Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 525/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-04-2012 în dosarul nr. 525/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 525/2012
Ședința publică de la 19 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. J.
Judecător A. G. O. M.
Judecător A. D.
Grefier E. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror
E. P.
Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect „tâlhărie (art.211 Cod penal)”, declarat de inculpatul C. M., fiul lui M. și E., născut la data de 15.02.1993 – deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.480 din data de 17.02.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul penal nr._ .
Componența nominală a completului de judecată R3 a fost modificată la termenul de astăzi, ca urmare a înlocuirii doamnei judecător C. I. E., aflată în concediu medical, cu domnul judecător D. A. aflat pe lista de permanență, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor.
Conform disp.art.297 din Codul de procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent C. M., asistat de avocat N. D. C., apărător ales din cadrul Baroului de Avocați Iași, dar și de avocat oficiu B. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat N. D. C. depune la dosar împuternicirea avocațială.
Avocat B. P. solicită a se constata încetată delegația sa din oficiu și a se lua act de cererea de plată parțială a onorariului pentru oficiu, motivat de faptul că s-a prezentat și la termenul anterior, când a pus concluzii pe legalitatea arestării preventive, dar și la termenul de azi s-a prezentat.
Instanța constată încetată delegația din oficiu a domnului avocat B. P..
Luând cuvântul avocat N. D. C. susține că, astăzi dimineață a perfectat angajamentul cu un membru al familiei inculpatului, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune motivele de recurs. Este adevărat că a fost apărător și la instanța de fond, dar abia acum a văzut hotărârea și are nevoie de timpul necesar pentru a pregăti apărarea. De asemenea, dorește să depună și acte în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că nu sunt probleme deosebite în cauză, este avocatul fondului, care cunoaște foarte bine cauza, instanța poate lăsa cauza la a doua strigare.
Interpelat de către instanță, inculpatul recurent C. M. precizează că își menține recursul declarat.
Avocat N. D. C. susține că este vorba de înscrisuri noi și că la instanța de fond nu au fost avute în vedere toate motivele învederate oral de inculpat prin apărător. La fila 55 dosarul cauzei, există o chitanță de plată a daunelor morale către partea civilă R. M., care nu a fost avută în vedere nici un moment de către instanța de fond, de asemenea, chitanțele de plată anticipată a spitalizării. Sunt mai multe acte care nu au fost avute în vedere de instanță. De aceea, solicită a se acorda un termen scurt, va motiva recursul și va depune acte în circumstanțiere. Circumstanțele trebuiau avute în vedere la pronunțarea soluției, iar dacă nu sunt avute în vedere, trebuie motivat de ce anume, iar instanța nu face nici o referire cu privire la aceasta.
Instanța înmânează dosarul doamnei avocat, spre studiere, învederând că va fi lăsat la a doua strigare, doamna avocat este apărător angajat, cunoaște dosarul, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, s-a luat act că inculpatul a achitat în integralitate despăgubirile.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut de către grefier, se prezintă inculpatul recurent C. G. asistat de avocat ales N. D. C.. Lipsă partea vătămată intimată și părțile civile intimate.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat N. D. C. solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii complete.
Interpelată de către instanță, avocat N. D. C. susține că nu renunță la cererea cu acte în circumstanțiere, acestea ar fi dovada plății către partea vătămată, faptul că și-a ridicat banii respectivi, programul de desfășurare a bacalaureatului și alte înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că nu prezintă nici o relevanță, nu sunt acte care să fie speciale.
Instanța respinge proba cu acte în circumstanțiere și cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului recurent, la dosar există suficiente înscrisuri.
Avocat N. D. C. având cuvântul, susține că, inculpatul a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.480/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, prin care a fost condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, în cuantum de 2,6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, 2 lit.b și lit.c Cod penal.
