Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 35/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-02-2012 în dosarul nr. 35/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 35/2012
Ședința publică de la 14 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. S.
Grefier V. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror – F. C.
La ordine fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de partea vătămată Ț. C. împotriva sentinței penale nr. 661 din data de 16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 31 ianuarie 2012, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 7 februarie 2012 și pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 661 din 16.12.2010 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „c” Cod procedură penală, achitarea inculpatului L. C., fiul lui V. și A., născut la data de 28.12.1978 în Iași, domiciliat în satul Scînteia, ., de cetățenie română, studii 8 clase, fără antecedente penale, CNP:_ pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
În motivarea hotărârii a fost reținută următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de „loviri cauzatoare de moarte”, prev. și ped. de art. 183 Cod penal.
În fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că atât inculpatul cât și victima Ț. F. A. au participat la discoteca organizată pe data de 25/26.04.2006 la Căminul Cultural din .. În aceeași clădire în care funcționa discoteca, funcționa și un bar, ambele aparținând asociației familiale A.F. „C. C.”.
În seara respectivă, victima a mers în discotecă, a cumpărat o sticlă de bere, după care a mers în sala de dans pentru a consuma berea. Prin apropierea sa a trecut B. I. A., care a scăpat sticla din mână, fapt ce l-a enervat pe victimă, care a început să îl insulte. Între cei doi a izbucnit un conflict, însă acesta a fost aplanat de ceilalți tineri din discotecă și soții C.. Aceștia din urmă l-au condus pe B. în afara sălii de dans. Victima rămasă în discotecă a continuat să insulte pe toată lumea și când a ajuns în dreptul inculpatului, acesta din urmă i-a aplicat o lovitură cu capul în față, în urma căreia victima a căzut la pământ, rămânând nemișcat.
În rechizitoriu s-a precizat faptul că martorii care au perceput acest moment sunt B. Ș., B. D., C. F. și C. D. E..
Ulterior, victima a fost ridicat și dusă la domiciliul lui R. P. C., iar în cursul dimineții a decedat.
În drept, prin actul de inculpare s-a reținut că fapta inculpatului L. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „loviri cauzatoare de moarte” prev. de art. 183 Cod penal.
În cursul judecării cauzei a fost interogat inculpatul, care și-a menținut aceeași poziție avută pe tot parcursul urmăririi penale, în sensul că nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Inculpatul a precizat că a fost în seara respectivă la discotecă, însă nu s-a certat cu victima, nu a vorbit cu acesta și deci nu l-a lovit el.
În cursul judecății au fost audiați în calitate de martori: S. I., C. C., S. D., B. D., C. V., M. V. C., Zalotovici M., B. Ș., B. D., C. G., R. G. D., B. I. A..
Analizând întregul material administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Pe data de 25/26.04.2006 la Căminul Cultural al comunei Scânteia a avut loc o discotecă, la care au participat inculpatul, victima și martorii audiați. Este de reținut că discoteca a fost organizată de soții C., martori în dosar.
Victima a avut o ceartă cu B. I. A., așa cum rezultă din declarațiile martorului B. I. A. și din declarațiile inculpatului. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că ar fi existat un incident și între inculpat și victimă dar și între D. și victimă. De altfel, martorul C. V. a precizat că victima era în stare de ebrietate și se lua de persoanele din discotecă.
Cu certitudine, la un moment dat, victima a fost lovită de cineva, a căzut cu capul de ciment și, ca urmare, ulterior a decedat, în cursul dimineții următoare.
După ce victima a căzut, acesta a fost ridicat de frații R. care l-au transportat la domiciliul lor.
Martorii indicați în cursul urmăririi penale ca fiind cei care au observat că inculpatul ar fi lovit victima, indicați în rechizitoriu, sunt: B. Ș., B. D., C. F. și C. S. E..
În ceea ce privește declarația martorei B. Ș., aceasta nu se coroborează cu nici o altă probă sau declarație de martor, dintre cei audiați nemijlocit de instanță. Astfel, martora B. Ș. și-a completat de două ori declarația dată în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței a precizat că își menține declarația.
