Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 507/2012. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 507/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-04-2012 în dosarul nr. 507/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 507/2012

Ședința publică de la 12 Aprilie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E. C.

Judecător A. G. O. M.

Judecător T. J.

Grefier E. M. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror P. E.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale, având ca obiect „ucidere din culpă (art. 178 Cod penal)”, declarate de inculpatul N. C. M. și părțile civile D. M., P. Stănița, P. V., P. E. și P. C. și asigurătorul . G. SA. împotriva sentinței penale nr.3054 din 14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut de către grefierul de ședință, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 22.03.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.03.2012, apoi pentru data de 06.04.2012 și apoi pentru azi, 12.04.2012, când,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.3054 din 14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:

„Condamnă pe inculpatul N. C. - M., fiul lui D. si T., nascut la data de 18.05.1987 in municipiul Iași, judetul Iași, domiciliat in municipiul Iași, ., judetul Iași, de cetatenie româna, studii - Scoala Profesionala, stagiul militar nesatisfacut, fara ocupatie, fara loc de munca, necasatorit, nu are copii, necunoscut cu antecedente penale, CNP_, pentru savârsirea urmatoarelor infractiuni concurente:

-„ucidere din culpa”, prev. si ped. de art. 178 alin. (2),(5) din Codul penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni inchisoare și

- „vatamare corporala din culpa”, prev. si ped. de art. 184 alin.(2), (4) din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, ambele infractiuni sus-mentionate cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal.

În baza dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal si art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, contopeste pedepsele cu inchisoarea stabilite inculpatului prin prezenta sentinta penala pentru infractiunile concurente savârsite de catre acesta, inculpatul N. C. - M. urmând sa execute in final pedeapsa cu inchisoarea cea mai grea rezultanta, respectiv pedeapsa unica cea mai grea rezultanta de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni inchisoare.

În baza dispozitiilor art.71 alin.(2) din Codul penal, cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal aplica inculpatului N. C. - M., cu datele de stare civila sus-mentionate, pe durata si in conditiile prevazute de textul legal sus-mentionat, pedeapsa accesorie constand in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal.

Ia act ca partea civila M. G.-C., fiul lui G. si Alixandrina, nascut la data de 05.12.1981 in municipiul Iași, judetul Iași, domiciliat in municipiul Iași, ., blocul 750, scara B, etajul 2, ., CNP_, nu a mai formulat pretentii banesti in cadrul prezentului proces penal, fiind integral despagubită.

Admite în parte actiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de catre partea civilă D. M., fiica lui V. si M., nascuta la data de 16.06.1968 in municipiul Iași, judetul Iași, domiciliată in localitatea Tomesti, blocul 18, scara B, etajul 2, ., sens in care, in baza dispozitiilor art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozitiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali,sa-i plateascapărtii civile D. M., cu datele de stare civila sus-mentionate, pentru prejudiciul cauzat acesteia din urmă, cu titlu de daune materiale, suma de 10.000 euro - în echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului (28.05.2009), comunicat de Banca Naționalã a României, precum si cu titlu de daune morale, suma de 30.000 euro - în echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului (28.05.2009), comunicat de Banca Naționalã a României.

Respinge restul pretențiilor civile (respectiv, restul despagubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune materiale și, respectiv, cu titlu de daune morale) formulate in cadrul procesului penal de catre partea civilă D. M., cu datele de stare civila sus-mentionate, ca neîntemeiate.

Admite în parte actiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. V., fiul lui C. si I., nascut la data de 20.07.1960 in . Iași, domiciliat in satul Tomesti, ., scara B, etajul 2, ., CNP_, sens in care, in baza dispozitiilor art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozitiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali,sa-i plateascapărtii civile P. V., cu datele de stare civila sus-mentionate, pentru prejudiciul cauzat acesteia din urmă, cu titlu de despagubiri civile, suma de 100.000 lei (RON), reprezentând daune morale, precum si suma de 28.864,14 lei (RON), reprezentând daune materiale.

Respinge restul pretențiilor civile (respectiv, restul despagubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune materiale și, respectiv, cu titlu de daune morale) formulate in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. V., cu datele de stare civila sus-mentionate, ca neîntemeiate.

Admite în parte actiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. STANITA, fiica lui M. si E., nascuta la data de 21.07.1963 in ., domiciliata in satul Tomesti, ., scara B, etajul 2, ., CNP_, sens in care, in baza dispozitiilor art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozitiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali,sa-i plateascapărtii civile P. STANITA, cu datele de stare civila sus-mentionate, pentru prejudiciul cauzat acesteia din urmă, cu titlu de despagubiri civile, suma de 100.000 lei (RON), reprezentând daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile (respectiv, restul despagubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune morale) formulate in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. STANITA, cu datele de stare civila sus-mentionate, ca neîntemeiate.

Admite în parte actiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. E., fiica lui V. si Stanita, nascuta la data de 21.05.1984 in municipiul Iași, judetul Iași, domiciliata in satul Tomesti, ., scara B, etajul 2, ., CNP_, sens in care, in baza dispozitiilor art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozitiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali,sa-i plateascapărtii civile P. E., cu datele de stare civila sus-mentionate, pentru prejudiciul cauzat acesteia din urmă, cu titlu de despagubiri civile, suma de 50.000 lei (RON), reprezentând daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile (respectiv, restul despagubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune morale) formulate in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. E., cu datele de stare civila sus-mentionate, ca neîntemeiate.

Admite în parte actiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. C., fiul lui V. si Stanita, nascut la data de 14.11.1985 in municipiul Iași, judetul Iași, domiciliat in satul Tomesti, ., scara B, etajul 2, ., CNP_, sens in care, in baza dispozitiilor art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozitiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali,sa-i plateascapărtii civile P. C., cu datele de stare civila sus-mentionate, pentru prejudiciul cauzat acesteia din urmă, cu titlu de despagubiri civile, suma de 50.000 lei (RON), reprezentând daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile (respectiv, restul despagubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune morale) formulate in cadrul procesului penal de catre partea civilă P. C., cu datele de stare civila sus-mentionate, ca neîntemeiate.

În baza dispozitiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozitiile art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, obligă pe inculpatulN. C. - M., cu datele de stare civila sus-mentionate, sa plateasca partii civile S. C. de Urgențe „Sf.I.”, cu sediul in municipiul Iași, .. 2, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, cu titlu de despagubiri civile, suma de 3.144,25 lei (RON), reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei MOSIE G.-C., la care se adauga taxa oficială de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002, sumă cu care S. C. de Urgențe „Sf.I.”, prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei nr._ din data de 14.12.2010, emisa de catre S. C. de Urgențe „Sf.I.”, prin reprezentantii sai legali).

În baza dispozitiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozitiile art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, obligă pe inculpatul N. C. - M., cu datele de stare civila sus-mentionate, sa plateasca partii civile S. de Ambulanta Judetean Iași, cu sediul in municipiul Iași, ., judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, cu titlu de despagubiri civile, suma de 637 lei (RON), reprezentand costul transportului victimei MOSIE G.-C. la data de 28.05.2009, cu nr. de solicitare_, sumă cu care S. de Ambulanta Judetean Iași, prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei nr. 7029 din data de 14.12.2010, emisă de catre S. de Ambulanta Judetean Iași, prin reprezentantii sai legali).

Ia act ca Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „M. G. S.”, judetul Iași, cu sediul in municipiul Iași, .. 59, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, nu s-a constituit parte civila in cadrul prezentului proces penal.

Constata incetata delegatia pentru aparatorul desemnat din oficiu inculpatului N. C. - M., in faza de judecata (delegația nr. 507 din data de 13.01.2011, emisă de Baroul Iași - titularul delegației - avocatul P. C.).

În baza dispozițiilor art.189 din Codul de procedură penală, suma de 320 lei (RON), reprezentând taxele pentru efectuarea analizelor toxicologice alcoolemie (conform buletinelor de analiza toxicologica alcoolemie nr. 1098/A din data de 29.05.2009/_/29.05.2009 si, respectiv, nr. 1099/A din data de 29.05.2009/_/29.05.2009, ambele întocmite de catre Institutul de Medicina Legala Iași), va fi achitată Institutului de Medicina Legala Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertatilor Cetatenesti, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza dispozitiilor art. 193 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali,sa-i plateascapărtii civile D. M., cu datele de stare civila sus-mentionate, cu titlu de cheltuieli judiciare facute de catre aceasta din urma in cadrul prezentului proces penal, suma de 3.000 lei (RON), reprezentând onorariul pentru aparatorul său ales (conform chitantelor IS . Nr._ din data de 25.05.2011, IS . Nr._ din data de 30.04.2011 si, respectiv, IS . NR._ din data de 01.06.2011, emise de Cabinetul Individual de Avocat „Leik F. A.”, cu sediul in municipiul Iași, ., blocul 355, scara A, etajul 1, .).

În baza dispozitiilor art. 193 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali,sa le plateasca partilor civile P. V., P. STANITA, P. E. si P. C., cu datele de stare civila sus-mentionate, cu titlu de cheltuieli judiciare facute de catre acestea din urma in cadrul prezentului proces penal, suma de 8.000 lei (RON), reprezentând onorariul pentru aparatorul lor ales (conform chitantelor . 01 Nr. 63 din data de 30.10.2009 si, respectiv, . 01 Nr. 70 din data de 20.10.2011, emise de Cabinetul de Individual de Avocatura „Dr. L. F.”, cu sediul in municipiul Iași, ., parter, judetul Iași).

Ia act căpartile civile S. C. de Urgențe „Sf.I.” si, respectiv, S. de Ambulanta Judetean Iași, fiecare prin reprezentantii lor legali, nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.

Ia act căpartea civilăMOSIE G.-C.nu a solicitat cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.

În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul N. C. - M. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urma, suma de 895 lei (RON), din care suma de 320 lei (RON), reprezentând taxele pentru efectuarea analizelor toxicologice alcoolemie.”

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„

Prin rechizitoriul nr.955/P/2009 din data de 25.11.2010 emis de P. de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. C.-M., pentru savarsirea infracțiunilor de „ucidere din culpă”, prev. si ped. de art. 178 alin. (2) si (5) din Codul penal, si, respectiv, „vătămare corporală din culpă”, prev. si ped. de art. 184 alin. (2) si (4) din Codul penal, ambele infractiuni sus-mentionate cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal.

Prin acelasi rechizitoriu s-a mai dispus si neinceperea urmaririi penale fata de numitul N. C.-M., sub aspectul savarsirii infractiunii de „vatamare corporala din culpa”, prev. si ped. de art. 184 alin.(1) si (3) din Codul penal (persoana vatamata M. V.-T.), apreciindu-se de catre procurorul de caz ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii sus-mentionate sub aspectul laturii obiective, precum si neinceperea urmaririi penale fata de numitul MOSIE G. C., sub aspectul savarsirii infractiunilor de de „ucidere din culpă”, prev. si ped. de art. 178 alin. (2) si (5) din Codul penal (victime D. F.-A. si P. A.), si, respectiv, „vătămare corporală din culpă”, prev. si ped. de art. 184 alin. (1) si (3) din Codul penal (persoana vatamata M. V.-T.), apreciindu-se de catre procurorul de caz ca este incidenta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei (cazul fortuit).

In fapt, prin rechizitoriul sus-mentionat, s-a retinut, in esenta, ca la data de 28.05.2009, pe . Iasi, la intersecția cu . implicate într-un accident rutier două autoturisme, unul marca „BMW”, cu nr. de înmatriculare_, și unul marca „VW”, cu nr. de înmatriculare_, într-o zonă in care limita maximă de viteză admisa pentru circulatia vehiculelor era de 60 km/h. Inculpatul N. C.-M. conducea autoturismul marca „BMW”, cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Chișinăului, din direcția Iași spre localitatea Tomești, având in masina sa ca pasageri pe numitii M. V.-T., P. A. și D. F. A.. Pe fondul vitezei excesive si neadaptării vitezei de rulare a autoturismului la condițiile de mers (partea carosabila umeda, timp ploios), inculpatul a pierdut controlul mașinii sale și a intrat astfel în coliziune cu autoturismul marca „VW”, cu nr. de înmatriculare_, care rula pe contrasens, fiind condus de catre numitul M. G.-C.; impactul dintre cele doua autoturisme a fost violent si a avut loc pe sensul de mers Tomesti - Iasi, pe banda de circulatie aflata langa linia de tramvai din zona respectiva.

În urma impactului, pasagerii D. F. A. și P. A. din autoturismul marca „BMW” condus de catre inculpat, aflati pe bancheta din spate a autovehiculului respectiv, au decedat, conducătorul autoturismului marca „VW”, numitul M. G.-C. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 90-100 de zile de ingrijiri medicale (conform raportului de constatare medico-legala Nr. 7578 din data de 19.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala - Iasi, fila 80, dosar urmarire penala), iar pasagerul aflat pe scaunul din dreapta fata al autoturismului marca „BMW”, numitul M. V.-T. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 3-4 zile de îngrijiri medicale (conform certificatului medico-legal nr._ din data de 09.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala - Iasi, fila 98, dosar urmarire penala).

*

De mentionat ca in cauza urmărirea penală a fost începută fata de de inculpat la data de 27.11.2009, fiind confirmata de catre procurorul de caz prin rezoluția emisa la data de 27.11.2009 in dosarul de urmarire penala nr. 955/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, sub aspectul săvârșirii infractiunilor de „ucidere din culpă”, prev. si ped. de art. 178 alin. (2) si (5) din Codul penal, si, respectiv, „vătămare corporală din culpă”, prev. si ped. de art. 184 alin. (2) si (4) din Codul penal, ambele infractiuni sus-mentionate cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal.

La data de 24.11.2010, in prezenta aparatorului sau ales, inculpatului i s-a prezentat de catre procurorul de caz materialul de urmărire penală (conform procesului-verbal nr._ din data de 24.11.2010 - fila 183 dosar urmarire penala), ocazie cu care inculpatul a declarat că nu recunoaște comiterea faptelor. Pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În ceea ce privește atitudinea inculpatului, este de mentionat faptul ca acesta, audiat atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, nu a recunoscut savarsirea faptelor, inculpatul nu si-a asumat faptele comise si nici vina (culpa) producerii accidentului de circulatie, incercand acreditarea ideii ca vinovat de producerea accidentului rutier se face partea vatamata Mosie G.-C., care, potrivit versiunii inculpatului, nu i-a acordat prioritate de trecere într-o intersectie semaforizată cu lumină galben intermitent, respectiv in intersectia din Zona Baza 3 Iasi, unde, in aceste imprejurari si pe fondul unui carosabil umed si pe timp de noapte, inculpatul a sustinut ca masina sa a derapat, lovind astfel masina partii vatamate Mosie G.-C..

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform dispozițiilor art. 339 alin. (2) din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 28.05.2009, pe . Iasi, la intersecția cu . loc un accident rutier soldat cu victime omenesti (in speta, decesul a doua persoane si vatamarea corporala grava a celei de-a treia), in care au fost implicate două autoturisme, unul marca „BMW”, cu nr. de înmatriculare_, condus de catre inculpatul N. C.-M., și unul marca „VW”, cu nr. de înmatriculare_, condus de catre partea vatamata Mosie G. - C..

De mentionat ca accidentul de circulatie s-a produs . care circulatia se desfasoara in ambele sensuri, cu trei benzi de circulatie pe fiecare sens, fara marcaje de separare, partea carosabila unde a avut loc accidentul rutier fiind in aliniament, umeda, intrucat timpul era ploios, fara denivelari sau declivitati, zona fiind iluminata stradal (iluminatul public stradal era functional); in intersectia respectiva functionau la data producerii evenimentului rutier semafoare electrice, pe culoarea galben intermitent, pe ambele sensuri de mers, respectiv, atat din directia Iasi (Podul Ros) - Tomesti, cat si din directia inversa (Tomesti-Iasi), neexistand la momentul respectiv marcaje de separare a benzilor de circulatie; limita de viteza maxima admisa in zona respectiva (in speta, pe segmentul de drum pe care s-a produs accidentul de circulatie) pentru circulatia autovehiculelor era de 60 km/h - aspecte care rezulta in mod neechivoc din procesul-verbal de cercetare la fata locului insotit de plansele fotografice anexa, intocmit la data de 28.05.2009 de catre organele de cercetare penala in prezenta martorilor asistenti O. I. si Pirtac P. (filele 8-23, dosar urmarire penala).

In jurul orelor 23,15, inculpatul N. C.-M. conducea autoturismul marca „BMW”, cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Chișinăului, din direcția Iași spre localitatea Tomești, având in masina sa ca pasageri pe numitii M. V. -T. (aflat pe scaunul din dreapta fata), P. A. și D. F. A. (aflati pe bancheta din spate a masinii).

La un moment dat, in timp ce inculpatul rula cu masina sa pe banda a doua a sensului sau de mers cu o viteza mare - de 90-100 de km/h (astfel cum a rezultat acest aspect din declaratiile coroborate ale martorilor M. C., M. V. -T. si ale partii vatamate Mosie G. - C., filele 123 - verso, 125 si 177, dosar instanta, inculpatul insusi apreciind ca rula la mimentul respectiv cu o viteza de circa 60-70 km/h - deci peste limita legala in sectorul de drum unde s-a produs accidentul de circulatie -, asa cum a afirmat acesta in fata instantei, fila 72, dosar instanta), pe langa refugiul pietonal al statiei de tramvai din zona respectiva, inculpatul a ajuns in intersectia cu . conditiile in care afara incepuse sa ploua si carosabilul era umed (conform declaratiei martorului ocular M. V.-T., fila 125-verso, dosar instanta), „partial umed”, (conform declaratiei partii vatamate Mosie G. - C., fila 177, dosar instanta), desi in fata sa nu mai rula nicio alta masina (pe sensul de mers al inculpatului), iar semaforul din zona (din intersectia respectiva, pe directia de mers a inculpatului) functiona pe culoarea galben intermitent, in conditiile in care afara era si intuneric (fiind noapte), lumina din exterior provenind doar de la iluminatul public stradal (in functiune la momentul respectiv), inculpatul N. C. M., pe fondul vitezei excesive cu care rula - raportat la conditiile meteo nefavorabile -, insotita (si) de o manevra de franare, neadaptand viteza de rulare a autoturismului la condițiile de mers (carosabilul fiind umed si brazdat de sinele de tramvai), a pierdut controlul autoturismului, intrand cu masina in derapaj, autovehiculul condus de catre inculpat patrunzand in aceste imprejurari pe contrasens, unde a intrat in coliziune frontala cu autoturismul marca „VW”, ce era condus regulamentar de catre partea vatamata Mosie G.-C.. De mentionat ca autoturismul condus de catre partea vatamata Mosie G. - C. se afla oprit (cu motorul in functiune) in intersectie (unde semaforul functiona pe culoarea galben intermitent), pe banda a doua a sensului sau de mers (pe directia Tomesti - Iasi), paralel cu axul longitudinal al drumului, acesta asigurandu-se si semnalizand corespunzator pentru a vira la stanga, spre cartierul Bularga (astfel cum rezulta aceste aspecte din declaratiile coroborate ale partii vatamate Mosie G. - C. si ale martorului M. V.-T., audiati in ambele faze procesuale).

De mentionat ca in ce priveste conditiile de drum si meteo existente la momentul producerii accidentului de circulatie (in speta, suprafața carosabilă era umedă, cerul era noros, timpul era ploios, vizibilitatea din zona permitand deplasarea autovehiculelor în conditii de siguranta, intrucat iluminatul stradal public pe timp de noapte era asigurat, iar semafoarele care dirijau intersecția în care a avut loc accidentul rutier funcționau pe culoarea galben intermitent, portiunea carosabila pe care rula inculpatul era libera, in fata sa, pe sensul sau de mers, ne(mai)circuland la momentul respectiv niciun alt autovehicul), acestea rezulta din coroborarea declaratiilor martorilor M. V. - T., Z. B., ale partii vatamate Mosie G. - C., dar si ale inculpatului (filele 120-127, dosar urmarire penala), cu aspectele consemnate prin procesul-verbal de cercetare la fata locului insotit de plansele fotografice anexa, intocmit la data de 28.05.2009 de catre organele de cercetare penala in prezenta martorilor asistenti O. I. si Pirtac P. (filele 8-23, dosar urmarire penala).

