Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 219/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 219/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-02-2012 în dosarul nr. 219/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 219/2012

Ședința publică de la 14 Februarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător M. C.

Judecător O. S.

Grefier V. M.

Ministerul Public reprezentat prin procuror – I. C.

La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul I. V. și asiguratorul . – R. SA împotriva sentinței penale nr. 2956 din data de 03 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătpria Iași, ăn dosarul cu nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 07 februarie 2012, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi când,

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursurilor penale de față:

P. sentința penală nr. 2956 din data de 03 noiembrie 2011, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

„Constată că Asociația F. de Protecție a V. S., cu sediul în mun.București, ..40-40 bis, Sector 2, prin reprezentanții săi legali, nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză penală.

Constată că S.C. E. Romania A. R. S.A., cu sediul în mun.București, ..10A, Clădirea CONECT 3, etaj 2, Sector 2, prin reprezentanții săi legali, nu are calitatea de asigurator de răspundere civilă în prezenta cauză penală.

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, respinge acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părțile civile I. R. și I. M., ambii domiciliați în ..Pocreaca, jud.Iași, în contradictoriu cu Asociația F. de Protecție a V. S., prin reprezentanții săi legali și cu S.C. E. Romania A. R. S.A., prin reprezentanții săi legali.

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, respinge acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părțile civile minore I. S. E. I. I. și I. S., toți domiciliați în ..Pocreaca, jud.Iași, prin reprezentanții lor legali I. R. și I. M., ambii domiciliați în ..Pocreaca, jud.Iași, în contradictoriu cu Asociația F. de Protecție a V. S., prin reprezentanții săi legali și cu S.C. E. Romania A. R. S.A., prin reprezentanții săi legali.

Admite în parte acțiunea civilă exercitată, din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public, pentru părțile civile minore I. S. E. I. I. și I. S., prin reprezentanții lor legali I. R. și I. M., în contradictoriu cu inculpatul I. VIREOL, sens în care:

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, rap. la art.998-999 din Codul civil și art.17 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul I. V., fiul lui I. și M., născut la data de 09.07.1953 în ., domiciliat în ., jud.Iași, CNP_ să plătească părților civile minore următoarele sume de bani:

- părții civile I. S. E. (născută la data de 25.04.2004), CNP_, domiciliată în .. Pocreaca, jud.Iași, prin reprezentanții săi legali I. R. și I. M., ambii domiciliați în ..Pocreaca, jud.Iași, suma de 83,75 lei cu titlu de prestație periodică, sumă ce va fi plătită lunar, de la data producerii accidentului – respectiv, 09.10.2008 - până la data la care partea civilă va împlini vârsta de 18 ani și suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, respectiv daune morale.

- părții civile I. I. (născut la data de 15.08.1995), CNP_, domiciliat în ., prin reprezentanții săi legali I. R. și I. M., ambii domiciliați în ., suma de 83,75 lei cu titlu de prestație periodică, sumă ce va fi plătită lunar, de la data producerii accidentului – respectiv, 09.10.2008 - până la data la care partea civilă va împlini vârsta de 18 ani și suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, respectiv daune morale.

- părții civile I. S. (născut la data de 11.04.1998), CNP_, domiciliat în .. Pocreaca, jud.Iași, prin reprezentanții săi legali I. R. și I. M., ambii domiciliați în ..Pocreaca, jud.Iași, suma de 83,75 lei cu titlu de prestație periodică, sumă ce va fi plătită lunar, de la data producerii accidentului – respectiv, 09.10.2008 - până la data la care partea civilă va împlini vârsta de 18 ani și suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, respectiv daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile formulate de părțile civile minore I. S. E. I. I. și I. S., prin reprezentanții lor legali, în contradictoriu cu inculpatul I. V..

În baza disp. art.14 și art.346 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul I. V., cu datele de stare civilă menționate anterior, să plătească părții civile S. C. DE URGENȚĂ „P.. DR. N. O.” IAȘI, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 79,80 lei, cu titlu de despăgubiri civile, părții civile S. C. DE URGENȚE „SF. S.” IAȘI, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 25,15 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se va adăuga dobânda de referință a B.N.R., de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective a sumei menționate anterior, părții civile S. C. DE URGENȚE „SF. S.” IAȘI (pentru S. C. DE URGENȚE „SF. I.” Iași), cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 1501,58 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se va adăuga dobânda de referință a B.N.R., de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective a sumei menționate anterior și părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun.Iași, ., jud.Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 549 lei, cu titlu de despăgubiri civile și respinge restul pretențiilor solicitate de aceste părți civile.

În baza disp. art.193 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească părților civile minore I. S. E. I. I. și I. S., prin reprezentanții lor legali I. R. și I. M., suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceștia, respectiv parte din onorariul apărătorului ales al acestora, conform chitanței aflată, în copie, la fila 201, dosar instanță.

Respinge cererea formulată de părțile civile I. R. și I. M., de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de aceștia.

În baza disp. art.349 și art.191 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 200 lei.”

P. sentința penală nr. 2956 din 03 noiembrie 2011, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, dat în dosarul penal nr.2449/P/2008 la data de 20.07.2010 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_/245/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”, prev. și ped. de art.178 alin.2 și 5 din Codul penal și a două infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art184 alin.2 și 4 din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 33 lit.b) din Codul penal.

P. același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I. C., pentru infracțiunea de „ucidere din culpă”, prev. și ped. de art.178 alin.2 și 5 din Codul penal și a două infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, întrucât făptuitorul a decedat și neînceperea urmăririi penale față de I. V., pentru 3 infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 184 alin.1 și 3 din Codul penal, întrucât nu s-au formulat față de acesta plângeri penale prealabile.