Martorul B. D. a dat mai multe declarații ample la organele de urmărire penală însă, în fața instanței și-a schimbat declarația precizând că nu l-a văzut pe inculpat lovind victima așa cum arătase anterior. După ce a fost cercetat pentru mărturii mincinoase, la parchet, martorul a revenit asupra declarației, precizând că atunci când a dat declarația în fața instanței era băut și că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale. Instanța a înlăturat declarația acestui martor, neexistând certitudinea că martorul a declarat adevărul în declarațiile sale, oricare ar fi acestea. Faptul că martorul B. a dat declarații contradictorii, la interval mare de timp este de natură a crea îndoieli asupra veridicității celor afirmate, în oricare dintre declarații. Și în ceea ce o privește pe martora B. Ș., instanța a înlăturat declarația acesteia, întrucât nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, declarația inculpatului este confirmată de toți ceilalți martori audiați în cauză. Astfel, din declarațiile martorilor S. I., C. C., S. D. C., C. V., Zalotovici M., C. G., R. G. D. rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută prin rechizitoriu. Toți martorii precizați anterior au fost în discotecă și au văzut că victima a avut un conflict cu B. I. A., însă nici unul din acești martori nu a văzut pe inculpat lovind victima. Este greu de crezut că, din multitudinea de martori audiați în cauză, toți prezenți în discotecă, nu a văzut nimeni momentul când inculpatul ar fi lovit victima, cât timp nici nu a discutat cu aceasta. Mai mult, chiar martorul B. I. A. a precizat că nu a văzut el, în mod direct cum a lovit inculpatul victima, ci i-au spus martorii B. Ș., B. D. și C. F., martori ale căror declarații au fost înlăturate. În ceea ce privește declarația martorului C. F., instanța a constatat imposibilitatea audierii sale în fața instanței, astfel încât nu a luat în considerare declarația dată în cursul urmăririi penale, având în vedere principiul administrării nemijlocite a probelor, principiu consacrat de CEDO.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine doar faptul că victima Ț. F. a decedat ca urmare a unei lovituri la cap, însă nu a fost dovedită, mai presus de orice bănuială, că inculpatul L. C. ar fi autorul infracțiunii.
Prezumția de nevinovăție a inculpatului poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vinovăția. Prezumția nu este înlăturată în caz de îndoială care profită întotdeauna inculpatului, iar îndoiala există atunci când, din coroborarea tuturor probelor, nu se poate reține nici vinovăția, nici nevinovăția celui în cauză. În această situație, îndoiala care persistă este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, ce nu poate conduce decât la achitarea inculpatului.
Raportat la toate considerentele expuse anterior, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. c Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, peste termen, P. de pe lângă Tribunalul Iași și partea vătămată Ț. C. invocând nelegalitatea hotărârii.
În motivarea apelului declarat de parchet s-a susținut că instanța de fond a făcut grave erori în procesul de apreciere și interpretare a probelor și a înlăturat în mod nejustificat declarațiile a trei martori care au perceput în mod direct momentul în care inculpatul L. C. a lovit-o pe victima Ț. florin A. cu capul în gură, iar acesta a căzut c capul de pardoseala de ciment și nu s-a mai ridicat.
Au fost indicate declarațiile martorilor B. Ș., B. D. și C. F..
Prima instanță a înlăturat declarația martorei B. Ș., cu motivarea că a fost completată în cursul urmăririi penale și nu se coroborează cu nici o lată probă; a martorului B. D. cu motivarea că a dat declarații contradictorii în cele două faze ale procesului penal, iar a martorului C. F., cu motivarea că nu a putut fi audiat nemijlocit de instanță.
S-a mai precizat în motivarea apelului promovat că martorii S. I., C. C., S. D. C. și C. V., au relatat în declarațiile lor conflictul inițial consumat între martorul B. I. A. și victima Ț. F. A. fapt ce nu exclude posibilitatea inculpatului de a lovi victima într-un moment ulterior.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat în cauză, desființarea sentinței pronunțate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal.