În ceea ce priveste viteza de deplasare a autovehiculului marca „BMW” condus de catre inculpat, instanta retine ca aceasta era de circa 90- 100 km/h - cu mult deci peste limita maxima legala admisa (de 60 km/h) pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulatie, asa cum rezulta din procesul-verbal de cercetare la fata locului intocmit la data de 28.05.2009 de catre organele de cercetare penala -, aspect care rezulta neechivoc din declaratiile coroborate ale partii vatamate Mosie G. - C. (care, atat in cursul umaririi penale, cat si in fata instantei, a apreciat ca autoturismul condus de catre inculpat avea o viteza foarte mare, datorita faptului ca a parcurs o distanta considerabila . scurt), din procesul-verbal de confruntare între partea vatamata M. G.-C. și inculpat (filele 114-115, dosar urmarire penala), din declaratia martorului M. C., data in fata instantei (fila 123 - verso, dosar instanta), precum si din declaratiile martorului ocular M. V. - T., date in ambele faze procesuale, dar si din procesul - verbal de confruntare dintre acest martor si inculpat (filele 117-119, dosar urmarire penala); in fata instantei, martorul M. V. - T. a afirmat ca „la data producerii accidentului, inculpatul circula cu o viteză de peste 90km/h”, martorul văzând în acest sens vitezometrul masinii inculpatului.

In acest context, instanta arata ca, potrivit declaratiilor inculpatului N. C.-M., date in faza de urmarire penala (de mentionat ca, in fata instantei, inculpatul a aratat ca isi mentine declaratiile date in faza de urmarire penala, nemaiavand de facut completari sau precizari in afara celor declarate in fata organelor ded cercetare penala - fila 72, dosar instanta), acesta, pornindu-se spre Tomești, în intersecția de la Baza 3, a observat o mașină care circula dinspre Tomești către Podul R., care avea o lumină foarte puternică, fiind posibil să fi circulat cu fază lungă, care a virat la stânga spre . de axul drumului și de liniile de tramvai de pe sensul său de mers; în momentul în care a văzut că masina respectiva a intrat pe sensul său de mers, inculpatul a precizat ca a frânat și, datorită carosabilului umed, a intrat în derapaj.

Potrivit declarațiilor părții vatamate M. G. - C. (date in ambele faze procesuale), aceasta se deplasa dinspre „Tepro” către Podul R.; ajungand la Baza 3, a intenționat să vireze stânga, către .”), partea vatamata sustinand ca se afla pe banda a II-a de lângă șinele de tramvai, paralel cu acestea, fără să depășească în niciun fel conturul macazului care era în zonă; observând că din sens opus venea un autoturism, partea vatamata a precizat ca a oprit la intersectia din zona, în vederea acordării priorității de trecere, asigurandu-se si semnalizand intentia sa de a vira la stanga, catre cartierul Bularga.

Constata astfel instanta ca, din acest punct de vedere, declarațiile inculpatului și ale părții vatamate M. G.-C. sunt contradictorii, respectiv in ceea ce privește locul în care se afla autoturismul marca „VW”, cu nr. de înmatriculare_, condus de catre partea vatamata, inculpatul susținând că autoturismul marca „VW” se afla deja (patruns) pe sensul său de mers, in vreme ce partea vatamata M. G.-C. a sustinut ca mașina sa nu era intrată pe sensul de mers al inculpatului, fiind în staționare, paralel cu liniile de tramvai din zona.

Având în vedere această contradicție intre declaratiile partii vatamate Mosie G.-C. si ale inculpatului, avand in vedere declaratiile martorului ocular B. V. - T. (potrivit carora autoturismul narca „VW” era oprit pe senul de mers Tomesti - Podul Ros, fila 104 -verso, dosar urmarire penala), tinand seama de declarațiile martorului ocular M. V.-T. (date in ambele faze procesuale), prin care acesta a precizat ca a văzut două faruri ale unui vehicul, pe sensul de mers Tomești - Podul R., care era pe banda de lângă șinele de tramvai, coroborate cu procesul-verbal de confruntare între acest martor si inculpat (filele 117-119, dosar urmarire penala), probatorii din continutul carora rezulta ca martorul sus-mentionat a vazut ca autoturismul marca „VW” era oprit pe sensul de mers Tomești-Podul R., orientat drept și nu oblic către stânga și că martorul nu a mai văzut alt vehicul circulând în spatele autovehiculului marca „VW”, declaratiile martorilor B. V. - T. ai M. V. - T. coroborandu-se sub acest aspect cu declaratiile partii vatamate vătămate M. G. - C., având în vedere si imprejurarea că asupra martorului M. V.-T. nu există motive plauzibile, rezonabile de suspiciune in privinta veridicității declarațiilor sale (si aceasta pentru ca familia martorului se afla in relatii de prietenie cu familia inculpatului de peste 10 ani, asa cum rezulta acest aspect din datele si elementele dosarului), instanța urmeaza sa retina ca fiind verosimila, adevarata, versiunea partii vatamate Mosie G. - C., versiune potrivit careia autoturismul marca „VW”, cu nr. de înmatriculare_, condus la acea data de catre partea vatamata, in momentul anterior impactului (anterior deci coliziunii dintre cele doua autovehicule implicate in accidentul rutier) nu era intrat pe contrasens, ci se afla oprit lângă șinele de tramvai, paralel cu acestea, angajat să vireze la stânga (partea vatamata semnalizand manevra de a vira catre stanga) și să acorde prioritate de trecere în acest sens autoturismelor care veneau din sens opus.

În susținerea acestei concluzii logice vine si un alt argument, cel privind locul producerii impactului, care, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 8-11, dosar urmarire penala), planșelor fotografice (filele 12-23, dosar urmarire penala), schiței locului accidentului (fila 24, dosar urmarire penala), procesului-verbal de reconstituire (filele 34-36, dosar urmarire penala), planșelor foto - anexă (filele 38-43, dosar urmarire penala), schițelor aferente (filele 48-57, dosar urmarire penala), declarațiilor martorului B. V. - T. (filele 103-105, dosar urmarire penala), procesului - verbal de confruntare dintre martorul M. V.-T. și inculpat (filele 117-119, dosar urmarire penala), a fost pe sensul de mers Tomesti - Iasi (pe banda a treia de circulatie; de mentionat ca fiecare dintre sensurile de deplasare din zona respectiva era prevazut cu cate trei benzi de circulatie, a treia banda de circulatie de pe ambele sensuri de mers fiind inclusa in terasamentul liniilor de tramvai, avand o latime de 10 m), în zona liniei de tramvai, în intersecția din Zona Baza 3. Locul producerii accidentului este confirmat si de catre martorul M. C., care a fost audiat in ambele faze procesuale, martor care a precizat ca, sunat fiind de catre fiul sau (in speta, (de catre) martorul M. V. - T.), a venit la fața locului și astfel a văzut mașinile implicate in evenimentul rutier, grav avariate, situate pe sensul de mers Tomești-Podul R..

Imprejurarea că impactul a avut loc pe sensul de mers Tomești-Iași este confirmata și de faptul că toate urmele coliziunii (cioburi, materiale plastice provenind de la cele două mașini, plăcuța cu nr. de înmatriculare_, luneta, fragment spoiler), au fost identificate pe acest sens de mers, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 8-11, dosar urmarire penala), din planșele fotografice- anexa (filele 12-23, dosar urmarire penala), din schița locului accidentului (fila 24, dosar urmarire penala), coroborate cu insesi declaratiile inculpatului (filele-120-127, dosar urmarire penala), potrivit carora, în urma impactului, autoturismul pe care îl conducea acesta s-a oprit lângă bordura stângă a sensului opus de mers.

In urma impactului deosebit de violent dintre cele doua autovehicule, autoturismele implicate in accident s-au rotit pe sosea, oprindu-se pe sensul de mers Tomesti- Iasi (directia Podul Ros), la o distanta de 9,45 metri unul fata de celalalt (asa cum rezulta din procesul- verbal de cercetare a locului faptei, plansele fotografice - anexa si schita locului accidentului intocmita cu prilejul cercetarii efectuate la fata locului (filele 8-25, dosar urmarire penala). Impactul dintre cele doua autovehicule a fost atat de puternic, incat doi dintre pasagerii aflati in masina condusa de catre inculpat (respectiv, numitii M. V. -T. si D. F. A.) au fost proiectati afara din habitaclul masinii.

Urmare a accidentului rutier, partea vatamata Mosie G. -C. a suferit leziuni corporale grave. Astfel, potrivit raportului de constatare medico-legală Nr. 7578 din data de 19.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iasi, partea vatamata a prezentat o fractură etajată femur dreapta subtrohanteriană și 1/3 medie complexă redusă chirurgical, leziunea putând fi produsă prin lovire în cadrul unui accident rutier, ce poate data din 28.05.2009; leziunile corporale suferite de catre partea vatamata au necesitat pentru vindecare un numar de 90-100 zile de îngrijiri medicale din momentul producerii, timp în care se include și recuperarea funcțională a victimei, cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă (fila 80, dosar urmarire penala).

Numitul M. V. - T. a prezentat in urma accidentului de circulatie produs leziuni corporale constand in contuzie toraco-abdominală, comoție cerebrală, excoriatii, leziuni corporale care s-au putut produce prin loviri de corpuri dure din interiorul unui autoturism în cadrul unui accident rutier și care pot data din 28.05.2009; pentru leziunile corporale suferite, numitul M. V. - T. a necesitat un numar de 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (asa cum rezulta din certificatul medico-legal Nr._/09.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iasi, fila 98, dosar urmarire penala).

Moartea numitilor D. F. A. si P. A. (ocupantii banchetei din spate a masinii conduse de catre inculpat: numitul D. F. A. ocupa locul din partea stanga spate, iar numitul P. A. ocupa locul din partea dreapta spate) constituie insa cea mai grava dintre urmarile accidentului de circulatie produs la data de 28.05.2009.

În ceea ce priveste moartea victimei D. F. A., care, potrivit declaratiilor inculpatului (filele 120-127, dosar urmarire penala), ocupa locul din stânga spate al masinii conduse de catre dansul, este de mentionat ca acesta (corpul victimei) a fost găsit lângă un copac, pe spatiul verde din dreapta sensului de mers Tomesti - Iasi, în apropierea locului impactului dintre cele doua autoturisme implicate in accidentul rutier (forta impactului dintre cele doua autovehicule a fost atat de mare si de violenta, incat victima a fost proiectata afara din habitaclul masinii conduse de catre inculpat); potrivit raportului medico-legal de necropsie Nr. 7430 din data de 07.08.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala - Iasi, moartea numitului D. F. A. a fost violenta si s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui politraumatism cu fractură de boltă și bază craniu, hemoragie subarahnoidiană, contuzie și dilacerare cerebrală cu inundație sanguină intraventriculară, fracturi costale cu contuzii pulmonare, fractură coloană cervicală, fractură femur, leziuni care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier, moartea acestuia datand din 28.05.2009; in momentul decesului victima nu avea alcool in sange (filele 65-68, dosar urmarire penala).

În ceea ce priveste moartea victimei P. A., care, potrivit declaratiilor inculpatului (filele 120-127, dosar urmarire penala), ocupa locul din dreapta spate al masinii conduse de catre dansul, este de mentionat ca acesta a rămas blocat între fiarele contorsionate ale autoturismului condus de catre inculpat; potrivit raportului medico-legal de necropsie Nr. 7431 din data de 15.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala - Iasi, moartea numitului P. A. a fost violenta si s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui politraumatism cu hemoragie subarahnoidiană, . de humerus si pubis, contuzii organe interne, leziuni care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier, moartea acestuia datand din 28.05.2009; in momentul decesului victima nu avea alcool in sange (filele 73-75, dosar urmarire penala).

In ce priveste modul in care s-a produs accidentul de circulatie, instanta arata ca, potrivit procesului-verbal de confruntare dintre martorul ocular M. V. - T. și inculpat (filele 117-119, dosar urmarire penala), avand in vedere declaratile martorului M. V. -T., date in ambele faze procesuale, coroborate cu declarațiile părții vatamate M. G.-C., inculpatul, circulând cu o viteză de peste 90 km/h (90 - 100 km/h), dinspre Iasi către Tomești, pe tronsonul de drum descris anterior, inainte de coliziune, mai inainte deci ca masina pe care o conducea sa derapeze, a frânat usor in zona (la nivelul) liniilor de tramvai care traversau sensul său de mers, manevra care, pe fondul vitezei mari de deplasare pe care o avea la acel moment autoturismul condus de catre inculpat si datorita carosabilului umed, a facut ca masina inculpatului sa intre in derapare; astfel, inculpatul nu a mai putut controla traiectoria masinii, care a derapat cu partea din spate (care „a fugit” spre dreapta), a lovit puternic bordura din dreapta a sensului său de deplasare, îndreptându-se astfel spre celălalt sens de mers, s-a rotit de circa doua- trei ori (asa cum rezultă din declaratia martorului B. V.-T., filele 103-105, dosar urmarire penala), patrunzand in acest mod pe contrasens, unde a intrat în coliziune, cu partea laterală dreaptă, cu autoturismul marca „VW”, condus regulamentar de catre partea vatamata Mosie G. - C., autoturism care oprise pe sensul sau de mers Tomești-Podul R., la intersectia din Zona Baza 3, pe banda a II-a de circulatie (de) lângă șinele de tramvai din zona, paralel cu acestea, în vederea acordării priorității de trecere, partea vatamata asigurandu-se si semnalizand intentia sa de a vira la stanga, catre cartierul Bularga. Autoturismul condus de catre partea vatamata Mosie G. - C. a fost lovit in partea din fata (frontal), cu partea laterală dreapta a autoturismului marca „BMW” (condus de catre inculpat), lucru confirmat chiar de catre inculpat (asa cum rezultă din declaratia inculpatului, din data de 21.01.2010, potrivit căreia, autoturismul său a intrat în coliziune cu partea laterală dreaptă).

Faptul că autoturismul marca „BMW”, condus de catre inculpat, a intrat în coliziune (cu partea frontala a autoturismului marca „VW”, condus de catre partea vatamata Mosie G. - C.) cu partea dreapta a masinii, precum si faptul că impactul dintre cele doua autovehicule implicate in evenimentul rutier a fost unul foarte puternic, ca urmare a vitezei excesive cu care se deplasa inculpatul la volanul masinii sale, rezultă si din modul în care au fost găsite victimele decedate la fata locului si anume: pasagerul din partea dreapta spate a masinii conduse de catre inculpat, în persoana victimei P. A., a fost gasit încarcerat între fiarele contorsionate ale masinii inculpatului, iar pasagerul din partea stânga spate a masinii conduse de catre inculpat, în persoana victimei D. A. F., a fost găsit, de catre echipajul SMURD si organele de cercetare penala sosite la fata locului, lângă un copac, fiind proiectat acolo, pe spatiul verde, prin forta impactului violent ce a avut loc intre autoturismele implicate in evenimentul rutier.

Pentru toate aceste considerente si având în vedere argumentele sus-expuse, instanta urmeaza sa retina ca autoturismul partii vătămate Mosie G. - C., la momentul producerii coliziunii, era situat pe sensul sau de mers (din directia Tomesti - Iasi), paralel cu linia de tramvai existentă pe carosabil pe sensul sau de mers, fără să fi fost deloc patruns (intrat) pe sensul de mers al inculpatului, si ca impactul dintre cele doua autoturisme a avut loc pe sensul de mers Tomesti- Iasi, autoturismul marca „BMW”, condus de catre inculpat, intrand în coliziune (cu partea frontala a autoturismului marca „VW”, condus de catre partea vatamata Mosie G. - C.) cu partea dreapta a masinii, concluzii logice ce rezulta fără putinta de tagada din modul în care a avut loc impactul dintre cele doua autoturisme, din modul în care au fost găsite autoturismele implicate în accident ulterior impactului (ambele autoturisme fiind gasite pe sensul de deplasare Tomesti - Iasi - sensul de mers al autoturismului marca „VW”), din modul in care au fost gasite victimele decedate la fata locului si, nu in ultimul rand, din avariile grave si locul producerii acestora, la fiecare dintre cele doua autoturisme implicate in accidentul rutier (in acest sens, instanta arata ca autoturismul condus de catre partea vatamata Mosie G. - C. prezenta avarii la capota motor, spoiler fata, masca fata, aripi fata, faruri cu semnalizari, parbriz, oglinda dreapta, geam dreapta fata, janta dreapta fata, prag dreapta, portiere dreapta, in vreme ce autoturismul condus de catre inculpat prezenta avarii la capota fata, aripa dreapta fata, parbriz, oglinda dreapta, portiere dreapta fata si spate, aripa stanga spate, stalp rezistenta dreapta, roata dreapta spate, prag dreapta, spoiler spate, geam luneta, geamuri dreapta fata si spate, scaun dreapta fata - asa cum rezulta din procesul- verbal de cercetare la fata locului - filele 8- 11, dosar urmarire penala).

De mentionat ca niciunul dintre conducatorii autovehiculelor implicate in accidentul de circulatie nu avea alcool in sange (asa cum rezulta din rezultatele testarii acestora cu etilotestul marca „Drager Printer”, precum si din buletinele de analiza toxicologica-alcoolemie Nr. 1098/A/_/29.05.2009 si, respectiv, Nr. 1099/A/_/29.05.2009, intocmite de catre Institutul de Medicina Legala - Iasi (filele 58, 63-64, dosar urmarire penala) si ca autoturismele implicate in accidentul rutier nu prezentau defectiuni la sistemul de franare si nici la mecanismul de directie (asa cum rezulta din procesele-verbale de inspectie tehnica - filele 26-27, dosar urmarire penala).

Arata instanta ca, desi inculpatul, în urma audierii din data de 21.01.2010 (filele 120-127, dosar urmarire penala), a sustinut că a frânat fără să se afle pe liniile de tramvai de pe sensul sau de mers, această sustinere este contrazisă de declaratiile martorilor B. V. - T. si Z. B., care au declarat ca, imediat dupa accident, l-au vazut pe inculpat plangand si spunand, repetat, ca „l-a furat linia” (filele 103-105 si 106-107, dosar urmarire penala). De altfel si martorul ocular M. V. - T. a confirmat faptul ca, inainte de coliziune, mai inainte deci ca masina condusa de catre inculpat sa intre in derapaj, inculpatul a franat. Martorul a aratat ca „nu stie de ce inculpatul a facut manevra de franare”, ci ca „a simtit doar frana masinii conduse de catre inculpat” (fila 125 - verso, dosar instanta).

Imprejurarea ca masina inculpatului a derapat datorită neadaptării de catre acesta a vitezei - oricum excesiva, situata (cu) mult peste limita maxima de viteza admisa (conform dispozitiilor legale in materie) pentru circulatia vehiculelor pe sectorul de drum respectiv, limita maxima de viteza care, asa cum s-a aratat anterior in acest sens, era de 60 de km/h - de deplasare la conditiile de mers - in speta, conditii meteo nefavorabile: (pe) timp de noapte, vreme ploioasa, carosabil umed -, dar si din cauza faptului ca inculpatul a franat in apropierea intersectiei din Zona Baza 3 - Iasi, pe o suprafata carosabila care impunea un plus de diligenta din partea acestuia, date fiind conditiile meteo sus-aratate, si pe o zonă „brazdata” cu linii de tramvai, este dovedita si prin faptul ca masina inculpatului a lovit masina partii vatamate Mosie G.-C., nu frontal, adica nu cu „fata”, asa cum ar fi fost normal (logic) sa aiba loc impactul in baza versiunii sustinute de catre inculpat, versiune potrivit careia masina partii vatamate Mosie G.-C. i-ar fi „tăiat (acestuia) calea”, la traversarea intersectiei, si ca din aceast motiv ar fi avut loc impactul, ci, dimpotriva, masina inculpatului a lovit, cu partea dreapta - spate, masina partii vatamate Mosie G. - C., asa cum rezultă din declaratiile coroborate ale martorului ocular M. V. - T. (filele 93-94, 99-102, dosar urmarire penala) cu declaratiile partii vatamate M. G. - C. (filele 90-91, dosar urmarire penala).

