Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 520/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 520/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 520/2012
Ședința publică de la 17 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. S.
Judecător D. D.
Grefier V. M.
Ministerul public reprezentat prin procuror – I. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul Rădoaea M., părțile civile A. C., A. M. și A. A. I. și de către asiguratorul . G. SA împotriva sentinței penale nr. 3253 din data de 29 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 03 aprilie 2012, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 10 aprilie 2012 și pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 3253 din 29 noiembrie 2011, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Condamnă inculpatul RĂDOAEA M., fiul lui E. și M., născut la data de 10.10.1983 în H., CNP-_, domiciliat în ., studii 8 clase, căsătorit, un copil minor, stagiul militar neefectuat, cetățenie română, religie ortodoxă, fără antecedente penale la 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 Cod civil, cu referire la art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA 20/2008, admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A. C. (CNP-_), A. M. (CNP-_) și A. A. I. (CNP-_), domiciliați în ., jud. Iași, și obligă asiguratorul de răspundere civilă O. V. I. G. S.A. București, cu sediul în ., sector 1 și O. V. I. G. S.A. SUCURSALA IAȘI, cu sediul în Iași, ..2, . plătească pentru inculpat, în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./10/U4/CA nr._ din 08.12.2008, despăgubiri civile după cum urmează: 30.000 lei daune materiale și câte 170.000 lei daune morale, către părțile civile A. C. și A. M., 100.000 lei daune morale către partea civilă A. A. I., sume ce vor fi reactualizate raportat la dobânda de referință a B.N.R., din momentul producerii accidentului (22.01.2009) până la plata integrală a sumelor.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții civile.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași, delegației nr.2271/2011.
În baza art.191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr.191/P/2009, din 28.02.2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul de mai sus, s-a dispus trimiterea in judecata in a inculpatului R. M., fiul lui E. și M., născut la data de 10.10.1983 în loc. Hirlau, jud. Iasi, domiciliat în ., studii medii, necunoscut cu antecedente penale, CNP-_, pentru comiterea infracțiunii de “ucidere din culpă”, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
In actul de sesizare a instanței s-a reținut ca, la data de 22.01.2009, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_, pe DE 583, inculpatul a condus cu o viteza peste limita legala, in condițiile unui carosabil umed si in curba la stânga, cu consecința derapării, părăsirii părții carosabile si a pătrunderii pe trotuar unde a lovit pe victima A. L., rezultând astfel decesul acesteia.
In cursul urmăririi penale, in dovedirea situației de fapt reținută prin actul de sesizare, au fost administrate următoarele probe: proces verbal de cercetare la fața locului (filele 7-9), planșe fotografice (filele 11-24), schița locului accidentului (f. nr.325), proces verbal de constatare tehnică a autovehiculului implicat (f. nr.33), proces-verbal din data de 10.02.2010 si planșa fotografica aferenta ( f.nr. 34- 41), buletin de analiza toxicologica alcoolemie ( f. nr. 72), buletin de examinare clinica (f. nr. 70), proces-verbal de prelevare( f. nr. 71), raport de autopsie nr. 6579 din 11.03.2009 (filele 75-77), declarațiile martorilor Smihor M., Bors P., Irimita N., T. C., U. V., declarațiile învinuitului R. M., raport de constatare medico- legala privind pe învinuit nr. 7001/ 29.04.2009 ( f. nr. 61-62), raport de expertiza criminalistica nr.194/28.10.2009, supliment la raportul de expertiza criminalistica nr. 43/ 02.03.2010.
In cursul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul, martorii din lucrări I. N., Smihor M., B. P., T. C..
În cauză s-au constituit părți civile A. C. și Andiriescu M., în calitate de părinți ai victimei, care au solicitat obligarea asiguratorului de răspundere civilă O. V. I. G. S.A. București, prin O. V. I. G. S.A. SUCURSALA IAȘI, la plata sumei de 50.000 lei daune materiale și la câte 1.900.000 lei daune morale, precum și A. A. I., sora victimei, care a solicitat obligarea asiguratorului de răspundere civilă la 1.900.000 lei daune morale. Au depus la dosar, în copie, acte de stare civilă, și au solicitat audierea martorei D. C., pentru dovedirea pretențiilor civile. Părțile civile au arătat că daunele materiale reprezintă cheltuielile efectuate cu înmormântarea, parastasele și pomenirile organizate, prejudiciul moral fiind determinat de ansamblul suferințelor fizice și psihice, începând cu șocul emoțional cauzat de decesul fulgerător a victimei, în vârstă de 18 ani, și consecințele ulterioare care au lăsat o amprentă puternică în conștiința și existența acestei familii; au mai arătat că sunt victime indirecte ale accidentului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv aveau o puternică legătură afectivă cu victima, există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul suferit, care are un caracter cert. S-au depus la dosar o listă a cheltuielile efectuate, chitanțe și bonuri emise de diferite magazine și, la cererea instanței, o listă cu datele la care s-au efectuat praznicele și pomenirile tradiționale.
Inculpatul a depus la dosar caracterizări întocmite de preotul paroh din localitatea B., .. FONDAL INTERNAȚIONAL IAȘI, Primăria .> A fost introdusă în cauză, în calitate de asigurator de răspundere civilă O. V. I. G. S.A. București, fiind depusă la dosar, în copie, Polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto RCA ./10/U4/CA nr._ din 08.12.2008.
Instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de martor, a numitului E. M. L., persoana care a anunțat producerea accidentului la numărul unic de urgență 112, acesta nefiind găsit la domiciliu, partea civilă A. M. precizând, la termenul din 11.10.2011, că este plecat din țară.
Instanța, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești a reținut aceeași situație de fapt ca cea reținută în rechizitoriu, probele administrate în cursul cercetării judecătorești neducând la modificarea ei:
În ziua de 22.01.2009, în jurul orei 19,00 in timp ce inculpatul R. M. conducea autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ pe DE 583 in localitatea Letcani, din direcția Iași spre P. Iloaiei, pe banda II, in dreptul km 59+ 250 m, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, rulând cu 82,14 km/h in condițiile unui carosabil umed si a unei curbe la stânga, astfel ca a pierdut controlul direcției de deplasare a autovehiculului care a derapat si a pătruns pe trotuarul din dreapta sensului de mers amintit, unde a lovit pe victima A. L. care se deplasa regulamentar ca pieton spre locuința sa, aflata pe aceeași parte a drumului. Victima avea asupra sa semințe de floarea soarelui pe care tocmai le cumpărase de la magazinul aparținând . din Letcani, situat la cca 400 m de locuința sa, pe aceeași parte a drumului. In urma impactului, victima a fost proiectata si izbita de țeava de gaz aflata lângă poarta de acces in imobilul nr. 328. Fire de par provenind de la victima au fost imprimate pe țeava de gaz iar urme de materie organica (creier si părți ale calotei craniene) au fost identificate lângă aceasta țeava. Semințele de floarea soarelui pe care victima le avea asupra sa au fost împrăștiate pe o suprafața de 7, 80 m in fata porții de acces in imobilul nr. 328, lângă țeava de gaz, pe calea de acces din fata porții amintite - foto nr. 19. Autoturismul condus de inculpat s-a oprit pe movila de nisip din dreptul imobilului nr. 327.
Echipa operativă deplasată la fața locului a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, identificând locul producerii accidentului- pe DE 583, in dreptul la Km 59+ 250 m, în localitatea Letcani, pe sensul de mers dinspre Iasi catre Tg. F.. In afara partii carosabile a fost gasit autoturismul marca Renault Clio implicat in accident cu nr. de inmatriculare _ , suspendat pe o movila de nisip si intrat in coliziune cu partea din spate in gardul imobilului nr. 327 apartinand familiei I. I.. Conducatorul autoturismului a fost identificat la locul accidentului in persoana inculpatului R. M.
L. autoturism, la 7,20 m de roata din stanga fata, a fost gasita victima accidentului care decedase, aceasta fiind identificata in persoana numitei A. L., in varsta de 19 ani, din . se afla in dreptul gardului imobilului nr. 328.
Cu ocazia cercetarii efectuate la fata locului, s-au constatat pe banda II a sensului de mers catre Tg. F. doua urme de franare- derapare paralele care se continuau in diagonala pe o lungime de 16 m catre rigola din partea dreapta a carosabilului, fiind imprimate pe acostament pe o lungime de 1,40 m, continuand peste rigola pe o lungime de 2,30 m, apoi pe spatiul verde pe o lungime de 3,20 m . Pe banda I a aceluiasi sens de mers au fost identificate doua urme de franare – derapare paralele care continuau in diagonala pe o lungime de 12,20 m catre rigola din partea dreapta a carosabilului, fiind imprimate pe acostament pe o lungime de 1,60 m, continuand peste rigola, fiind imprimate urme de anvelope ( de 1,40 m ) pe laterala dreapta a rigolei pe o lungime de 2,50 m, apoi pe spatiu verde pe o lungime de 4 m.
Pe spatiul verde din dreptul caii de acces catre imobului nr.328 (in fata portii si in dreptul tevii de gaz metan) au fost gasite seminte de floarea soarelui raspandite pe o suprafata de 7,80 m, asa cum rezulta din procesul- verbal de cercetare la fata locului coroborat cu plansa foto ( fotografiile nr. 14,15,19) si schita cu locul accidentului.
Conducatorul auto a fost testat cu aparatul alcotest rezultand valoarea 0 mg/l in aerul expirat iar in urma analizai toxicologice alcoolemie a rezultat valoarea 0 g/l.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr.6579/11.03.2009, moartea numitei A. L. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio- respiratorii acute deteminata de un politraumatism cu fracturi multieschiloase de bolta si baza de craniu, artritie cerebrala, fracturi costale cu contuzie si rupturi pulmonare si hemotorax, rupturi hepatice si splenice cu hemoperitoneu, . cominutiva T6-T7. S-a concluzionat de medicii-legisti ca aceste lezuini de violenta s-au putut produce in cadrul unui accident rutier, prin lovire urmata de cadere.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a susținut că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, în condițiile în care victima s-a angajat în traversare prin loc nepermis, apărând în fața sa la o distanță de aproximativ 10-15 metri, îmbrăcată în haine de culoare închisă. Inculpatul a precizat că se deplasa spre mun. Iași, circulând cu o viteză constantă de 50 km/h, victima aflându-se inițial pe trotuarul din partea stângă a carosabilului. A mai arătat inculpatul, în declarația dată la 03.04.2009, că a acționat energic frâna și a tras de volan dreapta, a intrat în derapaj, și „i-a fugit spatele” spre stânga, mașina s-a rotit o singură dată și s-a oprit pe o movilă de nisip aflată pa spațiul verde al sensului de mers Iași-P. Iloaiei, partea dreaptă. A lovit victima cu portiera stânga față, a văzut ulterior victima, după ce a coborât din mașină. Aceleași aspecte au fost relatate de către inculpat și în fața instanței, când a precizat că a lovit victima cu partea stânga față a mașinii, în zona oglinzii, victima fiind aruncată lângă gardul locuinței unde a fost găsită. Impactul s-a produs pe prima bandă de lângă marginea drumului, în condițiile în care victima traversa . la dreapta, pe sensul lui de mers.
