Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 41/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 41/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 41/2012
Ședința publică de la 21 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A. D.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul P. I. B. împotriva sentinței penale nr. 517/15.11.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ ,având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2) .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant P. I. B. asistat de av. B. Tony, apărător ales .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care ;
Av. B. Tony arată că inculpatul nu a intrat în posesia actelor de care a făcut vorbire la termenul anterior și solicită fie acordarea unui nou termen pentru a depune a înscrisurile fie audierea unui martor în circumstanțiere, martor care se numește R. D. A. și care este prezent la acest termen de judecată .
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune la proba cu martorul în circumstanțiere .
Instanța admite proba solicitată de inculpat și dispune audierea martorului R. D. A., declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei .
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat .
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri .
Av. B. Tony solicită admiterea apelului declarat de inculpatul P. I. B. împotriva sentinței penale nr. 517/15.11.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, care vizează modalitatea de executare a pedepsei. Instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală, dar nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele personale, deși au fost depuse acte în circumstanțiere .
Solicită admiterea apelului, reindividuliazarea modalități de executare a pedepsei în sensul aplicări disp. art. 81 Cod penal în loc de art. 86 Cod penal, pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea de a merge la muncă în străinătate.
Reprezentantul Ministerului public pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpatul P. I. B., hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică . Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiuni de „trafic de droguri”, iar pedeapsa aplicată este destul de blândă, având în vedere că acesta a cultivat în vederea comercializării canabis, că era principalul depozitar, la domiciliul acestuia fiind găsite 150 gr. canabis. Conduita bună a inculpatului, dovediră prin depunerea unei caracterizări și lipsa antecedentelor penale nu constituie circumstanțe atenuante care să conducă la schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate .
Inculpatul P. I. B., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, pentru a putea merge în Italia, la muncă, acolo aflându-se în prezent toată familia sa .
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 517/15.11.2011, Tribunalul Iași a dispus următoarele:
Condamnă inculpatul P. I. B., zis „U.”, fiul lui I. și R., născut la data de 15.03.1985, în mun. Iași, cu domiciliul în Iași, ., ., ., CNP_, fără antecedente penale,, la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a 2-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de ˝trafic de droguri de risc˝ prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și cu referire la art.320 ind.1 C.pr.pen.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, teza a 2-a și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art.861 C.P. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 862 C.P.
În baza art.71 al.5 C.p. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.863 al.1 C.P. obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași conform programului stabilit de această instituție.
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;
c)să comunice și să justifice schimbare locului de muncă ;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la literele b-d se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Atrage atenția inculpatului asupra art.864 Cod penal.
În baza art.350, pct.3 lit.b C.pr.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23.08.2011 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea de la inculpat a cantității de 181, 55 g cannabis.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 1400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
2. Respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. D., deținut în Penitenciarul Iași.
În baza art.160 ind.b raportat la art.300 ind.2 C.pr.pen constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și, în consecință menține starea de arest.
Disjunge soluționarea cauzei pe fond privind pe inculpatul H. D..
Fixează termen la data de 08.12.2011, pentru începerea cercetării judecătorești.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În fapt, instanța reține aceeași situație redată și în actul de sesizare a instanței, respectiv următoarele împrejurări: la data de 18.08.2011 organele de poliție judiciară din cadrul BRIGĂZII DE COMBATERE A CRIMINALITAȚII ORGANIZATE IAȘI s-au sesizat cu privire la faptul că, inculpatul H. D. zis D. comercializează importante cantități de droguri de risc, respectiv canabis pe raza Municipiului lași, cu predilectie în zona cartierului Dacia la preturi cuprinse între 30 si 70 lei / doza în functie de cantitatea cumpărată de client. In acest context s-a procedat la verificări informativ - operative cu privire la activitatea desfasurata de acesta.
Avand în vedere datele obținute, prin ordonanța nr. 35/A/2011 din data de 18.08.2011 a PARCHETULUI DE PE L. INALTA CURTE DE CASATIE și JUSTITIE - DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA și TERORISM -SERVICIUL TERITORIAL IAȘI s-a dispus autorizarea investigatorilor acoperiti R. - nume de cod si P. - nume de cod si a colaboratorului acestora C. - nume de cod în vederea desfasurarii activităților specifice prevăzute de lege.