De mentionat ca in cauza, prin audierea martorului N. I. -D. (fratele inculpatului), care a fost audiat in ambele faze procesuale (fila 170, dosar instanta si filele 108 - 109, dosar urmarire penala) s-a încercat acreditarea ideii că martorul ocular M. V.-T. a ales să denatureze adevărul cu privire la modul de producere a accidentului rutier, precum si cu privire la persoana vinovată de producerea accidentului (sustinandu-se ca acest martor ar fi relatat tatalui sau - M. C. - si inculpatului faptul ca accidentul rutier ar fi avut loc pe sensul de mers al autoturismului condus de catre inculpat), intrucat martorul ar fi (fost) nemulțumit de despăgubirea primită din partea familiei inculpatului și pentru că „nimic nu este gratis pe lumea asta”, imprejurari in care martorul a înțeles să dea in cauza de fata declaratii necorespunzatoare adevarului. Această ipoteză insa, urmează a fi reținută de către instanță ca fiind profund neverosimilă, intrucat - pe de o parte -, astfel cum rezultă atât din declarația martorului M. V.-T. (fila 125, dosar instanta), cat si din declaratia martorului M. C. (fila 123, dosar instanta), între familia M. și familia inculpatului nu au avut loc asemenea discuții (nefiind purtate discutii privind astfel de despagubiri), martorul nepretinzând nicio sumă de bani de la inculpat sau de la familia acestuia pentru leziunile corporale suferite in urma accidentului de circulatie ce a avut loc la data de 28.05.2009, iar - pe de alta parte - avand in vedere faptul c între familia inculpatului si familia martorului exista o relatie de prietenie de peste 10 ani, context in care apare ca fiind total ilogic faptul ca martorul M. V. - T. „să fi ales” să favorizeze (prin declaratii mincinoase, facute „pro causa”) pe un străin (in speta, pe partea vatamata Mosie G. - C.) de la care, in conditiile in care aceasta din urma ar fi gasita vinovata de producerea accidentului, martorul ar putea pretinde despagubiri in cadrul unui eventual proces civil (dat fiind numarul mic, de 3-4 zile de ingrijiri medicale, de care a avut nevoie martorul pentru vindecarea leziunilor corporale suferite ca urmare a accidentului de circulatie produs la data de 28.05.2009), si sa-l defavorizeze astfel pe inculpat, care îi este cunoscut, cei doi fiind vecini, și cu care martorul nu s-a aflat în relații de dușmănie în niciun moment, pentru a pretinde (eventual) de la acesta din urma astfel de despagubiri.

Pentru toate aceste considerente sus-expuse, instanta constata ca vina exclusiva in producerea accidentului de circulatie ce a avut loc la data de 28.05.2009, in conditiile si imprejurarile de fapt sus-descrise, accident soldat cu urmari extrem de grave (in speta, decesul a doua persoane si vatamarea corporala grava a celei de-a treia), apartine, fara dubiu, inculpatului N. C.-M. (care a condus pe sectorul de drum unde a avut loc accidentul cu o viteza excesiva, situata (cu) mult peste limita legala admisa pentru circulatia vehiculelor in zona respectiva si care, pe acest fond, neadaptând viteza de deplasare la conditiile (nefavorabile) de mers (noapte, timp ploios, carosabil umed), ceea ce presupunea un plus de diligenta din partea acestuia, si frânând la apropierea de intersectia din Zona Baza 3 - Iasi, pe o suprafata carosabila cu risc sporit - în conditiile sus-arătate si pe o zonă cu linii de tramvai, a derapat, patrunzand astfel pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontala cu autoturismul marca „VW”, condus regulamentar de catre partea vatamata Mosie G. - C., care se oprise la intersectia din zona, asteptand sa acorde prioritate de trecere autovehiculelor din sensul opus, in intentia, semnalizata regulamentar de catre partea vatamata, de a-si continua apoi deplasarea, prin virarea la stanga, către zona Bularga (. „Carrefour F.”), conducatorul autoturismului marca „VW” (implicat de asemenea in evenimentul rutier in discutie), in speta partea vatamata Mosie G. - C., neavand nicio culpa in producerea accidentului de circulatie.

*

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv cu: procesul - verbal de cercetare la fața locului (filele 8-11, dosar urmarire penala), planșele fotografice-anexa (filele 12-23, dosar urmarire penala), schița locului accidentului (fila 24, dosar urmarire penala), procesele-verbale de constatare tehnică a autoturismelor implicate in accidentul de circulatie (filele 26-27, dosar urmarire penala), procesele-verbale intocmite de catre organele de cercetare penala (filele 28-30, dosar urmarire penala) si plansele fotografice-anexa (filele 31-33, dosar urmarire penala), procesul-verbal de reconstituire a accidentului produs la data de 28.05.2009 pe . municipiul Iasi (filele 34-36, dosar urmarire penala) si planșele fotografice - anexă (filele 38-43, dosar urmarire penala), dar si schițele aferente (filele 48-57, dosar urmarire penala), cererile de analiza, procesele-verbale de prelevare a probelor biologice, precum si buletinele de examinare clinica insotitoare ale prelevarii probelor biologice in vederea determinarii gradului de intoxicatie etilica (filele 59-62, dosar urmarire penala), buletinele de analiza toxicologica-alcoolemie Nr. 1098/A/_/29.05.2009 si, respectiv, Nr. 1099/A/_/29.05.2009, intocmite de catre Institutul de Medicina Legala - Iasi (filele 58, 63-64, dosar urmarire penala), rezultatele testarii conducatorilor celor doua autoturisme implicate in accidentul de circulatie cu etilotestul marca „Drager Printer” (fila 58, dosar urmarire penala), raportul medico-legal de necropsie Nr. 7430 din data de 07.08.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iasi (filele 65- 68, dosar urmarire penala), raportul medico-legal de necropsie Nr. 7431 din data de 15.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iasi (filele 73-75, dosar urmarire penala), raportul de constatare medico-legala Nr. 7578 din data de 19.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iasi (fila 80, dosar urmarire penala), inscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, atat in faza de urmarire penala, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, actele de stare civila depuse la dosarul cauzei, in ambele faze procesuale, privind pe victimele accidentului de circulatie si rudele acestora (pentru dovedirea relatiei de rudenie dintre victimele decedate si rudele apropiate (in viata) ale acestora), certificatul medico-legal Nr._ din data de 09.06.2009, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala -Iasi, Cabinetul medico-legal (fila 98, dosar urmarire penala), procesele-verbale de confruntare (filele 114 - 119, dosar urmarire penala), fisa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezulta ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 129, dosar urmarire penala), cazierul auto Nr._ din data de 05.05.2010, eliberat pentru inculpat de catre Inspectoratul de Politie al Judetului Iasi - S. Politiei Rutiere, din care rezulta ca inculpatul a mai savarsit abateri de la normele ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, indeosebi pentru depasirea vitezei de circulatie (cu 21-30 de km/h fata de limita legala - exact ca si in speta de fata), dar si pentru nerespectarea distantei corespunzatoare (cand inculpatul a fost implicat . circulatie soldat cu pagube materiale) - fila 131, dosar urmarire penala, actele de identitate, privind permisul de conducere al inculpatului, certificatul de inmatriculare al autoturismului sau marca „BMW”, cu nr. de inmatriculare_, precum si polita de asigurare de raspundere civila auto (RCA) ./10/U4/CA, Nr._, emisa la data de 08.12.2008, cu valabilitate 09.12._09, pentru autoturismul sus-mentionat - asigurator S.C. „O. V. I. G.” S.A. - Sucursala Iasi (fila 134, dosar urmarire penala), inscrisurile (privind mesaje postate pe forum de catre diferite persoane) - filele 171 - 178, dosar urmarire penala -, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala inculpatului, de catre procurorul de caz (fila 183, dosar urmarire penala), declaratiile părții vatamate M. G. - C. (filele 90-91, dosar urmarire penala), declarațiile martorilor M. V.-T. (filele 93-94, 99-102, dosar urmarire penala), B. V.-T. (filele 103-105, dosar urmarire penala), Z. B. (filele 106-107, dosar urmarire penala) - martor care, in cursul cercetarii judecatoresti, nu a putut fi audiat nemijlocit de catre instanta, fiind plecat in strainatate (asa cum rezulta din datele si elementele cauzei, in speta procesele- verbale intocmite cu prilejul punerii in executare, de catre organele de politie, a mandatelor de aducere emise, din dispozitia instantei, pe numele acestui martor, precum si declaratia mamei martorului, prin care aceasta precizeaza ca numitul Z. B. este plecat in Anglia), imprejurari in functie de care instanta a facut, in ce-l priveste pe acest martor, aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 327 alin.(3) din Codul de procedura penala, privind constatarea imposibilitatii de ascultare a acestui martor -, N. I. - D. (filele 108-109, dosar urmarire penala), M. C. (filele 111-113, dosar urmarire penala), declarațiile inculpatului (filele 120-127, dosar urmarire penala), declarațiile părților civile D. M. (filele 69-72, dosar urmarire penala) si P. V. (filele 76-78, dosar urmarire penala), articol ziar online (filele 171 178, dosar urmarire penala) - mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale -, precum si declarația partii vatamate M. G. - C., data in cursul cercetarii judecatoresti, declarația data de inculpat (fila 71, dosar instanta), declarația martorului Abuzetoaie P. (fila 82, dosar instanta), declarația martorului Ț. P. P.(fila 83, dosar instanta), declarația martorului B. D. (fila 84, dosar instanta), certificatul de psihodianostic nr.3/19.03.2011 pe numele D. M. (filele 90-93, dosar instanta), înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor facute privind latura civila a cauzei de catre familia victimei D. F. A. (filele 94-103, dosar instanta), înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor facute privind latura civila a cauzei de catre familia victimei P. A. (dosarul de la pagina 117, dosar instanta), caracterizare de la locul de muncă al inculpatului (fila 121, dosar instanta), declarația martorului M. C. (fila 123, dosar instanta), declarația martorului H. A. (fila 124, dosar instanta), declarația martorului M. V. T. (fila 125, dosar instanta), declaratia martorului T. C. V. (fila 126, dosar instanta), declarația martorului N. I. (fila 170, dosar instanta), declarația partii vatamate M. G.- C. (fila 177, dosar instanta), cererile de constituire ca parte civila formulate in cauza penala de fata de catre rudele victimelor decedate, precum si de catre unitatile spitalicesti care au acordat asistenta medicala corespunzatoare victimelor accidentului de circulatie produs la data de 28.05.2009, precum si inscrisurile doveditoare privind cuantumul acestor cheltuieli (deconturi de cheltuieli, chitante, bonuri si facturi fiscale - filele 117, 150, 21-29, dosar instanta), procesul-verbal incheiat de catre procurorul de caz la data de 18.02.2011 (fila 61, dosar instanta), alte acte - mijloace de probă administrate în cursul cercetării judecătoresti.

*

Din analiza tuturor probatoriilor cauzei, așa cum au fost acestea anterior detaliate, instanta constata ca inculpatul N. C. - M. se face pe deplin vinovat de savarsirea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata prin rechizitoriul sus-mentionat, procesuală necorespunzătoare a inculpatului (de nerecunoaștere a faptelor imputate, în pofida probelor certe de vinovăție) urmând a fi avută în vedere de către instanță la individualizarea judiciara a pedepsei ce-i va fi aplicată acestuia prin sentința penală de față.

*

În drept, faptele inculpatului N. C. - M. (constand in aceea ca, la data de 28.05.2009, in jurul orelor 23,15, in timp ce rula cu masina sa pe banda a doua a sensului sau de mers (Iasi - Tomesti), pe . municipiul Iasi, cu o viteza mare - de 90-100 de km/h, deci peste limita legala in sectorul de drum unde s-a produs accidentul de circulatie -, pe langa refugiul pietonal al statiei de tramvai din zona respectiva, ajungand in intersectia cu . 3), in conditiile in care afara incepuse sa ploua si carosabilul era umed, in fata sa nu mai rula nicio alta masina (pe sensul de mers al inculpatului), semaforul din zona (din intersectia respectiva, pe directia de mers a inculpatului) functiona pe culoarea galben intermitent, iar afara era si intuneric (fiind noapte), lumina din exterior provenind doar de la iluminatul public stradal (in functiune la momentul respectiv), inculpatul, pe fondul vitezei excesive cu care rula - raportat la conditiile meteo nefavorabile -, insotita si de o manevra anterioara de franare, prin neadaptarea vitezei de rulare a autoturismului la condițiile de mers (carosabilul fiind umed si brazdat de sinele de tramvai), a pierdut controlul autoturismului, intrand astfel cu masina in derapaj, autovehiculul condus de catre inculpat patrunzand in aceste imprejurari pe contrasens, unde a intrat in coliziune frontala cu autoturismul marca „VW”, ce era condus regulamentar de catre partea vatamata Mosie G.-C. (autoturism care se afla oprit (cu motorul in functiune) in intersectie (unde semaforul functiona pe culoarea galben intermitent), pe banda a doua a sensului sau de mers (pe directia Tomesti - Iasi), paralel cu axul longitudinal al drumului, partea vatamata asigurandu-se si semnalizand corespunzator pentru a vira la stanga, spre cartierul Bularga), inculpatul provocand astfel un accident rutier soldat atat cu pagube materiale, cat si cu victime omenesti: decesul a doua persoane si vatamarea corporala grava a celei de-a treia), intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor concurente (aflate in concurs ideal, conform dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal - având în vedere că, în fapt, au fost săvârsite două infractiuni de catre aceeasi persoana, mai înainte ca inculpatul să fi fost condamant definitiv pentru vreuna dintre ele, iar ambele infractiuni sunt rezultatul aceleasi actiuni a inculpatului, datorita imprejurarilor in care a avut loc actiunea inculpatului si urmarilor pe care aceasta le- produs) de „ucidere din culpă”, în formă agravată, prev. de art. 178 alin. (2) si (5) din Codul penal și, respectiv, „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. (2) si (4) din Codul penal, ambele infractiuni sus-mentionate cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal.

Instanta arata in acest context, privitor la cauza producerii accidentului, ca inculpatul N. C.-M. se face vinovat de nerespectarea limitei maxime de viteza admisa pe sectorul de drum respectiv (care era de 60 km/h), nerespectarea semnalului de culoare galbena intermitenta a semaforului electric din zona respectiva, care il obliga pe acesta la reducerea vitezei, efectuarea unei manevre de franare in conditiile unui carosabil umed, „brazdat” de sinele de tramvai din acea zona; or, toate acestea, pe fondul vitezei excesive cu care rula inculpatul, au (con)dus la deraparea masinii inculpatului si patrunderea sa pe contrasens, unde a avut loc coliziunea cu celalalt autoturism (care se afla pe sensul de deplasare Tomesti - Iasi, oprit pe acest sens de mers, orientat paralel cu axul drumului, si nu oblic cu acesta - asa cum a rezultat acest aspect, fara dubiu, din probatoriile cauzei, ce au fost anterior detaliate in acest sens -, contrar sustinerilor inculpatului potrivit carora coliziunea s-a produs pe sensul sau de mers (respectiv, pe sensul de deplasare Iasi - Tomesti), intrucat autovehiculul marca „VW” era pozitionat oblic pe sosea si a patruns pe sensul sau de deplasare, pentru a vira la stanga, neacordandu-i astfel inculpatului prioritate), impactul dintre cele doua autovehicule fiind extrem de violent, soldandu-se cu decesul victimelor D. F. A. si P. A. si vatamarea corporala grava a partii vatamate Mosie G. - C. (care a suferit, in urma accidentului rutier, leziuni corporale pentru vindecarea carora a avut nevoie de un numar de 90 - 100 de zile de ingrijiri medicale).

Astfel, instanta constata ca inculpatul N. C.-M. se face vinovat de nerespectarea dispozitiilor legale privind conducerea autoturismelor pe drumurile publice, activitate care presupune respectarea anumitor dispoziții legale sau măsuri de prevedere, inculpatul incalcand urmatoarele dispozitii legale: prevederile art. 35 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor”; dispozitiile art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „conducatorii vehiculelor care circula din sensuri opuse trebuie sa pastreze intre vehicule distanta laterala suficienta si sa circule cat mai aproape de marginea dreapta a benzii de circulatie respective”; dispozitiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta (or, in zona unde s-a produs accidentul de circulatie limita maxima de viteza admisa era de 60 km/h, asa cum a rezultat acest aspect din procesul-verbal de cercetare la fata locului, plansele fotografice - anexa si schita locului accidentului - filele 8 -25, dosar urmarire penala); dispozitiile art. 57 alin.(2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „la intersectiile cu circulatie dirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia indicatoarelor, culoarea semaforului”, precum si dispozitiile art. 53 alin.(2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, conform carora: „semnalul de culoare galbena intermitenta al semaforului electric permite trecerea, conducatorul de vehicul fiind obligat sa circule cu viteza redusa, sa respecte semnificatia semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie aplicabile in acel loc”.

Constata asadar instanta ca decesul victimelor D. F. andrei si P. A., precum si vatamarea corporala grava a partii vatamate Mosie G. - C. s-au produs in conditiile si imprejurarile de fapt sus-descrise, acestea fiind consecinta directa, nemijlocita a activiatii culpabile a inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice prin nesocotirea dispozitiilor legale ce reglementeaza desfasurarea acestei activitati - activitate ce a avut ca urmare directa decesul a doua persoane si vatamarea corporala grava a celei de-a treia -, faptele sus-descrise fiind rezultatul nerespectarii de catre inculpat a dispozitiilor legale pentru exercitarea profesiei de conducător auto, care presupune respectarea anumitor dispoziții legale sau măsuri de prevedere, a căror nesocotire de catre inculpat a condus la moartea a doua victime si vatamarea corporala grava a celei de-a treia, faptele fiind savarsite în timp ce inculpatul desfăsura aceasta activitate (de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul); intrucat inculpatul a incalcat dispozitiile legale sus-referite privind circulația pe drumurile publice, republicată (in speta, art. 35 alin.(1), art. 47, art. 48 si art. 57 alin.(2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si art. 53 alin.(2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice), care reglementează modul de circulatie pe drumurile publice, avand in vedere ca faptele sale (privind uciderea din culpa a doua pesoane si vatamarea corporala grava din culpa a celei de-a treia) s-au produs ca urmare a nerespectării de catre inculpat a dispozitiilor legale prevăzute de aceste acte normative, instanta urmează să retina in cauza atat forma agravata (prev. de alin.(2) si (5) ale art. 178 din Codul penal) a infractiunii de „ucidere din culpa”, cat si forma agravata (prev. de alin.(2) si (4) ale art. 184 din Codul penal) a infractiunii de „vatamare corporala din culpa” - formă agravate instituite de legiuitor pentru a determina la prudenta pe cei care desfasoara anumite activitati (precum aceea de conducere pe drumurile publice), care, prin nerespectarea unor reguli stricte de reglementare a modului de desfasurare/efectuare a activitatii respective, pot savarsi fapte cu consecinte dintre cele mai grave (precum suprimarea vietii a două persoane si vatamarea grava a integritatii corporale a celei de-a treia, asa cum este cazul in speta data).

Arata instanta ca intre faptele inculpatului (asa cum au fost acestea descrise prin situatia de fapt sus-expusa), fapte rezultate din analiza intregului probatoriu administrat in cauza penala de fata (dupa distinctiile si referirile sus-facute in acest sens), si urmarile deosebit de grave produse exista legatura de cauzalitate directa.

Sub aspectul laturii subiective a infractiunilor savarsite de catre inculpat, instanța arata ca acesta a săvârșit faptele cu vinovatia prevazuta de lege, în modalitatea culpei cu prevedere, prevăzută de art. 19 alin.(1) pct. 2 lit.a) din Codul penal. Referitor la posibilitatea de prevedere a inculpatului, instanța o apreciază în mod concret, raportându-se la situația de fapt sus-expusa și la particularitățile psiho-fizice ale inculpatului. Astfel, instanta arata ca inculpatul era în vârstă de 22 de ani la data producerii evenimentului si posesor al permisului de conducere din anul 2008. Din aceste împrejurări instanța deduce, în primul rând, faptul că, urmând si absolvind cursurile unei școli de șoferi, inculpatul și-a însușit cunoștințele teoretice și practice necesare desfășurării activității de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, ocazie cu care a aflat despre potențialul crescut de producere a unui accident de circulație prin nerespectarea legislației rutiere. De altfel, edictarea regulilor de circulație (însușite de orice conducător auto cu ocazia obținerii permisului auto si, implicit, si de catre inculpat, care este posesor al permisului de conducere pentru categoria „B” de autovehicule din anul_08 - fila 132, dosar urmarire penala) a fost impusă tocmai de necesitatea de a atrage atenția asupra consecințelor nerespectării lor, astfel încât nu se poate reține că, odată încălcate atare reguli de catre cel le cunoștea, acesta nu a avut reprezentarea posibilelor consecințe ce s-ar putea produce prin adoptarea unei asfel de conduite.