Astfel, la fila 2 a sentinței penale se arată faptul că inculpatul s-a prezentat la sediul organelor de poliție fiind citat procedural, după care a condus organele de poliție la locul faptei înlesnind astfel buna desfășurare a urmăririi penale. S-a reținut, de asemenea, în rechizitoriu atitudinea sinceră pe parcursul urmăririi penale și de elaborare în sensul aflării adevărului. Toate aceste aspecte se circumscriu dispozițiilor art.74 alin.1 lit.c Cod penal care nu au fost reținute la pronunțarea prezentei sentințe.
De asemenea, alin.2 al art.74 Cod penal arată faptul că enumerările din acest articol sunt cu caracter exemplificativ astfel încât consideră că instanța de fond avea obligația să rețină toate aspectele precizate de innculpat în favoarea acestuia, respectiv, faptul că inculpatul este un tânăr deosebit, sportiv de performanță, dovadă stau diplomele depuse la dosar.
La fila 55 se află chitanța de depunere a daunelor morale către partea vătămată R. M., și datorită înmânării documentului prin care aceasta își putea încasa suma cu care înțelesese, înainte de audiere în fața instanței de fond, să se constituie parte civilă, partea vătămată a declarat că nu se mai constituie parte civilă.
Inculpatul a achitat toate cheltuielile de spitalizare astfel încât nu s-au mai constituit părți civile nici S. C. de Urgență „Dr. N. O.” Iași și S. Județean de Ambulanță.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că inculpatul C. M. avea un loc de muncă la data arestării astfel încât trebuie avut în vedere și acest aspect în favoarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, cu consecința reținerii în favoarea inculpatului aspectele menționate anterior, și redozarea pedepsei în sensul diminuării acesteia, astfel încât să se poată pronunța o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei.
Crede că, dacă inculpatul nu-și va termina studiile acum, peste 2 ani de închisoare nu se va mai întoarce la școală pentru a-și finaliza studiile și a-și da bacalaureatul.
Depune la dosar motivele de recurs formulate în scris și solicită a se amâna pronunțarea pentru a putea depune concluzii scrise complete.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, este o infracțiune tipică de tâlhărie, pedeapsa este îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, motiv pentru care solicită respingerea recursul.
Având ultimul cuvânt, inculpatul recurent C. M. susține că regretă fapta săvârșită, este sportiv de performanță, dorește să-și termine liceul și să-și ajute familia, este arestat de 4 luni. Solicită admiterea recursului și a i se aplica o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza ăn pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.480 din 17 februarie 2012 a Judecătoriei Iași s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal rap. la art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, cu aplic. art. 74 lit. a și b Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal condamnă inculpatul C. M. (fiul lui M. si E., ns. la 15.02.1993 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, cetățean român, necăsătorit, elev în clasa a XII-a la Liceul cu Program Sportiv Iași, domiciliat în Iași, .. 24, ., . penale, aflat în prezent în Penitenciarul Iași) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 350 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa pronunțată prin prezenta, durata reținerii și a arestului preventiv de la 10.12.2011 la zi.
Ia act că partea vatamată R. M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea în natură a bunului sustras.
Ia act că inculpatul C. M. a achitat în integralitate despăgubirile civile către părțile civile S. C. de Urgență “P.. Dr. N. O.” Iași si S. de Ambulanță Iași.
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică judecătorului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).
Instanța poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligații:
a) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;
b) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță;
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță conform alin. 3 lit. a) - f) se face de judecătorul sau serviciul prevăzut în alin. 1 lit. a). În caz de neîndeplinire a obligațiilor, judecătorul sau serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului sesizează instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 864 alin. 2.
Art. 863 - Măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului
Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la S. de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică judecătorului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).
Instanța poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligații:
a) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;
b) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță;
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță conform alin. 3 lit. a) - f) se face de judecătorul sau serviciul prevăzut în alin. 1 lit. a). În caz de neîndeplinire a obligațiilor, judecătorul sau serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului sesizează instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 864 alin. 2.