Totodata la data de 19.08.2011 ora 14.00 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul H. D. zis D. pe considerentul că la data de 19.08.2011 a comercializat cantitatea de 3,9 grame de canabis conform raportului de constatare tehnico - stiinfifica cu nr._/19.08.2011 către investigatorul acoperit R. - nume de cod.
Prin ordonanța din data de 19.08.2011 ora 14.10 s-a dispus cu titlu provizoriu interceptarea si înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul H. D. zis D.. După punerea în executare a ordonantei au rezultat elemente relevante cu privire la implicarea în activitatea de trafic de droguri sub coordonarea directa a inculpatului H. D. zis D. a unei persoane numita U..
Prin ordonanța din data de 22.08.2011 ora 11.00 s-a dispus cu titlu provizoriu interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către persoana cunoscută cu porecla U. iar după punerea în executare a acestei ordonante aceasta a fost identificată ca fiind inculpatul PINZARU I. B. zis U..
In continuarea urmaririi penale în baza autorizatiei 35/A/2011 din data de 19.08.2011 a fost cumpărată de la inculpatul H. D. zis D. de catre investigatorul acoperit R. - nume de cod prin intermediul colaboratorului acoperit C. - nume de cod, cantitatea de 0,90 grame canabis.
De asemenea la data de 23.08.2011 în baza autorizatiei 35/A/2011 din data de 19.08.2011 a fost cumpărată de la inculpații H. D. zis D., PINZARU I. B. zis U. de către investigatorul acoperit R. - nume de cod, prin intermediul colaboratorului acoperit C. - nume de cod, cantitatea de 1,24 grame canabis.
Avand în vedere aceste elemente precum și faptul că din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză rezultau date certe că inculpații H. D. zis D. si P. I. B. zis U. urmează la data de 23.08.2011 să comercializeze o cantitate importantă de canabis s-a solicitat Tribunalului Iași emiterea de autorizații de percheziție la domiciliile acestora. La aceeași dată în cadrul operațiunilor de supraveghere operativă a inculpatului PINZARU I. B. zis U. si avand în vedere si conținutul convorbirilor telefonice dintre acesta și inculpatul H. D. zis D. s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului PINZARU I. B. zis U. după ce acesta a părăsit domiciliul.
Cu ocazia prinderii în flagrant, asupra acestuia s-a gasit cantitatea totală de 42,1 grame de canabis pe care urma să o comercializeze împreună cu inculpatul H. D. zis D..
In baza autorizațiilor emise de către Tribunalul lași s-a procedat la efectuarea perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpaților. Cu această ocazie la locuința inculpatului PINZARU I. B. zis U. s-a descoperit cantitatea de 150,45 grame canabis. De asemenea la locuința acestuia a fost gasită o plantă în stare naturală cu rădăcină și tulpină sădită într-un ghiveci în greutate de 153,4 grame în care s-a pus în evidentă tetrahidrocanabinol substanta psihotropa biosintetizată de planta canabis.
Totodată la domiciliul acestuia a fost gasit și un cântar electronic pe care s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol substanța psihotropa biosintetizată de planta canabis.
Cu ocazia perchezitiei domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului H. D. zis D. a fost gasită cantitatea de 2,5 grame canabis așa cum rezultă din raportul de constatare tehnoco-stiintific nr._/23.08.2011 întocmit de către LABORATORUL DE ANALIZĂ ȘI PROFIL AL DROGURILOR, PRECURSORI IASI.
La data de 24.08.2011 organele de poliție judiciară au fost contactate de către martorul T. I. care le-a comunicat că la aceiași data în timp ce făcea curațenie în autoturism, după ce a radicat bancheta din spate a observat sub aceasta mai multe pliculețe autosigilante conținand un produs vegetal. Precizăm că martorul T. I. este conducătorul autoturismului taxi în care a fost surprins la data de 23.09.2011 inculpatul PINZARU I. B. zis U. având drogurile asupra sa.