În concret, instanța reține că inculpatul a nesocotit regulile de circulatie privind respectarea limitei maxime de viteza admisa pe sectorul de drum respectiv (care era de 60 km/h) si a semnalului de culoare galbena intermitenta a semaforului electric din zona respectiva, care il obliga pe acesta la reducerea vitezei, efectuand o manevra nepermisa de franare, in conditiile unui carosabil umed, „brazdat” de sinele de tramvai din acea zona; or, toate acestea, pe fondul vitezei excesive cu care rula inculpatul si a neadaptarii acesteia la conditiile de mers (carosabil umed, vreme ploioasa, timp de noapte) au (con)dus la deraparea masinii inculpatului si patrunderea acesteia pe contrasens, unde a intrat in coliziune cu celalalt autoturism, cauzand astfel accidentul rutier soldat cu decesul a doua persoane si vatamarea grava a integritatii corporale a celei de-a treia, inculpatul asumându-și prin aceasta riscul producerii unui eveniment rutier soldat cu victime omenești; astfel, viteza excesivă a inculpatului în conducerea autovehiculului la apariția, pe sensul opus de mers, a autovehiculului părtii vătămate Mosie G.-C., în conditii de noapte si carosabil umed, „brazdat” de linii de tramvai, într-o intersectie semnalizată corespunzător prin semafoare functionand pe lumina galbena intermitenta, dovedesc, in opinia acestei instante, vina exclusivă a inculpatului N. C.-M. în producerea accidentului rutier din data de 28.05.2009, de pe . municipiul Iasi.

Din analiza si coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, faptele fiind săvârșite de catre acesta cu forma de vinovătie ceruta de lege, in modalitatea culpei cu prevedere, în conformitate cu art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. a) din Codul penal, intrucat inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale, dar nu le-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.

Reținând așadar că faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului prin rechizitoriul sus-mentionat există, au fost săvârșite de catre acesta cu forma de vinovăție cerută de lege și constituie infracțiuni, instanța va angaja răspunderea penală a inculpatului N. C.- M. în condițiile legii, prin aplicarea unei pedepse.

Ca atare, faptele inculpatului N. C.- M., asa cum au fost acestea descrise anterior, prin situatia de fapt retinuta de catre instanta, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni concurente (respectiv, aflate în concurs ideal, conform dispozițiilor art. 33 lit. b) din Codul penal), respectiv:

- „ucidere din culpă“, prev. si ped. de art. 178 alin. (2) si (5) din Codul penal si

- „vatamare corporala din culpa”, prev. si ped. de art. 184 alin.(2) si (4) din Codul penal, ambele infractiuni cu aplicarea art. 33 lit.b) din Codul penal (in speta, actiunea inculpatului, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs (decesul unei persoane si vatamarea corporala a alteia) intruneste elementele constitutive ale celor doua infractiuni sus-mentionate).

Pentru infracțiunile concurente săvârșite, inculpatul va fi pedepsit.

La individualizarea juridică a pedepsei, pentru fiecare infracțiune concurentă săvârșită, și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prescrise de art. 72 din Codul penal, instanța, are in vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, iar - pe de altă parte - persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui, inculpatul neasumandu-si vina producerii accidentului de circulatie.

Astfel, instanta are in vedere, la individualizarea cuantumului pedepsei, dispozitiile art. 52 din Codul penal, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârsirii de noi infracțiuni; in raport de aceste dispozitii legale, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea cate unei pedepse pentru fiecare dintre infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal:pe de o parte, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, iar, pe de altă parte, persoana inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale si care, desi a regretat săvârsirea faptelor, a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în ambele faze procesuale, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui), criterii in functie de care instanta va aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, dozată în mod corespunzător pentru fiecare infracțiune concurentă săvârșită.

Arata instanta ca, raportat la modul de savarsire a faptelor, de împrejurările în care acestea au fost comise, de urmarile produse sau care s-ar fi (mai) fi putut produce, precum si tinand seama de persoana si conduita inculpatului, in concret, faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, raportat la dubla incalcare a relațiilor sociale care se doresc a fi ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor de ucidere din culpă si vătămare corporală gravă din culpa, precum si raportat la incalcarea de catre inculpat a dispozitiilor legale care reglementeaza siguranța circulației pe drumurile publice.

Astfel, instanta retine ca, desi inculpatul nu figurează cu cazier judiciar în evidentele operative, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale (asa cum rezultă din fisa sa de cazier judiciar, aflată la fila 129, dosar urmarire penala), nu se poate face abstractie de fisa de cazier auto a inculpatului (fila 131, dosar urmarire penala), din care rezulta faptul ca, desi inculpatul avea - la data producerii accidentului de circulatie din data de 28.05.2009 - obtinut de mai putin de un an permisul de conducere (permis obtinut de catre inculpat la data de 24.07.2008), acesta, la nici trei luni de la data obtinerii permisului de conducere (respectiv, la data de 18.10.2008), a depasit viteza de circulatie cu 21-30 km/h, iar la data de 19.02.2009, produsese deja un accident de circulatie soldat cu pagube materiale și distrugere, aspecte ce denota neechivoc conduita total imprudenta a inculpatului in ce priveste activitatea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice, conduita nepreventiva a inculpatului si abaterile savarsite de catre acesta, precum si derapajele sale de la normele care reglementeaza siguranta circulatiei pe drumurile publice (asa cum se releva acestea prin cazierul auto al inculpatului - fila 131, dosar urmarire penala), conduc instanta la concluzia logica, certa, ca nu era decat chestiune legata de timp pana cand inculpatul avea sa produca un accident rutier soldat cu consecinte extrem de grave ca cel dedus prezentei judecati. Faptul ca atitudinea si conduita total neregulamentara, inadecvata, a inculpatului in desfasurarea activitatii de conducere pe drumurile publice era o constanta in ceea ce-l priveste pe acesta (de la momentul la care a obtinut permisul de conducere si pana la data producerii nefastului accident din data de 28.05.2009, data la care inculpatului i-a fost retinut permisul de conducere; de mentionat ca, in cursul judecatii de fata, instanta a respins cererea inculpatului, formulata de catre acesta prin aparatorul sau ales, privind prelungirea dreptului de circulatie al inculpatului pe drumurile publice, apreciindu-se de catre instanta ca prin aceasta prelungire a dreptului de circulatie se poate pune in pericol siguranta celorlalti participanti la traficul rutier - asa cum rezulta din incheierea de sedinta din data de 08.12.2010 - fila 18, dosar instanta), precum si imprejurarile referitoare la faptul ca inculpatul avea un stil de conducere „agresiv”, acesta obisnuind sa circule cu viteza excesiva pe raza localitatilor, cu schimbari bruste de ritm, desi nu avea nici macar un an implinit de la data cand obtinuse permisul de conducere - conduita ce anticipa ca fiind previzibil un eveniment rutier cu consecinte extrem de grave, ca cel dedus judecatii de fata -, rezulta in mod clar si din alte probatorii ale cauzei.

Astfel, instanta arata ca stilul „agresiv” de conducere al inculpatului rezulta din declaratia martorului M. C. (fila 123, dosar instanta), care a aratat ca l-a văzut pe inculpat circulând adesea pe străzi cu schimbări bruște de viteză, de ritm si sens de mers. In acest context, instanta arata ca, desi din caracterizarea inculpatului (de) la locul de muncă (fila 121, dosar instnta), precum si din declarația martorului (admis ca proba de catre instanta in circumstantierea persoanei inculpatului) T. C. V. (fila 126, dosar instant), rezultă că inculpatul nu a ieșit niciodată în evidență cu un comportament agresiv sau necivilizat, că acesta este cunoscut ca un om linistit, care nu obisnuieste să conducă cu viteză și care, prin comportamentul sau, a devenit un model în rândul colegilor săi de muncă, instanța nu poate să nu observe gravitatea faptelor săvârsite de catre inculpat, fapte comise în contextul nerespectării de către dansul, in calitate de conducator auto, a normelor de prevenție ce disciplinează traficul rutier, fapte care, in ultimul timp, au capatat o rezonanță socială deosebită si al caror numar a crescut semnificativ, producerea de accidente de circulatie soldate cu pierderea de vieti omenesti, ca urmare a nerespectarii de catre conducatorii auto a normelor ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice ridicandu-se la rangul unui adevarat “fenomen infractional”.

Atitudinea imprudenta si agresiva a inculpatului la volan, precum si faptul ca acesta obisnuia sa conduca cu viteza excesiva si fara sa respecte regulile de circulatie rezulta si din postarile on - line facute de catre diverse persoane, total straine de partile implicate in accidentul de circulatie produs la data de 28.05.2009, care au postat pe internet, in cadrul comment-urilor facute, propriile lor perceptii privitoare la stilul si maniera de conducere a inculpatului. Instanta reda in acest sens, ca elocvente, unele dintre aceste comentarii: „Nu cred ca este cineva care să fi mers frecvent in ultima vreme pe traseul Tomești - Iași și să nu-l știe pe individul cu BMW - ul JET. Ce s-a intamplat aseara la Baza 3 era previzibil. Slalom printre mașini, figuri, motor turat la maxim. Asta facea JET - ul pe strazi. (...) Vazandu-l pe JET cum conduce, as fi vrut sa am puterea sa merg sa-i smulg pentru totdeauna permisul din mana.” (fila 171, dosar urmarire penala); „L-am vazut de multe ori in trafic pe cel cu nr. JET si sincer ma intrebam cat timp o sa treaca pana cand o sa provoace o tragedie” (fila 178, dosar urmarire penala); „Mi-a atras și mie atenția BMW -ul cu nr. JET de mai multe ori prin Iași. M. fără să țină cont de nici o regulă”; „Copii inconștienți, zilele trecute m-am luat la ceartă cu doi puști din BMW - ul cu nr. 87 JET. A semnalizat și a tras stânga fără să se uite dacă este cineva în stânga lui, a deschis geamul și a început să mă amenințe și să mă înjure” (fila 173 - verso, dosar urmarire penala).

Imprejurarile ca inculpatul este tanar (in conditiile in care si victimele decedate aveau varste de 19 ani si, respectiv, de 20 de ani) si ca este la primul contact cu legea penala (nefiind cunoscut cu antecedente penale), in conditiile in care acesta nu si-a asumat vina producerii accidentului de circulatie, incercand acreditarea ideii ca vinovata de producerea evenimentului rutier este partea vatamata Mosie G. - C., precum si tinand sema de faptul ca, avand de putina vreme obtinut permisul de conducere (si implicit putina experienta in ce priveste activitatea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice), inculpatul trebuia odata in plus sa dea dovada de prudenta si diligenta in calitate de conducator auto (si nu invers, asa cum a procedat in mod constant acesta, in calitatea sa de sofer), nu sunt de natura, in opinia acestei instante, sa atenueze cu nimic raspunderea penala a inculpatului pentru faptele savarsite de catre acesta, raportat la consecintele extrem de grave produse ca urmare a conducerii sale imprudente, fapte cu o rezonanta puternica in randul opiniei publice si care au avut un impact deosebit, incontestabil, nu numai pentru rudele victimelor (intrucat, astfel cum rezulta din declaratia martorului Abuzetoaie P. (fila 82, dosar instanta), anterior producerii accidentului, familia D. era o familie liniștită și unită, iar ulterior accidentului mama victimei a devenit foarte nervoasă suferind o depresie, concluzie care rezultă si din certificatul de psihodiagnostic nr.3/19.03.2011, eliberat pe numele D. M. (filele 90-93, dosar instanta), precum si din declarațiile martorilor Ț. P. P. (fila 83, dosar instanta) si B. D. (fila 84, dosar instanta), potrivit cărora familia P. era o familie sociabilă, dar după producerea accidentului membrii acestei familii s-au schimbat în mod negativ, fiind triști și necomunicativi), ci si pentru diferite persoane, total straine de partile implicate in accidentul de circulatie, tocmai prin tragismul urmarilor cauzate prin accidentul rutier produs din vina exclusiva a inculpatului la data de 28.05.2009.

Pentru toate aceste considerente, instanta apreciază că aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, dozata in mod corespunzator, pentru fiecare dintre infractiunile concurente savarsite de catre inculpat, apare ca fiind o sanctiune justa pentru reeducarea inculpatului, dar si pentru prevenirea savarsirii de catre acesta de noi infractiuni.

Instanta va contopi pedepsele cu inchisoarea stabilite inculpatului prin prezenta sentinta penala - pentru fiecare dintre infractiunile concurente comise de catre acesta - în pedeapsa inchisorii cea mai grea rezultantă, fara aplicarea vreunui spor de pedeapsa, conform art. 33 lit. b) din Codul penal, raportat la art. 34 alin.(1) lit. b) și alin.(2) din Codul penal, inculpatul N. C.- M. urmand sa execute in final pedeapsa cea mai grea rezultanta a inchisorii, aplicata pentru concursul infractional, in regim de detentie, instanta apeciind - raportat la toate aspectele sus-expuse - ca numai astfel scopul pedepsei, conform dispozitiilor art. 52 din Codul penal si, implicit, reeducarea inculpatului se pot realiza. De mentionat in acest sens ca si din perspectiva cuantumului pedepsei rezultante (respectiv, de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni inchisoare) aplicate inculpatului prin sentinta penala de fata pentru concursul infractional - pedeapsa dozata, in opinia instantei, in mod just, echitabil, functie de toate aspecte si imprejurarile sus-aratate, in conditiile in care numai pentru infractiunea de „ucidere din culpa”, prev. de art. 178 alin.(2) si (5) din Codul penal (avand in vedere decesul a doua persoane), savarsita de catre inculpat, legea penala stabileste limitele de pedeapsa de la 2 la 7 ani inchisoare, cu posibilitatea aplicarii unui spor la maximul pedepsei prevazute de lege de pana la 3 ani) -, modalitatea privarii de libertate a inculpatului (respectiv, regimul de detentie, de executare efectiva a pedepsei) apare ca fiind singura modalitate legala de executare a pedepsei inchisorii aplicate inculpatului - pentru infractiunile concurente comise de catre acesta - prin hotararea penala de fata.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin.(1) si (2) din Codul penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II - a si lit. b) din Codul penal.

Astfel, in ce priveste aplicarea pedepselor accesorii, instanta arata ca aceasta trebuie realizată, atât în baza art. 71 și 64 din Codul penal, cât și prin prisma Convenției EDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii, Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, acceptând că „există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”. De asemenea, instanța reține că în același sens este și hotărârea pronunțată în cauza S. și P. c. României.

În consecință, instanta arata ca o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol Adițional. În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Sectiile Unite, nr.LXXIV din data de 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia: „Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) din Codul penal”.

Astfel, instanta, in raport de natura faptelor săvârșite de catre inculpat și de circumstanțele producerii acestora, apreciaza că aplicarea acestei pedepse accesorii inculpatului se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 din Codul penal și art. 3 din Protocolul Adițional nr. 1 din Convenția EDO, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata si in condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus - menționate.

*

În ce priveste latura civila a cauzei, instanța constată că în cauză s-au constituit părti civile:

1.D. M. (mama victimei decedate D. F. A.), cu suma de 100.000 lei (RON), din care suma de 70.000 lei (RON), cu titlu de daune morale și suma de 30.000 lei (RON), cu titlu de daune materiale (fila 72, dosar urmarire penala), pretentii civile pe care, ulterior, in fata instantei, in termenul prevazut de lege, partea civila a inteles sa le modifice, solicitand de la asigurator, si nu de la inculpat, suma de 20.000 euro, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și alte obiceiuri creștinești (cheltuieli parastase, cheltuieli pentru ridicarea unui momunemt funerar la cimitir, cheltuieli cu personalul medical si pentru autopsierea cadavrului la morga, pentru concediile fara plata ce au fost luate de catre mama victimei cu ocazia decesului, a inmormantarii si a parastaselor organizate fiului sau decedat, cheltuieli efectuate cu consultatiile medicale si tratamentul medicamentos pe cale l-a urmat aceasta datorita socului ce i-a fost cauzat de moartea fiului sau), precum si suma de 100.000 euro, cu titulu de daune morale (fila 73, dosar instanta|), pentru suferintele sale morale indurate;

2. P. V. (tatal victimei P. A.), cu suma de 30.000 lei (RON), cu titlu de daune materiale (reprezentand cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei P. A. și de obiceiurile creștinești organizate acestuia), precum si cu suma de 1.500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, reprezentând ansamblul suferințelor psihice cauzate de decesul fiului sau; P. STĂNIȚA (mama victimei P. A.), cu suma de 1.500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, reprezentând ansamblul suferințelor psihice cauzate de decesul fiului sau; P. E. si P. C. (sora si, respectiv, fratele victimei decedate P. A.), fiecare cu cate 500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, reprezentând ansamblul suferințelor psihice cauzate de decesul fratelui lor (fila 46, dosar instanta); de mentionat ca partile civile au solicitat, in mod expres, obligarea asiguratorului, si nu a inculpatului, la plata daunelor civile solicitate in cadrul prezentului proces penal;

3. M. G. - C. (fila 39, dosar instanta), cu suma de 5.382,02 lei (RON), cu titlu de daune morale, reprezentand: suma de 1.500 lei (RON) - diferența dintre retribuția pe care a avut-o înainte de accident și salariul primit ulterior accidentului, care s-a micșorat (datorita infirmitatii suferite) după accident; suma de 2.385,02 lei (RON) - cheltuieli cu spitalizarea și cu medicamentele, sedintele de tratament; suma de 1.500 lei (RON) - cheltuieli cu transportul la spital, cu deplasarile membrilor sai de familie, care au venit la spital si l-au insotit, cat si cu plata unei persoane care a trebuit sa stea cu dansul in spital, pentru a-l ajuta, si apoi acasa, pana cand s-a putut da jos din pat; la cestea se adauga suma de 6.800 euro in echivalentul în lei al cursului BNR din ziua platii efective - daunele mașinii avariate - masina proprietate personala a victimei -, precum si suma de 100.000 euro, in echivalentul în lei al cursului BNR din ziua platii efective, cu titlu de daune morale, pentru sufeinta ce i-a fost provocata (filele 39-40, dosar instanta); de mentionat ca partea civila sus-mentionata a solicitat daunele civile de la asigurator, si nu de la inculpat; ulterior, la termenul de judecata din data de 10.03.2011, partea civila Mosie G. - C. a precizat in fata instantei, in prezenta aparatorului sau ales, ca nu mai are niciun fel de pretentii banesti in cauza, aceasta neintelegand sa-si mai mentina constituirea de partea civila facuta in cauza, intrucat a aratat ca a fost integral despagubita, cu suma solicitata in acest proces, de catre asigurator, asfel incat nu mai are niciun fel de pretentii banesti in cauza (fila 70, dosar instanta);

4. S. DE AMBULANȚĂ JUDETULUI IAȘI, prin reprezentantii sai legali, cu suma de 637 lei (RON), reprezentand costul transportului victimei MOSIE G.-C. la data de 28.05.2009, cu nr. de solicitare_, sumă cu care S. de Ambulanta Judetean Iași, prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei nr. 7029 din data de 14.12.2010, emisă de catre S. de Ambulanta Judetean Iași, prin reprezentantii sai legali);

5. S. C. DE U. „SF. I.”, prin reprezentantii sai legali, cu suma de 3.144,25 lei (RON), reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei MOSIE G.-C., la care se adauga taxa oficială de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002, sumă cu care S. C. de Urgențe „Sf.I.”, prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei nr._ din data de 14.12.2010, emisa de catre S. C. de Urgențe „Sf.I.”, prin reprezentantii sai legali);

6. INSPECTORAUL PENTRU SITUATII DE URGENTA „M. G. S.”, prin reprezentantii sai legali, nu s-a constituit parte civila in cadrul prezentului proces penal (fila 30, dosar instanta).

In cauza s-a dispus introducerea si citarea, in calitate de asigurator, a S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, având in vedere ca la data producerii accidentului de circulatie autoturismul condus de catre inculpat era asigurat (de raspundere civila auto) la aceasta societate de asigurari, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar in acest sens (fila 134, dosar urmarire penala), fiind dovedită in cauza existența raporturilor contractuale de asigurare-daune dintre inculpat și societatea de asigurare sus-referita, având în vedere și opțiunea manifestată de catre părțile civile D. M., P. V., P. STANITA, P. C. si P. E., fiecare prin aparatorii lor alesi, ca prejudiciul, pretins a le fi produs acestora prin infracțiunea comisa de catre inculpat, să fie acoperit de către societatea de asigurare, in limitele prevazute de lege in acest sens. De mentionat ca autoturismul condus de inculpat era asigurat la data producerii accidentului de circulatie pentru cazuri de angajare a răspunderii civile auto, conform poliței de asigurare ./10/U4/CA nr._ emisă la data de 08.12.2008, cu valabilitate: 09.12._09 (fila 134, dosar urmarire penala).

