Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 665/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 665/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 665/2012
Ședința publică de la 01 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. O. M.
Judecător T. J.
Judecător I. E. C.
Grefier E. M. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale, având ca obiect „vătămarea coporală gravă (art.182 Cod penal)”, declarate de inculpatul B. A. și partea civilă Z. I. B. împotriva sentinței penale nr. 91 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 17.05.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă a prezentei decizii, când, din lipsă de timp pentru deliberări, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25.05.2012 și apoi pentru azi, 01.06.2012, când,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 91 din 20 februarie 2012 a Judecătoriei B. s-au hotărât următoarele:
„Condamna pe inculpatul B. A., fiul lui I. si C. D., nascut 04.10.1990, in mun. Targu B., jud. Galati, domiciliat in .. Vinderei, jud. V., fara antecedente penale, cetatean roman, CNP –_, la pedeapsa de:
- 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art.74 lit. a, art.76 Cod penal impotriva partii vatamate Z. B..
In temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit. a – teza.II, b, Cod penal pe durata executarii pedepsei.
In temeiul art.81 Cod penal, suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate inculpatului si pune in vedere acestuia dispozitiile art.83 Cod penal.
In temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, suspenda pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a – teza.II, b pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Termen de incercare 3 ani si 6 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
Admite in parte actiunea civila formulata de partea civila Z. B. si obliga pe inculpatul B. A., sa plateasca partii civile, suma de 3.000 lei, cu titlu de daune materiale, si suma de 40.000 lei, cu titlu de daune morale.
Obliga pe inculpatul B. A., sa plateasca: partii civile S. de Urgenta - E. B. - Barlad, suma de 1866, 21 lei cu titlu de daune materiale, partii civile S. C. de Urgenta – prof. N. O. – Iasi, suma de 8074,93 lei cu titlu de daune materiale, partii civile S. clinic de recuperare Iasi, suma de 1951 lei cu titlu de daune materiale, partii civile S. clinic de recuperare – Eforie Nord, suma de 2200 lei cu titlu de daune materiale, Serviciului de ambulanta V., suma de 1233 lei, cu titlu de daune materiale.
In temeiul art.193 Cod procedura penala obliga pe inculpatul B. A. sa plateasca partii vatamate Z. Bratoiu, suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In temeiul art.191 alin. 1 Cod procedura penala, obliga pe inculpatul B. A. sa plateasca 1650 lei cheltuieli judiciare catre stat."
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
„Inculpatul B. A. si partea vătămată Z. B. locuiesc in ., la o distanță de două case unul de celălalt.
În după amiaza zilei de 04.10.2008, martorul B. C., vecin cu partea vătămată, in timp ce se afla in curtea locuinței sale, a observat cum unul din câinii aparținând părții vătămate Z. B. fugărea păsările aparținând familiei inculpatului B. A., moment in care s-a deplasat la familia acestuia pentru a-i anunta, vorbind cu mama inculpatului B. A..
Mama inculpatului - B. C., l-a anunțat la rândul său pe fiul sau - inculpatul B. A. si împreună, cei doi s-au deplasat la locul indicat de către martorul Broștiuc C..
Pe drum, martora B. C. a rămas in drumul public, in timp ce inculpatul B. A. și-a continuat deplasarea, a trecut prin dreptul locuinței aparținând martorului Broștiuc C., a ocolit terenul aparținând părții vătămate si a ajuns la pârâu, pe care l-a traversat, în căutarea păsărilor, deplasându-se pe lângă gardul ce împrejmuia proprietatea părții vătămate Z. Brătoi.
În acel moment, partea vătămată i-a reproșat inculpatului B. A. faptul că se află pe terenul său, solicitându-i să-l părăsească, intre cei doi avand loc cateva schimburi de replici.
Ulterior, partea vătămată s-a deplasat la o anexa gospodărească situată in imediata apropiere a pârâului, împrejurare in care inculpatul B. A. a ridicat de la sol un băț de lemn si i-a aplicat părții vătămate Z. Brătoi o lovitură in zona stângă a capului, partea vătămată Z. B. s-a dezechilibrat si a căzut in pârâu, iar inculpatul a părăsit in fugă, locul comiterii faptei, abandonând victima.
