Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 633/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 633/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 633/2012
Ședința publică de la 24 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător D. C.-M.
Judecător E. S.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror P. E.
Pe rol judecarea cauzei penale privind recursul declarat de inculpat I. M. I., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 932 din 28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._ 12, având ca obiect tâlhărie (art.211 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat A. M., apărător desemnat din oficiu, și partea vătămată S. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen în recursul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 932 din 28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, prin care s-a menținut și măsura arestării preventive a acestuia.
Avocat A. precizează că s-a realizat termenul de arhivă acordat la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul al dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, având cuvântul, solicită achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Solicită a se observa discordanțele dintre declarațiile martorilor date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, martora P. A. specificând că partea vătămată a fost amenințată de inculpat, apoi revenind și spunând că nu a fost amenințată.
Precizează că este puțin probabil ca martora P. A. să fi reușit să vadă noaptea, de la aproximativ 400 metri distanță cum partea vătămată ar fi condusă din spate, cu forța, de un bărbat și în aceste condiții, sunt dubii cu privire la veridicitatea declarațiilor acesteia.
Susține, de asemenea, că inculpatul provine dintr-o familie organizată, caracterizarea atașată la dosar relevă faptul că inculpatul are un comportament respectuos în societate.
În subsidiar, solicită, având în vedere circumstanțele reale și persoanele ale inculpatului, redozarea pedepsei în sensul micșorării cuantumului acesteia, pentru a-și putea ajuta familia.
Reprezentantul Ministerului Public susține că cercetarea judecătorească a confirmat concluziile rechizitoriului cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat. Situația inculpatului este mai dificilă din punctul de vedere al stării de recidivă.
Apreciază soluția primei instanțe legală și temeinică, recursul inculpatului nefondat și solicită a fi respins în consecință.
Partea vătămată susține că inculpatul este cel care a atacat-o.
Inculpatul, având cuvântul, arată că vinovăția sa a fost dovedită cu declarații contradictorii și că din aceste declarații reiese un interval de 20 de minute în care partea vătămată susține că el, ca atacator, ar fi rămas în zonă, după ce ar fi comis infracțiunea. De asemenea, se susține că el ar fi sustras telefonul, însă, în aceste condiții de pe ce telefon a mai sunat? De asemenea, partea vătămată s-a contrazis în declarații în sensul că a susținut inițial că a fost lovită în cap, pentru ca, ulterior, să susțină că a fost lovită în zona feței. Achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Prin sentința penală nr. 932/28.03.2012 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
,,Condamnă pe inculpatul I. M. I., fiul lui C. și L., născut la 27.08.1984 în Iași, cu domiciliul în Iași, ., ., ., cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, în prezent arestat în Penitenciarul Iași, CNP_, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
În temeiul disp. art. 350 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat și menține măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea de la 01.01.2012 (mandatul de arestare preventiva nr. 221/U).
În temeiul disp. art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive luate în cauză, respectiv reținerea și arestul preventiv de la 31.12.2011 până la zi.
Ia act că partea vătămată S. C. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul disp. art. 189 și 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale (delegația nr. 3939/2011, av. Ț. P. F. -de la Baroul Iași) se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Public iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din cursul judecății (delegația nr. 4486/2012, av. Grierosu G. -de la Baroul Iași) se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție.”
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis la 24.01.2012, în dosarul nr. 1/P/2012, și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus s-a pus in mișcare acțiunea penală și a fost trimis in judecată in stare de arest inculpatul I. M. I., fiul lui C. și L., născut la 27.08.1984 în Iași, cu domiciliul în Iași, ., ., cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, în prezent arestat în Penitenciarul Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b,c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
In motivarea rechizitoriului procurorul a reținut în esență că inculpatul în seara de 31.12.2011 în jurul orei 18:50, în timp ce se afla pe . Iași a deposedat prin acte de violență pe partea vătămată S. C. de un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 150 lei.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de constatare a infracțiunii și planșe fotografice ale victimei și ale bunului sustras; plângerea și declarația părții vătămate, declarații martori M. N., M. M., P. A., M. R. A., declarațiile inculpatului I. M. I..
In cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorii M. N., M. M., P. A., M. R. A..
Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a negat comiterea faptei susținând că nu el este autorul faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum și în cursul judecății, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 31.12.2011 partea vătămată S. C. se îndrepta pe . domiciliul mătușei sale P. A. care locuiește pe . petrece acolo revelionul.
În timp ce se deplasa pe . ce a trecut de parcarea din fața Gării Internaționale, partea vătămată a fost observată de inculpatul I. M. I. care se deplasa din sensul opus. Întrucât inculpatul a privit-o insistent, partea vătămată, cuprinsă de teamă a traversat . cu intenția a de a o suna pe mătușa ei și a o ruga să îi iasă înainte. Inculpatul a luat pe loc hotărârea de a sustrage telefonul părții vătămate, motiv pentru care inculpatul a traversat ., a amenințat-o, a prins-o de gluga paltonului și a tras-o în apropierea unui parc, i-a pus piedică trântind-o la pământ, după care i-a smuls telefonul din mână lovind-o cu pumnii în ceafă. Apoi inculpatul a fugit înspre parcul situat în apropierea Gării Internaționale.