În baza art. 349 și 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, aferente ambelor faze ale procesului penal.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și de la comunicare pentru inculpatul C. M., pentru partea vatamată R. M. și pentru părțile civile S. C. de Urgență “P.. Dr. N. O.” Iași și S. de Ambulanță Iași.”
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
“În seara zilei de 09.12.2011, în jurul orelor 20.50, inculpatul s-a întâlnit cu prietenii săi și, împreună s-au hotărât să se deplaseze în club Wanted din zona T. V., unde au petrecut până în jurul orelor 24.00, după care, inculpatul s-a decis să se întoarcă la domiciliul său, urmând a parcurge drumul pe jos.
În momentul în care a ajuns în apropierea pieței N., pe Bld. N. I., a observat că partea vătămată R. M., a intrat în scara unui . a urmat-o, cu intenția de a-i sustrage bunuri, iar în clipa când victima a urcat treptele, a simțit prezența unei persoane necunoscute, în spatele său, a întors capul, iar inculpatul a început să o lovească cu pumnii în zona capului și a feței. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut la sol, a început să țipe, după care și-a pierdut cunoștința.
Instanța mai reține că în momentul cand s-au realizat violențele asupra părții vătămate, acesteia i-a căzut telefonul mobil, care a fost luat de către inculpat și imediat, acesta a fugit de la locul faptei, iar, în momentul în care s-a oprit a constatat faptul că telefonul sustras era marca Nokia 2730, a scos cartela din telefonul sustras, a rupt-o și a aruncat-o într-un coș de gunoi amplasat pe stâlpul de iluminat de la . amenajată din fața Pieții Agro-alimentare ,,N.”, după care s-a îndreptat spre casa de amanet S.C. Aqua Marine I.F.N. S.R.L., unde a amanetat bunul sustras.
După ce partea vătămată și-a revenit, a observat faptul că, în preajma sa, erau fiica sa, R. C. I. și un vecin, martorul B. G. M. și a constatat faptul că telefonul mobil marca Nokia 2730 pe care îl avea în haină, lipsea și că avea leziuni vizibile în zona feței părții vătămate. De asemenea, aceasta avea urme de sânge roșu, venit din regiunea feței. ( filele 30-33).
Instanța reține că martorul B. G. M. a sunat la 112 pentru a chema S. de Ambulanță, care a transportat-o pe susnumită, la S. de Neurochirugie lași, unde a fost internată cu diagnosticul ,,traumatism cranio facial cu suspendarea stării de cunoștință, plagă contuză medio- occipital epistaxis iterior prin agresiune,,. (fila 20).
Ulterior acestui moment, partea vătămată a depus la dosarul cauzei, certificatul medico-legal nr. 2914/12.12.2011, potrivit căruia prezintă plăgi contuze, tumefacții himotice, echimoze și hemosinus maxilar stâng, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente ( pumn, picior, etc) și pot data din data de 10.12.2011 și necesita 8-10 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. ( fila 17)
Fiind citat procedural, inculpatul s-a prezentat la sediul organelor de poliție, ocazie cu care s-a procedat la audierea acestuia, după care acesta a condus organele de poliție la locul săvârșirii faptei, a prezentat întregul itinerariu al comiterii tâlhăriei și a condus organele de cercetare ale poliției judiciare la casa de amanet, unde inculpatul a achitat suma de 105 lei, procedându-se la ridicarea telefonului mobil. Ulterior, obiectul a fost predat părții vătămate R. M.. ( filele 29,46,48, 34-41).
Instanța reține că potrivit art. 62 C.p.p., în vederea aflării adevarului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe iar potrivit art. 69 C.p.p., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt corroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Declarațiile inculpatului C. M. de recunoaștere a faptei de tâlhărie se coroborează cu întregul probatoriu precizat la capitolul mijloace de probă.
În aprecierea elementelor de fapt instanța se bazează pe principiul probei “dincolo de orice îndoială rezonabilă”, însă admite că o asemenea probă certă de vinovăție rezultă și dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante.