Instanța a apreciat, raportat la ansamblul probelor administrate în cauză, la concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză și, nu în ultimul rând, la concluziile raportului de medico-legal de necropsie nr. 6579/11.03.2009, că inculpatul a avut o poziție procesuală nesinceră, căutând să mute vina producerii accidentului în atitudinea victimei care s-ar fi angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, fără a se asigura, având în vedere inculpatul, faptul că nu au existat martori oculari ai evenimentului rutier.
Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului și probelor administrate în cauză, acesta se deplasa dinspre Iași spre localitatea P. Iloaiei. Inculpatul a susținut că victima s-a angajat în traversare dinspre stânga spre dreapta sa, potrivit direcției de deplasare și impactul a avut loc pe prima bandă, de la marginea drumului. Potrivit planșei fotografice întocmite la data producerii accidentului, (foto 3-6) urmele de frânare-derapare apar de pe banda 2 din direcția de mers Iași-Lețcani (P. I.), împrejurare în care, în condițiile în care victima nu fugea, ci mergea în pas vioi, dacă impactul s-a produs pe prima bandă, ar fi însemnat că inculpatul a tras de volan spre locul unde se afla victima. Este de remarcat, de asemenea, faptul că, dacă impactul s-ar fi produs pe carosabil, cum a susținut inculpatul, la locul producerii acestuia ar fi trebuit să se găsească obiecte aparținând victimei, părți din oglindă, urme de vopsea de pe caroserie, orice urme ce rezultă din impact, ori astfel de urme se găsesc doar pe calea de acces a imobilului nr.328 (semințe de floarea soarelui), pe poarta de acces, pe conducta de transport și distribuire a gazului (urme de materie organică, fire de păr, urme de material textil). Instanța are în vedere faptul că, potrivit planșei fotografice (foto 12) urmele de pe spațiul verde, produse de autoturism nu se intersectează cu spațiul verde din dreptul căii de acces, respectiv podeț, ci cu spațiul verde și calea de acces din apropierea porții. Nici una dintre urmele materiale găsite la locul accidentului nu confirmă versiunea inculpatului cum că impactul s-ar fi produs pe carosabil, în condițiile în care victima s-ar fi angajat în traversarea prin loc nepermis. Mai mult, raportul de medico-legal de necropsie nr. 6579/11.03.2009victima prezenta leziuni de violenta s-au putut produce in cadrul unui accident rutier, prin lovire urmata de cădere și nu prin proiectare.
Varianta inculpatului a fost susținuta inițial de expertul criminalist care a interpretat in mod greșit constatările de la fata locului ale organelor de politie, concluzionând ca impactul a avut loc pe prima banda, la 1-2 m de marginea carosabilului. Astfel, expertul criminalist, la stabilirea locului accidentului pe drumul european, a avut in vedere in mod eronat ca semintele de floarea soarelui au fost găsite si pe podețul de acces, situat peste rigola ( f. nr. 53), catre imobilul nr. 328, când in realitate semințele au fost găsite doar in fata porții de acces in imobilul nr. 328 si pe spațiul verde de sub teava de gaz metan, asa cum rezulta din plansa fotografica ( foto nr. 19). In procesul- verbal de cercetare la fata locului se mentioneaza ca semintele au fost gasite pe calea de acces in imobilul nr. 328 si pe spatiul verde din dreptul acestei cai, or calea de acces nu se confunda cu podetul de acces ( a se vedea fotografiile nr. 19 anexa la procesul- verbal de cercetare la fata locului si fotografia nr. 9 din raportul de expertiza criminalistica- fila nr. 50). Faptul ca aceste seminte nu au fost gasite pe podetul de acces, ci imprastiate langa teava de gaz metan de langa gardul imobilului nr. 328( teava situata langa poarta si calea de acces in acest imobil ) si pe calea de acces in imobil, in fata portii, rezulta si din schita cu locul accidentului- f. nr. 32, aceste locuri fiind indicate prin sageti carora le corespunde cifra 3 si nu de locul unde este pozitionata direct aceasta cifra, cum gresit a interpretat expertul criminalist. Ca aceasta este interpretarea corecta reiese din faptul ca teava de gaz este indicata tot de o sageata careia ii corespunde cifra 4, cifra care este situata in interiorul curtii imobilului nr. 328, dar asta nu inseamna ca teava de gaz reprezentata in schita este situata in curtea imobilului. Din schita locului accidentului rezulta ca semintele au mai fost gasite si pe trotuarul din fata imobilului nr. 327.
