Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 230/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 230/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 230/2014

Ședința publică de la 29 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător G. S.

Grefier C. A.

Pe rol pronunțarea cu privire la apelurile declarate de inculpații R. I., M. C.-N. și avocat H. R. împotriva sentinței penale nr. 59 din 28 ianuarie 2014 a Tribunalului Iași, având ca obiect traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13).

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința nepublică din data de 15.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 29.04.2014.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Prin Sentința penală nr.59 din 28 ianuarie 2014 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul R. I. (zis ,,B.”, fiul lui G. și M., născut la data de 06.03.1994 în mun. Petroșani, jud. Hunedoara, CNP:_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, necunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în P. Iași), la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal, calculată conform disp. art. 66 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,trafic de minori”, prev. de art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 teza I Cod procedură penală, și art. 80 Cod penal.

A condamnat pe inculpatul R. I. (cu datele susmenționate) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoareși 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal, calculată conform disp. art. 66 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 teza I Cod procedură penală.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 3 Cod penal, a contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul R. I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pentru o perioadă de 3 (trei) ani calculată conform disp. art. 66 Cod penal.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului R. I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală, art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R. I..

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, din pedeapsa principală de executat, de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului R. I., a dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 25.06.2013, la zi.

A condamnat pe inculpatul M. C.-N. (fiul lui N. și L., născut la data de 05.02.1977 în mun. P., jud. Iași, CNP:_, cetățean român, studii medii, subofițer în cadrul Postului de poliție ., căsătorit, un copil minor, domiciliat în mun. P., . nr. 2, ., necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa 3 (trei) ani închisoareși 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal, calculată conform disp. art. 66 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 teza I Cod procedură penală.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului M. C.-N. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal.

În baza disp. art. 14, art. 15, art. 16/1 alin. 3, art. 17 și art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a obligat inculpatul R. I. să plătească părții civile A. A.-C. (domiciliată în .), suma de 50.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, pretenții civile recunoscute expres de către inculpat, care a achiesat la acestea.

În baza disp. art. 14, art. 15, art. 17 și art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a obligat inculpatul M. C.-N. să plătească părții civile A. A.-C. (domiciliată în .), suma de 10.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpatul R. I. a telefonului mobil marca LG, model GS 500, IMEI:_-03._-4 și a cartelei Cosmote_1868780, bunuri ridicate de organele judiciare la data de 25.06.2013 (f. 408, vol. I, dosar urmărire penală), bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 163 alin. 1, 2, 5 și 6 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 17 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile și imobile ale inculpaților R. I. și M. C.-N., până la concurența sumei de 50.000 lei, în privința celui dintâi inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni (plata, către partea vătămată minoră A. A.-C., a sumei de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile), și până la concurența sumei de 10.000 lei, în privința celui din urmă inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (plata, către partea vătămată minoră A. A.-C. a sumei de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale).

În baza art. 353 alin. 1 Cod procedură penală, dispozițiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentințe penale, sunt executorii.

A dispus luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații R. I. și M. C.-N. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a adus la cunoștința inculpaților că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 349 Cod procedură penală rap. la art. 189 Cod procedură penală, suma totală de 250 lei reprezentând onorarii pentru avocații din oficiu, în faza de judecată (100 lei-delegația nr._/11.10.2013, pentru inculpatul R. I. și 150 lei-delegația nr._/24.10.2013, pentru parte vătămată A. A.-C.), va fi suportată inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 349 Cod procedură penală rap. la art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, în raport cu măsura determinării acestora de către fiecare inculpat, a obligat pe inculpatul R. I., la plata sumei de 3317,85 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 100 lei-delegația nr._/11.10.2013, și suma de 75 lei (1/2 din onorariul pentru partea vătămată A. A.-C.-delegația nr._/24.10.2013), reprezintă onorariile pentru avocații din oficiu, în faza de judecată, iar pe inculpatul M. C.-N. la plata sumei de 3017,85 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 75 lei-(1/2 din onorariul pentru partea vătămată A. A.-C.-delegația nr._/24.10.2013), reprezintă onorariul pentru avocațul din oficiu, în faza de judecată, cheltuielile judiciare urmând a fi cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public (câte 2142,85 lei, pentru fiecare inculpat) și respectiv al Ministerului Justiției (1176 lei, pentru inculpatul R. I. și 875 lei, pentru inculpatul M. C.-N.).