In urma loviturii primite, partea vătămată Z. B. si-a pierdut cunoștința pentru scurt timp, iar in momentul in care si-a revenit, s-a deplasat la domiciliu.
A doua zi, starea de sănătate a părții vătămate s-a înrăutățit, aceasta fiind transportată, cu ambulanta, la S. de Urgență B., iar apoi, la data de 08.10.2010 a fost transportata la S. C. de Urgență ,,Porf. Dr.N.O.,, Iasi, unde a fost operat.
La data de 24.10.2008 partea vătămată a fost externată de la această unitate spitalicească, fiind transporta si internat la S. de Urgență B. până in data de 30.10.2008.
Ulterior externarii, partea vătămată Z. B. a mai fost internata, pentru refacere si tratament medical la S. clinic de recuperare Iasi si S. clinic de recuperare – Eforie Nord.
In cauza s-a efectuat initial un prim raport de expertiză medico legală - nr.78/E/26.02.2009 intocmit de S. medico legal județean V. din concluziile caruia se retine faptul că;
- traumatismul cauzat numitului Z. Brători a fost produs prin lovire cu un corp dur
- se exclude in totalitate producerea leziunilor prin lovire directă cu un băț aruncat de la distanță
- pentru vindecare este necesar un număr de 68-70 de zile de ingrijiri medicale;
- a fost pusă in pericol viața partii vătămate Z. B.
- partea vătămată Z. B. a rămas cu infirmitate permanentă prin deficit osos cranian,,
Potrivit concluziilor Raportului de nouă expertiză medico-legală nr._/E/20.08.2010 efectuat de Institutul de medicina legala Iași se reține faptul că:
- partea vătămată Z. B. a prezentat in luna octombrie 2008 un traumatism cranio-cerebral obiectivat prin fractură cominutivă cu înfundare temporo parietal stâna iradiată la stâncă, contuzie cerebrală, hematom – dilacerare subjacentă cu edem perilezionar, pentru care s-a intervenit chirurgical;
- Topografia si morfologia leziunilor cranio-cerebrale prezentate de către vătămat pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu obiect contondent cu suprafață mic.;
- partea vătămată Z. B. prezintă lipsă de substanță osoasă după eschilectomie, hemipareză drepată spastică cu afazie predominant expresivă, psihodrom organic cerebral.
- Starea actuală a partii vătămate Z. B. constituie infirmitate fizică permanentă si-i conferă o deficiență funcțională globală accentuată prin tulburări în realizarea mersului, tulburări de vorbire cu incapacitate adaptivă de 70%.
Comisia Superioară de medicină Legală din cadrul Institutului de M. legală M. Minovici a emis Avizul nr. E1/_ /2010 din data de 28.01.2011 prin care a fost avizat Raportul de expertiză medico legală întocmit de către IML Iași - ale cărui concluzii au fost expuse mai sus - și s-a apreciat că tipul, morfologia și topografia leziunilor prezentate de către vătămat pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu un corp dur .
Partea vătămată Z. B. s-a constituit parte civila impotriva inculpatului cu suma de 50.000 lei daune morale si suma de 10 lei daune materiale - reprezentand contravaloarea cheltuielilor medicale pentru refacere - transport, medicamente, etc.
Partea vatamata S. de Urgenta - E. B. - Barlad s-a constituit parte civila impotriva inculpatului B. A. cu suma de 1866, 21 lei, contravaloarea asistentei medicale acordate partii vatamate Z. B., in urma incidentului din data de 04.10.2008.
Partea vatamata S. C. de Urgenta – prof. N. O. – Iasi s-a constituit parte civila impotriva inculpatului B. A. cu suma de 8074,93 lei, contravaloarea asistentei medicale acordate partii vatamate Z. B., in urma incidentului din data de 04.10.2008.
Partea vatamata S. clinic de recuperare Iasi, s-a constituit parte civila impotriva inculpatului B. A. cu suma de 1951 lei, contravaloarea asistentei medicale acordate partii vatamate, in urma incidentului din data de 04.10.2008.
Partea vatamata S. clinic de recuperare – Eforie Nord s-a constituit parte civila impotriva inculpatului B. A. cu suma de 2200 lei contravaloarea asistentei medicale acordate partii vatamate, in urma incidentului din data de 04.10.2008.
