Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 369/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-03-2012 în dosarul nr. 369/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 369/2012
Ședința publică de la 15 Martie 2012
Completul compus din:
Președinte: D. C.-M.
Judecător: D. D.
Judecător: D. A.
Grefier: L. A.
Ministerul Public reprezentat prin procuror: E. P.
S-au luat în examinare recursurile formulate de inculpatul L. C. și partea civilă O. I., împotriva sentinței penale nr. 1674 din data de 29.12.2011 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect -ucidere din culpă (art.178 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa inculpatului-recurent L. C., reprezentat de avocat Bălăniță D. F., apărător ales, lipsă partea civilă-recurentă O. I., reprezentat de avocat P. E.-D., apărător ales, lipsă fiind și părțile civile B. M. și reprezentanții Spitalului Județean de Urgență V., S. C. de Urgențe „P..dr.N.O.” Iași, Serviciului Județean de Ambulanță V., lipsă și reprezentantul intimatului-asigurator U. A. S. – prin I. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat Bălăniță D. F., pentru inculpat, arătă că recursul formulat de acesta vizează nu cuantumul, ci doar modul în care s-ar executa pedeapsa aplicată de instanța de fond, care este o pedeapsă privativă de libertate de 1 an și 4 luni. Chiar dacă instanța de fond a menționat în sentința penală recurată că a avut în vedere circumstanțele atenuante prev. de art.72-74 Cod penal, consideră că instanța de recurs trebuie să dea o mai mare importanță acestora, deoarece inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar de la data producerii accidentului a încercat pe toate căile de a ajuta familia părții civile, achitându-i acesteia suma de 12.000 lei prin biroul unui notar public, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare. Precizează că inculpatul a executat în regim privativ de libertate 2 luni, fiind arestat preventiv, ulterior, după liberare, și pe toată perioada procesului penal acesta având o atitudine sinceră și cooperantă, motiv pentru care solicită să-i fie aplicată acestuia o pedeapsă cu aplicarea disp.art.81 Cod penal sau suspendare sub supraveghere, având în vedere că inculpatul s-a prezentat pe toată perioada desfășurării urmăririi penale și nu a încercat niciodată să se sustragă.
Solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat P. E.-D., pentru partea civilă O. I., depune la dosarul cauzei o fotografie a victimei O. G. I., arătând că i se pare firesc să vorbească despre o persoană pe care instanța să o și vadă, persoană care avea vârsta de 11 ani și care a decedat în urma accidentului rutier produs de inculpat.
Cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Din concluziile depuse de reprezentantul inculpatului, nu există nici un motiv fondat pentru care să se aprecieze că ar fi suficient aplicarea pedepsei cu închisoarea, iar modalitatea de executare să se facă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpatul vorbește despre faptul că prima instanță a luat în considerare la individualizarea inițială a pedepsei, circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. c Cod penal și art.74 lit.a Cod penal, circumstanțe pe care, însă, instanța nu le-a luat în considerare și la modalitatea de executare a pedepsei. Consideră că instanța în mod greșit a reținut aceste circumstanțe atenuante, și în mod special a dispozițiilor art.74 lit. c Cod penal privind atitudinea de recunoaștere a faptei după săvârșirea infracțiunii. Pentru această circumstanță atenuantă, inculpatul a beneficiat deja, în temeiul art.3207 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prin reținerea aceleiași circumstanțe atenuante, inculpatul beneficiază a doua oară de reducerea aceleiași pedepse. Cu privire la circumstanța atenuantă prevăzută de dispozițiile art.74 lit.a Cod penal, consideră că în mod greșit prima instanță a reținut-o, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, având în vedere că din înscrisurile dosarului nu rezultă nici un înscris care să întărească această convingere a instanței, cu atât mai mult cu cât inculpatul nici măcar nu a solicitat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
De asemenea, arată că instanța de fond nu a luat în considerare circumstanțele agravante la individualizarea pedepsei privind modalitatea de executare, respectiv faptul că acesta avea o alcoolemie de 2,55%o, de viteza de 94 km/h pe care o avea, deși accidentul s-a produs la doar 2 metri față de indicatorul de ieșire din localitate, de pericolul concret, respectiv pierderea vieții unui copil, care a afectat o familie întreagă, cu atât mai mult pentru că era unicul lor fiu. Instanța nu doar că nu a ținut cont de circumstanțele agravante, dar a reținut circumstanțele atenuante în mod nejustificat.