P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

„Prin rechizitoriul nr. 219D/P/_ din data de 09.10.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-S.T. Iași, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- C. R. C., fiul lui C. și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în .. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Lg. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- T. C., fiul lui C. și L., născut la data de 02.11.1986 în Orș. Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- R. V., fiul lui G. și M., născut la data de 26.12.1988 în mun. R., jud. N., domiciliat în ., jud. N., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- P. G., fiul lui T. și I., născut la data de 22.10.1967 în ., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- R. I., fiul lui G. și M., născut la data de 06.03.1994 în mun. Petroșani, jud. Hunedoara, domiciliat în .. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

Totodata, prin acelasi act de sesizare, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului Avârvarei D. M., fiul lui G. și M., născut la data de 05.08.1984 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în mun. P., ., jud. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de „act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 Cod penal si punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. C.-N., fiul lui N. și L., născut la data de 05.02.1977 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în mun. P., ale. 1 Decembrie 1918 nr. 2, ., ., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de „act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 249 al 1, art 11 pct. 1 lit b și art 10 lit b, c C.pr. pen, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de inculpații R. I. și P. G. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din legea 678/2001, fata de inculpații Avârvarei D. M. și M. C. N. pentru infracțiunea prev. de art. 14 ind. 1 din legea 678/2001.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul C. R. C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 al.1, referitor la fapta sesizată de partea vătămată P. A.-M. si fata de inculpatul P. G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 al. 2, referitoare la faptele sesizate de partea vătămată S. F. G. iar in temeiul disp. art. 38 C.pr.pen. s-a dispus disjungerea cauzei față de numitul Ș. M., care va fi cercetat în cauza ce se va înregistra sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 13 alin. 1,2 din Lg. 678/2001 modif.

P. a dispune astfel, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-S.T. Iași a reținut, în esență, că în perioada septembrie-noiembrie 2012, inculpații C. R. C., T. C. si R. V. s-au asociat în vederea exploatării sexuale a două minore, respectiv S. F. G. și A. A. C.. De asemenea, aceeasi inculpați au racolat, cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate minore S. F. G. și A. A. C..

De asemenea, s-a retinut in actul de sesizare ca inculpații R. I. și P. G. au cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A. A. C..

Totodata, s-a mai retinut ca inculpații C. R. C., T. C., R. V., R. I., P. G., Avârvarei D. M. și M. C. N. au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., când aceasta avea vârsta doar de 14 ani.

La data de 21.01.2014 instanța a rămas în pronunțare asupra acuzațiilor aduse inculpaților R. I. și M. C.-N., care au uzat de disp. art. 320/1 Cod procedură penală, disjungând cauza cu privire la ceilalți inculpați, dosarul nou format fiind înregistrat la data de 24.01.2014 sub nr._ .

În ceea ce priveste poziția procesuală a inculpaților R. I. și M. C.-N., trebuie precizat că:

-în cursul urmaririi penale, inculpatul R. I. a dat două declarații, inițial nerecunoscând nimic din cele reținute în sarcina sa, iar ulterior revenind asupra declarației iar inculpatul M. C. N. a dat declarație în prezenta cauză, dar a încercat să inducă în eroare organele de anchetă, nerecunoscând cele reținute în sarcina sa, ulterior acesta revizuindu-si poziția, recunoscând faptul că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C. chiar în incinta postului de poliție din . desfășura serviciul ca și agent de poliție si ca tânăra i-a fost adusă de către inculpatul P. G. și tot el i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu ea, recomandând-o drept o prostituată;

-în cursul judecatii, inculpații R. I. și M. C.-N., au uzat de disp. art. 320/1 Cod procedură penală, recunoscand vinovatia faptelor pentru care sunt cercetati, precizand ca doresc judecarea cauzei pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, probe pe care au aratat ca le cunosc și le insușesc.