P. actul de sesizare a instanței se reține, în esență, că inculpatul I. V., la data de 09.10.2008, ora 6,²⁰, în condiții de întuneric și ceață, conducea pe DN 24 o căruță tractată de doi cai, intenționând să ajungă în satul Poiana, ..Iași. Întrucât atelajul nu era semnalizat, iar inculpatul nu era îmbrăcat cu echipament fluorescent - reflectorizant, prezența sa pe partea carosabilă a fost observată cu întârziere de conducătorul autoturismului Dacia 1300, cu numărul de înmatriculare_ care, în încercarea de evitare a căruței, a intrat pe contrasens, lovind frontal microbuzul VW, cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul A. V.. Din impact a rezultat moartea conducătorului auto, I. C. și a pasagerei de pe locul din dreapta față (soție), numita I. G. P., precum și vătămarea corporală gravă a doi pasageri din microbuz și a ocupanților de pe bancheta din spate a autoturismului Dacia.

.În cursul judecății, la primul termen de judecată cu procedură completă, cel din data de 19.04.2011, după verificarea și constatarea regularității actului de sesizare, conform disp. art.300 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul I. V., prezent în sala de ședință și asistată de apărătorul său ales, a arătat că înțelege să recunoască fără rezerve săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanței, în condițiile descrise în rechizitoriu și a solicitat, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea altor probe în apărare, declarația inculpatului în sensul arătat anterior fiind consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei (dosar nr._/245/2010).

Instanța, după audierea inculpatului I. V. a admis, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, cererea formulată de inculpat, de a fi judecată doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere faptul că inculpatul I. V. a declarat că recunoaște comiterea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa și că își însușește întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, nesolicitând administrarea de probatorii noi. P. sentința penală nr. 2062 din data de 01.07.2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 instanța a soluționat acțiunea penală și a dispus totodată disjungerea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal și a dispus disjungerea acțiunilor civile formulate în cadrul procesului penal și judecarea separată a acestora având în vedere faptul că, pentru soluționarea acestora, a fost necesară administrarea de probatorii.

P. sentința penală nr.2062 din 01.07.2011, pronunțată în dosarul penal nr._/245/2010 al Judecătoriei Iași, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. V. pentru infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, parte vătămată fiind N. S., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. V. pentru infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, parte vătămată fiind B. SEVERICĂ și condamnarea inculpatului I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”, prev. și ped. de art.178 alin.2 și alin.5 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.320 ind.1 din Codul de procedură penală, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 81 Cod penal, termenul de încercare fiind stabilit potrivit prevederilor art. 82 Cod penal la 3(trei) ani și 6 (șase) luni.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul I. V. a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, descriind împrejurările în care s-au comis aceasta, precizând că atelajul pe care îl conducea pe drumurile publice nu era prevăzut cu sisteme reflectorizante sau lumini, însă a apreciat că numitul I. C. conducea autoturismul cu viteză prea mare pentru condițiile de drum de la acel moment, instanța constatând că declarațiile sale se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inculpatul arătând că regretă săvârșirea faptei.

În cursul judecății, inculpatul I. V. a fost interogat la termenul de judecată din data de 19.04.2011, în prezența apărătorului său ales, declarând că înțelege să recunoască fără rezerve săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanței, în condițiile descrise în rechizitoriu și a solicitat, în temeiul disp. art. 320¹ Cod procedură penală, ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea altor probe în apărare, declarația inculpatului în sensul arătat anterior fiind consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat act că părțile vătămate N. S. și B. Severică nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

Instanța constată că moștenitorii celor două victime, numiții I. S. E., I. S. și I. I. (copiii minori ai victimelor) – prin reprezentanții lor legali, I. R. șu I. M., precum și numiții I. R. și I. M., în calitate de părinți ai victimei I. C. s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal, solicitând obligarea Fondului de Protecție a V. S. – prin reprezentanții săi legali – la plata sumelor de câte 50.000 lei, daune materiale și câte 500.000 lei, daune morale – pentru părțile civile I. R. și I. M. și câte 700 lei lunar, cu titlu de prestație periodică și câte 500.000 lei, daune morale, pentru cele trei părți civile minore.

De asemenea, părțile civile au solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Fondului de Protecție a V. S. și a asiguratorului E. Romania A. R. S.A. București, pentru victima I. G. P..

În dovedirea pretențiilor civile formulate, părțile civile, prin apărătorul lor ales, au solicitat audierea martorilor P. M. și I. V. și proba cu înscrisuri, admise de către instanță, martorii fiind audiați la termenul de judecată din data de 28.06.2011 și actele depuse la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 31.05.2011, reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași a declarat că exercită din oficiu acțiunea civilă, în contra inculpatului I. V., pentru părțile civile minore, I. S. E., I. S. și I. I. (copii minori ai victimelor), solicitând obligarea inculpatului la plata de despăgubiri față de cei trei minori.

S-au constituit de asemenea părți civile în cauză împotriva inculpatului I. V. S. C. de Urgențe „Sf. I.” (f.98) pentru suma de 2002, 11 lei, S. C. de Urgență „prof. Dr. N. O.” Iași (f. 103, 125)) pentru suma de 136, 41 lei, S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași (f. 104) pentru suma de 33, 54 lei.

Ca urmare a solicitării instanței, S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în procesul penal (f. 116) pentru suma de 732 lei.

În dovedirea pretențiilor civile a fost administrată proba cu înscrisuri:

- copie carnet de muncă . nr._, titular I. C. (f. 158-168)

- copie certificat deces I. COSTCĂ (f. 157)

- copie certificat deces I. G.-P. (f. 154)

- acte de stare civilă în dovedirea legăturilor de rudenie

- referat de anchetă socială la domiciliul reprezentanților legali ai celor trei părți vătămate minore

- decont de cheltuieli.

În fapt,

În dimineața zilei de 6.10.2008, numitul I. C. și soția acestuia, I. G. P., au plecat cu autoturismul marca Dacia 1300, cu numărul de înmatriculare_, din satul Pocreaca, ..Iași, spre municipiul Iași, luând ca pasageri de ocazie pe numiții L. C., B. SEVERICĂ și N. S. - toți trei ocupând bancheta din spate a autoturismului. Conform datelor furnizate de Centrul Meteorologic M. și aflate la dosarul cauzei, la ora respectivă, fenomenul meteorologic prezent era ceața, vizibilitatea orizontală fiind mai mică de 50 metri și până la 1 km.

