Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 272/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 272/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 272/2012
Ședința publică de la 23 Februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător: T. J.
Judecător: I. E. C.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror P. E.
Potrivit prevederilor art.304 din Codul de procedură penală, desfășurarea ședinței de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „ OUG nr.195/2002 ”, declarat de inculpatul recurent D. I. împotriva sentinței penale nr. 1436 din 18.11.2011 pronunțate de Judecătoria V. în dosarul penal nr._ .
Conform disp.art.297 din Codul de procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul D. I., asistat de avocat C. C., ce substituie la acest termen de judecată pe avocat Z. M. ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cele indicate mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este al doilea termen de judecată, că recursul declarat în cauză a fost motivat, că inculpatul a fost condamnat prin sentința recurată la pedeapsa de 700 lei amendă penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea relevă apărării că asistența juridică în cauză nu este obligatorie, din eroare s-a dispus a fi emisă adresă Baroului Iași în vederea desemnării unui apărător din oficiu inculpatului.
Nemaifiind de invocat chestiuni preliminare și nici cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Inculpatul recurent D. I. având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului în sensul reducerii sancțiunii administrative aplicate de instanța de fond, apreciind că pedeapsa de 700 lei amendă penală este prea mare raportat la împrejurările concrete de comitere a infracțiunii și circumstanțele personale. Susține că se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat sincer fapta comisă și deține permis de conducere de peste 20 de ani.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi păstrată sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Procurorul susține că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență atunci când i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de doar 700 lei.
Inculpatul recurent D. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1436 din 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei V. s-au dispus următoarele:
„ Condamnă pe inculpatul D. I., fiul lui I. și C., născut la data de 01.07.1968 în ., domiciliat în ., județul V., studii – 10 clase + școala profesională, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 700 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 .
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal că în cazul în care se sustrage cu rea - credință de la executarea pedepsei amenzii penale aplicate se va proceda la înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de textul incriminator.
În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul D. I. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat”.
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
„ În ziua de 28.03.2011, în jurul orelor 8,00, inculpatul D. I. a plecat de la locuința sa din satul Fîstîci, . până în orașul Negrești, cu autoturismul marca L. cu nr. de înmatriculare_ . La volanul autoturismului a urcat soția inculpatului D. I., întrucât acestuia i-a fost suspendat dreptul de a conduce în urma unei abateri prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Inculpatul, soția acestuia și niște rude care i-au însoțit au stat în orașul Negrești pentru a-și rezolva unele treburi și în jurul orelor 16, 30, au hotărât să se întoarcă în localitatea de domiciliu. Deși cunoștea faptul că nu avea dreptul să conducă, inculpatul a urcat la volanul autoturismului deplasându-se de pe . . pe . oprit la un Peco pentru a alimenta. Și-a continuat apoi drumul pe . aproximativ 30-40 m a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere. Cu această ocazie inculpatul a recunoscut că a condus mașina pe drumul public având permisul suspendat, motivând că trebuia să ajungă de urgență la spital, aspect confirmat și de martorul D. M..
Din adresa nr._/12.05.2011 a Serviciului Rutier reiese că la data de 17.09.2010, inculpatul a comis o abatere la regimul de circulație, împrejurare în care i-a fost întocmit proces – verbal de contravenție, împotriva căruia inculpatul a formulat contestație. Întrucât prin sentința civilă nr.287/27.05.2011, Judecătoria V. i-a respins plângerea, inculpatul a predat permisul de conducere la Serviciul Rutier V., stabilindu-i-se suspendarea dreptului de a conduce în perioada 08.02._11.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă este probată cu următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 28.03.2011 ( fila 4)
- declarațiile martorilor G. I., D. A., Tugulea V., D. M. ( filele 10,11,24);
- adresa nr._ din 12.05.2011 a I.P.J. V. – Serviciul Rutier ( fila 12).
În modalitatea reținută, fapta inculpatului D. I. de a conduce autoturismul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată.
Infracțiunea incriminată de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 este o infracțiune de pericol, urmarea imediată a faptelor săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier iar starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere în condițiile în care dreptul de conducere era suspendat.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit.b Cod penal întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și al participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Vinovăția inculpatului D. I. fiind dovedită pe baza probelor administrate, în raport cu fapta care a făcut obiectul cercetării judecătorești, instanța va dispune condamnarea acestuia, iar la proporționalizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 Cod penal.
În cazul în care se constată că faptele săvârșite aduc atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
În temeiul art. 345 Cod procedură penală, având în vedere că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmează să dispună condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptei ( starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului deși permisul de conducere era suspendat) de momentul săvârșirii acesteia, distanța mică parcursă, de atitudinea sinceră a inculpatului care în cursul cercetării judecătorești a recunoscut fapta precum și de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul său conflict cu legea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie aleasă și dozată încât prin funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal, art. 52 alin.1 – potrivit căruia „ scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Față de aceste considerente instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 700 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 este de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale edictate în vederea asigurării siguranței circulației pe drumurile publice.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal că în cazul în care se sustrage cu rea - credință de la executarea pedepsei amenzii penale aplicate se va proceda la înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de textul incriminator.
Față de soluția de condamnare a inculpatului instanța va dispune în baza art. 191 Cod procedură penală obligarea acestuia la plata către stat a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză”.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs inculpatul D. I., criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie.
Solicită reducerea sancțiunii administrative aplicată de instanța de fond, apreciind că pedeapsa de 700 lei amendă penală este prea mare raportat la împrejurările concrete de comitere și circumstanțele personale. Nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat sincer fapta comisă și deține permis de conducere de peste 20 de ani.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică.
Inculpatul D. I. a condus autoturismul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat, în urma unei abateri prevăzute de art.101 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002, și fapta săvârșită constituie infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Instanța de fond evaluând circumstanțele reale de săvârșire a faptei, gradul de pericol social concret a infracțiunii comise, distanța mică parcursă precum și circumstanțele personale ale inculpatului, invocate și în recurs, a ales pedeapsa amenzii și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de art.63 alin.3 Cod penal, fiind proporțională cu fapta și persoana inculpatului în realizarea scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal.
Așa fiind, în procesul individualizării pedepsei, în considerarea criteriilor prev.de art.72 Cod penal, instanța a examinat întreaga cauză sub aspectul infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire, împrejurările în care a fost comisă precum și datele ce țin de persoana inculpatului astfel încât nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond, criticile formulate în recurs fiind nefondate.
Conform art.385 indice 15 pct.b lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va menține sentința penală atacată, ca fiind legală și temeinică și după verificarea din oficiu în baza efectului devolutiv al recursului.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.1436 din 18.11.2011 a Judecătoriei V., sentință pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. – M. J. T. C. I. E.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red. J.T.
Tehnored. R.E.
2 ex.
16.03.2012
Judecătoria V.:
Judecător: M. L.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