În acest cadru procesual, instanța reține că acțiunea civilă promovată de în cauză de catre partile civile D. M., P. V., P. STANITA, P. C. si P. E. își are temei legal atât în dispozitiile art. 14-15 din Codul de procedură penală, art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, cat si în dispozitiile Legii nr. 136/1995, cu referire la dispozitiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008 (in vigoare la data producerii accidentului de circulatie).

Cât privește temeinicia pretențiilor civile formulate de catre părțile civile sus-mentionate, instanța reține că, în drept, potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul civil, rap. la art. 998 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, potrivit art. 999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții prevazute de lege și anume: existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului, existenta prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta savârsita si prejudiciul cauzat, precum si a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauza penala de fata, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului N. C. - M., care a provocat, din culpa sa exclusiva, un accident rutier ce a avut ca urmare directă decesul victimelor P. A. si D. F. A. si vatamarea corporala grava a partii vatamate Mosie G. - C., cu consecința prejudicierii părților civile D. M., P. V., P. STANITA, P. C. si P. E. - rudele victimelor decedate. Cât privește natura prejudiciului cauzat acestora (prin fapta inculpatului) și cuantumul prejudiciului, părțile civile sus-mentionate au pretins ca prejudiciul ce le-a fost cauzat este de ordin material si/sau moral, dupa caz, raportat la constituirea ca parte civila facuta in cauza de catre fiecare dintre partile civile sus-referite.

În ceea ce privește pretențiile părții civileD. M. (mama victimei D. F. A.), constând în suma de 100.000 lei (RON), din care suma de 70.000 lei (RON) - daune morale și suma de 30.000 lei (RON) - daune materiale (fila 72, dosar urmarire penala), pretentii civile pe care, ulterior, in fata instantei, in termenul prevazut de lege, partea civila a inteles sa le modifice, solicitand de la asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul procedural ales in municipiul Iași, .. 2, blocul M. Kogalniceanu, mezanin, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, si nu de la inculpat, suma de 20.000 euro, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și alte obiceiuri creștinești (cheltuieli parastase, cheltuieli pentru ridicarea unui momunemt funerar la cimitir, cheltuieli cu personalul medical si pentru autopsierea cadavrului la morga, pentru concediile fara plata ce au fost luate de catre mama victimei cu ocazia decesului, a inmormantarii si a parastaselor organizate fiului sau decedat, cheltuieli efectuate cu consultatiile medicale si tratamentul medicamentos pe cale l-a urmat aceasta datorita socului ce i-a fost cauzat de moartea fiului sau), precum si suma de 100.000 euro, cu titulu de daune morale (fila 73, dosar instanta|), pentru suferintele sale morale indurate, instanta arata urmatoarele:

In ce priveste daunele materiale (reprezentand cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei D. F. A., cheltuielile efectuate cu organizarea parastaselor ulterioare si a obiceiurilor crestinesti ce au urmat decesului victimei - asa cum se probeaza aceste aspecte prin inscrisurile depuse la dosar de catre partea civila sus-mentionata, prin aparatorul sau ales (conform chitantelor, bonurilor si facturilor fiscale anexate la dosarul cauzei penale de fata, filele 94 - 103 si 146 - 150, dosar instanta), instanta constata ca acestea sunt doar in parte intemeiate, respectiv doar in privinta cuantumului de 10.000 euro (echivalentul in lei al acestei sume, asa cum rezulta aceasta din inscrusurile depuse la dosar, coroborate cu declaratiile martorilor H. A. (fila 124, dosar instanta) si Abuzetoae P. (fila 82, dosar instanta), potrivit cărora familia victimei a amenajat cripta fiului lor si a făcut la mormantul victimei, pe care l-a amenajat corespunzator, și piatră funerară (monument din marmura), a efectuat praznicul ocazionat de inmormantarea victimei (praznic la care au participat 70-100 de persoane), precum si praznuirile ulterioare (la 9 zile, la 40 de zile, la 6 luni, la 1 an) conform datinilor crestine, la care au participat in jur de 20-40 de persoane); martorii au aratat ca familia victimei a cheltuit in total, ca urmare a decesului fiului lor, in jur de 20.000 lei (RON) - suma in care sunt incluse si acele cheltuieli facute cu ridicarea cadavrului de la morga spitalului, precum si cheltuielile legate de inmormantarea victimei si praznicurile facute la decesul acesteia, precum si in intervalul de 1 an de la decesul victimei -, la care se adauga si toate cheltuielile efectuate pentru piatra funerara ce a fost ridicata la mormantul victimei, de catre familia acesteia, asa cum rezulta aceste cheltuieli din inscrisurile depuse in acest sens la dosarul prezentei cauze penale.

In ce priveste daunele morale solicitate in cadrul prezentului proces penal de catre partea civila D. M., instanta arata ca prin acestea trebuie a se intelege prejudiciul ce rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care le resimte cel astfel prejudiciat. Aprecierea prejudiciului moral suferit de catre o persoana nu se rezumă la determinarea prețului suferinței fizice și psihice, care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.

Ca atare, prejudiciul moral suferit urmeaza a fi apreciat după criterii nepatrimoniale, precum importanța prejudiciului moral, durata și intensitatea durerilor fizice si/sau psihice, tulburările și neajunsurile suferite de persoana prejudiciată moral; aceasta apreciere trebuie făcută „in concreto”, în funcție de circumstanțele și împrejurările cazului dat.

La aprecierea întinderii daunelor morale se mai pot avea in vedere, ca si criterii, si ale aspecte, precum: durata menținerii consecințelor vătămării, criteriul intensității durerii psihice - care trebuie sa aiba in vedere vârsta, sexul, profesia, nivelul de pregătire și cultura generală a persoanei vătămate -, criteriul speranței de viață a victimei, consecințele prejudiciului pe plan social, profesional și familial, tulburările și neajunsurile suferite de catre persoana vătămată - pe de o parte. Pe de altă parte, indemnizația trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, în așa fel încât să (se) asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral suferit.

În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora trebuie stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate.

In raport de aceste considerente de ordin general, in ce priveste speta de fata, în aprecierea întinderii prejudiciului moral suferit de catre partea civila D. M., instanta are în vedere declaratiile martorilor H. A. (fila 124, dosar instanta) si Abuzetoae P. (fila 82, dosar instanta), din care rezulta ca, anterior producerii accidentului de circulatie, familia D. era familie liniștită și unită, insa, ulterior accidentului, mama victimei a devenit foarte nervoasă suferind o depresie severa - avand in vedere ca victima era singurul baiat al familiei D., care mai are in prezent doar o fiica, mai mica, iar fiul familiei D. era o persoana tanara (acesta avea 19 ani la data producerii accidentului), care terminase liceul si se pregatea sa dea examen la facultate si care era apropiat de toti membrii familiei sale) -, concluzie care rezultă in mod indubitabil si din certificatul de psihodiagnostic nr. 3 din data de 19.03.2011, eliberat partii civile sus-mentionate (filele 90-93, dosar instanta).

Astfel, in baza actelor de stare civila depuse la dosarul cauzei penale de fata, instanta retine ca victima accidentului rutier provocat de catre inculpat, in speta numitul D. F. A., era fiul partii civile D. M.. Dovedirea relației de rudenie apropiata dintre victimă și partea civila sus-referita permite instanței să prezume, în mod logic, având in vedere imprejurarea ca in cauza nu a fost facuta nicio dovada contrarie, existența unor legături afective puternice între membrii acestei familii. Justețea acestei deducții logice a instanței este susținută și de declarațiile martorilor H. A. (fila 124, dosar instanta) si Abuzetoae P. (fila 82, dosar instanta).

Astfel, prin declarațiile martorilor sus-mentionati s-a dovedit in cauza suferința produsă părții civile prin decesul fiului ei, asa cum s-a relevat deja privitor la acestr aspect. Toate acestea conduc instanta la concluzia logica a faptului ca între membrii familiei existau relații armonioase, caracterizate prin sprijin reciproc moral și material. Față de toate aceste susțineri ale martorilor sus-referiti, in baza declaratiilor acestora, instanța reține că moartea victimei D. F. A., o persoana tanara, în vârstă de doar 19 ani, a fost de natură să afecteze puternic viața afectivă a partii civile - mama victimei, care nutrea sentimente profunde de afecțiune față de cel decedat. Declarațiile celor doi martori sus-indicati confirmă, fara putinta de tagada, faptul că în urma decesului victimei D. F. A. partea civila D. M. a suferit mult, ceea ce o indreptateste pe aceasta la acordarea de daune morale, pentru suferinta morala ce i-a fost cauzată acesteia prin pierderea unei fiinte iubite, nu ca o despagubire pentru ceea ce este in fapt ireparabil, ci doar ca o masura destinata sa contribuie la alinarea suferintelor incercate de catre aceasta.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda acestei părți civile să aibă efecte compensatorii pentru dansa și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat care, prin fapta sa culpabilă, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală. De asemenea, instanța va avea în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestatii bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.

În acest context, instanța arată ca moartea unei persoane iubite lasa in viata celor ramasi un gol ireparabil, profunde sentimente de durere, precum și o amintire ce va fi veșnic vie, de neatins și care mereu va produce suferință și întristare.

În virtutea tuturor acestor aspecte de natură morală, in baza probelor administrate in cauza privitor la evaluarea daunelor morale, instanta constata ca partea civila D. M. este indreptatita a fi despagubita pentru suferintele de ordin moral indurate de catre aceasta ca urmare a decesului unei fiinte iubite - fiul sau, dar apreciază totodata că valoarea daunelor morale solicitate de catre partea civila sus-referita in cadrul prezentului proces penal este exagerată și nerezonabilă si obligarea la plata catre partea civila a sumei de bani solicitate de catre aceasta cu titlu de daune morale ar constitui, în mod cert, o îmbogatire fara just temei a acesteuiaa. Pe cale de consecinta, instanta constata ca nu se cuvine a fi acordate partii civile sus-mentionate, în întregime, suma de bani ce a fost solicitata de catre aceasta cu titlu de daune morale, ci doar parte din aceasta suma, apreciata de catre instanta ca reprezentând o justa dezdaunare a partii civile pentru alinarea suferintelor încercate de catre aceasta prin decesul fiului sau.

In ce priveste pretentiile civile formulate in cauza de catre rudele victimei P. A. (asa cum sunt dovedite relatiile de rudenie prin actele de stare civila depuse, in copie, la dosarul prezentei cauze penale - filele 47-51, dosar instanta), in speta partile civile P. V. (tatal victimei P. A.), care a solicitat, ca daune civile, suma de 30.000 lei (RON), cu titlu de daune materiale (reprezentand cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei P. A. și de obiceiurile creștinești organizate acestuia), precum si suma de 1.500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, reprezentând ansamblul suferințelor psihice cauzate de decesul fiului sau; P. STĂNIȚA (mama victimei P. A.), care a solicitat, ca daune civile, suma de 1.500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, reprezentând ansamblul suferințelor psihice cauzate de decesul fiului sau; P. E. si P. C. (sora si, respectiv, fratele victimei decedate P. A.), care au solicitat, fiecare, ca daune civile, cate 500.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, reprezentând ansamblul suferințelor psihice cauzate de decesul fratelui lor (fila 46, dosar instanta), instanta arata urmatoarele:

Raportat la daunele materiale solicitate de catre partea civila P. V., daune materiale constand in cheltuielile efectuate cu inmormantarea victimei si cu toate obiceiurile crestinesti ce au urmat decesului acesteia, având în vedere că in cauza sunt îndeplinite conditiile răspunderii civile delictuale, instanta constata, in baza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei (in speta, facturi fiscale, bonuri, fiscale, chitante - continute in mapele (dosarele) cu inscrisuri aflate la filele 171, 185-186, dosar instanta), coroborate cu declaratiile martorilor Tigaeriu P. P. si B. D. (filele 83 si 84, dosar instanta), ca aceste daune (materiale) sunt doar in parte intemeiate, respectiv doar in privinta cuantumului de 28.864,14 lei (RON).

Astfel, dincolo de inscrisurile depuse la dosarul cauzei (in speta, facturi fiscale, bonuri, fiscale, chitante - continute in mapele (dosarele) cu inscrisuri aflate la filele 171, 185-186, dosar instanta), coroborate (si) cu declaratiile martorilor Tigaeriu P. P. si B. D. (filele 83 si 84, dosar instanta), instanta retine, in baza declaratiilor acestori martori, ca familia victimei a achizitionat materiale de constructii pentru construirea unui cavou victimei - materiale de constructii in valoare de aproximativ 8.000 lei (RON) si a efectuat praznicul ocazionat de inmormantarea victimei (praznic la care au participat 60-100 de persoane), precum si pomenirile ulterioare, conform datinilor crestine; martorii au aratat ca familia victimei a cheltuit in total, ca urmare a decesului fiului lor, in jur de 35.000 lei (RON) - suma in care sunt incluse cheltuielile legate de inmormantarea victimei si praznuirile facute la decesul acesteia, precum si pomenirile ulterioare (pomelnice, praznuiri), conform obiceiurilor crestinesti -, la care se adauga si toate cheltuielile efectuate de catre familia victimei pentru constructia cavoului acesteia din urma, asa cum rezulta aceste cheltuieli din inscrisurile depuse in acest sens la dosarul prezentei cauze penale.

În ce priveste daunele morale solicitate in cauza de catre partile civile sus-mentionate pentru prejudiciul de ordin nepatrimonial produs ca urmare a decesului victimei P. A., instanța reține următoarele:

Potrivit actelor de stare civila depuse la dosarul cauzei penale de fata (filele 47-51, dosar instanta), victima accidentului rutier provocat de catre inculpat - P. A., era fiul partilor civile P. V. si P. STANITA si, respectiv, fratele partilor civile P. C. si P. E.. Dovedirea relațiilor de rudenie apropiata dintre victimă și părțile civile sus-referite permite instanței să prezume, în mod logic, având in vedere imprejurarea ca in cauza nu a fost facuta nicio dovada contrarie, existența unor legături afective puternice între membrii acestei familii. Justețea acestei deducții logice a instanței este susținută și de declarațiile martorilor Tigaeriu P. P. si B. D. (filele 83 si 84, dosar instanta),care au fost audiati in ce priveste latura civila a cauzei.

Astfel, din declaratiile celor doi martori rezulta ca toata familia P. este afectata de pierderea fiului si, respectiv, a fratelui lor - P. A., care era student (la data decesului victima avea varsta de 20 de ani); martorii au mai precizat si faptul ca, inainte de producerea accidentului de circulatie, membrii familiei P. erau persoane sociabile, insa, dupa accidentul respectiv, acestia s-au schimbat radical, in mod negativ, in sensul ca au devenit retrasi, sunt tristi si nu mai sunt comunicativi ca inainte; martorii au mai aratat faptul ca, dupa decesul fiului lor, numitii P. V. si P. STANITA au dobandit si unele probeleme de sanatate, starea de sanatate a acestora fiind afectata de decesul fiului lor (astfel, tatal victimei sufera de „hipertensiune arteriala” - afectiune pe care nu o avea anterior producerii accidentului de circulatie -, in vreme ce mama victimei are si dansa probleme de sanatate, in sensul ca „lesina des”).

Toate acestea conduc instanta la concluzia logica a faptului ca între membrii familiei P. existau relații armonioase, caracterizate prin sprijin reciproc moral și material.

Față de toate aceste susțineri ale martorilor sus-referiti, in baza declaratiilor acestora, instanța reține că moartea victimei P. A., o persoana tanara, în vârstă de doar 20 de ani, a fost de natură să afecteze puternic viața afectivă a partilor civile sus-mentionate, care nutreau sentimente profunde de afecțiune față de cel decedat.

Declarațiile Tigaeriu P. P. si B. D. (filele 83 si 84, dosar instanta), care au fost audiati in ce priveste latura civila a cauzei, confirmă, fara putinta de tagada, faptul că, în urma decesului victimei P. A., fiecare dintre partile civile sus-mentionate au suferit mult, ceea ce le indreptateste pe acestea la acordarea de daune morale, pentru suferinta morala ce le-a fost cauzată acestora prin pierderea unei fiinte iubite, nu ca o despagubire pentru ceea ce este in fapt ireparabil, ci doar ca o masura destinata sa contribuie la alinarea suferintelor incercate de catre acestea.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda celor părților civile sus-mentionate să aibă efecte compensatorii pentru acestea și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat care, prin fapta sa culpabilă, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală. De asemenea, instanța va avea în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestatii bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.

În acest context, instanța arată ca moartea unei persoane iubite (in speta, fiul sotilot P. si, respectiv, fratele partilor civile P. C. si P. E.) lasa in viata celor ramasi un gol ireparabil, profunde sentimente de durere, precum și o amintire ce va fi veșnic vie, de neatins și care mereu va produce suferință și întristare.

In virtutea tuturor acestor aspecte de natură morală, in baza probelor administrate in cauza privitor la evaluarea daunelor morale, instanta constata ca partile civile P. V., P. STANITA, P. C. si P. E. sunt indreptatite a fi despagubite, fiecare in parte, pentru suferintele de ordin moral indurate de catre acestea ca urmare a decesului unei fiinte iubite, dar apreciază totodata că valoarea daunelor morale solicitate de catre părțile civile sus-referite in cadrul prezentului proces penal este exagerată și nerezonabilă si obligarea la plata catre partile civile a sumelor de bani solicitate de catre acestea cu titlu de daune morale ar constitui, în mod cert, o îmbogatire fara just temei a acestora.

Pe cale de consecinta, instanta constata ca nu se cuvine a fi acordate partilor civile sus-mentionate, în întregime, sumele de bani ce au fost solicitate de catre fiecare dintre acestea cu titlu de daune morale, ci doar parte din(tre) aceste sume, apreciate de catre instanta ca reprezentând o justa dezdaunare a partilor civile pentru alinarea suferintelor încercate de catre acestea prin decesul fiului si, respectiv, al fratelui lor, intrucat, in opinia instantei, moartea victimei a fost de natura să afecteze puternic viata sociala si de familie a partilor civile sus-mentionate.

*

Functie de toate considerentele aratate, instanta va lua mai intai act ca partea civila M. G.-C. nu a mai formulat pretentii banesti in cadrul prezentului proces penal, fiind integral despagubită.

Raportat la probatoriile cauzei - anterior detaliate, in baza considerentelor sus-expuse, instanta va admite în parte actiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de catre parțile civile D. M., P. V., P. STANITA, P. E. P. C..

În baza dispozitiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozitiile art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, instanta il va obliga pe inculpatul N. C. - M. sa plateasca partii civile S. C. de Urgențe „Sf.I.”, prin reprezentantii sai legali, cu titlu de despagubiri civile, suma de 3.144,25 lei (RON), reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei MOSIE G.-C., la care se adauga taxa oficială de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002, sumă cu care S. C. de Urgențe „Sf.I.”, prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei nr._ din data de 14.12.2010, emisa de catre S. C. de Urgențe „Sf.I.”, prin reprezentantii sai legali).

În baza dispozitiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozitiile art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, instanta il va obliga pe inculpatul N. C. - M. sa plateasca partii civile S. de Ambulanta Judetean Iași, prin reprezentantii sai legali, cu titlu de despagubiri civile, suma de 637 lei (RON), reprezentand costul transportului victimei MOSIE G.-C. la data de 28.05.2009, cu nr. de solicitare_, sumă cu care S. de Ambulanta Judetean Iași, prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei nr. 7029 din data de 14.12.2010, emisă de catre S. de Ambulanta Judetean Iași, prin reprezentantii sai legali).

Instanta va lua act ca Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „M. G. S.”, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, nu s-a constituit parte civila in cadrul prezentului proces penal.

În baza dispozițiilor art.189 din Codul de procedură penală, suma de 320 lei (RON), reprezentând taxele pentru efectuarea analizelor toxicologice alcoolemie (conform buletinelor de analiza toxicologica alcoolemie nr. 1098/A din data de 29.05.2009/_/29.05.2009 si, respectiv, nr. 1099/A din data de 29.05.2009/_/29.05.2009, ambele întocmite de catre Institutul de Medicina Legala Iași), va fi achitată Institutului de Medicina Legala Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertatilor Cetatenesti, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza dispozitiilor art. 193 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, instanta il va obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., prin reprezentantii sai legali,sa-i plateascapărtii civile D. M., cu titlu de cheltuieli judiciare facute de catre aceasta din urma in cadrul prezentului proces penal, suma de 3.000 lei (RON), reprezentând onorariul pentru aparatorul său ales (conform chitantelor depuse la dosar IS . Nr._ din data de 25.05.2011, IS . Nr._ din data de 30.04.2011 si, respectiv, IS . NR._ din data de 01.06.2011, emise de Cabinetul Individual de Avocat „Leik F. A.”, cu sediul in municipiul Iași, ., blocul 355, scara A, etajul 1, .).