În privința probelor administrate în cursul procesului penal, trebuie precizate următoarele:

În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- proces verbal de sesizare din oficiu;

- procese verbale de verificare în bazele de date metropolitane cu privire la identitatea persoanelor;

- declarațiile părților vătămate și civile;

- declarații de martori;

-procese verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice;

- procese verbale întocmite în urma activităților specifice efectuate de cadre ale poliției judiciare;

- formularele Western Union privind tranzacțiile financiare efectuate de către inculpatul C. R. C.;

- notele privind supravegherea operativă a inculpatului C. R. C. și planșa fotografică aferentă;

- procese verbale de percheziție domiciliară și percheziție informatică;

- declarații ale învinuiților și inculpaților;

- scrisoare trimisă de către inculpatul R. I., aflat în stare de arest preventiv, părții vătămate S. F. G.;

- scrisoare pusă la dispoziție de martorul C. V., primită de la inculpatul P. G.;

- copie conform cu originalul după registrul de cazare la pensiunea ,,M.”] în perioada august-decembrie 2012;

- telefoanele mobile ale inculpaților C. R., T. C., R. V., R. I. și P. G..

În cursul judecății au fost audiați:

-părțile vătămată S. F. G. (f. 47-48, vol. II, dosar instanță) și A. A. C. (f. 50-51, vol. II, dosar instanță);

-inculpatul R. I. (f. 56, 57, vol. II, dosar instanță);

-martorii S. V. (f. 58, vol. II, dosar instanță), D. S. M. (f. 59, vol. II, dosar instanță), D. E. (f. 60, vol. II, dosar instanță), Bodoașcă M. D. (f. 61, vol. II, dosar instanță) și B. I. (f. 62, vol. II, dosar instanță).

De asemenea, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere în favoarea inculpatului M. C.-N. (f. 52-54, vol. II, dosar instanță.

Dintre acestea, evident, numai probele administrate în cursul urmăririi penale și numai înscrisurile în circumstanțiere administrate în cursul judecății vor fi avute în vedere la stabilirea situației de fapt în ceea ce privește pe inculpații care au uzat de disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Instanța, analizând în mod echitabil, imparțial, ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva gândirii critice (interpretare, analizare, evaluare, explicare), reține următoarele:

La sfârșitul lunii septembrie a anului 2013, în jurul datei de 23-25 septembrie, în timp ce partea vătămată A. A. C. aștepta ”la ocazie” în zona cunoscută sub denumirea ,,Peștișorul” din mun. P., pentru a merge acasă în localitatea Hărmănești, a oprit lângă ea un autoturism marca BMW de culoare neagră, cu numere străine, condus de către inculpatul C. R. C., persoană pe care minora o cunoștea de mai demult și intrând în discuție cu el, i-a spus că este fugită de acasă și că nu are unde să locuiască, moment în care inculpatul C. R. C. i-a zis că are el un loc unde ar putea să o găzduiască.

Partea vătămată A. A. C. a fost de acord cu propunerea acestuia, iar inculpatul a transportat-o în . Seacă, la domiciliul inculpatului R. I., căruia a lăsat-o pe minoră în grija, iar el a plecat.

În cursul aceleiași seri, inculpatul R. I. a obligat-o pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale normale cu el, spunându-i că dacă nu face acest lucru nu o va mai lăsa să plece de el, de frică, aceasta întreținând raporturi sexuale cu inculpatul R. I..

În continuare, inculpatul R. I. l-a chemat la domiciliul lui și pe martorul D. A. zis ,,J.” și i-a cerut părții vătămate să întrețină raporturi sexuale și cu el, aspecte confirmate și de declarația martorului D. A. și a inculpatului R. I..

A doua zi, la domiciliul inculpatului R. I. a venit inculpatul P. G. care luat-o pe partea vătămată A. A. C. de la domiciliul inculpatului R. I. și, cu autoturismul celui dintâi, a fost transportată la postul de poliție din . afla inculpatul M. C.-N., ajutor de șef de post în comună.

De precizat că anterior intrării în incinta postului de poliție, inculpatul P. G. a cumpărat două sticle de bere de la un bar din apropiere.

Partea vătămată A. A. C. intrase în panică atunci când s-a văzut la sediul postului de poliție, deoarece auzise de la diverse persoane că dacă va fi găsită de organele de poliție va fi dusă la ,,școala de corecție”, unde era un regim de tip penitenciar.