Instanța apreciază că fapta, că existența materială exteriorizată în planul relațiilor sociale este un act, o activitate, o manifestare specific umană în complexul procesului său dinamic și al aptitudinii sale cauzale. Probele administrate în cauză se coroborează în privința tuturor elementelor de detaliu, conducând, dincolo de orice dubiu, la concluzia existenței faptelor, a comiterii acestora de către învinuit, cu vinovăția cerută de lege.
În drept, fapta inculpatului C. M., care, în noaptea de 5/10.12.2011, orele 01.30, în casa scării de . a deposedat-o prin violență pe partea vătămată R. M., de un telefon mobil marca Nokia 2730, în valoare de aproximativ 300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.și ped.de art.211 alin.1, alin. 2 lit. b) si c) C.pen. .
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea de sustragere a unui bun (respectiv un telefon mobil), încercând să își asigure scăparea, prin exercitarea unor acte de violență.
Urmarea imediată se concretizează atât în producerea unei pagube materiale în patrimoniul părții vătămate, cât și în lezarea unui atribut fundamental al persoanei, și anume libertatea acesteia, pentru partea vătămată.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a) C.pen., acesta având reprezentarea scopului faptei, însușirea pe nedrept a unor bunuri, și urmărind atingerea acestui scop prin folosirea violenței.
În conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, intră și elementele circumstanțiale de loc prevăzute de art.211 alin.2 lit. b) si c) C.pen., instanța reținând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată. Astfel, fapta este săvârșită în timpul nopții și într-un loc public, loc care se circumscrie noțiunii prev. de art. 152 lit. a) Cod penal, astfel încât instanța reține incidența agravantei prevăzute de art.211 alin.2 lit.c C.pen.
La individualizarea pedepsei, instanța va ține seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate de art.211 alin.1, 2 C.pen. (de la 5 la 20 ani închisoare), de gradul concret de pericol social al faptei (care a fost săvârșită prin acte de violență).
Totodată, un criteriu aplicat de instanță la stabilirea cuantumului pedepsei este persoana inculpatului, reținând că acesta este cunoscut fără antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar.
De asemenea, instanța va avea în vedere la individulaizarea pedepsei și de dispozițiile art. 74 lit. a si b Cod penal cu aplic art. 76 lit. c Cod penal, având în vedere conduita bună a inculpatului inainte de săvârșirea infracțiuni astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, precum și de împrejurarea că a recuperat de la amant telefonul mobil pe care i l-a sustras părții vătămate și i l-a restituit.
Instanța va face aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, efect al recunoșterii vinovăției.
În consecință, în temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal rap. la art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, cu aplic. art. 74 lit. a și b Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal, instanța va condamna inculpatul C. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
De asemenea, instanța va interzice inculpatului pe durata executării pedepselor principale exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit. b Cod penal.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța reține că prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Deciziile date către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art.414 ind.2 alin.3 C.proc.pen. De asemenea, instanța va ține seama și de jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c.României, C. și M. C.României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.
Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța apreciază că inculpatul este nedemn în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, instanța va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 C.p., instanța va deduce din pedeapsa pronunțată prin prezenta pentru inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 10.12.2011 la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța va reține că partea vatamată R. M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea în natură a bunului sustras, iar în ceea ce privește cheltuielile de transport suportate de S. de Ambulanță Iași și cele medicale suportate de S. C. de Urgență “P.. Dr. N. O.”, instanța va lua act că inculpatul C. M. a achitat în integralitate despăgubirile civile către părțile civile S. C. de Urgență “P.. Dr. N. O.” Iași și S. de Ambulanță Iași, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul cauzei și dn confirmarea celor două instituții.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluția asupra cauzei și principiul potrivit căruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui în sarcina căruia a fost reținută culpa infracțională sau culpa procesuală, instanța, în baza art. 191 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, aferente ambelor faze ale procesului penal.”
Împotriva sentinței penale a declarat recurs inculpatul C. M., criticând-o pentru netemeinicie.