Totodata, expertul criminalist a stabilit locul accidentului ca fiind drumul european considerând ca urmele de franare- derapare imprimate pe acostament( 1,40 m), peste rigola( 2.30m ), pe spatiul verde ( 3,20 m) sunt incluse in urma de 16 m identificata pe partea carosabila. Apreciem insa ca din mentiunile cuprinse in procesul- verbal de cercetare la fata locului si din schita locului accidentului rezulta in mod neechivoc ca cele trei urme nu sunt incluse in urma de 16 m care se termina la marginea partii carosabile, de aici incepand urma de 1,40 m pe acostament care continua peste rigola pe o lungime 2.30 m apoi pe spatiul verde ( 3,20 m).
La precizarile organelor de politie, expertul criminalist a luat act de faptul ca cele trei distante nu sunt incluse in urma de 16 m, deplasandu-se la fata locului impreuna cu organele de politie si efectuand masuratori. In acest sens, expertul criminalist a concluzionat, cu ocazia intocmirii unui supliment la raportul de expertiza, ca, tinand cont ca cele trei distante nu sunt incluse in urma de 16 m, impactul putea avea loc pe trotuar. Raportat la acest aspect( ca cele trei lungimi nu sunt incluse in urma de 16 m), expertul criminalist a recalculat viteza de deplasare a autoturismului in momentul premergator accidentului, aceasta fiind stabilita la 82,14 km/h. Expertul a mai stabilit ca accidentul putea fi evitat daca inculpatul ar fi condus autovehiculul cu o viteza de cel mult 50 km/h, viteza maxima admisa in localitate conform art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/ 2002.
Reținând concluziile suplimentului la raportul de expertiza criminalistica, respectiv faptul ca victima se afla pe trotuar in momentul impactului, ca autoturismul condus de inculpat se deplasa cu o viteza de 82,14 km/h in localitate, viteza de evitare fiind de cel mult 50 km/ h, având in vedere ca cele trei distante nu sunt incluse in urma de 16 m, ca toate urmele impactului au fost găsite pe trotuar si in fata porții de acces in imobilul nr. 328 (urme de materie organica, semințele de floarea soarelui pe care victima le avea asupra sa, capac ornament provenita de la roata stânga fata a autoturismului implicat in accident, urme de material textil provenite de la imbracaminte victimei), precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, care, chiar dacă nu au văzut momentul producerii accidentului, au văzut victima deplasându-se spre locuința sa, situată pe aceeași parte a drumului cu magazinul unde anterior efectuase cumpărături (declaratia martorei Smihor M.-gestionara la magazinul aparținând .- victima a plecat din acest magazin de unde a cumparat semintele de floarea- soarelui cu putin timp inainte de accident, spunând ca merge spre locuinta sa pentru a-i duce semințele surorii sale, martora văzând din magazin cum victima, s-a indreptat spre dreapta sa, spre locuinta sa, situata pe aceeasi parte cu magazinul, adica pe partea dreapta a sensului de mers Iasi spre P. Iloaiei, la o distanta de cca 400 m), fără a se fi angajat în traversare, aspect ce ar fi fost văzut de martorii Bors P. si Irimita N. care se angajasera anterior in traversarea drumului european, insa nu au vazut ca victima sa traversese si ea soseaua, instanța, raportat la toate aceste aspecte apreciază că în cauză s-a probat vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier care s-a soldat cu moartea victimei A. L., susținerile acestuia privind culpa victimei urmând a fi înlăturate, în condițiile în care nu sunt întemeiate de probele administrate în cauză.
Instanța nu a reținut susținerile inculpatului, din cuprinsul concluziilor scrise, care vizează lipsa martorilor oculari și improbabilitatea ca, în condițiile în care inculpatul a pierdut controlul volanului din cauze neelucidate, pe un sector de drum drept, puțin circulat, să se producă accidentarea singurului pieton aflat pe o rază de câteva sute de metri, în condițiile în care anterior s-au individualizat motivele pentru care s-a reținut o altă situație de fapt decât cea indicată de inculpat. În ceea ce privește susținerile legate de raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, instanța a avut în vedere faptul că suplimentul de expertiză s-a efectuat în condițiile în care, după cum rezultă din cuprinsul acestuia, nu au fost avute în vedere anumite aspecte reținute în procesul-verbal de cercetare la fața locului și nu au fost analizate neconcordanțele dintre mențiunile din cuprinsul acestuia și aspectele fixate în planșa fotografică anexă, astfel cum au fost anterior precizate.
In drept, fapta inculpatului R. M., care, la data de 22.01.2009, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_, pe DE 583, a condus cu o viteza peste limita legala, in condițiile unui carosabil umed si in curba la stanga, cu consecinta deraparii, parasirii partii carosabile si a patrunderii pe trotuar unde a lovit pe victima A. L., rezultând astfel decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de “ucidere din culpă” prev de art 178 al. 2 Cod penal. Instanța apreciază că inculpatul a incalcat prevederile art. 35 alin .1 din OUG nr. 195/ 2002, potrivit cărora « participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor », art.41 alin.1 din OUG nr. 195/ 2002: « vehiculele când circula pe drumurile publice trebuie conduse pe partea din dreapta drumului public, cat mai aproape de marginea partii carosabile », art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/ 2002: « viteza maxima admisa in localitate este de 50 km/ h. ».