În acest context, atunci când a fost întrebată de inculpatul M. C.-N. cum se numește, partea vătămată A. A. C. i-a spus că o numele său este D. A..

După o perioadă de timp în care, în incinta postului de poliție cei doi inculpați M. C.-N. și P. G. au stat de vorbă despre o amendă pe care inculpatul P. G. trebuia să o plătească și despre piese pentru o mașină, după ce au consumat berea cumpărată anterior de către inculpatul P. G. acesta din urmă i-a spus părții vătămate că merge să mai cumpere niște bere și i-a dat de înțeles că ea trebuie să rămână în incinta postului de poliție și să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul M. C.-N..

În continuare, după plecarea inculpatului P. G., inculpatul M. C. N. i-a cerut părții vătămate A. A. C. să întrețină raporturi sexuale cu el, spunându-i că îi dă 20 de lei, însă partea vătămată a refuzat, răspunzând că nu are nevoie de banii lui, dar inculpatul i-a băgat în buzunar mai mult forțat două bancnote a câte 10 lei.

Deși victima i-a spus că nu dorește să întrețină cu el raporturi sexuale și i-a adus la cunoștință organului de poliție că are doar 14 ani, inculpatul i-a replicat că dacă nu dorește să întrețină raporturi sexuale cu el, el îl va determina pe inculpatul P. G. să o abandoneze în localitatea Tătăruși, după care a început să o dezbrace de bluză, victima rămânând în blugi și sutien.

Înțelegând, în contextul dat, că nu poate scăpa, partea vătămată A. A. C. i-a spus că nu întreține raporturi sexuale decât cu prezervativ, sperând că polițistul nu are, însă acesta avea prezervative în biroul său, iar partea vătămată a fost nevoită să întrețină raporturi sexuale cu el, chiar în incinta postului de poliție.

Deși inițial, inculpatul M. C.-N. a condus-o pe partea vătămată într-o încăpere aflată în partea opusă intrării în sediu, într-o cameră de mici dimensiuni unde pe jos erau niște scânduri, cerându-i să își dea pantalonii jos, în timp ce se dezbrăca și el, inculpatul fiind îmbrăcat în uniforma de polițist, totuși, din cauza poziției incomode, inculpatul M. C.-N. i-a cerut părții vătămate A. A. Cătălian să meargă în biroul unde se afla o canapea, încăpere situată în partea din dreapta a imobilului, însă, mai întâi, inculpatul a luat pătura care acoperea canapeaua și a așezat-o în geam pentru a nu fi văzut din exterior.

În vreme ce inculpatul M. C.-N. întreținea raporturi sexuale normale cu partea vătămată, a venit și inculpatul P. G., iar datorită faptul că ușa de la intrare în sediu era încuiată a început să bată în ușă, iar ulterior să se uite printr-un colț al geamului care rămasese neacoperit.

După consumarea actului sexual, care a durat aproximativ 15 minute, inculpatul M. C.-N. i-a deschis ușa inculpatului P. G., iar atunci partea vătămată a putut observa că ușa fusese încuiată cu un sistem aflat deasupra butucului, așa cum l-a descris și partea vătămată S. F. G..

În continuare, inculpatul P. G. mai cumpărase două sticle de bere și în timp ce consumau băutura alcoolică, a fost sunat de către inculpatul R. I., care i-a cerut să o aducă pe partea vătămată A. A. C. la domiciliul lui, ceea ce inculpatul P. G. a și făcut, transportând-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I., unde, acesta din urmă i-a cerut părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu P. G..

Deși partea vătămată i-a spus că nu dorește și că îi va relata inculpatului C. R. C. că a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, inculpatul R. I. i-a spus părții vătămate că dacă nu face ce zice el, nu o va mai lăsa să plece de la el, sub presiunea acestui fapt, victima acceptând să întrețină un raport sexual normal cu inculpatul P. G..

Pe când victima se afla la domiciliul inculpatului R. I., aici a venit și martorul B. D., fiind chemat de inculpații P. G. și R. I. pentru a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată.