În baza dispozitiilor art. 193 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, instanta il va obliga pe asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., prin reprezentantii sai legali,sa le plateasca partilor civile P. V., P. STANITA, P. E. si P. C., cu titlu de cheltuieli judiciare facute de catre acestea din urma in cadrul prezentului proces penal, suma de 8.000 lei (RON), reprezentând onorariul pentru aparatorul lor ales (conform chitantelor depuse la dosar . 01 Nr. 63 din data de 30.10.2009 si, respectiv, . 01 Nr. 70 din data de 20.10.2011, emise de Cabinetul de Individual de Avocatura „Dr. L. F.”, cu sediul in municipiul Iași, ., parter, judetul Iași).

Instanta va lua act ca partile civile S. C. de Urgențe „Sf.I.” si, respectiv, S. de Ambulanta Judetean Iași, fiecare prin reprezentantii lor legali, nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.

Va lua de asemenea act capartea civilăMOSIE G.-C.nu a solicitat cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.

Vazand si dispozitiile art. 349 si art. 191 din Codul de procedura penala”

Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, toate paărțile implicate în prezenta cauză, respectiv inculpatul N. C. M., părțile civile D. M., P. V., P. STANITA, P. E. P. C. și asiguratorul S.C. „O. V. I. G.” S.A., prin reprezentantii sai legali.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului in baza art. 385 ind. 9 alin. 10 C. p. p., casarea hotărârii atacate si, pe fond, in rejudecare să se dispună achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de producerea accidentului, și pe cale de consecință de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de prima instanță, ciulpa în prodecurea acestui eveniment rutier aparținând, în fapt, părții vătămate M. G. C..

În dezvoltarea motivelor de recurs, apărarea inculpatului s-a axat pe expunerea argumentelor în baza cărora apreciază că atitudinea culpabilă care a condus la decesul celor două victime aparține numitului M. G. C., și nu inculpatului, considerent pentru care, prin intermediul motive de recurs expuse pe larg cu ocazia dezbaterilor și consemnate în încheierea de dezbateri, va solicita instanței de recurs pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului – potrivit art.10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a obligației legale instituită prin disp. art. 47 din OUG nr. 195/2002, susține că, prevederile legale mai sus menționate sunt aplicabile în situațiile în care, sensurile sunt prevăzute cu o singură bandă pe sensul de mers, în cazul inculpatului, acesta circula pe un sector de drum prevăzut cu 2 benzi pe sens. De asemenea, cele două sensuri de mers sunt despărțite de 2 linii de tramvai, fapt ce face ca distanța dintre sensuri să fie suficientă pentru evitarea oricăror pericole.

În ceea ce privește nerespectarea obligațiilor impuse de art. 48, art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 si art. 53 alin. 2 din Regulamentul OUG nr. 195/2002, respectiv cele referitoare la depășirea vitezei legale de către inculpat, se susține prin actul de sesizare al instanței, aspect reținut și în motivarea soluției de condamnare a acestuia faptul că, atitudinea culpabilă a inculpatului care a condus la producerea accidentului a constat în nerespectarea de către acesta a limitei maxime de viteză admisă pe sectorul de drum, respectiv 60 km/h.

Problema care se pune în acest moment este nivelul vitezei inculpatului în momenul impactului - sub sau peste limita legală admisă, respectiv 60km/h.

Din punctul său de vedere, în lipsa unei determinări științifice a acesteia, în momentul de față nu se știe cu exactitate dacă viteza inculpatului a fost peste limita legală.

Singurele mențiuni pe care le regăsește în cuprinsul probatoriului admnistrat până în acest moment, referitoare la viteza inculpatului sunt aprecierile personale ale numitului M., ale martorului M. și ale inculpatului N.. Martorul M. V. arată că, din câte își aduce el aminte, în momentul în care a privit spre vitezometru, viteza era de peste 100 km/h, dupa care, nu mai știe nimic. În ce-1 privește pe inculpat, acesta arată faptul că viteza probabilă, din câte își aduce aminte era de 60-70 km/h, deci, cu o anumită probabilitate, la limita legii.

Din punctul său de vedere, în ciuda aspectelor reținute de instanța de fond în motivarea hotărârii, dinamica reală a producerii accidentului este una total diferită de cea reținută prin hotărâre.

Astfel, deplasându-se dinspre Tomești spre Iași, la intersecția din zona Baza 3, în intenția sa de a efectua virajul spre stânga, autoturismul marca VW, condus de numitul M. G.-C. s-a orientat spre stânga, intrând ușor pe sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpat. Acesta fiind primul moment critic al producerii nefericitului incident rutier. În acel moment, inculpatul, motivat de apropierea intempestivă către sensul său de mers a autovehiculului condus de M., și care nu avea prioritate de trecere, având în vedere și lipsa oricărei intenții a acestuia de a frâna, pentru a preîntâmpina eventualitatea unui eveniment rutier a acționat energic asupra frânei de serviciu.

Prin urmare, aceasta a fost cauza ce a determinat acționarea de către inculpat a frânei de serviciu.

Cu privire la acest aspect, încă din prima declarație olografă, numitul M. a arătat faptul că, în momentul impactului, autoturismul său era poziționat paralel cu linia de tramvai, cu partea din față spre P. R..

Solicită a se avea în vedere că aceste susțineri sunt contrazise cel puțin de două aspecte. Dacă într-adevăr aceasta era poziția autoturismului condus de M.,

atunci, în momentul în care autoturismul inculpatului a început să derapeze cu

partea din spate spre dreapta (efectul tracțiunii spate a autoturismelor marca

BMW, intrând într-o mișcare de rotație, atunci autorismul condus de M. ar

fi fost lovit în partea stânga a acestuia. Ori, astfel cum reiese din planșele foto, autoturismul condus de M. a fost lovit în partea din față a acestuia. Prin urmare, concluzia logica, dar și științifică este că acesta era orientat, cu partea din față a mașinii, spre partea stânga în direcția Baza 3.

Un alt argument în susținerea punctului său de vedere privitor la

nesinceritatea numitului M. este următorul. Presupunând faptul că autoturismul condus de inculpat a lovit cu partea sa dreaptă spate mașina condusă de M., dispusă paralel cu linia de tramvai, spărgându-se geamurile de pe partea dreaptă și parbrizul BMW-ului, nu înțelege cum se explică poziția victimei A. D., ulterior producerii accidentului, în partea din stânga față, în condițiile în care, în autoturism, ocupa locul din stânga spate, și poziția numitului M. V., ulterior producerii accdidentului, în partea stânga spate, deși ocupa locul dreapta față.

Plecând de la prezumția reținută de instanță potrivit cu care autoturismul condus de inculpate se deplasa cu o viteză excesivă, de ce, în momentul impactului, doar mașina lui M. și-a schimbat traiectoria după impact și s-a rotit cu fața spre Tomești, în timp ce mașina condusă de inculpat și-a păstrat traiectoria în continuare. Logic ar fi fost ca și aceasta să-și modifice traiectoria, în urma impactului.

Pe de altă parte, în condițiile în care intenția numitului M. era de a vira la stânga, spre Baza 3, poziționarea acestuia în intersecție, paralel cu liniiile de tramvai, cu fața spre P. R. nu are nicio logică.

Susține acest lucru, întrucât este de notorietate faptul că, în momentul în care un conducător auto intenționează să efectueze un viraj la stânga, reduce viteza și își poziționează autoturismul ușor spre stânga, tocmai pentru a efectua virajul.

Consideră că, la fel de nesinceră este și susținerea acestuia potrivit cu care a perceput în mod direct faptul că autoturismul condus de inculpate se deplasa dintre Iași spre Tomești cu viteză foarte mare.

Logica afirmațiilor sale este una cât se poate de simplă. În acel sector de drum, sensurile de deplasare ale autoturismelor sunt despărțite de linii de tramvai. Practic, distanța între cele două sensuri este de aproximativ 3 -3,5 metri. De asemenea, în porțiunea de drum în care sunt dispuse liniile de tramvai, crește vegetație, respectiv iarbă. În atare condiții, având în vedere distanța dintre cele două sensuri de deplasare, vegetația care crește în zona liniilor de tramvai, precum și poziționarea autoturismului VW condus de M., potrivit declarației acestuia, numitul M. nu putea percepe în mod direct viteza de deplasare a autoturismului BMW, având în vedere și faptul că era noapte.

Instanța reține faptul că autoturismul condus de inculpat „ar fi lovit puternic bordura din dreapta sensului să de mers”, făcând trimitere, în acest sens, la depoziția martorului B. V.-T.. Analizând declarația acestuia, a observat faptul că acesta arată că autoturismul BMW a lovit bordura din dreapta a sensului de mers Tomești-Iași, după impact, după care s-a mai mișcat foarte puțin. Prin urmare, este vorba despre . autoturismului condus de inculpat cu bordura de pe sensul spre Iași, ulterior momentului impactului. De altfel, nici partea vătămată M. nu arată faptul că BMW-ul s-ar fi lovit de bordura dreapta de pe sensul său de deplasare Iași-Tomești.

Consideră că, la fel de inexactă este și reținerea de către instanța de fond a faptului că „anterior coliziunii, autoturismul condus de inculpat s-a rotit de circa două-trei ori”, aspect ce ar rezulta din declarația martorului B.. Lecturând declarația aceluiași martor B., la care se face trimitere, a constatat faptul că aceasta arată că „văzând doar impactul violent și cum două mașini au început să se rotească, mașina neagră care ulterior am văzut că este un BMW rotindu-se de vreo trei ori, lovind puternic bordure din dreapta a sensului de deplasare Tomești Iași”. Așadar, autoturismele, implicit și autoturismul marca BMW, au început să se rotească ulterior momentului impactului, ca efect direct al coliziunii dintre ele și nu înaintea acestui moment. De altfel, chiar și M. arată faptul că „autoturismul respectiv, BMW, nu s-a rotit înainte de impact”.

Cu privire la acest aspect al dinamicii producerii accidentului, în temeiul disp. art. 116 Cod procedură penală, a solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize criminalistice auto, solicitare respinsă de instanța de fond.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanță și modalitatea de executare a acesteia, solicită a se observa că prin sentința recurată inculpatul N. C.-M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de „ucidere din culpă” și 1 an închisoare pentru infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, acesta urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

Criticile sale vizează atât cuantumul pedepselor aplicate, pe care îl apreciem ca fiind unul ridicat, precum și modalitatea concretă de executare a acestora, regim de detenție, solicitând, pe această cale, suspendarea sub supraveghere a acestora.

Un prim aspect avut în vedere de către instanța de fond se referă la poziția procesuală necorespunzătoare a inculpatului în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, acesta nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui, inculpatul neasumându-și vina producerii accidentului de circulație - temei al stabilirii ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, detenția – pagina 14, penultimul paragraf.

Din punctul său de vedere, nu se poate vorbi despre o poziție procesuală nesinceră, necorespunzătoare a inculpatului. Acesta a relatat, atât organelor de urmărire penală, cât și instanței de judecată, modul de producerii a accidentului, astfel cum a fost acesta perceput de către inculpat. Reținerea de către instanța de fond a unei poziții procesuale nesincere a inculpatului presupune existența unei intenții a inculpatului de „a fugi” cu orice preț de răspundere penală. Lucru total neadevărat, însă, în condițiile în care inculpatul își manifestă regretul față de cele întâmplate.

De asemenea, în mod cel puțin ciudat, instanța reține, în momentul individualizării pedepsei și o . „postări on line” cu privire la persoana inculpatului, postări care ar demonstra atitudinea imprudentă și agresivă a acestuia la volan.

Având în vedere toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului sau, în subsidiar, schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul suspendării acesteia sub supraveghere.

Părțile civile au criticat soluția primei instanțe în latură civilă, solicitând majorarea daunelor materiale și morale.

Astfel, partea civilă recurentă D. M., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește latura civilă, a se acorda daunele materiale în sumă de 20.000 de euro așa cum le-a pretins partea civilă și daune morale în valoare de 100.000 de euro.

Solicită a se observa că, în mod eronat prima instanță a reținut că se cuvin daune materiale numai în sumă de 10.000 de euro, considerând că restul despăgubirilor solicitate în cauză cu titlu de daune materiale sunt neîntemeiate.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a luat în considerare aprecierile eronate ale martorilor H. A. și Abuzetoaie P. care au relatat activitățile și obiceiurile care au fost desfășurate și organizate cu ocazia tragicului accident în care și-a pierdut viața fiul părții vătămate.

Martorii nu aveau de unde să cunoască sumele cheltuite de către partea civilă și nici nu au cum să facă o apreciere a cheltuielilor deoarece nu au fost niciodată puși într-o asemenea situație pentru a avea reprezentarea cheltuielilor specifice unui asemenea eveniment și nici partea civilă nu s-a confesat cu privire la cheltuielile pe care le-a făcut întrucât grijile și durerile ei în acele momente erau mult mai mari și nu ar fi fost firesc să se plângă de cheltuieli sau împrumuturi atunci când își pierduse fiul în vârstă de 19 ani și care urma să intre la facultate.

În realitate daunele materiale se compun din cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei Diaconiu F. A. și anume cheltuieli cu toaletizarea și îmbălsămarea cadavrului victimei, plata raportului de necropsie, plata transportului cadavrului, plata personalului de la morgă, costum, set lenjerie intimă victimă, pantofi, cumpărare loc de veci, amenajare criptă, seirviciul religios efectuat de doi preoți și doi dascăli, set pomeni, fanfară, praznic de înmormântare, aranjament florar la mormânt, închiriere sală pentru praznicul de înmormântare, praznice și pomeni la 8 zile, 40 zile, parastase anuale, placă funerară, monument din marmură compus din cruce, coloană, vază de flori și candelă din bronz inclusiv ramă pentru fotografii, grilaj din fler forjat.

O . cheltuieli au putut fi justificate cu chitanțe și facturi fiscale dar la o parte nimeni nu poate prezenta documente justificative deși sunt costisitoare și ele au loc în realitate cum ar fi spre exemplu sumele de bani plătite la preot, dascăli, gropari, fanfară, personalul de la morgă, pomeni și multe altele.

Instanța a luat în considerare doar documentele justificative existente la filele 146-150 scăpând din vedere documentele justificative existente la filele 94-103. Instanței i-a scăpat și cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei constând în onorariu avocat pe parcursul cercetării penale, în acest sens aflându-se la fila 97 două chitanțe de câte 1000 lei fiecare eliberate de apărătorul ales - avocat Leik A..

Consideră că în mod eronat a apreciat instanța valoarea daunelor morale la suma de_ Euro acordată ca o compensație pentru suferințele părții civile, ocazionate de moartea fulgerătoare a fiului ei prin infracțiunea săvârșită de către inculpat.

Apreciază că suma de 100.000 Euro solicitată de partea civilă este infimă sub aspectul cuantumului având în vedere complexitatea prejudiciului nepatrimonial cauzat părții civile prin moartea victimei, i-a marcat în mod ireversibil și i-a afectat semnificativ existența pe plan psiho-afectiv, sub aspectul climatului socio-familial care s-a modificat, sub aspectul limitării posibilităților de socializare datorită schimbării bruște intervenite prin moartea fiului ei și care se manifestă și se concretizează în sensul că partea civilă refuză să vorbească de episodul traumatizant din viața sa care a avut un efect devastator și în urma căruia a suferit un șoc emoțional puternic fiind și acum, după trecerea a trei ani, încă confuză.

Sechelele emoționale sunt încă puternice și au condus la o traumă psihică puternică, care își pune amprenta asupra sa, simptomele depresive și anxioase putându-se accentua motiv pentru care i s-a recomandat terapie psihologică.

Suferința părții vătămate care și-a pierdut fiul de 19 ani nu poate fi evaluată și nici măsurată în bani, însă este cert că partea civilă a rămas profund îndurerată și că nu va putea fi consolată de pierderea suferită.

Toate aceste elemente ale prejudiciului nepatrimonial, dovedesc în opinia sa că suma stabilită de Judecătoria Iași cu titlu de daune morale (_ Euro) este mult prea mică pentru a asigura o reparație echitabilă suferințelor acesteia.

Sumele ce trebuiesc acordate ca daune morale nu pot fi stabilite matematic neexistând criterii prestabilite în acest sens, după cum nu sunt și nu pot fi nici de natură a înlocui/evalua pierderea vieții victimei, totuși fără a fi exagerate, ele trebuie să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului nepatrimonial produs părții civile.

Părțile civile recurente P. Stănița, P. V., P. E. și P. C., solicită a se constata nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale nr. 3054 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 14.11.2011, sub aspectul soluționării laturii civile și a se dispune majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond, respectiv obligarea asigurătorului R.C.A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs, raportat la disp. art. 24 din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008 și art. 9 din Legea nr. 136/1995 republicată, actualizarea la dobânda B.N.R. a tuturor despăgubirilor, din momentul producerii riscului asigurat (28.05.2009) și până în momentul plății efective.

In ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că, raportat la prejudiciul suferit de părțile-civile, la legislația în materia asigurărilor și nu în ultimul rând la practica instanțelor de judecată, chiar a Curții de Apel lași, despăgubirile acordate de instanța de fond sunt derizorii. Este evident că moartea victimei P. A., în vârstă de doar 20 de ani, a fost de natură să afecteze puternic viața afectivă a parților-civile, părinții, respectiv frații victimei. Nimeni nu poate pune la îndoiala suferințele și tragedia prin care aceasta familie a fost încercată, iar orice demers în acest sens ar împinge motivarea către derizoriu si cinism.

In recursul său, asigurătorul de răspundere civilă a criticat cuantumul exagerat de mare al daunelor materiale și morale acordate părților civile raportat la probatoriul administrat cauzei, apreciind că daunele morale acordate de instanța de fond, atât raportat la prejudiciul suferit de părțile-civile cât și la legislația în materia asigurărilor, acestea sunt disproporționate.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea caracterului devolutiv conferit recursului de dispozițiile art. 385 ind. 6 alin. 6 Cod proc. pen., Curtea, constată că sunt întemeiate recursurile formulate de către partile civile D. M., P. V. și P. Stănița și asigurătorul de răspundere civilă, în timp ce recursurile inculpatului si al partilor civile P. E. și P. C. apar ca nefondate, pentru considerentele ce se vor expune:

Instanța de fond, în baza unui examen temeinic și convingător a amplului material probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează judecata în primă instanță, a stabilit corect situația de fapt circumscrisă conflictului de drept penal prezent, constând în aceea că la data 28.05.2009, pe . Iasi, în timp ce conducea autoturismul marca „BMW”, cu nr. de înmatriculare_, la intersecția cu . C.-M., pe fondul vitezei excesive si neadaptării vitezei de rulare a autoturismului la condițiile de trafic (partea carosabila umeda, timp ploios), a pierdut controlul mașinii sale și a intrat astfel în coliziune cu autoturismul marca „VW”, cu nr. de înmatriculare_, care rula pe contrasens, condus de catre numitul M. G.-C.; impactul dintre cele doua autoturisme a fost violent si a avut loc pe sensul de mers Tomesti - Iasi, pe banda de circulatie aflata langa linia de tramvai din zona respectiva. În urma impactului, pasagerii D. F. A. și P. A. din autoturismul marca „BMW” condus de catre inculpat, aflati pe bancheta din spate a autovehiculului respectiv, au decedat, conducătorul autoturismului marca „VW”, numitul M. G.-C. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 90-100 de zile de ingrijiri medicale, iar pasagerul aflat pe scaunul din dreapta fata al autoturismului marca „BMW”, numitul M. V.-T. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Prima instanță, în baza unei ample cercetări judecătorești și a propriului examen al tuturor probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, a stabilit că inculpatul N. C. M., raportat la fapta materiala al cărei conținut a fost descris mai sus, a săvârșit infracțiunile de „ucidere din culpă”, prevăzută de art. 178 alin. 2(două victime) și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Codul penal.