Partea vatamata Serviciului de ambulanta V. s-a constituit parte civila impotriva inculpatului B. A. cu suma de 1233 lei, contravaloarea asistentei medicale si a deplasarii partii vatamate la spital, in urma incidentului din data de 04.10.2008.
Situatia de fapt prezentata mai sus a fost retinuta de instanta ,asa cum ea rezulta din declaratiile partii vatamate Z. B., proces-verbal de cercetare la fata locului, planse foto, proces verbal de reconstituire, actele medicale, Raportul de nouă expertiză medico-legală nr._/E/20.08.2010 efectuat de Institutul de medicina legala Iași, Avizul nr. E1/_ /2010 din data de 28.01.2011 a Institutului de M. legală M. Minovici, declaratiile martorilor coroborate cu declaratiile inculpatului.
Potrivit art. 182 alin. 1 Cod penal - Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Potrivit art. 182 alin. 2 Cod penal - Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.
F. de situatia de fapt retinuta mai sus si textul de lege aratat,instanta apreciaza ca a fost dovedita savarsirea de catre inculpat, cu vinovatie, a infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin.2 Cod penal si va aplica inculpatului o pedeapsa cu inchisoarea, sub minimul special, la individualizare instanta urmand a avea in vedere: gradul de pericol social al faptei savarsite, lipsa antecedentelor penale, persoana si conduita faptuitorului.
In temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, va interzice inculpatului, drepturile prevazute de art.64 lit. a – teza.II, b, Cod penal pe durata executarii pedepsei.
Potrivit art. 81 alin. 1 Cod penal – instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
- pedeapsa aplicata este inchisoare de cel mult 3 ani sau amenda.
- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prev. in art. 38 Cod penal.
- se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins fara executarea acesteia.
Constatand ca inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni si apreciind ca scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins fara executarea acesteia, instanta va suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate inculpatului si-i va pune in vedere disp. art. 83 Cod penal, stabilindui un termen de incercare.
In temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, va suspenda pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a – teza.II, b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului
In urma incidentului partea vătămată Z. B. a necesitat, pentru o lunga perioada de timp, administrarea unui tratament medicamentos, care a presupus din partea vatamatului cumpararea periodica de medicamente si efectuarea de analize medicale, consultatii si examinari medicale, pentru care, potrivit inscrisurilor depuse la dosar a cheltuit suma de 3000 lei, motiv pentru care instanta va admite, in parte pretentiile civile – daune materiale formulate de vatamat, si va obliga pe inculpat la contravaloarea acestui prejudiciu.
In ceea ce priveste pretentiile civile – daune morale – instanta, avand in vedere, atat suferinta de ordin fizic, psihic si moral pe care partea vătămată Z. B. a suferit-o in timpul incidentului, cat faptul ca partea vatamata a ramas cu o infirmitate permanenta, care presupune, pentru tot restul vietii, o suferinta permanenta atat de ordin fizic cat si psihic, instanta va admite, in parte, pretentiile civile - daune morale - formulate de vatamat, urmand a obliga pe inculpat la pla ta contravalorii prejudiciului astfel cauzat.
Constatand ca intre prejudiciul cauzat partilor vatamate S. de Urgenta - E. B. - Barlad, S. C. de Urgenta – prof. N. O. – Iasi, S. clinic de recuperare Iasi, S. clinic de recuperare – Eforie Nord, Serviciului de ambulanta V., si fapta retinuta in sarcina inculpatului B. A., exista legatura de cauzalitate, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, instanta va admite actiunile civile formulate de acestea.
In temeiul art.193 alin. 1 Cod procedura penala, va obliga pe inculpatul B. A. sa plateasca cheltuielile de judecata efectuate in prezenta cauza de partea vătămată Z. B.
In temeiul art.191 Cod procedura penala, va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in prezenta cauza."
Împotriva sentinței penale de față au declarat recurs inculpatul B. A. și partea civilă Z. I. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul inculpatului B. A. se critică sentința penală sub aspectul laturii penale și a laturii civile.
Sentința penală nu cuprinde motivele pe care judecătorul le-a avut în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului recurent și la aplicarea pedepsei.
Solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c și d C. proc. penală. Lipsește legătura de cauzalitate între leziunea produsă părții vătămate și presupusa lovitură directă aplicată de inculpatul recurent.