În continuare, fiind înșelată de către inculpatul R. I. că va fi transportată de către martorul B. D. la inculpatul C. R. C., partea vătămată a acceptat să se urce în autoturismul acestuia marca Mitsubishi, martorul transportând-o pe partea vătămată la imobilul pe care îl deține pe . ieșirea din mun. P..

Deși, pe drum, partea vătămată i-a cerut martorului să oprească mașina și să o lase să coboare, acesta i-a spus că i-a plătit inculpatului R. I. pentru a întreține raporturi sexuale cu ea și, deși i-a fi spus martorului că are 14 ani, acesta nu a crezut-o și a întreținut cu ea un raport sexual normal pe scaunul din față al autoturismului său, autoturism pe care l-a parcat în imediata apropiere a imobilului pe care îl deține, ulterior transportând-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I., unde când a ajuns în fața imobilului acestuia, martorul a observat că era parcat autoturismul inculpatului C. R. C. și autoturismul numitului Ș. M..

În continuare, ajunsă la domiciliul inculpatului R. I., partea vătămată A. A. C. a fost transportată de către numitul Ș. M. la domiciliul său, unde a fost găzduită timp de o săptămână, perioadă în care a întreținut de mai multe ori raporturi sexuale cu numitul Ș. M. și cu frații I. A. și S., care la acea dată se ocupau de construcția casei numitului Ș. M.. Toate acestea partea vătămată a fost nevoită să le facă la presiunea lui Ș. M.. În fiecare seară, inculpatul C. R. C. venea la domiciliul lui Ș. M. pentru a vedea ce face partea vătămată.

În perioada următoare, partea vătămată a ajuns să fie exploatată sexual la Pensiunea ,,M.”, împreună cu partea vătămată S. F. G..

În cursul lunii noiembrie a anului 2012, împreună cu partea vătămată S. F. G., partea vătămată A. A. C. a reușit să plece de la inculpatul C. R. C., datorită și faptului că acesta, nemaiavând posibilitatea să le găzduiască le-a lăsat la domiciliul numitului B. I..

La fel ca și partea vătămată S. F. G., partea vătămată A. A. C. a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie ,,Socola” din Iași, unde a urmat un tratament, documente doveditoare în acest sens fiind atașate dosarului cauzei.

P. a retine această situatie de fapt, instanta a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate in cauză în cursul urmăririi penale, expuse în cele ce preced, respectiv: declarațiile victimelor, care au fost înregistrate audio-video, fișele de examinare psihologică a minorei A. A. C., fișa de internare la Spitalul Clinic de Psihiatrie ,,Socola” din Iași, declarațiile martorilor, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților.

În cauza de față, chiar și în contextul recunoașterii faptelor de către inculpați, există probe certe în susținerea existenței faptelor și a vinovăției acestora; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise si concordante, asimilată probelor certe, situează probațiunea dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Partea vătămată A. A. C. a descris detalii esențiale și credibile iar martorii ascultați în cauză au confirmat aspectele pe care se fundamentează baza factuală reținută de instanță în cele ce preced.

Trebuie precizat că probațiunea în astfel de cauze (infracțiunile desfășurându-se, de regulă, în intimitate, la adăpostul clandestinității), cunoaște anumite particularități date de limitarea în mod obiectiv a capacității organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursă directă, sarcina aflării adevărului și lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind și mai dificilă în condițiile în care victimele sunt minore.

Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în cursul urmăririi penale, partea vătămată minoră a descris faptele a cărei victimă a fost, astfel cum au fost reținute mai sus.

Detaliile prezentate, privind locul, timpul, împrejurările de fapt, circumstanțele în care s-au petrecut evenimentele, relatarea cuvintelor pe care inculpații le-au folosit în timpul comiterii acestora, precizate coerent și în același mod în toate declarațiile, atestă sinceritatea părții vătămate, de fapt un copil cu o inocență specifică vârstei, fără un vocabular licențios, fără educație sexuală, context în care nu ar fi putut inventa astfel de fapte.

Declarațiile părții vătămate se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în fișa de examinare psihologică întocmită de Direcția Generală de Asistență și Protecție a Copilului Iași din care rezultă că minora prezintă ,,un fond psihic instabil caracterizat de agresivitate impulsivă, ostilitate manifestată indirect sau verbal, gânduri suicidare, simptome de stress, singurătate, detașare de real, stare de agitație interioară, teama de a nu fi atacată”.