Solicită respingerea recursului inculpatului, admiterea recursului părții civile, mărirea pedepsei inculpatului, considerând că reducerea pedepsei inculpatului până la 1 an și 4 luni este prea mică, iar această reducere de la 3 ani și 3 luni la pedeapsa de 1 an și 4 luni s-a făcut în mod nejustificat de către instanța de fond, neexistând la dosarul cauzei înscrisuri care să o justifice. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicită menținerea efectivă a executării pedepsei inculpatului, considerând că doar în acest mod se face o reeducare a acestuia. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că recursul părții civile este motivat substanțial și chiar dacă P. de pe lângă Judecătoria V. nu a formulat recurs în cauză, solicită admiterea recursului formulat de partea civilă și redozarea pedepsei în sensul măririi acesteia. Solicită respingerea recursului formulat de către inculpat.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
P. sentința penală nr.1674 din 29.12.2011, Judecătoria V. a dispus următoarele:
În baza art. 178 alin. 1 și 3 C.p., cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.p.p., reținerea art. 74 lit. a, c C.p., art. 76 lit.c C.p., condamnă inculpatul L. C., fiul lui G. și M., născut la 15.04.1968 în ., domiciliat în mun. C., ..4F, jud. C., f.f.l. în V., ., ., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, fără antecedente penale, ocupație – brutar, fără loc de muncă, căsătorit, 1 copil minor, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni (un an și patru luni ) închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 C.p., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. în art. 64 lit. a teza a II a, lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p. deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 08.09.2010 la 08.11.2010.
În baza art. 160 ind. 5 alin. 4 .lit. e C.p.p., restituie inculpatului cauțiunea în cuantum de 10.000 lei consemnată pe seama și la dispoziția Judecătoriei V. pentru inculpatul L. Constanti, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 03.11.2010, eliberată de CEC Bank Sucursala V., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut următoarea situație de faptși de drept:
P. rechizitoriul 2895/P/2010 din 04.08.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului L. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 1 și 3 Cp.
S-a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 04.09.2010 inculpatul L. C. s-a deplasat cu
autoturismul împreună cu familia, soția și cei doi copii, de la domiciliul său din
mun. C. la părinți săi în mun. R. unde a ajuns în jurul prânzului.
Spre seară, inculpatul s-a întâlnit în casa părintească cu mai multe rude cu care a
servit băuturi alcoolice, el consumînd aproximativ 3 litri de vin, în intervalul
orar 22,00-02,00, după care s-a culcat. A doua zi, la rugămintea soției sale,
inculpatul s-a hotărît să meargă în vizită la părinții acesteia în .>Jos, jud. V.. Astfel, în jurul orelor 13,00, inculpatul L. C. s-a
urcat la volanul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare BV-795-EH,
însoțit fiind de soția lui, martora L. F., pe bancheta din dreapta față
și cumnata sa, persoana vătămată P. M., pe bancheta din spate.
Inculpatul a condus autoturismul pe DN 15D și în timpul deplasării, în jurul
orelor 14.10, la km. 99+950 m, la ieșirea din satul Parpanița, orașul Negrești, s-a angajat în depășirea unui autovehicul înmatriculat cu nr._ la volanul căruia se afla martorul C. G.. După efectuarea depășirii, în timpul manevrei de repliere, autoturismul condus de inculpat a derapat, proces pe parcursul căruia a acroșat doi bicicliști care se deplasau pe același sens de mers după care autovehiculul a intrat în șanțul de pe marginea drumului și s-a răsturnat. În urma impacului, victima Onută G. I. în vârstă de 12 ani a decedat, iar persoanele vătămate B. A. și P. M. au suferit leziuni traumatice ușoare.
Fiind supus testării cu aparatul alcooltest, la orele 14,46, s-a constatat că inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,31 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la S. orașului Negrești în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea gradului de intoxicație etilică, ocazie cu care s-a stabilit, prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1303-1304, o alcoolemie de 2,45 g %o, la prima probă recoltată - la ora 14,55 și de 2,30g%o, la cea de-a doua probă recoltată - la ora 15,55. Ulterior, în urma efectuării calcului retroactiv, s-a concluzionat că inculpatul, la momentul producerii accidentului, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 2,55 g%o .