In continuare martorul T. IONUJ s-a prezentat la sediul BRIGAZII DE COMBATERE A CRIMINALITATII ORGANIZATE IAȘI și a pus la dispozitia organelor de poliție pliculețele găsite în autoturism.
Cu ocazia analizelor de laborator - Raportul de constatare tehnico-stiințifică numarul _/25.08.2011, întocmit de către LABORATORUL DE ANALIZĂ SI PROFIL AL DROGURILOR, PRECURSOR! IASI s-a constatat că în produsul vegetal - cântărind 8,69 grame, ridicat din autoturismul martorului s-a pus în evidență Tetrahidrocanabinol substanța psihotrop care face parte din tabelul anexa III din legea 143/2000 modificat si completată de legea 52 /2004, OUG nr. 6/2010 și HG 575 /2010.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul P. I. B. a precizat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedura penala, text introdus prin Legea 202/2010, declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
În urma examinării materialului probator administrat în cauză, instanța constată că vinovăția inculpatului cu privire la fapta pentru care este cercetat este pe deplin dovedită.
În drept, fapta inculpatului P. I. B. care în perioada 19.08.2011 – 23.08.2011 a cultivat, a comercializat și a deținut în vederea comercializării cantitatea de 355,88 grame cannabis, activitate desfășurată în mod coordonat împreună cu inculpatul H. D. realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu modificările ulterioare și cu aplicarea art.41 alin.2 C.p
Această concluzie se impune din analiza întregului material probator existent în cauză din care rezultă că inculpatul P. I. B. avea preocupări în domeniul traficului de droguri anterior folosirii investigatorilor acoperiți, acesta deținând la domiciliu o cantitate mare de cannabis, pe care o și cultiva, astfel cum rezultă din procesele verbale aflate la filele 48 – 57 dosar urmărire penală.
Pe de altă parte, folosirea investigatorilor acoperiți și a colaboratorilor acestora în cazul investigării infracțiunilor de trafic de stupefiante este o modalitate admisă de lege pentru administrarea probatoriului determinată de împrejurarea că săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 este în general greu de probat, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate în care se desfășoară.
În considerarea naturii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului P. I. B. și a faptului că săvârșirea unui asemenea tip de fapte nu se realizează la vedere, sarcina administrării probatoriului devine foarte dificilă și impune folosirea investigatorilor acoperiți, cadrul normativ al acestei instituții fiind reprezentat de dispozițiile art. 2241 și art. 2242 Cod procedură penală și art. 21 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Valorificarea activității investigatorului acoperit este reglementată în art.22 alin.2 din Legea nr.143/2000„Actele încheiate de polițiști și colaboratorii acestora constituie mijloace de probă”.
Privind aceste aspecte în raport cu exigențele art. 90 Cod procedură penală, procesul verbal încheiat de investigatorul acoperit „R.” relevă împrejurări esențiale în dovedirea vinovăției inculpatului, dar nu reprezintă un mijloc de probă singular în economia probatoriului administrat în cauză.
Cu procesul verbal de surprindere în flagrant a inculpatului P. I. B. încheiat la data de 23.08.2011 și cele întocmite cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul inculpatului, în care au fost găsite și ridicate cantități impresionante de cannabis, instanța constată că infracțiunea de trafic de droguri de risc în modalitatea alternativă de realizare a elementului material al laturii obiective, respectiv cea de cultivare, deținere în vederea vânzării și de vânzare a drogurilor de risc este dovedită fără dubiu.
În consecință, instanța apreciază că activitatea ilicită desfășurată de inculpat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, se circumscrie pe deplin dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în temeiul cărora se va dispune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingerea relațiilor sociale referitoare la regimul substanțelor aflate sub control național, concretizat și în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, dar și în considerarea ideii că inculpatul a manifestat capacitatea de a persevera în comiterea aceleiași fapte cu caracter antisocial.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului.