Conform declarațiilor pasagerilor din autoturism, pe raza localității Poiana, conducătorul autoturismului, numitul I. C. s-a angajat într-o dispută verbală cu soția sa. Neatenția la comenzile mașinii, combinată cu viteza de deplasare a autoturismului, apreciată de pasagerii mașinii la 70-80 km/h, neadaptată la condițiile de trafic de la ora respectivă și la sectorul de drum - în localitate, au condus la observarea cu mare întârziere a inculpatului I. V., care conducea o căruță, în aceeași direcție de mers. La neobservarea vehiculului cu tracțiune animală a contribuit și inculpatul I. V., care nu purta îmbrăcăminte fluorescent reflectorizantă, iar la căruță nu avea montate dispozitive luminoase care să-i evidențieze prezența în carosabil.

Reacția numitului I. C. a fost de a trage brusc de volan spre stânga, manevră care a provocat ., acesta intrând în impact frontal cu microbuzul condus de numitul A. V., cu numărul de înmatriculare_ . În manevra de evitare a impactului, mașina a acroșat ușor partea stânga spate a căruței condusă de către inculpat.

Din accident au rezultat avarierea, în proporție de 75%, a autoturismului Dacia, decesul conducătorului auto, numitul irimia C. și a soției acestuia, Iriamia G. P., precum și vătămarea integrității corporale a 5 persoane, astfel:

- I. C. (37 ani), a suferit un politraumatism cu fracturi costale bilateral, hemotorax drept, traumatism abdominal cu hematom masiv retroperitoneal bilateral, ruptură de splină, traumatism vertebro medular cu fractură - luxație la nivel cervical C6-C7 și fractură de bazin - complicate în evoluție cu bronhopneumonie. A decedat la 17.10.2008 la S. C. de Urgență „Sf. I.” Iași, conform raportului medico-legal de necropsie nr.5908 din 05.11.2008, întocmit de I.M.L. Iași.

-I. GABl P. (29 ani), a suferit un politraumatism cu contuzie cerebrală, fracturi costale cu hemotorax bilateral, fractură mandibulă și humerus drept, complicate în evoluție cu bronhopneumonie. A decedat la 25.10.2008 la S. de Pneumologie Iași, conform raportului de constatare medico-legală (necropsie) nr.5986 din 02.12.2008, întocmit de I.M.L. Iași.

- partea vătămată N. S. (40 ani), a suferit un politraumatism cu fractură piramidă nazală, fractură sinus maxilar drept și fractură cominutivă gamba stângă cu deplasare, leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care pot data din 09.10.2008, pentru vindecarea cărora a necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale, timp ce include și recuperarea medicală, conform raportului de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.7884/OF din 05.11.2009, întocmit de I.M.L. Iași. A fost internat în intervalul 9.10.-15.10. 2008, la S. de Urgențe „Sf. I.” Iași.

- partea vătămată B. SEVERICĂ (52 ani), a suferit fracturi costale arc lateral C7-CI0 cu deplasare, emfizem subcutanat extins, pneumotorax dr., fractură ram ascendent mandibular, fractură arcadă, fractură perete extern sinus maxilar drept, contuzie bazin - leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care pot data din 09.10.2008 și care au fost de natură a-i pune viața în primejdie și pentru care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.7808/OF din 12.03.2010, întocmit de I.M.L. Iași. A fost consultat la S. C. de Urgență „P.. Dr. N O.” Iași, S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași și S. C. de Urgență „Sf. I.” Iași, unde a și rămas internat până la data de 15.10.2008.

- L. C. a suferit un traumatism cranio facial și toraco abdominal, contuzii ale gambelor. Nu a dorit să se supună unei examinări medico legale, declarând – în cursul urmăririi penale - că nu înțelege să formuleze plângere penală prealabilă . - C. C. - pasager în microbuz, a suferit o contuzie la buza superioară, nu a dorit să fie examinat din punct de vedere medico-legal și nu a formulat plângere penală prealabilă.

- G. N. - pasager în microbuz, a suferit o contuzie toracică simplă. Nu a fost spitalizat și nu a formulat plângere penală prealabilă în cauză.

Cu prilejul cercetării la fața locului, s-au constatat următoarele:

- microbuzul a imprimat urme de frânare de aproximativ 2 metri, până la locul de impact;

- autoturismul marca Dacia, implicat în accident, a imprimat o singură urmă de frânare (de la roata din stânga față) de 15,60 metri iar după impact, s-a rotit în jurul propriei axe, rămânând aproape perpendicular pe axul drumului (cu partea din față orientată spre municipiul V.);

- căruța condusă de inculpatul I. V. a fost identificată în afara părții carosabile, având ruptă o bucată din cadrul căruței (lemn găsit sub roata din stânga față a microbuzului). Pe coșul căruței, în partea din spate, a fost observată o plăcuță cu un nr. provizoriu de autoturism (IS_). Nu s-au identificat elemente reflectorizante sau surse de lumină.

Martorul A. V. - șoferul microbuzului – audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că a plecat din municipiul Iași la ora 6,^oo, afară fiind întuneric, intenționând să ajungă în municipiul V., unde trebuia să lase cei 14 pasageri pe care-i transporta la locul de muncă. Pe raza localității Poiana, a observat căruța de la o distanță de 100 metri. După ce a mai parcurs 50 metri, din spatele căruței a observat lumina farurilor de la un autoturism, care brusc a intrat pe contrasens, acroșând ușor căruța. Martorul a declarat că nu a putut evita impactul deoarece schimbarea direcției de deplasare a autoturismului marca Dacia s-a făcut foarte aproape de el.