P. raportul medico-legal nr. 1578 din 08.12.2010 s-a stabilit că moartea victimei O. G. lonuț a fost violentă și s-a produs ca urmare a unor leziuni ce au fost provocate în cadrul unui accident rutier, între aceste leziuni de violență și deces existînd o legătură directă de cauzalitate. Potrivit raportului medico-legal nr. 269/Ed/08.09.2010, persoana vătămată B. A. a prezentat leziuni traumatice de tipul contuziei coloană dorso-lombară și plăgii contuze care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Persoana vătămată P. M. a suferit leziuni traumatice de tipul entorsei coloanei cervicale, plăgii contuze și excoriației care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale conform raportului medico-legal nr. 270/E/08.09.2010.
Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.107 din 10.06.2011, reiese că inculpatul L. C. putea evita producerea accidentului dacă ar fi efectuat manevra de depășire a autoturismului care îl preceda în trafic pe o distanță adaptată vitezei la care rula la acel moment. Potrivit aceluiași raport de expertiză, viteza probabilă a autoturismului în momentul premergător accidentului s-a situat în jurul valorii de cca 94 Km./h. De precizat, însă, că accidentul a avut loc la ieșirea din localitatea Parpanița, ceea ce poate duce la concluzia că inculpatul a circulat cu viteza neregulamentară (mai mare de 50 km./h ) și în localitate.
Fiind audiat, inculpatul L. C. a recunoscut săvârșirea faptei arătând că, în noaptea de 04/05.09.2010, aflându-se cu familia la locuința părinților săi din localitatea R., a consumat 3 litri de vin după care s-a odihnit începând cu orele 02,00 și s-a trezit spre prânz când, în jurul orelor 13,00, a decis să meargă cu autoturismul în ..
Martorul C. G. a relatat că, în ziua de 05.09.2011, în timp ce se îndrepta spre V. cu mașina proprietate, la ieșirea din localitatea Parpanița, a fost depășit de autoturismul condus de inculpat, manevră în urma căreia autovehiculul acestuia s-a răsturnat acroșând doi bicicliști.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat, f.34-40; declarații martori: BozoancăAlexandru, f.23, P. M., f.48, Cuzineți M.,f.51, C. G.,f.53, L. F., f.55; proces-verbal de cercetare la fața locului,f.6-8; planșă foto, f.l1-20; raport de expertiză medico-legală nr. 1578/08.12.2010,f.21-27, nr. 269/08.12.2010, f.30, nr.270/08.12.2010,f.50 ; raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv nr.630/R,f.57; raport de expertiză criminalistică nr. 107/10.06.2011, f.42-46; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1303/1304 din 07.09.2010, fila 63; bon etilotest, f.62.
La data de 08.09.2010 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1,3 C.p.
P. încheierea nr. 36/08.09.2010 a Judecătoriei V., dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 08.09.2010 până la data de 07.10.2010, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/U/08.09.2010. P. încheierile din data de 30.09.2010 și respectiv 03.11.2010 au fost admise propunerile de prelungire a măsurii, împotriva celei din urmă încheieri inculpatul a formulat recurs, iar prin decizia penală nr.425/R /08.11.2010 a Tribunalului V. a fost admis recursul și s-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului.
În faza de judecată, la termenul din 15.12.2011, inculpatul L. C. a declarat că dorește să fie judecat potrivit procedurii prevăzute de art. 320 indice 1 C.p.p., recunoaște în totalitate faptele, așa cum au fost reținute în actul de sesizare, cunoaște probele administrate în cursul urmăririi penale, și le însușește, și dorește să fie judecată în baza acestora. Nu s-a solicitat administrarea de probe în circumstanțiere de către inculpat.
În urma analizării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut aceeași situație de fapt cu cea reținută în rechizitoriu. Astfel, recunoașterea inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului L. C. care, având o alcoolemie de 2,55 g%o, în data de 05.09.2011, a condus autoturismul marca marca Ford cu nr. de înmatriculare BV-795-EH, pe DN 15D și, în timpul deplasării, în jurul
orelor 14.10, la km. 99+950 m, la ieșirea din satul Parpanița, orașul Negrești, s-a
angajat în depășirea unui autovehicul înmatriculat cu nr._ și în timpul manevrei de repliere, a acroșat doi bicicliști care se deplasau pe același sens de mers, în urma impactului, victima O. G. I., în vârstă de 12 ani decedând, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al. 1 și 3 teza I C.p.