Susținerile inculpatului privind lipsa culpei sale si a existentei culpei părții vătămate Mosie C., daca nu exclusiva cel puțin in pondere semnificativa cu privire la rezultatul produs, constante pe tot parcursulcercetărilor,inclusiv în recurs, nu sunt susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Astfel, în contextul cauzei, contrar susținerilor inculpatului, Curtea reține că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 din Codul de procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, reținând judicios că inculpatul se face vinovat, inmod exclusiv, de savirsirea infractiunilor retinute in sarcina sa. Adevărul ce trebuie aflat într-o cauză are un caracter obiectiv, anume concordanța dintre faptele petrecute în realitate și faptele reținute prin hotărâre judecătorească .

Cunoașterea faptelor și împrejurărilor cauzei se obține prin probele administrate în cursul procesului penal. Însă, în acest sens, instanța de judecată nu este obligată să administreze toate probele și mijloacele de probă prevăzute de lege, având facultatea de a alege, dintre aceste mijloace de probă, pe cel mai potrivit/potrivite pentru împrejurarea pe care o are de dovedit .

Astfel, instanța va administra doar acele probe pe care le consideră concludente și utile cauzei. A respinge o probă solicitată de inculpat, considerată de către instanță ca nefiind utilă cauzei raportat la ansamblul probator administrat deja, nu înseamnă încălcarea prezumției de nevinovăție și nici a dreptului la apărare. Și aceasta, întrucât prezumția de nevinovăție, în legătură cu regimul probator, trebuie înțeleasă ca o regulă de reglementare a sarcinii probațiunii care, așa cum se știe, revine organelor judiciare. Pe de altă parte, prima instanța de judecată, și în același sens și instanța de recurs, apreciind că probele deja administrate cu privire la modul de producere a accidentului de circulație, respectiv declarațiile martorilor aflați la fața locului, procesul - verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice-anexa și schița locului accidentului, procesele-verbale de constatare tehnică a autoturismelor implicate in accidentul de circulatie, procesul-verbal de reconstituire a accidentului produs la data de 28.05.2009 pe . municipiul Iasi si planșele fotografice - anexă precum si schițele, formează încrederea că sunt în concordanță cu adevărul, în sensul că faptele și împrejurările de fapt la care se referă au avut loc în realitatea obiectivă, în mod temeinic și justificat a respins cererea inculpatului privind efectuarea unei expertize criminalistice auto, ca nefiind concludentă .

În concluzie, față de toate cele reținute, rezultă neîndoielnic că instanța de judecată a respectat toate principiile ce reglementează desfășurarea procesului penal, efectuând o cercetare amplă și obiectivă și cu respectarea tuturor garanțiilor impuse de lege cu privire la stabilirea tuturor împrejurărilor legate de cauza dedusă judecății, astfel că situația de fapt reținută nu comportă discuții reflectând în totul realitatea obiectivă.

De asemenea, raportat la toate probele administrate în cauză, și Curtea reține la rândul său, că nu era necesară efectuarea unei expertize tehnice auto – circulație rutieră, dinamica producerii accidentului, precum și viteza cu care inculpatul N. C. conducea autoturismul în momentul producerii accidentului rezultând în mod neechivoc și indubitabil din probele administrate în cele două faze procesuale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fata locului intocmit la data de 28.05.2009 de catre organele de cercetare penala, declaratiile coroborate ale partii vatamate Mosie G. – C., din procesul-verbal de confruntare între partea vatamata M. G.-C. și inculpat, din declaratia martorului M. C., din declaratiile martorului ocular M. V. - T., din procesul - verbal de confruntare dintre acest martor si inculpat. Astfel, în acest sens, in fata instantei, martorul M. V. – T., care ocupa locul din dreapta față în autoturismul condus de către inculpat, a afirmat ca „la data producerii accidentului, inculpatul circula cu o viteză de peste 90km/h”, martorul văzând în acest sens vitezometrul masinii inculpatului.Mai mult decăt atât, având în vedere că martorul menționat și inculpatul erau prieteni, se poate aprecia că declarația acestuia este lipsită de subiectivism în ceea ce îl privește pe inculpat, reflectând întocmmai realitatea, contestată de către inculpat.

Coroborând în mod corespunzător informațiile rezultate din probele administrate în cauză, prima instanță a constatat corect că situația de fapt se poate stabili cu ușurință fără efectuarea altei expertize judiciare.

Astfel, Curtea reține că situația de fapt rezultă din aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare a locului accidentului, din planșele fotografice-anexă la acest proces-verbal și prin schița locului accidentului, din procesul verbal de inspecție tehnică, precum și celelalte probe expuse mai sus. Datele și informațiile rezultate din aceste mijloace de probă se coroborează cu aspectele relatate de martorii oculari, audiati nemijlocit si de catre instanta de fond, martori care au perceput integral, direct și fidel momentul producerii accidentului de circulație și a descris detaliat ceea ce a văzut. Situația de fapt ce reiese din mijloacele de probă mai sus prezentate, se coroborează chiar cu declarația dată organelor de cercetare penală imediat după producerea accidentului de catre inculpat.

Așadar, criticile inculpatului recurent N. C. M. constând în aceea că instanța nu a interpretat corect mijloacele de probă administrate în cauză ori că unele au fost greșit înlăturate nu poate fi primită. Organul de urmărire penală și instanța de judecată, în evaluarea declarațiilor martorilor și inculpatului și a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, au avut în vedere în ce măsură acestea se coroborează între ele. Realizarea scopului procesului penal impune autorităților judiciare cunoașterea completă și exactă a faptelor cauzei și a identității făptuitorului.

Criticile inculpatului constând în aceea că nu se face vinovat de producerea accidentului reprezinta, de altfel, pozitia constanta adoptata de catre acesta pe tot parcursul cercetarilor, susțieneri înlăturate în mod temeinic și argumentat de instanța fondului, în baza probatoriului administrat și care, astfel cum s-a evidențiat, relevă contrariul acestor susțineri.

Constatând că nu se impune reluarea argumentelor de fapt și de drept expuse exhausiv în hotărârea judecătorească recurata, Curtea reține că instanta fondului, printr-o analiză completă și detaliată a probelor, pe care instanța de recurs și-o însușește, a înlăturat corect toate apărările inculpatului.

În concluzie, față de toate cele reținute, rezultă neîndoielnic că instanța de judecată a respectat toate principiile ce reglementează desfășurarea procesului penal, efectuând o cercetare amplă și obiectivă și cu respectarea tuturor garanțiilor impuse de lege cu privire la stabilirea tuturor împrejurărilor legate de cauza dedusă judecății, astfel că situația de fapt reținută nu comporta discuții, reflectând în totul realitatea obiectivă.

Dând eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală referitoare la principiul liberei aprecieri a probelor, coroborându-le cu celelalte mijloace de probă administrate a apreciat, în mod just, situația de fapt expusă ca fiind constatarea care răspunde în mod obiectiv cerințelor organului de cercetare.

De asemenea, corect a constatat instanța că au fost încălcate de către inculpat reguli importante care guvernează conducerea pe drumurile publice, cea mai importanta fiind aceea de a conduce autoturismul cu depașirea mult a vitezei legale, cu atât mai mult cu cât segmentul de drum unde a avut loc evenimentul rutier era restricționat suplimentar în ce privește limita de viteză admisă, grevat și pe condiții meteorologice nefavorabile, respectiv timp ploios, carosabil alunecos, etc.. Mai mult decăt atât, deși inculpatul este începător în calitatea sa de conducător auto, posedând permisul de conducere la data producerii evenimentului de aproximativ un an de zile, avea deja în cazierul contravențional, la acea dată mai multe sancțiuni aplicate pentru încălcarea regulilor la regimul circulației, astfel cum rezultă din cazierul auto Nr._ din data de 05.05.2010, eliberat pentru inculpat de catre Inspectoratul de Politie al Judetului Iasi - S. Politiei Rutiere, din care rezulta ca inculpatul a mai savarsit abateri de la normele ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, indeosebi pentru depasirea vitezei de circulatie (cu 21-30 de km/h fata de limita legala - exact ca si in speta de fata), dar si pentru nerespectarea distantei corespunzatoare (cand inculpatul a fost implicat . circulatie soldat cu pagube materiale). În aceste condiții, deși știa că deține o mașină puternică și performantă, inculpatul nu a dat dovadă de nici o precauție și prevedere în conducerea autoturismului, în condițiile meteo și de trafic existente la acel moment, rulând pe un carosabil umed, pe timp de noapte, pe un sector de drum restricționat în ce privește viteza legală, cu o viteză de peste 90-100km/oră. Deosebit de aceasta atitudine, subiectiva a inculpatului, acesta a incalcat si regulile de circulatie reglementate de art. 35 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor”; dispozitiile art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „conducatorii vehiculelor care circula din sensuri opuse trebuie sa pastreze intre vehicule distanta laterala suficienta si sa circule cat mai aproape de marginea dreapta a benzii de circulatie respective”; dispozitiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta (or, in zona unde s-a produs accidentul de circulatie limita maxima de viteza admisa era de 60 km/h, asa cum a rezultat acest aspect din procesul-verbal de cercetare la fata locului, plansele fotografice - anexa si schita locului accidentului - filele 8 -25, dosar urmarire penala); dispozitiile art. 57 alin.(2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, care reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, conform carora: „la intersectiile cu circulatie dirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia indicatoarelor, culoarea semaforului”, precum si dispozitiile art. 53 alin.(2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, conform carora: „semnalul de culoare galbena intermitenta al semaforului electric permite trecerea, conducatorul de vehicul fiind obligat sa circule cu viteza redusa, sa respecte semnificatia semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie aplicabile in acel loc”.

Toate aceste încălcări și nerespectări ale normelor care guvernează circulația rutieră, și pe care inculpatul și le-a însușit, prin obținerea permisului de conducere, grevate pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de trafic și a depășirii vitezei legale admise, având în vedere și profilul tehnic al autoturismului condus de către inculpat, au condus, în final, la producerea evenimentului rutier din culpa exclusivă a inculpatului, eveniment soldat cu consecințe deosebit de tragice.

Concluzionand, faptele reținute și dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză și expuse în mod exhausiv de către instanța fondului, ceea ce face de prisos reluarea expunerii și analizării fiecăreia dintre acestea de către instanța de control judiciar,care își însușește, așa cum arătat probatoriul și situația de fapt reținută pe și în baza acestuia, au fost încadrate corespunzător în drept, atragind, in final, raspunderea penala a inculpatului N. C. M. si aplicarea unei pedepse penale.

Ca instituție fundamentală a dreptului penal, instituția sancțiunilor de drept penal a fost definită ca un ansamblu de reglementări juridice prin care sunt stabilite categoriile de sancțiuni aplicabile, condițiile în care acestea trebuie să fie stabilite și aplicate, consecințele aplicării acestora etc.În dreptul penal, sancțiunea ocupă un loc deosebit, aceasta reprezentând mijlocul principal de realizare a scopului legii penale, respectiv apărarea valorilor sociale esențiale împotriva infracțiunilor.

Codul penal în vigoare reglementează trei categorii de sancțiuni de drept penal,și anume: pedepsele, măsurile educative și măsurile de siguranță.Pedeapsa reprezintă acea sancțiune de drept penal care constă într-o măsură de constrângere și reeducare prevăzută de lege pentru săvârșirea unei anumite infracțiuni și care se aplică de către instanțele judecătorești infractorului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Așadar, pedeapsa apare ca o măsură de constrângere, având deopotrivă ofuncție represivă și reparatorie, dar și o funcție de reeducare și de exemplaritate,asigurând astfel atât prevenția generală, cât și pe cea specială

Stabilirea săvârșirii unei infracțiuni de către organul de judecată și lipsa incidenței unei cauze care înlătură răspunderea penală, impune aplicarea unei pedepsei, care are ca finalitate sancționarea infractorului și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni în viitor. În vederea protecției sociale, împotriva celui ce a săvârșit o infracțiune, se poate aplica, pe lângă pedeapsă, și o măsură de siguranță, din cele prevăzute de lege, dacă aceasta se impune, având în vedere fapta săvârșită, condițiile de comitere și persoana infractorului. Reacția socială se manifestă, deci, sub formă represivă, prin aplicarea de pedepse care au un caracter represiv, dar și preventiv, întrucât, prin aplicarea lor se previne săvârșirea unor infracțiuni din partea celui condamnat, precum și a altor persoane. Dar, reacția socială se manifestă și sub forma protecției preventive, prin aplicarea măsurilor de siguranță, care au condiții proprii de aplicare și executare, și a măsurilor educative aplicabile infractorilor minori, cu funcție preponderent educativă și preventivă.

Ca instituție a dreptului penal, alături de infracțiune și răspundere penală, sancțiunile de drept penal reprezintă un ansamblul de reglementări care stabilesc categoriile de sancțiuni, felurile lor, durata sau limitele în care se încadrează, condițiile de aplicare, de individualizare, precum și modalitățile de executare a lor. Sancțiunile de drept penal sunt guvernate de principiile legalității, individualizării și personalității. Definindu-le, se poate spune că ele sunt măsuri de constrângere, reeducare și prevenire, prevăzute de lege, ce se aplică în cazul săvârșirii faptelor penale, în vederea sancționării și îndreptării celor vinovați, a restabilirii ordinei încălcate și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Răspunderea penală se concretizează în sancțiunea penală aplicată de instanța de judecată; natura și cuantumul sancțiunii, condițiile de executare a acesteia, precum și consecințele ce decurg din aplicarea ei pun în evidență gravitatea faptei săvârșite.

Prevederea sancțiunilor în legea penală, elementul de constrângere implicat în structura lor, asigură legii penale, pe lângă acțiunea de constrângere, și o puternică acțiune de prevenire a săvârșirii infracțiunilor, prin efectul de inhibiție pe care-l exercită asupra acelora ce ar înclina să comită fapte penale.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și să-și atingă scopul trebuie să fie bine adaptată gravității infracțiunii, personalității infractorului precum și tuturor condițiilor obiective și subiective de săvârșire a faptei. Operațiunea prin care pedeapsa este adaptată în raport cu gravitatea abstractă a faptei, cu cea concretă, determinată de ansamblul împrejurărilor și datelor ce caracterizează conținutul său, în raport cu persoana infractorului precum și adecvarea pedepsei pe parcursul executării sale, în ce privește regimul de executare, având în vedere modul în care cel condamnat reacționează față de condițiile de deținere, poartă denumirea de individualizare a pedepsei. Individualizarea pedepsei este un principiu fundamental al dreptului penal, care orientează politica penală în acțiunea de prevenire și combatere a infracționalității.

Individualizarea legală este opera legiuitorului, ce are la bază principiul legalității pedepsei și constă în crearea unui regim de sancționare, care să corespundă necesităților de prevenire și combatere a infracționalității. Legiuitorul a creat, astfel, cadrul general al pedepselor în art. 53 C. pen., cu prevederea speciilor de pedeapsă și a limitelor (minime și maxime) generale, pedepse ce sunt prevăzute și în dispozițiile speciale, pentru tipurile de infracțiuni create. Pe lângă cadrul general, legiuitorul stabilește câte o pedeapsă determinată ca natură și durată, pentru fiecare infracțiune în parte, având în vedere gravitatea abstractă a faptei; pedepsele din partea specială sunt relativ determinate, iar limitele speciale trebuie să se încadreze în limitele minime și maxime generale și să nu coincidă cu acestea, pentru a se da posibilitatea aplicării circumstanțelor atenuante și agravante când se poate coborî sub minimul special, dar nu mai jos de minimul general, sau se poate depășit maximul special, fără a se excede cel general. Pentru unele infracțiuni legiuitorul stabilește pedepse alternative, cu posibilitatea alegerii de către instanță a uneia dintre ele, în funcție de gravitatea concretă a faptei. Preocuparea legiuitorului pentru individualizarea pedepsei nu se observă numai în planul creării cadrului legal de pedepse și a prevederii pedepselor cu limitele lor în dispozițiile speciale, ci și în stabilirea cauzelor și circumstanțelor de agravare și atenuare a pedepselor, adică a acelor situații sau împrejurări legate de faptă și de persoana făptuitorului și care agravează sau atenuează sensibil pedeapsa. Astfel, s-au prevăzut cauzele generale de agravare a pedepsei, dintre care se pot aminti recidiva, infracțiunea continuată, circumstanțele generale agravante din art. 75 C. pen., circumstanțele generale obligatorii atenuante prevăzute în art. 73 C. pen. (provocarea, depășirea limitelor legitimei apărări și ale stării de necesitate) sau facultative, atenuante, din art. 74 C. pen. În toate aceste situații legea a prevăzut limitele până la care pedeapsa poate fi sporită sau redusă de instanța de judecată, prin recunoașterea lor, conciliindu-se astfel principiul individualizării pedepsei cu cel al legalității sancțiunilor penale. Legiuitorul a stabilit, de asemenea, anumite mijloace de individualizare judiciară și administrativă a pedepsei, ca suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută tot în cap. V, art. 81 – 86 C. pen., executarea pedepsei închisorii la locul de muncă, art. 86⁷ – 86¹¹ C. pen., înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, art. 63¹, liberarea condiționată, art. 59-61 și altele.

A doua etapă a individualizării are loc în procesul stabilirii pedepsei de către instanța de judecată, denumită individualizare judiciară. În acest moment, instanța stabilește o pedeapsă principală absolut determinată și, dacă este cazul, și o pedeapsă complementară, sancțiuni ce trebuie să corespundă faptei și persoanei făptuitorului precum și întregului complex al condițiilor de comitere. Acest fel de individualizare reprezintă individualizarea propriu-zisă a răspunderii penale pentru fapta comisă de un infractor determinat. În această etapă, pedeapsa trebuie individualizată în așa fel încât să-și realizeze funcțiile și scopurile avute în vedere de legiuitor. Individualizarea judecătorească are loc în cadrul coordonatelor stabilite de legiuitor în etapa individualizării legale. Individualizarea judiciară ia sfârșit prin pronunțarea hotărârii definitive, care devine executorie. Când anumite stări, situații sau împrejurări, de natură a modifica pedeapsa, nu au fost cunoscute de instanță până la pronunțarea hotărârii definitive de condamnare, legea permite o individualizare post judicium, de fapt o reindividualizare a pedepsei pentru a se da efect cauzelor de agravare sau atenuare necunoscute (de exemplu: stabilirea stării de recidivă, existența și a altor acțiuni ce fac parte din infracțiunea continuată etc.).

În operațiunea de stabilire a pedepsei, instanța de judecată trebuie să țină seama de criteriile de individualizare stabilite în art. 72 C. pen. Acestea sunt orientări stabilite de lege, care privesc faptele penale, împrejurările lor de comitere sau persoana făptuitorului, având caracter general, aplicabile în toate cauzele, în vederea stabilirii unei pedepse corespunzătoare gravității faptei și persoanei infractorului. Criteriile de individualizare se iau în considerare atât în aplicarea pedepsei principale cât și a celei complementare. În cazul pedepselor alternative, orientările din art. 72 c. pen. ajută instanța atât la alegerea uneia dintre pedepsele prevăzute, cât și la dozarea celei alese. Codul penal, în textul citat, prevede următoarele criterii de individualizare:

a) dispozițiile părții generale;

b) limitele speciale ale pedepsei;

c) gradul de pericol social al faptei săvârșite;

d) persoana infractorului;

e) împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Criteriile enumerate sunt obligatorii întrucât instanța este obligată să țină seama de ele în individualizarea pedepsei pentru ca aceasta să fie justă; sunt generale întrucât operează în toate cazurile de aplicare a sancțiunilor penale. În afară de aceste criterii generale, în cadrul unor instituții ale dreptului penal se pot prevedea și alte criterii, de care instanța trebuie să țină seama în luarea unei măsuri și aplicarea unei pedepse.

Având în vedere gravitatea faptei și condițiile de comitere a acesteia, pedeapsa aplicată, persoana infractorului și posibilitățile sale de reeducare, Codul penal a prevăzut anumite instituții de individualizare judecătorească a executării pedepsei, potrivit cărora instanța după ce a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea asupra căreia a avut a se pronunța, potrivit criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C.pen., continuând procesul de individualizare a acesteia, cu privire la modul său de executare, alege una dintre ele, care să reprezinte cea mai adecvată măsură nevoilor de sancționare a cazului soluționat.