Martorul L. C. și părțile vătămate B. Severică și N. S., toți audiați în cursul urmăririi penale, au pe raza că pe raza satului Poiana, conducătorul auto al autoturismului, numitul I. C., nu mai era atent la trafic, deoarece începuse să se certe cu soția sa. Partea vătămată B. Severică a arătat că din cauza cetii, în față se vedea la o distanță de 10 metri, iar afară începea să se lumineze.

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită, pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză, în faza de urmărire penală, respectiv:

- proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului producerii accidentului și planșele fotografice efectuate (filele 5-17, dosar urmărire penală);

- proces-verbal de constatare a stării tehnice a microbuzului cu numărul de înmatriculare_ (fila 20, dosar urmărire penală);

- proces-verbal de constatare a stării tehnice a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ . (fila 22, dosar urmărire penală);

- copii de certificatul de înmatriculare al autoturismului implicat în accident, de pe actul de identitate al numitului I. C. și de pe permisul de conducere ala cestuia (fila 23, dosar urmărire penală);

- buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2270 din 13.10.2008, întocmit de I.M.L. Iași, din care rezultă că numitul I. C. avea alcoolemia 0,00 %0, la ora 08,50 (fila 24, dosar urmărire penală);

- raportul medico-legal de necropsie nr.5908 din 05.11.2008, întocmit de I.M.L. Iași, privind pe victima I. C. (filele 28-31, dosar urmărire penală);

- raportului de constatare medico-legală (necropsie) nr.5986 din 02.12.2008, întocmit de I.M.L. Iași, privind pe victima I. G. P.;

- raportul de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.7884/OF din 05.11.2009, întocmit de I.M.L. Iași, privind pe partea vătămată N. S. (filele 44-45, dosar urmărire penală);

- raportul de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.7808/OF din 12.03.2010, întocmit de I.M.L. Iași, privind pe partea vătămată B. Severică (filele 54-55, dosar urmărire penală);

- declarația dată de N. S., în cursul urmăririi penale, în sensul că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului I. V. (fila 46, dosar urmărire penală);

- declarația dată de B. Severică, în cursul urmăririi penale, în sensul că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului I. V., deoarece nu îl consideră vinovat pe acesta de producerea accidentului, ci pe numitul I. C., deoarece nu era atent la drum în timp ce conducea autoturismul (fila 53, dosar urmărire penală);

- declarațiile martorilor A. V., L. C., C. C. și G. N., audiați în faza de urmărire penală. Față de poziția procesuală a inculpatului, în sensul recunoașterii necondiționate de către aceasta a săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa și față de cererea formulată de către inculpat, de judecare conform disp. art.320¹ din Codul de procedură penală, cerere admisă, instanța a dispus neaudierea acestor martori, administrarea acestei probe nemaifiind utilă soluționării cauzei de față.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, precum și faptul că inculpatul I. V. a recunoscut, fără rezerve, comiterea infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina sa, în condițiile descrise anterior de către instanță, rezultă, pe deplin, vinovăția inculpatului I. V..

Față de întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a conducătorului autoturismului marca Dacia, victima I. C., care se angajase într-o dispută verbală cu soția sa, victima I. G. P., fapt ce i-a distras atenția de la drum, observând astfel cu mare întârziere atelajul condus de către inculpat și nemaiavând timpul fizic necesar să evite accidentul, încălcând astfel disp. art.35 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, conform căruia: „Participanții la trafic trebuie sa aibă un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranța circulației, sa nu pună in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aducă prejudicii proprietății publice ori privat” și art.120 alin.1 lit.j) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, conform căruia: „Se interzice depășirea vehiculelor când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat sa efectueze manevre de evitare a coliziunii” și a inculpatului I. V., pentru acesta din urmă instanța reținând că acesta a încălcat disp. art.165 alin. 1 lit.g) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, conform căruia:”Conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat ca de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă la partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală stânga”.

Față de toate aceste împrejurări, instanța a reținut culpa concurentă, în producerea accidentului, a inculpatului I. V. și a victimei I. C., în proporție de 75% - pentru inculpatul I. și 25% - pentru victima I. C..

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a reținut că, potrivit art. 998-999 din Codul civil este necesară întrunirea a patru condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului, care trebuie să fie actual, cert și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă. În cauză s-a reținut vinovăția inculpatului, care, prin fapta sa a determinat producerea unui accidente de circulație în condițiile prezentate mai sus, accident în urma căruia două persoane au decedat, în urma acestora rămânând trei copii minori care s-au constituit părți civile în cauză. De asemenea s-au constituit părți civile și părinții defunctului I. C., persoană cu privire la care s-a reținut că a contribuit prin propria sa culpă la producerea accidentului. În plus în cauză s-au constituit părți civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” (f.98) pentru suma de 2002, 11 lei, S. C. de Urgență „prof. Dr. N. O.” Iași (f. 103, 125)) pentru suma de 136, 41 lei, S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași (f. 104) pentru suma de 33, 54 lei și S. de Ambulanță Județean Iași (f. 116) pentru suma de 732 lei.

La soluționarea acțiunii civile, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 14 alin. (3 C. p. p., deși aceasta este formulată în cadrul procesului penal, sunt aplicabile, mutatis mutandis, regulile legii civile, respectiv dispozițiile art. 1169 C: civ. și art. 129 alin.(1) și (4) C. proc. civ.

Din probele administrate în cauză s-a reținut că accidentul de circulație s-a produs din culpa concurentă a inculpatului I. V. și a conducătorului auto I. C.. Contribuțiile celor două persoane mai sus menționate au avut relevanța cauzală, în sensul că fără aceste contribuții rezultatele nu s-ar fi produs.

În ceea ce privește contribuția fiecăreia dintre cele două persoane cu privire la care s-a reținut intervenția în lanțul cauzal instanța a reținut că inculpatul I. V. a contribuit în proporție de 75% la producerea accidentului și a rezultatelor sale și I. C., cel care a condus autoturismul marca DACIA, a contribuit în proporție de 25%.