Din toate rapoartele de evaluare psihologică întocmite de specialiștii din cadrul Direcției Generale de Asistență și Protecție a Copilului Iași, precum și din declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, în pofida dezvoltării cognitive și a intelectului liminar, nu rezultă nicio dată sau indiciu care să pună la îndoială starea psihică a victimei care s-a exprimat destul de coerent, logic și cursiv, descriind traumele produse prin actele repetate de agresiune sexuală. Profilul său psihologic o recomandă ca o victimă cu serioase traume.

Declarațiile părții vătămate se coroborează și cu declarațiile reprezentanților săi legali, precum și cu alte martorilor audiați în cauză.

Analizând probele de mai sus, instanța le apreciază, potrivit principiilor generale în materia administrării probelor, reținând că probele nu au valoare mai înainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului ( art. 62 Cod proc. pen. ).

Declarația părții vătămate A. A. C., dată în cursul urmăririi penale se coroborează și cu declarația martorului B. D., din care rezultă că, la sfârșitul lunii octombrie a anului 2012, într-o seară, martorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P. G. care i-a relatat că la domiciliul inculpatului R. I. din . Seacă, se află o tânără, partea vătămată A. A. C. cu care ar putea întreține raporturi sexuale contra cost.

Martorul B. D. a declarat că a acceptat propunerea inculpatului P. G. și s-a deplasat la domiciliul inculpatului R. I., căruia i-a plătit suma de 50 de lei pentru a întreține un raport sexual cu partea vătămată și că ulterior martorul a transportat-o pe partea vătămată în curtea imobilului pe care îl deține în mun. P., pe . în autoturism a întreținut cu aceasta raporturi sexuale iar după aproximativ 15 minute, a transportat-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I..

I. C. R. C., care inițial, în cursul urmăririi penale, nu a dorit să dea declarații în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere, ulterior către finalul anchetei penale, a precizat că a cunoscut-o pe partea vătămată A. A. C. prin intermediul numitului Ș. M., care o luase anterior dintr-un cămin de nefamiliști și pe care ulterior a lăsat-o pentru o noapte la domiciliul inculpatului R. I., de unde minora a fost preluată de către elși de către numitul Ș. M. și transportată împreună cu partea vătămată S. F. G. la o pensiune în orașul Tg. F. unde au rămas peste noapte.

Deși inițial, inculpatul R. I. nu a recunoscut nimic din cele reținute în sarcina sa, ulterior acesta a revenit asupra declarației sale arătând că a cazat-o la domiciliul lui pe partea vătămată A. A. C., dar a aflat că are 14 ani abia după ce tânăra a plecat de la el.

Inițial inculpatul R. I. a mai declarat că partea vătămată A. A. Cătăliana i-a fost adusă la domiciliu de către inculpatul C. R. C., pentru ca ulterior să revină asupra declarației și să precizeze că de fapt a fost adusă de către numitul Ș. M., fără implicarea inculpatul C. R. C. și că tot numitul Ș. M. i-ar fi dat voie să facă bani cu tânăra, aducându-i clienții în scopul întreținerii de raporturi sexuale, aceasta în schimbul găzduirii pe care i-o oferea minorei.

I. R. I. a confirmat și legătura infracțională cu coinculpatul P. G. precizând că l-a contactat pe acesta pentru a i-o ,,oferi” pe minoră și că a primit de la inculpatul P. G. suma de 20 de lei pentru raportul sexual pe care l-a avut cu partea vătămată A. A. Cătăliana și că ulterior, inculpatul i-a cerut voie să o ducă pe partea vătămată și la alții clienți, lucru cu care inculpatul R. I. a fost de acord.

Din declarația inculpatului R. I. mai rezultă că a aflat ulterior de la partea vătămată S. F. G. că victima A. A. Cătăliana, pe care o găzduise el fusese transportată de către inculpatul P. G. la postul de poliție din . M. C. N. a întreținut raporturi sexuale cu ea.

Mai mult, acest aspect este confirmat și de faptul că tânăra plecase fără a avea bani la ea, iar ulterior s-a întors cu suma de 26 de lei.