Pe de altă parte pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel, instanța reține că prin dispozițiile Legii 202/2010 intrată în vigoare la data de 25.11.2010 a fost introdus în Codul de procedura penala un nou text cu titlu marginal „"Judecata în cazul recunoașterii vinovãției”, text care reglementează o cauza generală de reducere a pedepsei, în cazul în care acuzatul înțelege să uziteze de o procedura simplificată, constând în recunoașterea vinovăției și a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor art.320 ind.1 alin.7 Cod procedura penala: „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiazã de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pãtrime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.” În cauza de fața, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile legii noi mai favorabile, renunțând la administrarea oricăror probe și recunoscând integral învinuirea.
Totodată instanța va reține că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, asumându-și înainte de începerea cercetării judecătorești, fără rezerve, întreaga responsabilitate pentru fapta comisă. În consecință, ținând cont și de consecințele faptei inculpatului, dar și de cele potențiale, instanța se va orienta în aplicarea pedepsei peste limita minimă specială stabilit potrivit art. 320 ind.1 alin.7 Cod procedura penala.
Astfel fiind, instanța apreciază că scopul pedepsei de prevenție generală și readucere a făptuitorului poate fi atins doar prin aplicarea sancțiunii penale a închisorii într-un cuantum mediu, dar a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere.
În baza art. 71 Cod penal instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și litera b Cod penal, pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca și pedeapsă accesorie și ulterior executării pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată „ope legis”.
Din acest motiv, în acord cu Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii, în cauza de față având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și perseverența infracțională manifestată de acesta, instanța apreciază că interdicția exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimității cât și pe cel al proporționalității cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală, însă, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la sănătatea al altor persoane, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale, ca pedeapsă accesorie, a căror executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 863 al.1 C.P. obligă inculpatul P. I. B. ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului stabilit de această instituție.
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;
c)să comunice și să justifice schimbare locului de muncă ;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la literele b-d se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Atrage atenția inculpatului asupra art.864 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere în cazul comiterii de noi fapte penale pe durata termenului de încercare.
În baza art. 350 Cod procedură penală se va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, căruia în baza art. 88 Cod penal i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 23.08.2011 la zi.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 instanța va dispune confiscarea specială a întregii cantități de droguri găsită asupra inculpatului și care a fost deținută ilegal.
Instanța va obliga inculpatul, în temeiul art.191 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cât privește cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul H. D., instanța constată că potrivit art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală cererea de liberare provizorie sub control judiciar poate fi respinsă, printre altele, fie dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, situație inaplicabilă prezentei cauze, fie dacă este neîntemeiată, ca în speța de față, adică dacă lăsarea în libertate a inculpatului - chiar și sub control judiciar – prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică se constată, în continuare, că lăsat în libertate inculpatul H. D. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică așa cum rezultă, în primul rând, din gravitatea faptei și din modalitatea în care aceasta a fost săvârșită.
Raportat la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în liberate a inculpatului, așa cum a fost reținut și prin încheierea de menținere a arestării preventive, tribunalul constată că datele cauzei relevă suficiente elemente care conduc la concluzia că măsurile de control judiciar nu pot fi eficiente pentru protejarea ordinii publice de acest pericol concret și actual.
Un prim element ar consta în actele repetate ale inculpatului pentru încălcare unor relații sociale referitoare atât la patrimoniu, la integritatea fizică a persoanei, dar și din alte domenii, cum ar fi cele ce vizează siguranța circulației pe drumurile publice, fapt ce demonstrează adoptarea unui comportament vădit antisocial. Perseverența penală coroborată cu faptul că inculpatul a adoptat o atitudine degajată, de negare a învinuirii și a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale demonstrează că acesta nu este în măsură să-și asume obligațiile, pe care doar formal a afirmat că dorește să le respecte, în cazul liberării sub control judiciar.
Mai mult, împrejurările și modalitatea de comitere a faptei relevă un grad sporit de periculozitate a inculpatului, iar lipsa oricărui reper moral, având în vedere că activitatea ilicită ce face obiectul prezentei cauze s-a desfășurat la puțin timp după finalizarea executării pedepselor anterioare demonstrează, fără echivoc, că există un risc major al repetării comportamentului infracțional în condițiile lăsării în libertate a inculpatului.