Proporția culpei fiecăruia dintre cei doi va fi avută în vedere și la soluționarea acțiunii civile, inculpatul putând fi obligat să acopere prejudiciul numai în măsura culpei efectiv dovedite și stabilite.

În ceea ce privește posibilitatea de obligare a FONDULUI DE PROTECȚIE A V. S. la despăgubirea părților civile, instanța a reținut că se poate angaja răspunderea civilă a acestuia numai în cazul în care accidentul a fost provocat de conducătorul unui vehicul care, deși avea obligația de a încheia o asigurare obligatorie de răspundere civilă, nu s-a conformat acestei obligații și a circulat pe drumurile publice cu un vehicul neasigurat.

Cu privire la posibilitatea de obligare a FONDULUI DE PROTECȚIE A V. S. la repararea pagubelor civile cauzate prin fapta inculpatului I. V. instanța a constatat următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1/2008 „fondul acordã despãgubiri persoanelor pãgubite prin accidente de vehicule, dacã vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rãmas neidentificat ori nu era asigurat pentru rãspundere civilã pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate cã legea prevedea obligativitatea asigurãrii”.

Art. 4 din Legea nr. 136/1995 statuează că „în sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de vehicule, precum și tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire.

Conform art. 1¹pct. 2 din Legea nr. 136/1995 prin vehicul se înțelege orice mijloc de transport, cu sau fãrã propulsie proprie, destinat deplasãrii pe uscat, inclusiv orice tip de remorcã, indiferent dacã este cuplatã sau nu, excepție fãcând cele care se deplaseazã pe șine, bicicletele sau vehiculele cu tracțiune animalã.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor mai sus menționate rezultă în primul rând că inculpatul nu conducea un vehicul în înțelesul art. 1¹ pct. 2 din Legea 136/1995, astfel încât acesta nu avea obligația încheierii unei asigurări obligatorii de răspundere civilă, motiv pentru care F. DE PROTECȚIE A V. S. nu are obligația de a acorda despăgubiri.

În concluziile depuse la dosarul cauzei avocatul ales al părților civile a invocat dispozițiile Directivelor 2000/26/CE și 2005/14/CE directive care reglementează în domeniul asigurării de răspundere civilă auto, având ca scop armonizarea legislațiilor la nivel comunitar în ceea ce privește domeniul mai sus-menționat.

Analizând dispozițiile din directivele invocate instanța a constatat că dreptul comunitar a consacrat o definiție similară cu cea oferită de legiuitorul român, definind vehiculul ca „orice vehicul cu motor (…) și acționat în mod mecanic”, fiind astfel excluse de la aplicarea dispozițiilor directivei vehiculele cu tracțiune animală, cum este cazul celui pe care inculpatul l-a condus pe drumurile publice.

Având în vedere aspectele reținute mai sus instanța va constata că F. DE PROTECȚIE A V. S. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză și va respinge acțiunea civilă exercitată în contradictoriu cu acesta.

În prezenta cauză trebuie notat în primul rând că acțiunea civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal doar împotriva inculpatului sau a părții responsabile civilmente, astfel cum prevede art. 14 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din interpretarea acestui articol rezultă fără dubiu că nu se poate formula acțiune civilă alăturată acțiunii penale împotriva unei persoane vinovate (oricare ar fi proporția culpei reținute în sarcina sa) de săvârșirea unei infracțiuni, persoană față de care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, astfel încât aceasta nu a dobândit calitatea de inculpat.

Întrucât față de numitul I. C., deși s-a reținut contribuția sa la producerea accidentului, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, întrucât a decedat, acesta nu a dobândit niciodată calitatea de inculpat, motiv pentru care o acțiune civilă care să vizeze tragerea la răspundere civilă a acestuia, a părții responsabile civilmente sau a asigurătorului de răspundere civilă a acestuia nu poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată împotriva asigurătorului S.C. E. ROMANIA A. R. S.A., instanța a reținut că acesta putea fi introdus în cauză în calitate de asigurător al defunctului I. C., persoană cu privire la care s-a reținut o contribuție la producerea accidentului. Așa cum am reținut mai sus, acțiunea civilă poate fi exercitată în procesul penal împotriva inculpatului, a părții responsabile civilmente precum și împotriva asigurătorului inculpatului. În cauză acțiunea penală nu a vizat și pe I. C., motiv pentru care acesta nu a dobândit nici o clipă calitatea de inculpat, acțiunea civilă vizând tragerea la răspundere civilă a acestuia sau a asigurătorului său de răspundere civilă neputând fi exercitată în cadrul procesului penal, ci eventual în cadrul unui proces civil pornit separat în fața instanței civile.

Față de aceste împrejurări instanța a constatat că S.C. E. ROMANIA A. R. S.A. nu are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză penală și pe cale de consecință a respins acțiunea civilă exercitată în contradictoriu cu aceasta.

Chiar dacă instanța ar fi trecut peste impedimentele mai sus-menționate și ar fi analizat pe fond cererea de acordare a daunelor materiale formulată de părțile vătămate majore, din probele administrate în cauză, nu rezultă împrejurarea că acestea au efectuat cheltuielile a căror restituire o solicită, nefiind depus la dosarul cauzei nici un înscris care să ateste plata din patrimoniul propriu a sumelor solicitate, după cum nu au fost administrate nici alte mijloace de dovadă.

În acest context, declarațiile părții civile nu au, prin ele însele, valoare probatorie sub aspectul laturii civile, fiind necesar a fi coroborate, în condițiile art. 75 C. p. p., cu alte mijloace de probă administrate, în vederea aflării adevărului judiciar. Ca atare, existența și cuantumul prejudiciului material nu poate fi reținut de instanță pe baza simplelor declarații ale părții vătămate și, în condițiile în care nu au fost temeinic probate, pretențiile sale materiale sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public pentru părțile vătămate minore în contradictoriu cu inculpatul I. V. instanța a reținut următoarele aspecte:

P. sentința penală nr. 2062 din data de 01.07.2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010, instanța a condamnat inculpatul I. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art . 178 C. pen., faptă în urma căreia părinții celor trei părți civile minore au decedat, părțile civile fiind lipsite de sprijinul moral și cel material al părinților pentru viitor.