Lipsa unor probe directe nu fac decât să întărească convingerea că inculpatul nu a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Declarațiile martorilor audiați în favoarea părții vătămate și înscrisurile și expertizele medico-legale se contrazic cu privire la circumstanțele care au provocat lovirea părții vătămate.
Soția părții vătămate, Z. Sevastia, declară că a aflat la o lună de zile de la partea vătămată că inculpatul a lovit-o și în aceeași declarație arată că știa cine este agresorul. Cu ocazia internării în spital la data de 5 octombrie 2008 au arătat că partea vătămată a suferit un accident.
Martorul M. T. arată că la două zile s-a întâlnit cu soția părții vătămate și de la aceasta a aflat că partea vătămată ar fi alunecat și ar fi căzut de pe o punte.
Declarațiile contradictorii ale martorilor și ale părții vătămate dovedesc că partea vătămată a suferit un accident nefericit și datorită conflictului existent între cele două familii a încercat să dea vina pe inculpat.
Nu există martori care să fi văzut desfășurarea infracțiunii în afara de declarația unui martor care a văzut pe partea vătămată îndreptându-se spre inculpat. Susținerea inculpatului că a aruncat cu un par de lemn către câini și este posibil să-l fi lovit nu este susținută de niciun alt mijloc de probă.
Sub aspectul laturii civile, daunele morale nu sunt dovedite și sunt în cuantum prea mare, iar daunele materiale sunt prea mari, fiind depuse la dosar dovezi care nu au legătură cu traumatismul cranio-cerebral suferit solicitând să fie înlăturate aceste cheltuieli.
Partea civilă recurentă Z. B. nu a motivat recursul și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l motiva oral și susține.
Recursul inculpatului este parțial fondat în latura civilă.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, a examinat și apreciat toate probele administrate în cauză în cursul procesului penal, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Fapta inculpatului B. A., care în ziua de 4 octombrie 2008, a lovit-o pe partea vătămată prin aruncarea unui corp contondent în zona capului, faptă ce i-a provocat un traumatism cranio-cerebral cu fractură temporo parietală stângă, edem perilezionar cu edem marcat, hipertensiune intracraniană decompensare-operată, traumatism care a pus în primejdie viața părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 68-70 zile îngrijiri medicale și infirmitate fizică permanentă prin deficit osos, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite în cauză prin declarațiile părții vătămate Z. B., proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, proces-verbal de reconstituire, raportul de nouă expertiză medico-legală nr._/E/20 august 2010, Avizul nr. E1/_/2010 din 28 ianuarie 2011 a Institutului de M. Legală „M. Minovici”, declarațiile martorilor Z. Sevastița, C. A., B. C. D., B. C., Z. A., coroborate cu declarațiile inculpatului B. A..
Soția părții vătămate Z. Sevastița a declarat la urmărire penală și la instanță, examinând declarația în integralitatea ei și nu disparat și secvențial, că soțul ei s-a întors în curte după ce a lipsit 30 de minuta, fără pălărie pe cap cu haine ude pe partea dreaptă și pline de nisip, ținându-se de cap și întrebându-l cine l-a lovit, acesta i-a spus că fiul cel mare a lui B. I., dându-și seama că este B. A.. Ea nu a relatat fiilor săi la momentul respectiv cine l-a lovit de teama ca aceștia să nu meargă la familia inculpatului și să se agraveze scandalul (fila 109-112 dos. urm. penală) spunându-le că a căzut. Când au venit fii în vizită, partea vătămată nu mai putea vorbi.
Declarația de la internarea părții vătămate în spital că acesta s-ar fi accidentat, a căzut se explică prin aceea că fiul părții vătămate și-a însoțit tatăl la spital a doua zi dimineața când au sunat salvarea, acesta declarând cum fusese informat de mama sa.
Aceste situații de fapt sunt confirmate prin declarațiile martorei Z. Sevastița și ale martorei Z. A. și nu există contradicții între probe, declarația de la spital fiind astfel explicată.
Prin raportul de expertiză medico-legală și avizul Comisiei superioare de medicină legală se confirmă leziunile cranio-cerebrale suferite de partea vătămată care au fost produse prin lovire activă cu obiect contondent cu suprafața unică, în condițiile precizate pe cale de anchetă și în urma analizării actelor medico-legale întocmite în cauză, comisia superioară a avizat raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Iași și s-a apreciat că tipul, morfologia și topografia leziunilor prezentate de partea vătămată pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp dur.