De asemenea, inculpatul R. I. a recunoscut faptul că tot el l-a chemat pe martorul D. A. pentru a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., dar că nu a primit nici o sumă de bani de la acesta, ci doar îi promisese că îi va oferi cândva de băut.

Aceste aspecte au fost confirmate și de declarația martorului D. A..

I. P. G. a arătat că că tot ceea a declarat în prima fază a anchetei penale i-a fost indus de către inculpatul M. C. N., care l-a sfătuit în privința a ceea ce urma să declare în fața organelor de anchetă. În cea de-a doua declarație însă, acesta a recunoscut faptul că într-o zi, în toamna anului 2012, s-a deplasat la domiciliul inculpatului R. I. unde se afla partea vătămată A. A. C. pe care a luat-o și a transportat-o la postul de poliție din . M. C. N. i-ar fi adresat mai multe întrebări părții vătămate, iar ulterior i-ar fi spus inculpatului să îl lase singur cu partea vătămată.

De remarcat că declarațiile acestuia se contrazic cu cele ale inculpatului M. C. N. care a arătat că inculpatul P. G. i-ar fi propus să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată.

Rezultă din declarațiile inculpatului P. G. că după aproximativ 20 de minute a fost contactat de către inculpatul M. C. N. care i-a cerut să vină să o ia pe partea vătămată A. A. C., iar la plecare inculpatul M. C. N. i-ar fi spus inculpatului P. G. că i-a dat părții vătămate suma de 10 lei pentru că ,,a făcut treabă bună”, inculpatul P. G. înțelegând în acel moment că inculpatul M. C. N. a întreținut raport sexual cu partea vătămată A. A. C..

Același inculpat P. G. a confirmat că ulterior a transportat-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I., care între timp îl contactase telefonic și îi ceruse să o aducă pe minoră la domiciliul lui, confirmând declarațiile celui din urmă inculpat, sub acest aspect.

Din declarațiile inculpatului P. G. mai rezultă că, odată ajuns la domiciliul inculpatului R. I., acesta a întrebat-o pe partea vătămată A. A. C. câți bani a făcut (aspect ce dovedește reprezentarea clară a împrejurării exploatării sexuale a victimei minore) iar aceasta a scos cei 10 lei pe care i-a înmânat inculpatului R. I..

Și inculpatul P. G. a confirmat că același inculpat R. I. i-a propus să întrețină cu partea vătămată A. A. C. raporturi sexuale normale și orale, ceea ce s-a și întâmplat.

Împrejurarea predării victimei minore către alte persoane în vederea obținerii de beneficii materiale din obligarea acesteia la prestarea serviciilor sexuale a fost conformată de același inculpat P. G. care a relatat că tot atunci, l-a contactat telefonic pe martorul B. D. căruia i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., aspect care se coroborează și cu cele declarate de martor, astfel cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește contextul în care a dat primele declarații, inculpatul P. G. a precizat că inculpatul M. C. N., cu care era foarte bun prieten, s-a prezentat la domiciliul lui și l-a învățat ce trebuie să declare în fața organelor de anchetă, după ce acesta aflase că victimele dăduseră declarații la BCCO Iași.

I. M. C. N. a dat declarații în prezenta cauză, dar a încercat să inducă în eroare organele de anchetă, nerecunoscând cele reținute în sarcina sa.

În fond, declarația inițială a inculpatului M. C. N. și prima declarație a inculpatului P. G. se aseamănă în multe privințe, aspect ce reprezintă o dovadă clară că cei doi inculpați s-au pus anterior de acord în privința a ceea ce urmau să declare în fața organelor de anchetă.

Ulterior, inculpatul M. C. N. și-a revizuit poziția, recunoscând faptul că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C. chiar în incinta postului de poliție din . desfășura serviciul ca și agent de poliție.

Același inculpat a recunoscut că minora i-a fost adusă de către inculpatul P. G. și tot el i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu ea, recomandând-o drept o prostituată.

Conform declarațiilor inculpatului M. C.-N., partea vătămată A. A. C. ar fi întreținut raporturi sexuale cu el fără nici o împotrivire și chiar l-ar fi mințit cu privire la vârstă, spunându-i că are 18 ani și că nu i-a dat acesteia nici o sumă de bani, percepând-o ca un ,,cadou” din partea inculpatului P. G..