În ceea ce privește temeiul de drept în raport de care sunt datorate despăgubirile solicitate de părțile civile acesta este reprezentat de dispozițiile art. 998-999 C. civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

P. a se acorda despăgubiri civile trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului, care trebuie să fie actual, cert și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă. În cauză s-a reținut vinovăția inculpatului, care, prin fapta sa a determinat producerea unui accident de circulație în condițiile prezentate mai sus, accident în urma căruia două persoane au decedat, în urma acestora rămânând trei copii minori care s-au constituit părți civile în cauză.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile minore, având în vedere specificul acestora, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea criteriilor de stabilire a acestora, instanței revenindu-i sarcina, în raport de ansamblu circumstanțelor de fapt, de a stabili o sumă globală care să compenseze partea civilă pentru consecințele suferite în urma acțiunii ilicite a inculpatului, fără ca acestea să poată fi considerate un pretium doloris (preț al durerii) și nici o sursă de îmbogățire fără justă cauză. Instanța apreciază că acordarea unor astfel de despăgubiri este justificată, raportat la gradul de rudenie în care s-au aflat victimele și părțile civile. Este dincolo de orice dubiu că, între copii și părinți există sentimente puternice de afecțiune. În plus se are în vedere și vârsta fragedă a părților civile, vârstă la care sprijinul moral și material din partea părinților este indispensabil, or dacă sprijinul material poate fi într-o oarecare măsură substituit prin prestații din partea bunicilor și a statului, sprijinul moral și afectiv pe care părinții îl acordă copiilor nu poate fi înlocuit. Mai mult decât atât, părinții au un rol esențial în creșterea și educarea copiilor, în formarea și pregătirea acestora iar acest rol nu poate fi realizat în condiții similare de către bunici. În aceste condiții, instanța apreciază că se impune acordarea unor despăgubiri, cu titlu de daune morale, către părțile civile minore, fără însă ca acestea să constituie o îmbogățire fără justă cauză ori o sancțiune exagerată pentru partea ce urmează a le achita. Instanța a avut în vedere faptul că în cauză, în latura penală, s-a reținut o culpă concurentă a victimei la producerea accidentului rutier soldat cu decesul său, o culpă concurentă ce nu exclude însă răspunderea penală a inculpatului, căruia i s-a reținut o culpă de 75% la producerea accidentului.

Cu privire la daunele materiale pe care le-au solicitat cele trei părți civile minore, instanța a constatat că săvârșirea infracțiunii a avut ca rezultat decesul părinților celor trei părți vătămate, acestea din urmă fiind lipsite pentru viitor de întreținerea materială prestată de aceștia.

Instanța urmează să se raporteze la veniturile pe care părinții părților vătămate minore le-ar fi realizat la momentul pronunțării hotărârii dacă ar fi fost în viață.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (carnet de muncă pe numele I. C.) rezultă cu certitudine faptul că tatăl minorilor a realizat venituri din muncă. În urma decesului acestuia cei trei copiii minori beneficiază de pensie de urmaș în cuantum de 1050 lei (pentru toți trei copiii), astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată în cauză (fila 14-15).

P. părțile civile nu au fost depuse la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte cu certitudine faptul că mama lor I. G.-P. realiza venituri din muncă sau din pensie ori alte prestații sociale.

Având în vedere aceste împrejurări, pentru a stabili valoarea întreținerii de care ar fi beneficiat părțile civile minore dacă mama lor ar fi fost în viață, instanța s-a raportat la salariul minim pe economie de la momentul pronunțării hotărârii. P. anul 2011 salariul minim pe economie a fost stabilit prin lege la 670 lei.

În următoarea etapă instanță s-a raportat la dispozițiile art. 94 din Codul familiei, care stabilesc cuantumul obligației de întreținere atunci când aceasta este datorată de părinte.

Potrivit art. 94 alin. (3) din Codul familiei, întreținerea datorată de un părinte se stabilește până la o jumătate din câștigul din muncă pentru trei sau mai mulți copii.

De asemenea instanța a ținut cont și de proporția culpei reținute în sarcina inculpatului, respectiv 75%, pentru a stabili cuantumul despăgubirilor periodice pe care urmează să le achite lunar inculpatul către cele trei părți vătămate minore.

Astfel, urmând raționamentul prezentat mai sus, instanța a obligat inculpatul la plata unor despăgubiri civile periodice în cuantum de 83, 75 lei către fiecare parte civilă minoră, cu începere de la data producerii accidentului și până la majoratul fiecăreia dintre cele trei părți civile, despăgubiri pe care inculpatul le va plăti lunar.

În ceea ce privește întreținerea prestată de tatăl celor trei părți vătămate minore, instanța a constatat că acestea beneficiază de pensie de urmaș în cuantum total de 1050 lei lunar. Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a apreciat că părțile civile minore beneficiază de pensie ca urmare a veniturilor realizate de tatăl lor cât timp a fost în viață, nefiind făcută dovada faptului că mama minorilor a realizat venituri anterior decesului. De asemenea, părțile civile minore nu au depus înscrisuri din care să rezulte că întreținerea de care ar fi beneficiat de la tatăl lor dacă acesta ar fi fost în viață ar fi avut un cuantum superior celei de care beneficiază în prezent, astfel încât nu se poate suplimenta cuantumul despăgubirilor cu diferența între suma prestată de tatăl minorilor dacă ar fi fost în viață și pensia de urmaș de care beneficiază în prezent.

Cu privire la acțiunile civile formulate de S. C. de Urgențe „Sf. I.” (f.98), S. C. de Urgență „prof. Dr. N. O.” Iași (f. 103, 125)) S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași (f. 104), S. de Ambulanță Județean Iași (f. 116) instanța a reținut că, potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. P. litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.