Martorii audiați în cauză au relatat împrejurările în care inculpatul a comis infracțiunea, împrejurări reținute în cauză, plasându-l pe inculpat și partea vătămată la locul săvârșirii, relevând scopul prezenței acolo și realitatea acestui fapt, declarații care se coroborează între ele, precum și cu declarația de recunoaștere parțială a inculpatului cât și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală avizat care atestă consecințele produse și modul de producere al lor, fiind puțin probabilă producerea leziunilor prin cădere.
Toate probele coroborate dovedesc împrejurările și mijloacele de săvârșire a faptei, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, consecințele produse părții vătămate. Nu sunt incidente în cauză temeiurile de achitare invocate prev. de art. 10 lit. c și d.
Încadrarea juridică dată faptei este legală. Nu există dubiu care să îi profite inculpatului, nicio probă a cauzei nu dovedește că leziunile au putut fi cauzate prin cădere într-un alt context de fapt care nici nu ar fi avut timp să se producă, având în vedere că în acea după amiază starea de sănătate a părții vătămate s-a agravat iar a doua zi a fost transportată la spital și raportat și la probabilitatea redusă constată de medicina-legală referitoare la producerea leziunilor traumatice prin cădere în absența leziunilor de violență epicraniene și faciale și absența leziunilor cerebrale de contra lovitură.
În latura civilă critica formulată de inculpat este temeinică relativ la cuantumul daunelor materiale, sens în care hotărârea va fi reformată.
Partea vătămată Z. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale (încheierea de ședință din 13 octombrie 2011), daunele materiale constând în cheltuieli cu tratament medical prescris ca urmare a leziunilor suferite, cheltuieli de transport la spitale, medicamente, analize și consultații și examinări medicale.
Pentru dovedirea despăgubirilor materiale partea vătămată a depus la dosarul fondului cauzei înscrisuri, bilete de transport, rețete medicale, fișe de internare și consult medical a căror valoare fiind recalculată se constată că este de 2500 lei daune materiale în loc de 3000 lei. Sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale recursul este fondat. Înscrisurile depuse, bonurile de plată a medicamentelor, rețetele depuse, corespund atât perioadei de tratament ulterioară comiterii faptei dar și prescripțiilor medicale care se referă exclusiv la traumatismul suferit de partea vătămată ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat.
Despăgubirile morale acordate în sumă de 40.000 lei sunt expresia prejudiciului moral suportat de partea civilă prin suferința cauzată de leziunile traumatice produse prin fapta inculpatului precum și suferința psihică rezultând din infirmitatea permanentă constată ca rezultat direct al activității infracționale a inculpatului și sunt proporționale cu prejudiciul suferit de natură atenueze suferința psihică și fizică a părții vătămate, produsă prin infracțiunea comisă de inculpat.
Legătura de cauzalitate este directă între fapta inculpatului și prejudiciul comis, fiind dovedită în cauză.
Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ce îl privește pe inculpat, condiție prevăzută de art. 998, 999 C.proc. civilă, sub aspectul existenței prejudiciului, săvârșirea faptei ilicite care în speță îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției inculpatului, toate fiind dovedite în cauză.
Excepția invocată din oficiu a incidenței cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 C. proc. penală în ce privește latura civilă a cauzei în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu este aplicabil în cauză. Examinând hotărârea atacată se constată că hotărârea în ce privește soluția dată cauzei este motivată. Critica care ar putea fi reținută este că nu este suficient motivată prin examinarea condițiilor răspunderii civile delictuale și aplicării în drept a legii relevante, dar motivarea insuficientă nu echivalează cu nemotivarea și este completată în prezenta cale de atac.
Recursul părții civile nu este motivat și fiind examinat din oficiu în baza efectului devolutiv al recursului nu se constată motiv de nelegalitate sau netemeinicie care să opereze în favoarea părții civile recurente. Temeinicia cuantumului daunelor materiale acordate părții vătămate a fost examinată în recursul inculpatului.