Motivându-și apelul, partea vătămată Ț. C. – fratele victimei Ț. F. A. care a suportat cheltuielile de înmormântare, a susținut că toți martorii audiați în cauză atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței au confirmat prezența inculpatului L. C. în discoteca ce a fost organizată în seara de 25/26 aprilie 2006 la căminul cultural din ..
Trei dintre acești martori au declarat că au văzut momentul în care inculpatul L. C. a lovit victima.
A mai precizat apărătorul ales al părții vătămate că inculpatul s-a lăudat prin . vitejie” comise în noaptea de 25/26 aprilie 2006 la căminul cultural din comună.
S-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate și condamnarea inculpatului L. C. la o pedeapsă cu închisoarea și cu executarea în regim de detenție.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate dar sub toate aspectele de fapt și de drept și limitele prev. de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelurile pronunțate sunt întemeiate.
Din amplul material probator administrat în cauză rezultă că în seara zilei de 25 aprilie 2006, fiind a treia zi de Paști, tinerii din . și din satele învecinate s-au adunat la căminul cultural din această localitate, pentru a participa la discoteca organizată de soții C. C. și C. V..
Din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului, întocmit de procurorul criminalist la data de 26 aprilie 2006 și din planșele fotografice atașate acestuia rezultă că în incinta căminului cultural se pătrunde pe o ușă metalică dublă, într-un hol iar de aici se poate intra, fie în sala mare, unde a fost organizată discoteca, fie într-o altă încăpere folosită cu destinația bar. Între cele două încăperi cu destinații diferite se poate trece printr-o ușă interioară.
În jurul orelor 22.00, în discotecă se aflau aproximativ 100 tineri.
La un moment dat martorul B. I. A. a mers la bar unde și-a cumpărat o sticlă cu bere și a revenit în sala discotecii pentru a-i servi conținutul.
Datorită faptului că sticla era udă i-a alunecat din mână și s-a spart întrucât pardoseala încăperii era din mozaic.
Acest incident s-a petrecut în preajma victimei Ț. F. A., care fiind și sub influența alcoolului s-a simțit deranjat de cioburile produse și de lichidul scurs și l-a apostrofat pe B. I. A..
Acesta din urmă a ripostat spunându-i: „eu am cumpărat-o, eu o sparg”!
Victima a încercat să-l lovească cu pumnul pe B. A. I., dar nu a reușit întrucât acesta s-a ferit ; și martorul B. a încercat să lovească victima cu pumnul; cei doi s-au împins și s-au bruscat reciproc, timp în care s-a aprins lumina în sală, iar muzica a continuat să cânte.
Soții Cehlaru V. și C. C. care organizaseră petrecerea au intervenit imediat și au scos din sală pe martorul B. I. A..
Întrucât acest martor refuza să părăsească sala de dans, martora C. C. l-a prins de tricoul cu care era îmbrăcat și ajutată de soțul ei l-au împins înafara clădirii; așa se și explică faptul că martorul B. I. A. a ajuns afară cu tricoul rupt.
Victima Ț. F. A. a încercat și ea să se îndrepte spre ieșire și înainte de a ajunge la ușă, când a trecut pe lângă inculpatul L. C., acesta i-a aplicat o lovitură cu capul în zona feței; victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de pardoseala încăperii care era din mozaic și nu s-a mai ridicat.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile martorilor B. Ș., B. D. și C. F..
Este adevărat că martora B. Ș. pe parcursul procesului penal a făcut completări la declarația sa, funcție și de întrebările adresate de organul de urmărire penală, ori de instanța de judecată. Cert este faptul că în toate declarațiile sale a precizat că victima a căzut și s-a lovit cu capul de mozaic, ca urmare a loviturii de cap aplicate de inculpatul L. C..
Astfel, martora a făcut aceste susțineri în fața procurorului la data de 16.11.2006 imediat după săvârșirea faptei (fila 30 dosar de urmărire penală) și în fața instanței de fond la termenul din 29 aprilie 2010 (fila 165).
