în dosar nr._, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții inculpați R. A., T. M. A. și A. A. V..

În termenul legal prev. de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul R. A. și criticate ca nelegale și netemeinice.

Prin recursul declarat, inculpatul a invocat în principal, că în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, având în vedere data săvârșirii faptei și dispozițiile art. 124, 129 Cod penal.

În subsidiar, recurentul a invocat lipsa unui suport probator care să dovedească în mod cert vinovăția sa în comiterea faptei, considerând că se impune a se da eficiență principiului „ in dubio pro reo” cu consecința pronunțării unei soluții de achitare.

A formulat critici și pe planul individualizării pedepsei și a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului R. A. și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată, rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.

Probatoriul a fost corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele care converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpat.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului R. A. în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.2 Cod procedură penală ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și se argumenta soluția pronunțată de acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută .

În vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile, concludente și necesare ce au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele, iar plângerea și declarațiile părții vătămate Caotiș F. C., procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, dovada ridicării din locuința inculpatului R. A. a laptop-ului sustras, declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile date de inculpații R. A., H. V. A., T. M. – A., A. A. V. și procesul verbal de confruntare a inculpaților H. V. A. și R. A., se coroborează între ele și dovedesc neîndoielnic comiterea infracțiunii de „complicitate la tâlhărie” de către acesta.

Mijloacele de probă sus menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante, instanța de fond concluzionând corect că acest ansamblu probator a răsturnat prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpatului R. A., astfel încât, neexistând dovezi din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță și care atestă săvârșirea faptei de către inculpat, se justifică pe deplin antrenarea răspunderii sale penale.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a înlăturat apărările formulate de inculpat prin care acesta prezintă altă variantă a situației de fapt, lipsită de suport probator și mai mult versiunea prezentată este infirmată de celelalte probe administrate în cauză și dovedește intenția inculpatului de a se sustrage răspunderii penale și consecințelor condamnării.

De asemenea, instanța de apel a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei în mod judicios și temeinic motivat existența faptei și vinovăția inculpatului minor R. A. în comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. „b”, „c” și alin. 2 ind. 1 lit. „a” Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.

T. a examinat criticile invocate de inculpat, cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțată de prima instanță, statuând în mod corect asupra lipsei de fundament a apărărilor formulate.

Analizând modul în care s-a derulat procesul penal în privința inculpatului, T. Iași, în mod justificat și temeinic motivat a reținut că în cauză nu s-a adus nici o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu este incident nici unul dintre cazurile de nulitate prev. de art. 197 Cod procedură penală.

Examinând hotărârile recurate sub aspectul intervenirii prescripției răspunderii penale, astfel cum s-a solicitat prin recursul declarat de inculpat, Curtea constată că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.

Față de dispozițiile art. 122 lit. „c”, art. 129 și art. 124 Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale, raportat limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, este de 8 ani, redus cu o jumătate în cazul minorilor, deci 4 ani la care se adaugă jumătate din această perioadă, conform art. 124 Cod penal, astfel că termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 6 ani, de la data săvârșirii faptei – 2 februarie 2006 – și s-a împlinit la 2 februarie 2012, pentru infracțiunea pentru care inculpatul minor R. A. a fost condamnat.

Pentru considerentele expuse anterior, solicitarea inculpatului recurent de a se constata intervenită prescripția specială a răspunderii penale este fondată; legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare decât cel menționat, Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. „d” Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva Deciziei penale nr. 188 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 1485 din 19 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâri ce vor fi casate în parte, în latură penală, numai cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza, vor fi înlăturate dispozițiile privind condamnarea inculpatului R. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. „b”, „c” și alin. 21 lit. „a” Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 74 alin.2 raportat la art. 76 lit. „c” Cod penal; pedeapsa aplicată; dispoziția vizând anularea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare; contopirea celor două pedepse; aplicarea art. 861 și 110 Cod penal; învederarea disp. art. 86 ind. 3 și 86 ind. 4 Cod penal; aplicarea disp. art. 71 – 64 lit. „a” teza a II-a și lit. „b” Cod penal; art. 71 alin. 5 Cod penal și art. 36 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. „b” raportat la art. 10 lit. „g” Cod penal va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. „b”, „c” și alin. 21 lit. „a” Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 74 alin.2 raportat la art. 76 lit. „c” Cod penal, în cauză intervenind prescripția specială a răspunderii penale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Potrivit art. 192 alin.3 Cod procedură cheltuielile judiciare efectuate în recursul de față vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva deciziei penale nr. 188 din data de 31 mai 2011 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 1485 din 19 mai 2010 a Judecătoriei Iași, hotărâri pe care le casează în parte, în latură penală, numai cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza:

Înlătură dispozițiile vizând: condamnarea inculpatului R. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. „b”, „c” și alin. 21 lit. „a” Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 74 alin.2 raportat la art. 76 lit. „c” Cod penal; pedeapsa aplicată; dispoziția vizând anularea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare; contopirea celor două pedepse; aplicarea art. 861 și 110 Cod penal; învederarea disp. art. 86 3 și 864 Cod penal; aplicarea disp. art. 71 – 64 lit. „a” teza a II-a și lit. „b” Cod penal; art. 71 alin. 5 Cod penal și art. 36 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. „b” raportat la art. 10 lit. „g” Cod penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. „b”, „c” și alin. 21 lit. „a” Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 74 alin.2 raportat la art. 76 lit. „c” Cod penal, în cauză intervenind prescripția specială a răspunderii penale.

Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare efectuate în recurs, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

O. SusanuDaniela DumitrescuMaria C.

Grefier,

V. M.

Red. D.D

Tehnored. V.M – 2 exemplare

30 martie 2012

T. Iași - C. T.

- A. N. T.

← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.....		Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 350/2012. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 350/2012. Curtea de Apel IAŞI