La individualizarea pedepsei instanța de judecată nu a avut în vedere că a achitat în cursul procesului penal toate despăgubirile civile către partea vătămată, către spitale, motiv pentru care acestea nu s-au mai constituit părți civile.
Totodată, inculpatul s-a prezentat la sediul organelor de poliție, a condus organele de poliție la locul săvârșirii faptei înlesnind buna desfășurare a procesului penal și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor. Trebuie reținut în favoarea inculpatului și circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal.
Anterior comiterii faptei inculpatul avea un loc de muncă.
Solicită reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării, prin aplicarea disp. art.81 Cod penal.
Recursul este nefondat.
În procedura prev. de art.320 ind.1 Cod procedură penală, instanța de fond a evaluat și examinat toate probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu probele, cu înscrisuri și declarația inculpatului în cursul cercetării judecătorești, astfel că faptele și împrejurările reținute corespund probelor, care au fost complet și just apreciate.
Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite dincolo de orice dubiu.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică.
Fapta inculpatului C. M. care, în noaptea de 9/10 decembrie 2011, orele 1,30, în casa scării de . prin violență pe partea vătămată R. M., de un telefon mobil marca Nokia 2730, în valoare de 300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2, lit.b și c Cod penal.
Inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată și în scara blocului a început să o lovească cu pumnii în zona capului și a feței, după care i-a luat telefonul mobil și a fugit de la locul faptei. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut jos, a început să țipe, după care și-a pierdut cunoștința.
Partea vătămată a suferit plăgi contuze, tumefacții himotice, echimoze și hemosinus maxilar stâng ce necesită 8-10 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, urmare agresiunii exercitate de inculpat.
În procesul individualizării pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, în considerarea criteriilor prev. de art.72 Cod penal, a scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art.52 Cod penal, gradul de pericol social al infracțiunii comise, modalităților de comitere, consecințe produse, recuperarea prejudiciului, limitele reduse de pedeapsă conform art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, reținând în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante personale prev. de art.74 lit.a și b Cod penal cărora li s-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub minimul special redus cu 1/3.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul a achitat despăgubirile cerute în cadrul procesului penal către unitățile spitalicești și a recuperat prejudiciul produs părții vătămate prin restituirea în natură a bunului sustras.
Nu se impune reținerea în favoarea inculpatului și a circumstanței atenuantă prev. de art.74 lit.c Cod procedură penală care ca situație de fapt a fost reținută de instanța de fond, așa cum rezultă din motivarea sentinței penale atacate întrucât nu va produce efect în sensul reducerii pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond.
Pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul este o pedeapsă proporțională cu fapta și persoana inculpatului.
Infracțiunea comisă care este temei al tragerii la răspundere penală este o infracțiune de violență îndreptată atât împotriva persoanei cât și patrimoniului și a fost comisă în circumstanțe de calificare, respectiv în timpul nopții și în loc public, de natură să agraveze răspunderea penală a inculpatului cu consecințele produse în planul integrității fizice a părții vătămate și a patrimoniului acesteia astfel încât pedeapsa nu va fi redusă sub cuantumul stabilit de instanța de fond și fiind o infracțiune cu un grad de pericol social ridicat, o infracțiune de violență și săvârșită în împrejurările reținute prin modalitățile concrete reținute nu se va aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, neexistând suficiente temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Așa fiind, criticile formulate în recurs sunt nefondate și conform art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat și va fi menținută sentința penală atacată ca fiind legală și temeinică, și după verificarea din oficiu în limitele efectului devolutiv al recursului.
Conform art.385 ind.16 alin.2 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 februarie 2012 la zi.
Văzând și disp. art.189 și 192 Cod procedură penală;
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 480 din 17.02.2012, a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada prevenției de după 17.02.2012 la zi.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.04.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. J. A. G. O.-ManolacheAurel D.
Grefier,
E. M. D.
Red.J.T.
Tehnored.D.E.M.
(2 ex.-07.05.2012)
Judecătoria Iași – M. G. C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 597/2012. Curtea de... → |
|---|