În declarația dată în fața instanței de fond, martora B. Ș. a precizat că a văzut atât incidentul dintre victimă și martorul B. I. A. când cei doi s-au lovit reciproc iar victima a căzut într-o mână și imediat s-a ridicat, precum și lovitura de cap pe care i-a aplicat-o inculpatul L. C. în față iar victima a căzut pe spate și nu s-a mai ridicat.
Martora a mai precizat că inculpatul se aflat în apropierea ușii de la . că nu a avut nici o discuție contradictorie cu victima înainte de a-i aplica acea lovitură de cap (fila 165 fond).
Martorul B. D. a venit la discotecă împreună cu martora B. Ș. și cu B. I. A..
Și acest martor a declarat în cursul urmăririi penale că a perceput în mod direct momentul în care inculpatul L. C. i-a aplicat victimei o lovitură cu capul în față iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de ciment.
Acest martor a mai precizat în declarația pe care a dat-o în fața procurorului la data de 16.11.2006 (fila 36 dosar urmărire penală) că atunci când victima s-a certat și s-a îmbrâncit cu B. I. A. aceasta nu a căzut și nici nu s-a lovit.
Acest martor a fost confruntat cu inculpatul, în faza de urmărire penală, menținându-și declarația făcută inițial (fila 88 dosar urmărire penală).
La data de 04 ianuarie 2010 când a fost audiat de instanța de fond, acest martor nu și-a mai menținut declarația de la urmărirea penală, pretinzând că nu l-a văzut pe inculpat să aplice lovituri victimei și că inculpatul, în seara de 25 aprilie 2006 a stat numai în bar (fila 71 dosar fond).
Și-a motivat schimbarea conținutului declarației prin aceea că ar fi fost intimidat de organul de cercetare penală și de procuror.
Acest martor a fost cercetat pentru mărturie mincinoasă, prilej cu care a revenit asupra declarației făcute în instanță, precizând că nu aceasta reflectă adevărul.
Martorul a fost reaudiat de instanța de fond la data de 29 aprilie 2010, prilej cu care a arătat că adevărul este cel relatat în faza de urmărire penală când a declarat că a văzut momentul în care inculpatul i-a aplicat acea lovitură de cap victimei și în urma căreia victima a căzut cu capul de pardoseala de mozaic și nu s-a mai ridicat (fila 166 dosar fond).
Instanța de apel a audiat acest martor la termenul din 08.11.2011 prilej cu care a relatat că în seara de 25 aprilie 2006, se afla în discotecă, la o distanță de aproximativ 2 – 2,5 metri de inculpatul L. C. și a observat moment în care victima s-a îndreptat spre bar, trecând pe lângă inculpat; fără a-și reproșa ceva și fără nici o motivație, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu capul în zona frunții, iar aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de mozaic.
Martorul a mai precizat că lângă inculpat se afla numitul D. C. – cumnatul inculpatului, pe care nu l-a văzut să aplice lovituri victimei.
În urma acestui incident în local, au intrat cei trei frați R., înarmați cu obiecte contondente; aceștia au aplicat lovituri lui B. I. A., au provocat scandal și au luat victima de domiciliul lor unde a decedat în dimineața zilei următoare.
Acest martor a mai declarat că lângă el se afla în momentul incidentului numita B. Ș. și C. F., pe care îl cunoștea din vedere.
Martorul C. F. în declarațiile date în cursul urmăririi penale a precizat că victima Ț. F. A. a avut inițial un conflict cu martorul B. I. A. care a spart o sticlă cu bere în preajma ei; cei doi s-au îmbrâncit reciproc, și-au adresat injurii însă nici unul nu a căzut. A mai relatat martorul că acest conflict s-a stins prin intervenția soților C. care, l-au scos pe B. I. A. din sală.
Ulterior victima Ț. F. A. s-a îndreptat spre ieșire, moment în care a fost lovită în față de inculpatul L. C. cu capul; acest martor a mai susținut că victima ar fi fost lovită și de numitul D. U. Ctălin – cumnatul inculpatului L. C.. Această împrejurare nu a mai fost relatată însă de nici unul din martorii audiați.