Pentru toate aceste considerente, s-a stabilit vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii cu vinovăție a infracțiunii pentru care acesta este judecat și s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 52 si 72 Cod penal si anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social al faptei rezultând din modul si modalitatea de săvârșire, urmările produse, persoana inculpatului.
Având în vedere faptul că inculpatul a comis infracțiunea în condițiile în care se deplasa pe drumurile publice fără a respecta normele de circulație referitoare la deplasarea în condiții care să evite orice eveniment de acest fel, consecințele produse, constând în decesul unei persoane, faptul că inculpatul a avut o poziție procesuală nesinceră, cu încercarea evidentă de a muta vina către victima accidentului, care a decedat, în condițiile în care, a apreciat inculpatul că, în lipsa unor martori oculari, va fi reținută situația de fapt indicată de el, dar și faptul că se află la primul contact cu legea penală, este caracterizat ca fiind o persoană liniștită, sociabilă, care nu are relații conflictuale cu cei din jur, un angajat harnic, cinstit și onest, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă stabilită peste minimul prevăzut de lege, a cărei executare se va face într-un loc de detenție, considerând instanța că doar această formă de executare este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum este stabilit de art.52 Cod penal.
In ceea ce priveste pedepsele accesorii,instanța a reținut ca natura faptei săvârșite conduce la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitiul drepturilor de natura electorală, prevazute de art.64 lit.a teza II si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, precum si dreptul de a ocupa o functie implicind exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora a fost interzis pe perioada executarii pedepsei,in temeiul art.71 Cod penal.
In ce priveste latura civila, instanța a reținut că, pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, potrivit art. 998-999 din Codul civil în vigoare la nașterea raportului juridic, este necesară întrunirea a patru condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului, care trebuie să fie actual, cert și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă. Reținând vinovăția inculpatului, fapta sa având ca urmare moartea victimei, prin care s-au produs prejudicii, nerecuperate, instanța, va admite în parte acțiunile civile.
În cauză s-au constituit părți civile A. C. și Andiriescu M., în calitate de părinți ai victimei, care au solicitat obligarea asiguratorului de răspundere civilă O. V. I. G. S.A. București, prin O. V. I. G. S.A. SUCURSALA IAȘI, la plata sumei de 50.000 lei daune materiale și la câte 1.900.000 lei daune morale, precum și A. A. I., sora victimei, care a solicitat obligarea asiguratorului de răspundere civilă la 1.900.000 lei daune morale. Au depus la dosar, în copie, acte de stare civilă, și au solicitat audierea martorei D. C., pentru dovedirea pretențiilor civile. Părțile civile au arătat că daunele materiale reprezintă cheltuielile efectuate cu înmormântarea, parastasele și pomenirile organizate, prejudiciul moral fiind determinat de ansamblul suferințelor fizice și psihice, începând cu șocul emoțional cauzat de decesul fulgerător a victimei, în vârstă de 18 ani, și consecințele ulterioare care au lăsat o amprentă puternică în conștiința și existența acestei familii; au mai arătat că sunt victime indirecte ale accidentului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv aveau o puternică legătură afectivă cu victima, există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul suferit, care are un caracter cert. S-au depus la dosar o listă a cheltuielile efectuate, chitanțe și bonuri emise de diferite magazine și, la cererea instanței, o listă cu datele la care s-au efectuat praznicele și pomenirile tradiționale.
Martora ascultată în cauză, D. C. a arătat că îi cunoaște pe membrii familiei A., care sunt persoane liniștite, își iubesc copii. După accident, s-au schimbat au devenit triști, sora victimei a avut nevoie de consiliere psihologică, aspect pe care îl cunoaște de la mama acesteia, cu care se întâlnește la medicul de familie. Nu a fost la înmormântare, dar a auzit de la rudele ei că a „fost un dezastru” în ceea ce privește suferința, durerea membrilor familiei. A auzit că la înmormântare și la praznicul organizat ulterior au fost în jur de 300 de persoane, masă organizându-se într-o clădire de lângă biserică, cu o capacitate de 200 de locuri, prima dată fiind ocupate toate, considerând că au fost cheltuiți în jur de 30.000 lei. Poate aprecia care au fost cheltuielile, în condițiile în care, cu un an înainte a murit soțul ei. Se întâlnește cu membrii familiei A. la praznice și pomeniri,discută despre cheltuielile ce trebuie făcute. Despre locurile de unde se pot face cumpărături. A arătat martora că, după înmormântare, se fac praznice la 9 zile, la 40 de zile, 1 an, în fiecare post, în fiecare zi de naștere a decedatului și în fiecare zi de nume, când se organizează la biserică parastase. Știe că părțile civile au organizat aceste evenimente, întrucât coincid cu cele organizate de ea și este invitată. S-a construit un cavou, care a constat 3000 lei și s-a pus o cruce la locul unde a murit victima. La înmormântare s-au dat haine și prosoape. Tatăl victimei a albit, s-a îmbolnăvit de inimă.