Din punct de vedere al laturii obiective, instanța reține că inculpatul L. C. nu a respectat dispozitiile legale privind circulația pe drumurile publice, dispozitii a căror finalitate o constituie prevenirea accidentelor rutiere - inclusiv prin adoptarea unui comportament care să nu afecteze fluența si siguranta circulatiei, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, și a circulat pe drumul public având în sânge o îmbibatie alcoolică cu mult peste limita legală.
Pe cale de consecintă, ca urmare a celor anterior enumerate, autovehiculul condus de către inculpat la replierea după executarea manevrei de depășire a acroșat doi bicicliști, rezultând, în final, moartea victimei O. G. I..
Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului care constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată – decesul numitului O. G. I., rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1578/08.12.2010, f.21-27, ds. U.p.
Sub aspectul laturii subiective, vinovatia inculpatului îmbracă forma culpei cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C. p.), întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, dar a socotit fără temei că nu se va produce.
Potrivit deciziei I/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 3 teza I din C.p., în care este absorbită infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
S-a reținut că infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită în aceste împrejurări prezintă un pericol propriu, sporit si distinct fata de pericolul social al infractiunii prevazuta de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că legiuitorul a înteles sa stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv strâns legate între ele, se însumează unei singure infracțiuni, care se constituie într-o infractiune complexă, pentru savârșirea căreia se prevede o pedeapsă al carei maxim special, expresie a gradului de pericol social sporit, să depășească cuantumul pedepsei maxime aplicabile, potrivit art. 34 din Codul penal, pentru concursul de infractiuni.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 3 teza I C.p., instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute și a făcut aplicarea disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere disp. art. 72 C.p. și anume circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, urmările produse și circumstanțele personale. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. Față de acestea, instanța a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a,c C.p., reducând corespunzător pedeapsa aplicată.
Instanta a avut în vedere și faptul că potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 107/10.06.2011, f.42-46, nu se poate retine existenta vreunei culpe în producerea accidentului de circulatie în sarcina victimei O. G., așadar culpa exclusivă este a inculpatului.
Instanța a apreciat că scopul pedepsei - preventiv si educativ, poate fi atins prin aplicarea față de inculpatul L. C. a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 3 teza I C.p., cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 C.p.p., art.74 lit. a și c C.p., art. 76 lit. c C.p
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că este necesar ca executarea să fie efectivă, în conditii de detentie, de privare de libertate față de periculozitatea socială deosebită a faptei comise de catre inculpat, reflectată, de altfel, si de legiuitor prin limitele de pedeapsă, fata de modalitatea concretă în care inculpatul a actionat (prin nerespectarea dispozitiile legale privind circulația pe drumurile publice, dispoziții a căror finalitate o constituie prevenirea accidentelor rutiere; pe fondul consumului ridicat de băuturi alcoolice), față de urmările produse (decesul unei persoane) și implicatiile acestora asupra familiei victimei, față de importanta valorilor sociale ocrotite de legea penală, a caror atingere a adus-o inculpatul prin acțiunile sale.
În ce privește modalitatea concretă de săvârșire, instanța a avut în vedere alcoolemia deosebit de ridicată a inculpatului – 2,55 g %o, faptul că, deși se afla într-o astfel de stare, inculpatul circula cu o viteză probabilă de 94 km/h, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 107/10.06.2011, f.42-46, accidentul producându-se la 2 m față de indicatorul de ieșire din localitatea Parpanița. Potrivit concluziilor aceluiași raport, accidentul ar fi putut fi evitat dacă s-ar fi executat manevra de depășire pe o distanță adaptată la viteza de rulare. Nu în ultimul rând, inculpatul, deși a consumat băuturi alcoolice până târziu în noapte a plecat la un drum de aproximativ 100 km (R. - Munteni).
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală și a celor care implică exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b. C.p. P. urmare, în baza art. 71 C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p., s-a desus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 08.09.2010 la 08.11.2010.
În baza art. 160 ind. 5 alin. 4 lit. e C.p.p. s-a restituit inculpatului cauțiunea în cuantum de 10.000 lei consemnată pe seama și la dispoziția Judecătoriei V. pentru inculpatul L. Constanti, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 03.11.2010, eliberată de CEC Bank Sucursala V., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Potrivit art. 191 C.p. p., față de soluția de condamnare a inculpatului, instanța l-a obligat pe acesta la cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
În termenul legal prevăzut de art.3853 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost recurată de partea civilă O. I. și de inculpatul L. C..