Cert este faptul că acest martor atestă exercitarea unui act de agresiune asupra victimei de către inculpatul L. C., după incidentul avut cu martorul B. I. A..
Acest martor a declarat în fața procurorului că urmare a loviturii primite din partea inculpatului L. C. și a cumnatului său D. U. C., victima a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de pardoseala din mozaic și nu s-a mai ridicat.
Acest martor nu a putut fi audiat de instanța de fond, fiind plecat din țară.
Și instanța de apel a depus diligențe pentru audierea acestui martor însă din procesul verbal întocmit de organul însărcinat cu executarea mandatului de aducere rezultă că este plecat la muncă în Cipru de mai mult timp.
Pentru a putea fi avută în vedere și această declarație la judecarea apelurilor promovate în cauză, Curtea, în baza art. 327 alin. 3 Cod procedură penală a dispus citirea declarației date de acest martor în faza de urmărire penală.
Declarațiile martorilor analizate anterior se coroborează cu depozițiile martorelor I. L. și M. A. M. care au relatat că din discuțiile purtate de cei aflați în sala unde a avut loc discoteca, au aflat că victima a fost lovită de inculpatul L. C. cu capul și în urma acestei lovituri s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de ciment.
Martorii ceilalți audiați în cauză respectiv C. C., C. V., C. D. relatează secvențe din prima parte a conflictului care s-a consumat între victima Ț. F. A. și martorul B. I. A.; soții C. nu au asistat la conflictul dintre inculpat și victimă deoarece ei îl îndepărtase din sală pe B. I. A. care dorea să se întoarcă și au rămas afară pentru a-l împiedica pe acesta din urmă să revină în discotecă.
Frații R. P. C., R. G. – D., sunt verișori cu victima Ț. F. A., cu ultimul fiind și cumătru însă aceștia au declarat că nu se aflau în sala căminului cultural în seara de 25 aprilie 2006 și nu știu cine a aplicat lovituri victimei.
În declarația dată în fața procurorului numitul B. I. A. a relatat incidentul avut cu victima Ț. florin A. ca urmare a spargerii unei sticle cu bere pe care el o avea în mână și a scăpat-o pe pardoseala de beton; sus-numitul a precizat că s-a îmbrâncit cu victima dar nici unul nu a căzut iar el a fost îndepărtat din sală de patroana barului C. C.. Acest martor a mai precizat în declarațiile sale că soții C. V. și C., precum și C. D. E. sunt rude cu inculpatul L. C. și de aceea încearcă să-l ajute să scape de răspundere.
Inculpatul L. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei; în mod constant a precizat că el a stat numai în bar și că nu a intrat în sala unde a avut loc discoteca și unde s-a consumat actul de agresiune exercitat asupra victimei.
Aceste susțineri ale inculpatului sunt confirmate doar de cumnatul său D. U. C..
Ceilalți martori audiați în cauză și care au participat la discotecă indică prezența inculpatului în sala de dans respectiv: B. Ș., B. D., C. F., I. L., M. A. M., B. I. A., S. D. C..
Față de această situație de fapt, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „c” Cod procedură penală, comițând o gravă eroare de fapt.
Pentru a constitui motiv de desființare a hotărârii eroarea de fapt trebuie să fie gravă adică să fi influențat asupra soluției date în cauză și să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea acestei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
În cauză prima instanță a apreciat în mod nejustificat că probele administrate nu confirmă săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de către inculpatul L. C..
Faptul că martorul B. D., atunci când a fost audiat prima dată de instanța de fond și-a schimbat conținutul declarației de la urmărirea penală nu îndreptățea instanța să înlăture depoziția acestuia, în condițiile în care, înainte de terminarea cercetării judecătorești martorul a revenit asupra declarației sale și s-a prezentat din nou în instanță pentru a fi audiat.