Nici o obligație impusă în cadrul controlului judiciar nu se poate constitui într-o măsură de control eficientă și efectivă a inculpatului H. D. în această privință, dat fiind și faptul că inculpatul nu are o ocupație stabilă, iar condiționările impuse odată cu liberarea provizorie nu pot fi de natură a-l împiedica pe acesta să comite alte fapte antisociale.
Față de împrejurarea că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat și subzistă, în continuare, instanța va dispune, în consecință, în sensul menținerii acestei măsuri privative de libertate.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul P. I. B., care a criticat-o sub aspectul modalități de executare a pedepsei, solicitând aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal în loc de art. 86 Cod penal, pentru a putea merge la muncă în străinătate.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală pe care inculpatul și l-a însușit conform prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de supraveghere operativă a inculpatului H. D., ordonanța nr.35/A/2011 de autorizare a investigatorului acoperit și a colaboratorului acestuia, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului P. I. B., asupra căruia s-a găsit cantitatea de 42,1 grame de cannabis, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați ce au fost interceptate în cauză, rapoartele de constatare tehnico-științifică a substanțelor găsite la percheziția domiciliară efectuată la domiciliile inculpaților, a celor comercializate și găsite asupra inculpatului P. I. care au stabilit că acestea sunt constituite din cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă, biosintetizată, de planta cannabis și declarațiile martorilor T. I., Prîsneac V., A. I., P. F. și L. A. și declarațiile inculpaților rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului P. I. B., în săvârșirea faptelor, în raport de situația de fapt reținută.
În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, fiind evidențiate aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului și stabilindu-se concret că fapta acestuia, care în perioada 19.08._11 a cultivat, a comercializat și a deținut în vederea comercializării cantitatea de 355,88 grame canabis, activitate desfășurată în mod coordonat împreună cu inculpatul H. D., realizează conținutul constitutiv al infracțiuni de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat de prima instanță și criticat de inculpat prin apelul declarat, curtea constată următoarele:
Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite de persoana inculpatului .
Din prevederile art. 72 Cod penal rezultă că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiași cod, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persistența infracțională și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală .
Prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise prin a cărei modalitate de săvârșire a fost adusă atingere unei valori sociale importante corelat cu condițiile concrete de săvârșire, de consecințele pe care le au asemenea fapte precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale dar și conduita procesuală de recunoaștere a faptei înainte de începerea cercetării judecătorești.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, dozarea pedepsei într un cuantum mediu cu executare sub supraveghere fiind corectă.
La stabilirea modalități de executare a pedepsei instanța a avut în vedere persoana inculpatului și posibilitatea de reeducare a lui prin stabilirea unor măsuri de supraveghere, suspendarea condiționată a executării pedepsei nefiind în măsură să asigure rolul constrângerii corespunzătoare încălcării legii penale și convingerea inculpatului de necesitatea respectări legii penale și evitarea săvârșirii unor fapte penale similare .
În raport, cu cele menționate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criticile ce concretizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată cu suspendarea executării sub supraveghere este singura în măsură să asigure realizarea scopului educativ de exemplaritate al acesteia în îndreptarea atitudini inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar șia constrângerii corespunzătoare raportat la fapta comisă.
În temeiul considerentelor expuse, criticile formulate de inculpatul apelant P. I. B. nu sunt fondate, hotărârea apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea situației de fapt, nici în aplicarea legii, astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat, menținându-se soluția atacată:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. I. B. împotriva sentinței penale nr. 517/15 .11.2011 a Tribunalului Iași Tribunalul Iași, pe care o menține .
Obligă apelantul să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs, în 10 zile de la pronunțare .
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2012.
Președinte,Pt. Judecător,
S. G. D. A.
Aflat în concediu medical
Grefier,
A. G.
Red. S.G.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 9.03.2012
Tribunalul Iași: judecător L. N.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1121/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 268/2012. Curtea de... → |
|---|