Partea civilă O. I. a criticat soluția pronunțată de instanța de fond ce a reținut în mod nejustificat în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.”a” și „c” Cod penal, în condițiile în care inculpatul a beneficiat de dispozițiile art.3201 alin.7 Cod procedură penală, iar la dosar nu există vreun înscris care să dovedească buna conduită anterioară a inculpatului.
Consideră recurenta că prima instanță nu a ținut seama la individualizarea pedepsei de împrejurările care agravează răspunderea penală a inculpatului – gradul ridicat de alcoolemie de 2,55%o, viteza de 94 km/h cu care circula, urmarea produsă – pierderea vieții unui copil, unicul fiu, - și care impun aplicarea unui tratament sancționator mai sever, prin majorarea cuantumului pedepsei.
P. recursul declarat, inculpatul critică hotărârea în sensul reconsiderării modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art.81 sau art.861 Cod penal ce pot fi aplicate în cauză, date fiind atitudinea sa sinceră și cooperantă, lipsa antecedentelor penale, perioada petrecută în stare de arest preventiv, prezența în fața organelor judiciare și eforturile depuse pentru plata cheltuielilor de înmormântare.
Curtea, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului L. C. în săvârșirea infracțiunii în raport cu situația de fapt recunoscută de inculpat, ce a uzat de prevederile art.3201 Cod procedură penală.
În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală, stabilindu-se că fapta inculpatului L. C. întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 3 teza I Cod penal.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana inculpatului și a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.”a” și „c” Cod penal.
P. urmare, din complexul de elemente ce trebuie avute în vedere la reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante, prima instanță a invocat lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală a inculpatului, caracterizată prin recunoaștere și regret, elemente cărora le-a acordat în mod corect semnificația cuvenită, prin aplicarea dispozițiilor art.74 lit.”a” și „c” Cod penal.
Împrejurarea că în cauză inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a optat de a fi judecat potrivit procedurii simplificate prev. de art.3201 Cod procedură penală, beneficiind în aceste condiții de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, nu exclude posibilitatea instanței de a reține în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art,74 Cod penal, respectiv art.74 alin.1 lit.”c” Cod penal.
Aplicarea dispozițiilor art.3201Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției are drept consecință reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege, constituind o cauză legală de reducere a pedepsei, care odată constatată se impune obligatoriu, adăugând și efectele stabilite de lege, iar, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 Cod penal sunt împrejurări de fapt care, numai raportate la speța concretă pot dobândi printr-o apreciere de ansamblu a tuturor împrejurărilor reale sau personale ale cauzei, valențe atenuante.
Dispozițiile art.3201 alin.7 Cod procedură penală privind reducerea pedepselor (în cazul judecării potrivit acestei proceduri) sunt obligatorii, indiferent dacă inculpatul a avut sau nu o poziție procesuală sinceră în cursul urmăririi penale (reducerea limitelor de pedeapsă se aplică și inculpaților care nu au avut în cursul urmăririi penale o atitudine sinceră și cooperantă), ceea ce dovedește că declarația dată potrivit art.3201 alin.1 Cod procedură penală nu reprezintă, în mod necesar, o expresie a atitudinii sincere a inculpatului „în cursul procesului”, cerință prevăzută de art.74 lit.c Cod penal. P. urmare, nu se poate susține că
s-ar valorifica de două ori aceeași împrejurare atenuantă.
Cele două împrejurări atenuante nu sunt identice, ci au numai un conținut, dar și o natură juridică diferită (nu întâmplător una din împrejurări se regăsește în codul penal, iar cealaltă în codul de procedură penală). Astfel, art. 3201alin.7 Cod procedură penală, prevede dispoziții de atenuare a pedepsei în cazul în care există o recunoaștere formală, care poate fi făcută și prin notariat, declarație atât de recunoaștere a faptei (declarația dată potrivit acestei proceduri nefiind o declarație în sensul art.69 Cod procedură penală), cât și de renunțare la administrarea altor probe pentru situația de fapt, în timp ce art.74 alin.1 lit.c Cod penal se referă la o conduită procesuală de colaborare cu organele judiciare în sensul stabilirii situației de fapt, declarația de recunoaștere avută în vedere la reținerea circumstanței reprezentând un mijloc de probă apt (prin coroborare cu alte probe) să stabilească existența faptei, modul de săvârșire și împrejurările în care a fost comisă.