Având îndoieli cu privire la veridicitatea celor susținute de martorul B. D. și înlăturând depoziția acestuia, prima instanță a îndepărtat și depoziția martorei B. Ș. cu motivarea că nu se coroborează cu alte depoziții și că ar fi făcut completări ale declarațiilor succesive pe care le-a dat, în cursul urmăririi penale.
Prima instanță a înlăturat în mod greșit și declarația martorului C. F. cu motivarea că nu a putut fi audiat în mod nemijlocit de instanță.
Îndepărtând aceste probe, prima instanță a ajuns la concluzia greșită că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție și a concluzionat că îndoiala profită întotdeauna inculpatului.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești la fond și în apel, Curtea reține că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului L. C. în săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
Potrivit disp. art. 63 alin. 2 Cod procedură penală nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Din analiza dispoziției sus-menționate rezultă că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești, că ele trebuie să fie analizate coroborat și că au același scop indiferent de faza procesuală în care au fost administrate și anume, aflarea adevărului.
Probele administrate în cursul urmăririi penale nu servesc exclusiv la trimiterea în judecată a inculpatului.
Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată posibilitatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Așa fiind, Curtea reține că în cauza de față, prin coroborarea depozițiilor martorilor B. Ș., B. D., C. F. cu cele ale martorilor I. L., M. A.-M., C. C., C. V. și S. D. C. s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal.
Urmează ca în baza art. 379 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 382 alin. 1 Cod procedură penală să fie admise apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de partea vătămată Ț. C. împotriva sentinței penale nr. 661 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce va fi desființată integral.
Rejudecând cauza, se va dispune condamnarea inculpatului L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare, instanța va avea în vedere toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv natura relațiilor sociale lezate, urmarea produsă – pierderea vieții unei persoane în vârstă de 33 ani, tatăl a doi copii minori, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - la o discotecă din . fiind sub influența alcoolului, comportarea acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este cunoscut în comună cu comportări frumoase, este căsătorie, nu are copii, precum și poziția procesuală a acestuia, situație în care se apreciază că reeducarea se va realiza doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată la nivelul minimului special și cu executarea în regim de detenție.
În stabilirea pedepsei instanța a mai avut în vedere și lipsa de diligență a rudelor victimei și a membrilor familiei sale care au ținut-o în comună până a II-a zi dimineață fără a chema salvarea sau a anunța un cadru medical, deși era evidentă starea de rău a acesteia.
Pe lângă pedeapsa principală, cu detenția aplicată, Curtea va mai aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a” teza a II-a și litera „b” Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Curtea a apreciat că prin comiterea acestei infracțiuni prin care au fost lezate relații sociale deosebit de importante și anume cele privind dreptul la viață și la integritatea corporală, inculpatul a dovedit o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.
Aplicarea pedepsei accesorii se realizează, atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 Cod penal, cu referire la art. 64 Cod penal, cât și prin prima Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a Jurisprudenței CEDO – în special cauza S. și P. contra României și cauza Hrist contra Marii Britanii care, în conformitate cu art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Așa fiind, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, aplicarea automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, când a pronunțat decizia nr. 74/2007.
Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite de inculpatul L. C., Curtea în temeiul art. 71 Cod penal va interzice acestuia exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a și litera „b” Cod penal, apreciind că este nedemn a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice elective, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Mai mult, exercitarea acestor drepturi este incompatibilă nu numai „ de iure”, dar și „ de facto” cu executarea pedepsei penale în regim de detenție.
Pe cale de consecință și având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanța constată că pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor indicate anterior, pe durata executării pedepsei principale, este justificată de un scop obiectiv și legitim și este proporțională într-o societate democratică.
Latura civilă a cauzei.
La data decesului 26 aprilie 2006, victima Ț. F. A. era căsătorit și avea doi copii minori și anume – Ț. I. F. născut la data de 19 iulie 2002 și Ț. A. născută la data de 17 februarie 2001.
Soția victimei Ț. D. I. a declarat în cursul urmăririi penale că nu are pretenții bănești asupra celui care i-a omorât soțul; cu același prilej a mai precizat că de înmormântarea victimei s-a ocupat fratele acestuia Ț. C. care a suportat și cheltuielile de înmormântare.