Părțile civile au depus la dosar un mare număr de bonuri fiscale emise de diferite magazine, care vor fi avute în vedere de instanță numai în măsura în care datele înscrise pe acestea corespund cu cele indicate de partea civilă A. M. ca fiind cele la care s-au organizat praznice și pomeniri (ianuarie 2009, 9 zile-31.01, 40 zile -5.02., 3 luni-22.03.2009, 6 luni mai 2009 Sf. C. și E., 9 luni- 21 septembrie 2009, 1 an 13.01.2010, de ziua de naștere a victimei-13.01), precum și în măsura în care bunurile ce sunt indicate ca fiind achiziționate corespund celor necesare organizării unor astfel de evenimente. Având în vedere aceste criterii, instanța nu a reținut decât parțial bonurile de la filele 116, 117, 118, 120,121,122, 123, 125, 126, 127, 128, 131, 133, 134, 135, 136, 137. Deși sumele reținute de instanță, însumează doar 2518,41 lei, având în vedere faptul că s-au efectuat cheltuieli ce nu au putut fi probate cu chitanțe, în condițiile în care este greu de crezut că persoanele aflate într-o stare psihică delicată, determinată de moartea unei ființe apropiate sunt în măsură a strânge chitanțe pentru toate cheltuielile efectuate, instanța a coroborat aceste înscrisuri cu declarațiile martorei ascultate în cauză la cererea părților civile și a adis în parte acțiunea civilă formulată sub aspectul daunelor materiale, apreciind că suma de 30.000 lei este de natură a acoperi cheltuielile efectuate cu prilejul înmormântării, a praznicelor și pomenirilor ulterioare, fiind de notorietate faptul că înmormântarea și praznicele, mai ale în mediul rural necesită efectuarea unor cheltuieli specifice și o participarea mai mare a persoanelor.
Instanța a reținut că, date fiind legăturile afective firești dintre părinți și copii, dintre surori, dispariția prematură și în condiții tragice a victimei a condus în mod indubitabil în primul rând la prejudicierea morală a acestora, fapt ce a fost confirmat și prin depoziția martorei menționate. Este firesc ca, după trecerea unui interval de timp, durerea produsă de moartea unei persoane apropiate să se atenueze, fără ca acestă situație să excludă existența în continuare a unor suferințe morale, în cauză, acordarea daunelor cu acest titlu vizând tocmai atenuarea acestor consecințe, în condițiile în care sumele solicitate sau încuviințate nu sunt de natură a înlătura total urmările infracțiunii. În condițiile în care daunele morale nu trebuie să constituie sancțiuni în plus dar nici un prilej de îmbogățire fără just temei, instanța a apreciat că se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 170.000 lei către părțile civile A. C. și A. M., 100.000 lei daune morale către partea civilă A. A. I., sume ce vor fi reactualizate raportat la dobânda de referință a B.N.R., din momentul producerii accidentului (22.01.2009) până la plata integrală a acestora. Instanța are în vedere faptul că moartea prematură a victimei a fost de natură a cauza o suferință de natură psihică părinților săi, în condițiile în care este vorba de un accident, de un eveniment neprevăzut care a afectat viața de familie, aducând atingere și vieții obișnuite a fiicei mai mici a soților A., partea civilă A. A. I., care s-a văzut lipsită de prezența surorii ai mari.
Raportat la dispozițiile art. art. 41 din Legea nr. 136/1995 din forma legii în vigoare la data producerii accidentului „În asigurarea de rãspundere civilã, asiguratorul se obliga sa plãteascã o despãgubire pentru prejudiciul de care asiguratul rãspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite și pentru cheltuielile fãcute de asigurat în procesul civil”iar potrivit art.49:„…asigurătorul acordă despăgubiri…pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule… și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil..”, iar potrivit art. 50 alin. 1 „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare … persoanelor păgubite prin… deces..”. Se observă că textele citate nu fac nici un fel de distincție între tipul de despăgubiri și nici între felul prejudiciului (moral, material, prestație periodică etc.). Asigurãtorul are obligația de a despãgubi partea prejudiciatã pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despãgubire, dovedite prin orice mijloc de probã. Fãrã a se depãși limitele de despãgubire prevãzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordã despãgubiri în formã bãneascã pentru:a) vãtãmãri corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fãrã caracter patrimonial; b) pagube materiale;c) pagube consecințã a lipsei de folosințã a vehiculului avariat;d) cheltuieli de judecatã efectuate de cãtre persoana prejudiciatã. Raportat la aceste dispoziții legale, având în vedere și faptul că părțile civile au formulat acțiunea civilă în contradictoriu cu asigurătorul de răspundere civilă, instanța a obligat pe acesta la plata despăgubirilor civile astfel cum au fost anterior stabilite, având în vedere și Ordinul SA 20/2008.
Instanța a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile, constatând, totodată că nu au fost depuse la dosar chitanțe care să ateste efectuarea de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocat..
În baza art.189 Cod procedură penală, instanța a dispus plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași, delegației nr.2271/2011.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost recurată de părțile civile A. M., A. C. și A. A. I., de asiguratorul . G. SA și de inculpatul Rădoaea M..
Recursurile formulate de părțile civile A. M., A. C. și Andirescu A. I., vizează latura civilă a cauzei, apreciată ca fiind necorespunzător soluționată de către prima instanță.
Consideră părțile civile că se impune majorarea daunelor morale acordate având în vedere plafonul maxim prevăzut de Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor numărul 20/2008 cu consecința acordării unui cuantum de 400.000 – 1.000.000 lei pentru fiecare părinte al victimei și de 200.000 – 500.000 lei pentru sora victimei, sume actualizate la dobânda BNR.