Despăgubirile morale au fost stabilite într-un cuantum proporțional și în limitele solicitate în funcție de criteriile de evaluare a suferințelor fizice și psihice ale părții vătămate, determinate de vătămarea produsă, intensitatea și gravitatea vătămării, durata îngrijirilor medicale pentru recuperarea sănătății. Despăgubirile corespunzătoare prejudiciului moral nu constituie măsura acestui prejudiciu ci posibilitatea de a-l atenua, despăgubirea acordată părții vătămate în sumă de 40.000 lei constituind o justă și proporțională reparație a prejudiciului moral suferit, existând un echilibru între despăgubirea acordată și prejudiciul efectiv suferit, adecvarea reparației pecuniare având rol de satisfacție prin stabilirea unei sume care este suficientă pentru a exprima valoarea suferințelor fizice.
Pentru considerentele expuse, conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. pr. pen. va admite recursul declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 91 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o va casa în parte, în latură civilă.
Va reduce de la 3000 lei la 2500 lei daune materiale acordate părții civile Z. I. B..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Z. I. B. împotriva aceleiași sentințe.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 91 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o casează în parte, în latură civilă.
Rejudecând:
Reduce de la 3000 lei la 2500 lei daune materiale acordate părții civile Z. I. B..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Z. I. B. împotriva sentinței penale nr. 91 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad.
Obligă pe partea civilă recurentă să plătească statului 100 lei, cheltuieli judiciare.
Cheltuielile avansate de stat în cauză în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.06.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. M. J. T. C. I. E.
A. G.
Cu opinie separată în sensul admiterii
recursurilor și trimiterea spre rejudecarea
laturii civile Grefier
D. E. M.
Red. J.T.
Tehnored. A.C.
2 ex/07.07.2012
Judecătoria B.:Jud. B. N.
Opinie separată,
Hotărârea atacată este criticabilă, în latură civilă, sub aspectul cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 Cod procedură penală, invocat din oficiu, referitor la împrejurarea că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de obligarea a inculpatului B. A. la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă Z. B..
Potrivit dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., expunerea unei hotărâri judecătorești trebuie să cuprindă, printre altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât si a celor care au fost înlăturate, precum si analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția data în cauza, arătarea temeiurilor de drept care justifica soluțiile date în cauza.
Motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie reală și completă, în sensul că instanța are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, de natură să convingă despre legalitatea și justețea soluției adoptate.
Or, în speță, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, hotărârea primei instanțe nu conține nicio precizare cu privire la constituirea părții vătămate ca parte civilă și nicio analiză a probelor care au fost administrate pentru dovedirea prejudiciului material provocat părții civile Z. B. prin fapta ilicită a inculpatului. Prima instanța s-a rezumat la a arăta că „în urma incidentului partea vătămată Z. B. a necesitat, pentru o lunga perioada de timp, administrarea unui tratament medicamentos, care a presupus din partea vătămatului cumpărarea periodica de medicamente si efectuarea de analize medicale, consultații si examinări medicale, pentru care, potrivit înscrisurilor depuse la dosar a cheltuit suma de 3000 lei, motiv pentru care instanța va admite, in parte pretențiile civile – daune materiale formulate de vătămat, si va obliga pe inculpat la contravaloarea acestui prejudiciu”. În motivarea sentinței nu au fost arătate argumentele pentru care pretențiile materiale formulate de partea civilă nu au fost admise în totalitate.
Procedând astfel, prima instanța a pronunțat o hotărâre care, în latură civilă, nu se bazează pe o motivare rațională, motiv pentru care este imposibilă verificarea legalității si temeiniciei ei de instanța de control judiciar.
Argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească reflectare în hotărâre, pentru ca justițiabilii să fie convinși că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate, dar și pentru a le permite sa aprecieze șansele de reușita ale unui recurs. Prin felul în care a motivate hotărârea, prima instanța nu a respectat aceasta garanție a dreptului la un proces echitabil.
Curtea reține că examinarea sumară și la modul general a cererii privind acordarea daunelor materiale echivalează în realitate cu o nemotivare.
Hotărârea primei instanțe este nelegală în latură civilă, deoarece nu este motivată, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 356 Cod procedură penală, precum și principiul stabilit prin art. 6 paragraf 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art._ pct. 2 lit. c Cod procedură penală, recursurile declarate în cauză ar fi trebuit admise, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea laturii civile.
Judecător,
O. M. A. G.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