Nici fratele victimei nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Potrivit art. 17 alin. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Cum în prezenta cauză instanța a constatat că cei doi copii ai victimei Ț. F. A. erau minori la data când a intervenit decesul acestuia, va soluționa din oficiu latura civilă, în favoarea copiilor.
Din actele aflate la dosar mai rezultă că victima Ț. florin A., la data decesului lucra în agricultură și în gospodăria proprie de unde realiza venituri pentru întreținerea familiei sale compusă din 4 persoane.
Față de această situație de fapt, Curtea va avea în vedere la stabilirea prestației periodice pe care inculpatul va fi obligat să o plătească în favoarea celor doi copii minori, salariul de bază minim pe economie.
Pentru perioada 26 aprilie 2006 – 14 februarie 2012 instanța va stabili o sumă globală în favoarea fiecărui minor, iar pentru viitor o sumă lunară începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la majoratul fiecărui minor, sau până la terminarea studiilor, în situația în care vor urma studii superioare, fără însă a depăși vârsta de 25 ani.
Din adresa depusă la dosar rezultă că în anul 2006, salariul de bază, minim pe economie, net, a fost de 271 lei lunar; în anul 2007 salariul de bază minim, net, pe economie a fost de 312 lei lunar; în anul 2008 în primele 9 luni salariul minim net a fost de 389 lei lunar iar în ultimele trei luni a fost de 423 lei lunar; în anii 2009-2010 salariul minim net pe economie a fost de 461 lei lunar; în anul 2011 salariul minim net lunar a fost de 510 lei, iar în anul 2012 este de 530 lei lunar.
Din calculul efectuat rezultă că pentru perioada 26 aprilie 2006 – 14 februarie 2012 dacă ar fi trăit, victima ar fi putut realiza suma totală de 28.661 lei, din care fiecărui membru al familiei sale compusă din 4 persoane i-ar fi revenit câte 7165,25 lei.
Pe cale de consecință și în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și 999 cod civil va fi obligat inculpatul L. C. să plătească numitei C. D. I., în calitate de reprezentant legal al minorilor Ț. I. F., născut la data de 19.07.2002 și Ț. A., născută la 17.02.2001 câte o sumă de 7165 lei reprezentând contravaloarea prestației periodice pentru perioada 26 aprilie 2006 – 14 februarie 2012.
În baza aceluiași temei legal inculpatul L. C. va fi obligat să plătească numitei C. D. – I., în calitate de reprezentant legal al celor doi minori câte o prestație periodică lunară în cuantum de 132 lei, începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la majoratul fiecăruia, ori până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul parchetului și al părții vătămate, rămân în sarcina statului, potrivit disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de partea vătămată Ț. C. împotriva sentinței penale nr. 661 din 16.12.2010 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza:
Condamnă pe inculpatul L. C., fiul lui V. și A., născut la data de 28.12.1978 în Iași, domiciliat în satul Scânteia, ., CNP -_, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit."a" teza a II-a și litera "b" Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil obligă pe inculpatul L. C. să plătească numitei C. D. I. - reprezentant legal al minorilor Tuiu I. F., născut la data de 19 iulie 2002 și Ț. A., născută la data de 17 februarie 2001, câte o sumă de 7.165 lei reprezentând contravaloarea prestației periodice pentru perioada 26 aprilie 2006 - 14 februarie 2012.
Obligă pe inculpatul L. C. să plătească numitei C. D. I., în calitate de reprezentant legal al celor doi copii minori, câte o prestație periodică lunară în cuantum de 132 lei, începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la majoratul fiecărui minor, sau până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul parchetului și al părții vătămate rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și de la comunicare, părților lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2012.
Președinte, Judecător,
O. SusanuMaria C.
Grefier,
V. M.
Red. S.O
Tehnored. V.M – 2 exemplare
24 februarie 2012
Tribunalul Iași - D. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 268/2012. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 272/2012.... → |
|---|