Dacă s-ar admite că în cazul judecării potrivit art. 3201 Cod procedură penală ar fi exclusă reținerea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.c Cod penal, inculpatului i s-ar crea o situație mai nefavorabilă, ceea ce dovedește că premisa de la care s-a pornit este greșită (metoda de interpretare a reducerii la absurd). Astfel, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, limitele pedepsei (atât cea minimă, cât și cea maximă) se reduc cu o treime (infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea), în timp ce, ca efect al reținerii circumstanței atenuante, pedeapsa se coboară obligatoriu sub minimul special, conform dispozițiilor art.76 Cod penal.
Argumentul de ordin teleologic, întrucât un inculpat care ar dori să recunoască comiterea faptei și care ar avea vocație și la reținerea circumstanței prevăzute de art.74 alin.1lit.c Cod penal, nu va fi încurajat să recurgă la procedura simplificată, pentru a nu limita la o treime recompensa atitudinii sale ci va tinde la continuarea cercetării judecătorești sperând la beneficiul mai mare prevăzut de art.74 alin.1lit.c raportat la art.76 Cod penal. În felul acesta, Legea nr.202/2010 ar fi deturnată de la scopul ei enunțat chiar în preambul, acela de simplificare a procedurilor judiciare.
În raport cu cele menționate, Curtea constată că nu poate primi critica părții civile recurente privind reținerea în cauză a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.”c” Cod penal.
Este de necontestat că fapta comisă de inculpatul L. C. prezintă un grad sporit de pericol social atât prin modul și împrejurările în care a fost în cauză, dar, în special prin urmarea produsă, care a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, însă, deși pedeapsa este o măsură cu caracter represiv, ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, îndreptare a condamnatului, de formare și permanentizare în conștiința acestuia că respectarea legii penale este o necesitate, astfel că o represiune penală excesivă, în cazul unei infracțiuni comise din culpă nu este de natură să realizeze cu eficiență scopul sancțiunii penale.
În speță, inculpatul nu are antecedente penale, pe întreg parcursul procesului penal a avut o poziție procesuală corectă, a recunoscut și a regretat comiterea faptei, a cooperat cu organele judiciare, s-a prezentat la judecată la toate termenele și a manifestat responsabilitate pentru urmările faptei sale, în sensul că a făcut demersuri pentru plata despăgubirilor către partea civilă.
Toate aceste realități obiective se constituie în circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit. „a” și „c” Cod penal, cărora prima instanță le-a dat eficiența cuvenită în conformitate cu dispozițiile art.76 alin.2 Cod penal.
Este evident că nu poate fi primită apărarea inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art.81 sau 861 Cod penal, scopul acesteia urmând a fi atins așa cum a apreciat și instanța de fond doar prin executarea efectivă a pedepsei.
Pedeapsa trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei și persoana inculpatului, iar aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării raportat la faptă nu este de natură a asigura scopul pedepsei, respectiv prevenția generală și prevenția specială.
Pedeapsa astfel cum a fost stabilită prin sentința recurată este just individualizată și în raport cu toate criteriile legale, circumstanțele personale și cu scopul și funcțiile pedepsei.
P. infracțiunea comisă, inculpatul a produs prin culpa sa accidentarea mortală a victimei O. G. I., în vârstă de 12 ani, reținându-se în sarcina sa consumul de alcool, conducând autoturismul cu o alcoolemie de 2,55 g%o și prin încălcarea prevederilor O.U.G. nr.195/2002, circulând cu o viteză de 94 km/h.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare executabilă în regim privativ de libertate va fi în măsură să constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului și va asigura realizarea scopurilor de exemplaritate și educative ale pedepsei, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.
Pentru considerentele expuse, criticile invocate de recurenți sunt neîntemeiate, legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de partea civilă O. I. și de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr.1674 din 29.12.2011 pronunțată de Judecătoria V., hotărâre ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă O. I. și inculpatul L. C., împotriva sentinței penale nr.1674 din 29.12.2011 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,15.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C.-M. D. D. D. A.
Grefier,
L. A.
Red.D.D.
Tehnored.L.A.
2 ex./27.03.2012
Judecătoria V. –D. E. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 235/2012. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