Având în vedere faptul că a fost probată vinovăția inculpatului I. V. în ceea ce privește producerea accidentului de circulație din care au rezultat mai multe victime care au beneficiat de îngrijiri medicale din partea părților civile, precum și faptul că au fost dovedite cu documente justificative cheltuielile efectuate, instanța a admis cererea părților civile mai sus-menționate și a obligat inculpatul proporțional cu procentul de culpă stabilit la acoperirea cheltuielilor efectuate de unitățile medicale.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de către părțile civile, respectiv, onorariul apărătorului ales al părților civile, instanța a admis în parte această cerere, urmând a cenzura cheltuielile efectuate cu acest titlu de către părțile civile, constatând – așa cum s-a arătat anterior – că acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penale de I. R. și I. M., precum și de cele trei părți civile minore au fost respinse, iar acțiunile civile exercitate – din oficiu - în cadrul procesului penal, pentru părțile civile minore, au fost admise în parte.

Hotărârea primei instanțe a fost recurată de inculpatul I. V. și de asiguratorul S.C E. R. A. R. SA.

P. recursul declarat, inculpatul I. V. a susținut că în momentul producerii accidentului purta o vestă regulamentară reflectorizantă pentru timp de noapte și zi, împrejurare ce nu a fost reținută de instanță și că victima ar fi avut timp să observe vesta de semnalizare dacă ar fi respectat normele de circulație rutieră.

A invocat recurentul că starea precară a sănătății sale – diagnosticat cu neoplasm bronhopulmonar stâng, încadrat în gradul III de invaliditate – ce presupune efectuarea unor tratamente costisitoare și situația materială dezastruoasă îl pun în imposibilitatea de a plăti despăgubirile civile la care a fost obligat.

Asiguratorul S.C E. R. A. R. SA a invocat excepția tardivității recursului formulat de inculpat, susținând că termenul de declarare a recursului curgea de la data pronunțării – 03 noiembrie 2011, iar inculpatul a promovat recurs la 23 decembrie 2011, depășind cele 10 zile stabilite în mod imperativ de dispozițiile art. 385 ind.3 alin 1 și 2 Cod procedură penală raportat la art. 363 Cod procedură penală.

Pe fondul cauzei, a solicitat a se constata ca lipsit de interes recursul pe care l-a promovat, fără să fi cunoscut soluția pronunțată de instanța de fond.

Examinând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma excepției de tardivitate invocată de asiguratorul recurent, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 3 alin. 1 și 2 Cod procedură penală raportat la art. 363 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare.

În speță, inculpatul I. V. a lipsit la data de 18 octombrie 2011, când au avut loc dezbaterile judiciare în fața primei instanțe, precum și la pronunțare, astfel că termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului curgea de la comunicarea copiei de pe dispozitivul instanței.

Copia de pe dispozitivul sentinței i-a fost comunicată la data de 21 decembrie 2011, inculpatului, ce a promovat recurs la 23 decembrie 2011, înlăuntrul termenului de 10 zile impus de lege.

În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că este promovat în termen recursul inculpatului I. V., fiind nefondată excepția de tardivitate invocată de asiguratorul S.C E. R. A. R. SA.

Pe fondul cauzei, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului în raport de recursurile promovate de inculpat și de asigurator, Curtea constată ca nefondate recursurile de față.

Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea constată că prima instanță, prin sentința penală nr. 2062 din 01 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 a soluționat acțiunea penală și a dispus disjungerea acțiunilor civile formulate în cadrul procesului penal și judecarea separată a acestora având în vedere faptul că, pentru soluționarea acestora, a fost necesară administrarea de probatorii.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată de Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 2956 din 03 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._, hotărâre ce constituie obiectul recursurilor promovate de inculpat și asigurator și supuse analizei de față.

P. urmare, criticile invocate de inculpatul I. V. ce vizează mecanismul de producere a accidentului de circulație, proporția culpelor și antrenarea răspunderii sale penale nu pot fi analizate în acest cadru procesual, ele puteau fi invocate cu ocazia soluționării acțiunii penale de către prima instanță, ce a judecat latura penală a cauzei prin hotărârea anterioară. Sentința penală nr. 2062 din 01 iulie 2011 conform celor expuse mai sus ori ulterior prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, instanța de recurs va analiza doar susținerile inculpatului recurent cu privire la modul de soluționare a acțiunilor civile promovate în cadrul procesului penal.

Astfel, prin hotărârea recurată, prima instanță a reținut că moștenitorii celor două victime – numiții I. S. E., I. S. și I. I. – copiii minori ai victimelor – prin reprezentanții lor legali, Irima R. și I. M., precum și numiții I. R. și I. M., în calitate de părinți ai victimei I. C. s-au constituit părți civile, solicitând obligarea Fondului de Protecție a V. S., la plata sumelor de câte 50.000 lei, daune materiale și câte 500.000 lei, daune morale pentru părțile civile I. R. și I. M. și câte 700 lei, lunar, cu titlu de prestație periodică și câte 500.000 lei, daune morale, pentru cele trei părți civile minore.

În soluționarea laturii civile a cauzei, cu privire la plata despăgubirilor civile, prima instanță a stabilit corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1/2008 privind exercitarea împotriva Fondului de Protecție a V. S. a drepturilor persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în cazul în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă, întrucât inculpatul I. V. conducea un vehicul cu tracțiune animală ce nu se încadrează în categoria vehiculelor definite în mod expres prin art. 1¹ pct. 2 din Legea nr. 136/1995.

În aceste condiții, nu poate fi stabilită obligația de plată a despăgubirilor civile în sarcina Fondului de Protecție a V. S., fiind respinsă în mod corect acțiunea civilă exercitată în contradictoriu cu acesta.