Asiguratorul a criticat soluția primei instanțe sub aspectul întinderii despăgubirilor civile acordate părților civile, solicitând diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale stabilite prin hotărârea recurată.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul Rădoaea M. a criticat hotărârea primei instanțe ce a acordat valoare absolută suplimentului la raportul de expertiză, stabilind greșit culpa sa, accidentul de circulație produs fiind consecința încălcării normelor de circulație de către victimă, ce s-a angajat în traversarea drumului prin loc nepermis și fără a se asigura.
A invocat incidența cazurilor de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9, 10, 14, 17 și 18 Cod procedură penală și a solicitat a se ține seama de concluziile raportului de expertiză ce au stabilit culpa concurentă a victimei și de împrejurarea că a formulat plângere împotriva martorei I. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În situația reținerii culpei sale exclusive în producerea accidentului de circulație, conform concluziilor suplimentului la raportul de expertiză, inculpatul a solicitat, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de elementele ce caracterizează persoana sa – lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun în familie, societate și la locul de muncă, faptul că are în întreținere un copil minor și s-a prezentat în fața instanței – reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 ind. 1 Cod penal.
În faza recursului, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize criminalistice auto la INEC București, motivat de contrarietatea dintre raportul de expertiză și suplimentul la raport efectuate în cauză, probă ce a fost respinsă, ca lipsită de utilitate și concludență, având în vedere materialul probator administrat și argumentele susținute.
Examinând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor articolului 385 ind. 6 alin. ultim din Codul de procedură penală Curtea constată următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea constată că prima instanță a administrat, în mod legal, un amplu material probator, pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt ce corespunde întocmai realității obiective de dovedit, pronunțând o hotărâre bazată pe o motivare rațională ce face posibilă verificarea legalității și temeiniciei ei de către instanța de control judiciar și respectă dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Așa cum reiese din actele dosarului, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului – recurent în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În vederea aflării adevărului instanța de fond a administrat toate probele utile, concludente și necesare ce au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele, iar, procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșele foto, suplimentul la raportul de expertiză criminalistică, declarațiile martorilor audiați în cauză și raportul de necropsie medico-legală se coroborează între ele și dovedesc cu certitudine comiterea infracțiunii de către inculpat.
Mijloacele de probă sus menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante, instanța de fond concluzionând corect asupra culpei exclusive a inculpatului Rădoaea M. în producerea accidentului, urmare conducerii cu o viteză peste limita legală, în condițiile unui carosabil umed și în curbă la stânga cu consecința derapării, părăsirii părții carosabile și a pătrunderii pe trotuar unde a lovit pe victima A. L., rezultând astfel decesul acesteia.
În stabilirea situației de fapt nu a fost omisă nici una din probe, instanța îndeplinindu-și obligația de a se pronunța asupra cererilor inculpatului privind administrarea de probe și de a avea în vedere la soluționarea cauzei toate probele administrate ceea ce constituie garanția respectării dreptului la apărare al inculpatului.
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică și urmare a aspectelor reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului și a neconcordanțelor dintre mențiunile cuprinse în procesul menționat și elementele relevate de planșa foto aferentă, a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză, probă științifică ce a stabilit toate circumstanțele producerii accidentului – dinamica producerii accidentului, viteza autovehiculului, locul impactului și posibilitățile de evitare - și a cărei valoare probatorie a fost apreciată de prima instanță prin raportare la întreg materialul probator al cauzei, reținând justificat și temeinic motivat în procesul evaluării, concluziile suplimentului la raportul de expertiză criminalistică.
Împrejurarea că inculpatul a formulat plângere împotriva martorei Irimița N. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă nu este de natură a modifica situația de fapt relevată de probator administrat în cauză, relatările martorei fiind analizate și evaluate în contextul probator al cauzei, soluția pronunțată nefiind întemeiată exclusiv pe depoziția acestei martore.
În raport cu cele menționate mai sus, Curtea reține că instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului Rădoaea M. în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Concluzionând asupra laturii penale a cauzei cu referire la susținerile invocate de către inculpatul recurent, Curtea constată că nu rezultă din analiza coroborată a dosarului și a hotărârii recurate, vreun viciu în stabilirea situației de fapt și implicit, a vinovăției inculpatului, neexistând o discordanță între considerentele hotărârii și probele administrate în ceea ce privește modul de percepție și analiză a acestora.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite, prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă judicios individualizată, fiind avute în vedere dispozițiile articolului 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei rezultat din natura infracțională și urmarea produsă, împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, buna conduită în societate și la locul de muncă, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală caracterizează prin nesinceritate și încercarea de a scăpa de răspunderea penală, prin culpabilizarea victimei.
În raport de aceste criterii, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum situat spre minimul special prevăzut de textul de lege sancționator, cu executarea în regim privativ de libertate, înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare în comunitate a inculpatului, păstrându-se o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.
Curtea nu poate reține critica inculpatului-recurent cu privire la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului pedepsei, prin ignorarea circumstanțelor personale deoarece instanța de fond, prin pedeapsa aplicată, a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului.
În ceea ce privește circumstanțele judiciare, art. 74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală (fapta și persoana inculpatului) pot dobândi prin aprecierea instanței, valențe atenuante.
Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiune săvârșite în concret satisfac imperativul unei juste individualizări a pedepselor.
Circumstanțele personale invocate de inculpat prin recursul declarat nu sunt de natură a diminua gravitatea faptei comise ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei sale, ele trebuie raportat la gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, la urmarea produsă, elemente care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită.
Executarea acestei pedepse se impune a avea loc efectiv în condiții de detenție, de privare de libertate față de periculozitatea socială deosebită a faptei comise de către inculpat, reflectată de altfel și de legiuitor prim limitele de pedeapsă, față de modalitatea concretă în care inculpatul a acționat – prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, dispoziții a căror finalitate o constituie prevenirea accidentelor rutiere – față de urmarea produsă și implicațiile produse asupra familiei victimei, față de importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, a căror atingere a adus-o inculpatul prin acțiunea sa.
Nu poate fi ignorată nici existența culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului și nici faptul că numărul infracțiunilor de ucidere din culpă, generate de nerespectarea condiției prevăzute de legislația rutieră a cunoscut în ultima perioadă de timp o amploare deosebită.
Prima instanță a avut în vedere totodată și conduita procesuală a inculpatului ce a încercat să inducă ideea culpei victimei în scopul exonerării sale de răspundere penală.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că prima instanță a realizat o adecvare corespunzătoare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată ca nefondate criticile aduse de inculpatul recurent modului de rezolvare a acțiunii penale.
În soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că prima instanță a dat eficiență principiului reglementat de art. 998 – 999 Cod civil.
Totodată, cu privire la plata despăgubirilor civile, în cauză sunt direct aplicabile dispozițiile Legii numărul 136/1995, la data accidentului, inculpatul fiind asigurat în limita unui anumit plafon, pentru toate pagubele (distrugeri de bunuri, vătămare corporală sau deces) care se produc prin accidente de autovehicule.
Având în vedere existența valabilă a contractului de asigurare, în măsura în care se produce riscul asigurat, asiguratorul este obligat să acorde despăgubiri.
Așadar, pe latura civilă, inculpatul (persoană asigurată) este acoperit în limita plafonului stabilit de lege; inculpatul nu mai poate fi obligat în limita acelei sume să plătească despăgubiri – producându-și efectele contractul de asigurare, caz în care în limita acelui plafon față de terțe persoane păgubite, va răspunde numai asiguratorul.
Instanța de fond a efectuat o analiză laborioasă și pertinentă a mijloacelor de probă administrate și a stabilit în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, astfel încât în măsura în care au fost dovedite au fost admise acțiunile civile promovate, cu respectarea dispozițiilor articolului 15 alin. 2 Cod procedură penală, de părțile civile, în considerentele hotărârii fiind expuse detaliat argumentele ce au condus la stabilirea întinderii prejudiciilor materiale și morale cauzate și a modalității de stabilire a cuantumului despăgubirilor civile acordate fiecăreia dintre părțile civile.
Cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat asiguratorul în favoarea părților civile a fost corect stabilit, avându-se în vedere înscrisurile prezentate, proba testimonială administrată și prezumțiile juridice ce au dovedit că părțile civile au cheltuit suma 30.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate pentru înmormântare și pomenirile ulterioare potrivit tradiției.
Cu privire la daunele morale se reține că suma acordată părților civile cu titlu de daune morale este în măsură să compenseze suferințele provocate acestora în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat.
Este de reținut că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, prima instanță a stabilit corect întinderea acestora în raport de intensitatea suferințelor cauzate părții civile prin dispariția persoanei dragi.
Cuantumul sumelor avute în vedere este unul echilibrat, stabilit cu luarea în considerare a legăturii familiale dintre victimă și părțile civile, sumele acordate, având efect compensatoriu și asigurând o justă reparare, cel puțin din punct de vedere material al prejudiciului nepatrimonial produs.
Având în vedere și dispozițiile Legii numărul 136/1995 conform cărora limitele despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurator în cazul asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule sunt stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor și în raport de limitele stabilite prin dispozițiile Ordinului numărul 20/2008 se constată că în mod corect prima instanță a dispus obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile acordate părților civile, cuantumul acestora fiind în limitele sumei stabilite prin normele menționate, astfel încât, neexistând în cauză nici un motiv de exonerare de răspundere a asiguratorului sau de reapreciere a întinderii daunelor acordate, se constată neîntemeiate criticile formulate de asigurator vizând diminuarea cuantumului daunelor stabilite, precum și motivele de recurs invocate de părțile civile A. C., A. M. și Andirescu A. I., în sensul majorării sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile.
Având în vedere considerentele expuse cu ocazia examinării criticilor invocate de părțile civile, de asigurator și de inculpat, ce s-au dovedit a fi neîntemeiate, în baza art. 385 indice 15 punctul 1 litera „b” Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de părțile civile A. C., A. M. și A. A. I., de inculpatul Rădoaea M. și asigurator împotriva sentinței penale nr. 3253 din data de 29 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de: inculpatul Rădoaea M., părțile civile A. C., A. M., A. A. I. și de asiguratorul . G. SA împotriva sentinței penale nr. 3253 din data de 29 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2012.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. CenușăOtilia SusanuDaniela D.
Grefier,
V. M.
Red. D.D
Tehnored. V.M – 2 exemplare
4 mai 2012
Judecătoria Iași – I. Țirlea
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