Este adevarat ca sanctiunea finala aplicata de instanta fondului, atat in ce priveste cuantumul, cat si cu privire la modalitatea de executarea a acesteia ar putea aparea ca fiind excesiva, insa analiza tuturor imprejurarilor cauzei, de la conditiile concrete de savirsire a faptei, respectiv nesocotirea normelor de circulatie, atitudinea subiectivă a inculpatului, rezultatul produs, respectiv moartea a duoă presoane extrem de tinere ca urmare a atitudinii inconstiente si lipsita de responsabilitate a inculpatului, conducator auto, atitudinea acestuia dupa comiterea faptei, dar si anterior acesteia sunt tot atatea imprejurari care conduc instanta de control la aprecierea ca sanctiunea aplicata de instanta fondului, atat in ce priveste cuantumul, cat si modalitatea de executare, este just individualizata si apta sa realizeze dezideratele propuse prin aplicarea unei sanctiuni penale, dintre care cea mai semnificativa este cea de prevenție atat a inculpatului, cat si a celor implicati in trafic care vor fi atentionati prin aceasta cu privire la consecintele ce pot decurge din nerespectarea normelor care edicteaza circulatia pe drumurile publice. Astfel, in ce priveste cuantumul pedepsei aplicate, Curtea retine ca acesta se afla la nivelul mediu al normei de incriminare, care prevede o sanctiune cu inchisoarea intre 2 si 7 ani, sancțiune care poate fi sporită până la 3 ani, având în vedere forma agravantă a infracțiunii, prev. de alin.5.

In ceea ce priveste modalitatea de executare, Curtea observa ca in mod corect instanta fondului a dat eficienta tuturor imprejurarilor cauzei privitoare la persoana inculpatului, care are o aplecare constanta de a incalca normele de circulatie, raportat si la abaterile contranventionale ale acestuia, imprejurari de natura sa contureza concluzia instantei de fond, in sensul ca acesta are o atitudine de ignoranta fata de valorile sociale si morale, reprezentind, totodata, un adevarat pericol pe drumurile publice in calitatea sa de sofer. În acest context, în ciuda criticilor formulate cu privire la acest aspect de către inculpat, Curtea reține că în mod oportun instanța de fond a dat eficiență, în procesul de individualizare a pedepsei, acelor „comentarii on line” cu privire la felul în care conduce inculpatul, caracterizări extrem de edificatoare pentru a contura și reliefa comportamentul inculpatului în calitatea sa de șofer, atitudinea sfidătoare și inconștientă a acestuia cu privire la participanții la trafic, la măsurile de prevedre și precauție suplimentare pe care trebuie să le adopte un conducător auto, tocmai pentru a preveni și a preîntîmpina eventuale accidente în trafic, toate acestea fiind ignorate de către inculpat. Toate aceste caracterizări ale altor participanți la trafic și care au constat modul în care inculpatul șofa pe drumurile publice, sunt extrem de elocvente în cauză și de natură a contura certitudinea că inculpatul prezintă un adevărat pericol pentru siguranța pe drumurile publice, în calitate de conducător auto, pentru ceilalți participanți la trafic, șoferi, pietonoi sau pasageri, astfel cum s-a dovedit, din nefericire, prin comiterea faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză, soldate cu moartea tragică și prematură a celor două victime.

Este corespondenta in circumstantele cauzei si ale persoanei inculpatului optiunea instantei privind executarea efectiva a sanctiunii aplicate, indepartarea din societate si izolarea in mediul penitenciar a inculaptului fiind necesara pentru constientizarea consecintelor faptelor si atitudinii sale, ce trebuie corectate pentru viitor. Asa fiind, Curtea retine ca nu se releva imprejurari de natura sa conduca la revizuirea sanctiunii aplicate, nici in ce priveste cuantumul stabilit, nici cu privire la modul de executare.

Cu privire la criticile formulate pe latură civilă a cauzei de catre partile civile, si de catre asigurătorul de răspundere civilă Curtea constata:

Prioritar analizării motivelor de recurs formulate de către asigurătorul de răspundere civilă, Curtea urmează să constate că recursul formulat de către acesta este introdus în termenul prevăzut de lege, astfel că va fi respinsă cererea formulată de repunere în termenul de recurs, motivat de faptul că acestei părți, deși nu a fost prezentă în instanță la termenul de dezbateri, nu i-a fost comunicată sentința penală. Atfel cum rezultă din sentința recurată, partea, respectiv asigurătorul nu a fost prezent în instanță nici la termenul de dezbateri, nici la termenul de pronunțare, avocatul prezent pentru susținerea intereselor acestei părți neputând fi asimilat sau considerat ca fiind reprezentantul legal al asigurătorului, câtă vreme dipozițiile legale se referă la parte; în acest sens fiind, prin similitudine de situație, aplicabilă și decizia nr. 24/2006 a Î.C.C.J pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit căreia „termenul de declarare a apelului sau recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare,chiar dacă a fost reprezentat de către apărător, curge de la comunicare.”Astfel că, potrivit art.385 ind. 3 raportat la art. 363 alin. 3 cod proc. pen., pentru asigurătorul de răspundere civilă termenul de recurs în prezenta cauză curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii instanței de fond. Cum acest act nu a fost comunicat părții, recursul formulat apare ca fiind în termenul legal.

În speță în mod indubitabil s-au constatat întrunite cumulativ condițiile de existență ale răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998-999 Cod civil, prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului și legătura de cauzalitate, și anume:

1. Existența faptei ilicite (fapta ilicită este reprezentată de actul infracțional realizat de inculpat, norma legală încălcată cuprinsă în disp. art. 17 Cod penal – infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, fapta săvârșită cu vinovăție și fapta prevăzută de legea penală).

2. Existența prejudiciului (prejudiciul este reprezentat de dauna cauzată în patrimoniul părților civile, urmare imediată a faptei ilicite a inculpatului).

3. Existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu (fapta ilicită, actul infracțional a determinat o pagubă în forul afectiv al părților civile recurente, care în lipsa actului ilicit al inculpatului nu ar fi generat astfel de prejudicii).

4. Existența vinovăției inculpatului (vinovăția acestuia este reflectată de forma culpei).

Dauna morala fost denumita pe rand in doctrina dreptului “orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane sau “prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferințe fizice sau morale pe care le resimte victima.

Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare baneasca. Astfel sint: moartea, atingerile aduse integritatii fizice, sanataþii sau altor atribute ale personalitatii, cum ar fi, spre pilda, onoarea si reputatia.

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicita. Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale au fost dovedite, in mod just prima instanta a apreciat ca intemeiata si dovedita cererea partilor civile privind acordarea de daune morale.

Doctrina judiciară română și practica judiciară admit repararea bănească a daunelor morale, deoarece consideră că indemnizația acordată persoanei vătămate, deși nu poate repara propriu-zis prejudiciul moral cauzat, dă totuși o anumită satisfacție compensatorie acesteia. Or, din moment ce persoana vătămată este îndreptățită la o asemenea satisfacție, acordarea indemnizației bănești devine necesară și aceasta fără a deosebi dacă hotărârea instanței de judecată se va motiva numai pe baza principiilor răspunderii civile delictuale, sau și cu ale acelora referitoare la ocrotirea personalității umane.

Repararea daunelor morale prin indemnizații bănești este eficientă deoarece, într-adevăr, sumele de bani acordate persoanelor vătămate sunt capabile să-i ofere acesteia o satisfacție compensatorie de natură a-i ușura suferințele fizice sau psihice. Este eficientă repararea bănească și pentru că aceste mijloace bănești pot fi folosite pentru repararea oricărui tip de prejudiciu moral.

Desigur că banii nu pot șterge o durere sau o infirmitate, dar dacă se are în vedere, așa cum s-a spus, o reparație, nu atât în sensul tradițional al unei repuneri în starea anterioară, care nu este cu putință, ci al unei compensații, o sumă de bani poate permite victimei să uite, eventual să realizeze un transfer de afectivitate ori să găsească o alinare în condiții de viață mai confortabile.

Însăși acordarea de către instanță a unei indemnizații persoanei vătămate, cu titlu de reparare a prejudiciului moral suferit, asigură acesteia o anumită satisfacție compensatorie, atenuându-i suferințele psihice; aceasta deoarece i se recunoaște, prin acordarea indemnizației, prejudiciul moral suferit. În continuare, sumele de bani pot fi folosite de către persoana vătămată pentru procurarea de noi satisfacții, de natură a-i ușura situația rezultată din comiterea faptei ilicite prejudiciabile. Banii pot primit utilizările cele mai diverse și anume utilizările pe care le dorește partea vătămată, ceea ce poate aduce acesteia anumite bucurii, mulțumiri, satisfacții, etc., care pot atenua prejudiciul moral, într-o măsură mai mică sau mai mare. Este motivul pentru care considerăm, în concluzie, că acordarea de indemnizații bănești reprezintă o soluție pentru repararea prejudiciilor morale, iar această soluție este potrivită, eficientă și cu aplicabilitate generală pentru orice tip de prejudiciu moral.

Cuantumul indemnizației bănești destinate reparării daunelor morale poate fi stabilit corect, fără exagerări, independent de împrejurarea că prejudiciile morale nu pot fi evaluate în bani.

Stabilirea cuantumului indemnizației destinare reparării prejudiciilor morale poate fi făcută, în mod corect, independent de împrejurarea că aceste prejudicii nu pot fi evaluate în bani.

Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani. Dar această realitate nu implică nicidecum imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare a daunelor morale. Astfel, atunci când se impune repararea unui prejudiciu moral nici nu se pune problema evaluării lui în bani, pentru a pute a fi compensat. Prejudiciul moral cauzat va fi apreciat de judecător nu în bani, ci după criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi: importanța prejudiciului, durata menținerii consecințelor vătămării, intensitatea durerilor fizice și psihice. În funcție de aceste criterii, judecătorul va putea aprecia, în final, gravitatea prejudiciului moral cauzat. Dacă gravitatea prejudiciului moral este mare, conform aprecierii instanței, atunci indemnizația trebuie să fie și ea considerabilă. În această ipoteză, nu prezintă nici un fel de importanță faptul că prejudiciul moral nu poate fi evaluat precis în bani, deoarece se știe foarte bine și independent de această împrejurare că indemnizația trebuie să fie însemnată pentru a fi capabilă să ofere persoanei vătămate o anumită satisfacție compensatorie. Aceasta înseamnă că indemnizația de reparare poate fi stabilită corect, în funcție de gravitatea prejudiciului, independent de realitatea imposibilității evaluării în bani a prejudiciului moral.

Dacă se determină gravitatea prejudiciului moral cauzat, lucru absolut posibil de realizat(cel puțin la nivel teoretic și declarativ), atunci ceea ce trebuie urmărit și ceea ce are importanță este faptul de a stabili o asemenea sumă care să poată procura persoanei vătămate o anumită satisfacție compensatorie, de natură a-i atenua suferințele psihice sau fizice. Or, pentru stabilirea/aprecierea cuantumului indemnizației este suficientă considerarea că pierdea unei rude apropiate, a unei ființe dragi, cu atât mai mult celei care a dat viață părților civile, constituie prejudiciul moral suprem pe care îl poate suferi o persoană.

Astfel, in acest context, apare ca fiind intemeiată critica părților civile D. M., P. V. și P. Stănița, referitoare la acordarea unor sume de bani prea mici, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile morale, și, corelativ, ca nefondată, critica asigurătorului de răspundere civilă, în această privință.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta de fond a avut în vedere „necesitatea” ca sumele de bani ce se acorda celor două părți civile să aibă efecte compensatorii pentru acestea și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat care, prin fapta sa culpabilă, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală. De asemenea, prima instanța a avut în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.

Deși instanța de fond a motivat convingător și sub toate aspectele acordarea daunelor morale, cu referire la consecințele pe planul social, afectiv cauzat părților civile prin pierderea fiilor lor,Curtea apreciază că pentru o reparare justă, cel puțin din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial, se impune cu necesitate majorarea corespunzătoare a daunelor morale.

Pentru justificarea acestei soluții, dincolo de argumentele de ordin social, afectiv, profesional, de repercusiunile accidentului asupra părților civile, traumatismul psihic, emoțional, sufletesc, afectiv al acestora reprezentând suferința absolută, inegalabilă, pe care o poate încerca un părinte, un argument esențial îl constituie și limita pe care asigurătorul este obligat să o acorde în cazul producerii riscului asigurat. În cauză este evident că gravitatea prejudiciului moral cauzat este absolut, că nici o sumă de bani nu ar putea vreodată realiza o compensare a acestui prejudiciu irecuperabil creat părților civile – pierderea propriului fiu, aflat în floarea vârstei, neputând fi compensată prin nici un echivalent indiferent de natura sau cuantumul acestuia – însă, absolutul acestor suferințe trebuie să determine instanțele de a găsi criteriile în baza cărora să stabilească o asemenea sumă care să poată procura părților civile o anumită satisfacție compensatorie, de natură a le atenua suferințele psihice sau fizice.

Așa fiind, pentru considerentele de drept și de ordin moral expuse, apare ca justificată cererea părților civile de majorare a despăgubirilor morale solicitate.

per a contrario, pentru logica argumentelor expuse, motivele invocate de catre partea civila în recursul formulat apar ca fiind netemeinice și, pe cale de consecință, recursul astfel formulat urmează a fi apreciat ca atare.

În același context, al suficienței sau nu a daunelor morale stabilite de instanța fondului, trebuie analizate și criticile formulate de frații victimei P. A., respectiv părțile civile P. C. și P. E.. Astfel, Curtea reține că desi este incontestabila suferinta incercata de sora si fratele victimei, la cuantificarea daunelor morale cuvenite acestora trebuie avut in vedere ca, prin evolutia lor fireasca viitoare, nu vor resimti lipsa fratelui in aceeasi masura ca tatal și mama lor, și numai prin simplul fapt al întemeierii propriilor familii, aspecte de natură să conducă, în timp, la diminuarea suferințelor încercate prin fapra culpabilă a inculpatului, ceea ce nu se poate afirma și în privința unui părinte care, în ciuda oricăror înlocuiri a sentimentelor de afecțiunie( pentru nepoți,etc), va rămâne marcat iremediabil de pierderea suferită.

In plus, necesitatea acestei diferente de tratament sub aspectul cuantumului despagubirilor a fost recunoscuta si de catre partile civile, care si-au formulat pretentiile in mod diferit, tatal și mama victimei P. A. solicitand câte 1.500.000 lei cu titlu de daune morale, iar fratii cate 500.000 lei.

Așa fiind, raportat celor expuse, Curtea apreciază că suma de bani acordată cu titlu de daune morale de către instanța fondului fraților victimei P. A., respectiv părților civile P. C. și P. E., răspunde cerințelor de exigență atât în ce privește estimarea acestor sume, cât și în realizarea finalității recunoscute prin acordarea unor sume de bani în compensarea prejudiciului nepatrimonial încercat.

În ceea ce privește despăgubirile materiale reprezentând prejudiciul cauzat părții civile D. M., contrar criticilor formulate de aceasta, și constantând întemeiate criticile formulate cu privire la acest aspect de către asigurătorul de răspundere civilă, Curtea constată că soluția instanței de fond nu are suport, în această privință, în actele dosarului.

Instanța de recurs, reține, în mod corespunzător, că acțiunea civilă, chiar alăturată procesului penal, este guvernată de principiul potrivit căruia „cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească”, principiu înscris în dispozițiile art. 1169 Cod civil.

De asemenea, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare acesta trebuie, pe lângă alte condiții, să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. „cel ce face o plângere înaintea instanței trebuie să o dovedească”, principiu aplicabil și acțiunilor civile având ca obiect plata unei sume de bani, indiferent de cadrul procesual în care se exercită, respectiv în fața instanței civile sau penale.

Prin cererea de constituire de părți civile, partea civilă recurentă D. M. a solicitat obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 20.000 euro(fila 72 dosar fond), reprezentând cheltuieli de înmormântare, praznice, contravaloare monument funerar, cfonsulatții medicale, concedii fără plată, ertc.

La filele 94-103 și 146-150 din dosarul de fond se află depuse bonuri fiscale privind justificarea cheltuielilor efectuate de către această parte civilă (evident în lipsa unui borderou care să precizeze exact sumele și scopul în care au fost cheltuite, revenind instanței de control judiciar, în aceste condiții, sarcina de a inventaria aceste sume de bani și a cenzura susținerile părții civile, respectiv de a verifica susținerile asigurătorului!), coroborate cu declarațiile martorilor audiați în acest sens, respectiv martorii H. A. și Abuzetoae P., care au precizat aspecte degate de cheltuielile materiale efectuate de această parte civilă ca urmare a evenimentului tragic produs în viața sa, rezultă efectuarea unor cheltuieli în sumă de 20.000 lei. Cum instanța de fond a acordat acestei părți civile despăgubiri materiale într-un cuantum mai mare decăt cel dovedit, rezultă neîndoielnic caracterul nefondat al criticilor formulate sub acest aspect de către partea civilă D. M., și, în mod corelativ, temenicia criticilor foemulate de către asigurator sub acest aspect.

Din această perspectivă, a diminuării cuantumului daunelor materiale acordat părții civile D. M., recursul formulat de asigurătorul de răspundere civilă apare ca fiind întemeiat, urmând a fi admis ca atare, numai în această privință, și, în rejudecare, reformată hotărârea instanței de fond, în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale la valoarea dovedită de actele dosarului.

În consecință, raportat considerentelor expuse, in temeiul art. 385 ind. 15 pct 1 lit b cod proc pen, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul N. C. M. si de părțile civile P. C. și P. E. impotriva sentinței penale nr. 3054 din 14.11.2011 a Judecătoriei Iași.

De asemenea, pentru argumentele expuse cu ocazia analizării recursurilor formulate de către părțile civile D. M., Pricopă V. și P. Stănița, precum și de asigurătorul de răspundere civilă, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. „d” Cod proc. pen., să admită recursurile formulate de aceste parti împotriva aceleiași sentințe pe care o va casa în parte.

În rejudecare va proceda conform dispozitivului.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, partea civilă D. M., prin avocatul ales a solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, sens în care a depus la dosar chitanța justificativă în sumă de 2000 lei, nr._ din 06.02.2012, reprezentând onorariu avocat.

Așa fiind, în sarcina asigurătorului va fi reținută și obligația de plată a cheltuielilor judiciare efectuate de această parte civilă, conform disp. art. 193 Cod proc. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 136/1995, va dispune obligarea asigurătorului din prezenta cauză la plata cheltuielilor judiciare efectuate de această parte civilă, reprezentând onorariu apărător ales.

Față de soluția pronunțată cu privire la recursurile formulate va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod proc. pen., în privința inculpatului si partilor civile P. C. și P. E., precum și ale art. 192 alin. 3 Cod proc. pen., în privința părților civile D. M., P. V. și P. Stănița și al asigurătorului, în ceea ce privește cheltuielile judiciare datorate statului.

Decide:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul N. C. M. și părțile civile P. E. și P. C. împotriva sentinței penale nr.3054/14.11.2011 pronunțate de Judecătoria Iași.

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de asigurătorul . G. SA.

Admite recursurile declarate de părțile civile D. M., pricop V., pricop Stănița și asigurătorul . G. SA împotriva sentinței penale nr.3054/14.11.2011 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o casează în parte, în latură civilă.

Rejudecând cauza:

Majorează despăgubirile civile la care a fost obligat asigurătorul . G. SA., cu titlu de daune morale către părțile civile astfel:

- de la 30.000 euro, echivalent în lei la 200.000 lei pentru partea civilă D. M.;

- de la 100.000 lei la 150.000 lei pentru partea civilă P. V.;

- de la 100.000 lei la 150.000 lei pentru partea civilă P. Stănița.

Reduce despăgubirile civile la care a fost obligat asigurătorul . G. SA., cu titlu de daune materiale către partea civilă D. M., de la 10.000 euro, echivalent în lei la 20.000 lei.

Obligă pe asigurătorul . G. SA. să plătească părții civile D. M. suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Obligă pe asigurătorul . G. SA. să plătească părții civile D. M. suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs.

Obligă pe inculpat și pe părțile civile P. E. și P. C. să plătească statului câte 70 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea recursurilor părților civile D. M., P. V., P. Stănița și asigurătorului . G. SA. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.04.2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

I. E. C. A. G. O. M. T. J.

Grefier,

E. M. D.

Red./Tehnored.I.E.C.

(2 ex.)

Judecătoria Iași - G. L. G.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 520/2012. Curtea...		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 525/2012. Curtea de Apel IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 467/2012. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 477/2012. Curtea de Apel IAŞI Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 508/2012. Curtea de Apel IAŞI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 520/2012. Curtea de Apel IAŞI Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 525/2012. Curtea de Apel IAŞI