Sub aspectul stabilirii obligației de plată a despăgubirilor civile solicitate în cauză, prima instanță a făcut o analiză pertinentă a dispozițiilor Legii nr. 136/1995 statuând în mod corespunzător asupra lipsei calității de asigurator de răspundere civilă a S.C E. ROMANIA A. R. SA, în prezenta cauză, determinată de faptul că acțiunea penală nu a fost exercitată împotriva victimei I. C., persoana căreia i s-a reținut o culpă de 25% în producerea accidentului și avea contract de asigurare încheiat cu S.C E. ROMANIA A. R. SA, însă, a decedat în urma accidentului.

P. urmare, nefiind antrenată răspunderea asiguratorului pentru plata despăgubirilor civile recursul promovat de acesta este lipsit de fundament.

În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că în mod judicios și temeinic motivat, instanța de fond a stabilit obligația de plată a despăgubirilor civile acordate în cauză în sarcina inculpatului I. V., dând eficiență dispozițiilor art. 998 -999 cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Cuantumul prestației periodice la plata căreia a fost obligat inculpatul în favoarea celor trei minori a fost corect stabilit prin raportare la nivelul salariului minim pe economie pentru anul 2011, având în vedere lipsa unor elemente probatorii care să dovedească existența unor venituri pe care le-ar fi realizat mama copiilor anterior producerii accidentului, suma stabilită fiind diminuată corespunzător culpei victimei I. C. în procent de 25%.

În mod just prima instanță nu a putut proceda la acordarea unei despăgubiri periodice constând în diferența dintre veniturile realizate de tatăl minorilor și pensia de urmaș de care beneficiază aceștia în prezent, nefiind probată în cauză, existența unei astfel de diferențe.

În ce privește prejudiciul moral produs celor trei părți civile minore, Curtea constată că pentru cuantificarea acestui tip de prejudiciu, judecătorul este singurul care, în raport de consecințele suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze suferința primită de pierderea celui drag.

Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.

Astfel, este de reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația părților civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin dispariția ambilor părinți, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Este de necontestat faptul că, prin dispariția părinților, au fost adânc schimbate condițiile morale și sociale de viață a familiei. Dar, suferința psihică, în cazul dispariției unei persoane, este practic necuantificabilă. P. acordarea sumelor de bani cu acest titlu se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag, prin lezarea sentimentelor de dragoste și de afecțiune profundă și nicidecum refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast. Nimic nu va produce acest rezultat și din aceste considerente cuantificarea, prin apreciere, de către instanță, a daunelor morale trebuie să aibă loc în funcție de criteriile mai sus menționate.

Sunt evidente consecințele negative suferite de cei trei minori, în plan psihic dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a fiecăruia dintre aceștia cu părinții, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ viața părților civile, comparativ cu situația anterioară pierderii suferite prin fapta ilicită a inculpatului.

Față de cele arătate, în mod just instanța de fond a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta de ucidere din culpă, suma de câte 75.000 lei acordată minorilor cu titlu de daune morale, este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

Nu pot fi primite criticile inculpatului sub aspectul reaprecierii cuantumului daunelor acordate de instanță motivat de împrejurarea că este pensionat pe caz de boală, fiind lipsit de resurse materiale.

Susținerile inculpatului privind imposibilitatea achitării sumelor stabilite exced cadrului legal stabilit de dispozițiile art. 1084 și art. 1086 din Codul civil care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului.

Doctrina și jurisprudența au statuat faptul că, la stabilirea întinderii despăgubirilor nu se iau în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului și nici starea materială a victimei.

Urmare culpei inculpatului a fost curmată viața ambilor părinți ai celor trei minori, ce nu se mai pot bucura de prezența acestora în preajma lor, de grija și căldura părintească, de sprijinul material și moral.

Privarea de aceste sentimente, trăiri, conduce în mod indubitabil la ideea că părțile civile sunt îndreptățite a primi un echivalent al daunelor morale încercate într-un cuantum, corect estimat de prima instanță, cu luarea în considerare a procentului de culpă reținut în sarcina inculpatului.

Instanța de fond a stabilit în mod corect că în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului I. V., acesta urmează a fi obligat proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina sa și la plata cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale și transportul victimelor, prin admiterea acțiunilor civile promovate în cadrul procesului penal de unitățile spitalicești și S. de Ambulanță.

P. considerentele expuse anterior, Curtea reține ca neîntemeiate criticile invocate de recurenți, astfel că legalitatea și temeinicia sentinței recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatul I. V. și asiguratorul S.C E. R. A. R. Sa împotriva sentinței penale nr. 2956 din 03 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În ce privește cererea formulată de părțile civile intimate I. S. E., I. S., I. I., I. R. și I. M., privind obligarea recurentului asigurator la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei, conform chitanței nr. 74 din 03 august 2012, depusă la dosar, instanța o apreciază ca întemeiată în parte, în raport de modul de soluționare a acțiunilor civile promovate în cadrul procesului penal. În cauză a fost admisă, în parte, doar acțiunea civilă exercitată din oficiu pentru părțile civile minore, astfel că urmează a fi obligat asiguratorul recurent, aflat în culpă procesuală la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru cele trei părți civile intimate I. S. E., I. S. și I. I..

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul I. V. și de asiguratorul . – R. SA împotriva sentinței penale nr. 2956 din data de 03 noiembrie 2011 a Judecătoriei Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu sumă avansată din fondurile M.J și pe asiguratorul recurent să plătească 100 lei cu același titlu.

Admite în parte cererea părților civile intimate I. S. E., I. S., I. I., prin reprezentanți legali I. R. și I. M., privind obligarea recurentului asigurator la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei și în consecință:

Obligă recurentul asigurator să plătească celor trei părți civile intimate câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

D. DumitrescuOtilia SusanuMaria C.

Grefier,

V. M.

Red. D.D

Tehnored. V.M – 2 exemplare

28 februarie 2012

Judecătoria Iași – A. C.

← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 633/2012. Curtea de Apel IAŞI →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 219/2012. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 219/2012. Curtea de Apel IAŞI