Acest incident a fost observat de către martorii M. N. și Noroșanu M. care se deplasau cu autoturismul pe . martorii au întors autoturismul, au oprit în dreptul părții vătămate care era căzută la pământ, după care martorul M. N. a fugit în parc unde l-a prins pe inculpat, l-a adus înapoi la locul faptei, i-a luat telefonul și l-a restituit părții vătămate.
La fața locului au ajuns și martora P. A. (mătușa părții vătămate) care a fost anunțată de partea vătămată, și care l-a adus și pe martorul M. R..
Situația de fapt reținută mai sus rezultă din probele administrate în cauză.
Astfel, deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, acesta a fost recunoscut ca fiind autor al faptei atât de partea vătămată cât și de martorii M. N. și M. M. care au observat incidentul și care l-au prins pe inculpat. În plus recuperarea telefonului nu s-ar fi putut face decât după prinderea făptuitorului; or telefonul a fost recuperat tocmai de la inculpat.
În consecință instanța constată potrivit art. 345 Cod procedură penală că fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat urmând a dispune condamnarea acestuia.
In drept, fapta inculpatului recidivist I. M. I. care în seara de 31.12.2011 în jurul orei 18:50, în timp ce se afla pe . Iași a deposedat prin acte de violență pe partea vătămată S. C. de un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 150 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1,2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, adică în termenul de reabilitare după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 71/D/13.02.2006 a Tribunalului Bacău.
În vederea unei juste individualizări a stabilirii și aplicării pedepsei, instanța va avea in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanța constată că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei în ciuda evidenței și forței probatoriului, motiv pentru care va aplica acestuia pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani n regim de executare.
Va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I. M. I., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia ei, arătând că se impune achitarea sa, deoarece nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat. În acest sens solicită a se constata discordanțele dintre declarațiile martorilor, date în cele două faze procesuale, făcând trimitere la declarația martorei P. A.. În subsidiar solicită redozarea pedepsei, invocând circumstanțele reale și personale, în considerarea cărora solicită reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul formulat este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatului I. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Probele administrate în cauză au dovedit faptul că inculpatul I. M. I., în seara de 31.12.2011, în jurul orei 18:50, în timp ce se afla pe . Iași a deposedat prin acte de violență pe partea vătămată S. C. de un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 150 lei.
Primul motiv de recurs este nefondat, deoarece inculpatul a fost recunoscut ca fiind autor al faptei atât de partea vătămată, cât și de martorii M. N. și M. M. care au observat incidentul și care l-au prins pe inculpat. Recuperarea telefonului s-a făcut ca urmare a prinderii inculpatului, aspect care vădește în plus sustragerea acestui bun de către inculpat, acțiune componentă a infracțiunii complexe de tâlhărie. Violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate, în scopul sustragerii telefonului, au fost văzute de martorii M. N. și M. M..
De altfel, martorii M. N. și M. M. se deplasau cu autoturismul pe . văzând incidentul, au întors autoturismul, au oprit în dreptul părții vătămate care era căzută la pământ, după care martorul M. N. a fugit în parc unde l-a prins pe inculpat, l-a adus înapoi la locul faptei, i-a luat telefonul și l-a restituit părții vătămate.
Martorii M. N. și M. M. au declarat aceste lucruri în ambele faze procesuale, fără a exista modificări ale susținerilor lor.
Nici declarația martorei P. A., mătușa părții vătămate, care a fost anunțată telefonic de către aceasta și care a văzut derularea evenimentelor din locul în care se afla, nu a suferit modificări în cursul cercetării judecătorești, față de cele arătate în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că în cauza de față instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatului, care este recidivist și față de atitudinea procesuală nesinceră pe care acesta a adoptat-o încă din cursul urmăririi penale.
Situația personală a inculpatului nu poate determina, de plano, stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, atâta timp cât nu este completată de elemente care să definească pe deplin o circumstanța atenuantă, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanțe în procesul individualizării pedepsei, prin stabilirea unor pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care inculpatul este recidivist postexecutoriu și a avut o poziție procesuală nesinceră în tot cursul procesului penal.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului recurent este optimă atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, reducerea cuantumului pedepsei acesteia nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 932/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
Va deduce din pedeapsa aplicată perioada prevenției de după 28.03.2012 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 189 și art. 192 alin. 2 Cod Procedură Penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul I. M. I. (fiul lui C. și al lui L., născut la 27 August 1984)deținut, împotriva sentinței penale nr. 932 din 28.03.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada prevenției de după 28.03.2012 la zi.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.05.2012.
Președinte,Judecător,Judecător,
D. AntonDiana C.-MicuElena S.
Grefier,
C. B.
Redact./tehnored. C.M.D.
2 ex. – 14 iunie 2012
Judecătoria Iași
Judecător Faniel M.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 219/2012. Curtea... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