I. M. C.-N. a recunoscut că l-a atenționat pe inculpatul P. G. cu privire la ceea ce va urma să declare, dar că a procedat în acest fel numai după ce, ulterior a aflat de la colegii de la postul de poliție al comunei Hărmănești că de fapt minora A. A. C. are doar 14 ani și este fugită de la domiciliu, aspect care l-a alertat și l-a determinat să îi comunice prietenului său, P. G., să fie atent ce vorbește la telefon și ce să declare în eventualitatea că va fi ascultat de polițiștii sau procurorii de la serviciul de crimă organizată.

Din declarațiile părții vătămate S. F. G. rezultă că același inculpat M. C.-N., în calitatea pe care o avea - de agent de poliție la postul de poliție din .-o în repetate rânduri la sediul poliției din comună pentru o a audia cu privire la un aparat foto pe care ea îl luase de acasă și îl vânduse unde prietene, ultima dată când s-a prezentat pentru a da o declarație, acesta încuind ușa de la . cu o încuietoare montată deasupra clanței de la ușă și, întrebându-l de ce a procedat în acest mod, acesta i-a răspuns părții vătămate că dorea să nu fie deranjat de altcineva.

Declarațiile acestei părți vătămate par să susțină și să contureze aceeași imagine a unui agent cu serioase derapaje etice și legale, aceasta relatând că după ce i-a solicitat cartea de identitate pentru a-i face o copie, i-a înapoiat-o imediat, constatând că aparatul nu funcționează iar în momentul în care partea vătămată a dorit să părăsească incinta clădirii, inculpatul M. C.-N. a luat-o în brațe și a așezat-o pe un birou, a început să o sărute pe gură, partea vătămată încercând să îl evite, iar ulterior i-a introdus mâna sub tricou și i-a pipăit sânii, partea vătămată i-a cerut să se oprească, iar el a întrebat-o dacă nu dorește să întrețină raporturi sexuale cu el și după ce ea l-a refuzat categoric, inculpatul M. C.-N. i-a dat voie să plece.

De asemenea, partea vătămată S. F. G. a mai precizat că a aflat atât de la inculpatul R. I., cât și de la partea vătămată A. A. C. că aceasta din urmă a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul M. C. N., în incinta postului de poliție din . acolo de către inculpatul P. G..

Despre cei doi, partea vătămată S. F. G. a precizat că aveau o relație strânsă de prietenie și deseori consumau băuturi alcoolice împreună.

Concluzionând, vastul probatoriu administrat în cauză, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

În drept:

Fapta inculpatului R. I., care, împreună cu inculpatul P. G., a cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A. A. C., întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ,,trafic de minori”, prev. de art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., când aceasta avea vârsta de doar 14 ani, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului M. C.-N., care, într-una din zilele lunii octombrie 2012, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în postul de poliție unde își desfășura activitatea, a întreținut un raport sexual cu minora A. A. C., a cărei vârstă o cunoștea sau avea obligația să o cunoască, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal.

În cazul inculpatului R. I. se va reține comiterea celor două infracțiuni, în concurs real, astfel că se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, recrutarea și constrângerea victimei erau deja realizate ca urmare a complexului de acțiuni anterioare, astfel că inculpatul R. I., împreună cu inculpatul P. G. a trecut la exploatarea minorei, fără a se pune problema obținerii consimțământului ei, deoarece aceasta devenise deja un obiect.

Nenumăratele amenințări, constrângeri fizice, dar și psihice la care a fost supusă minora din partea inculpaților, au reușit înfrângerea libertății de voință, mișcare și conștiință a victimei, dar și vicierea poziției subiectului pasiv.

Așadar, elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de minori a fost realizat odată cu înfrângerea libertății victimei de alegere a elementelor esențiale, strict legate de dezvoltarea și manifestarea personalității umane, la care a fost supusă victima. Valorile sociale încălcate prin activitățile desfășurate de inculpat au fost cele referitoare la libertatea de voință și acțiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001.

Circumstanțele reale ale săvârșirii faptei de către inculpatul R. I., gradul de participație a acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunii menționate.

În privința infracțiunii reținute în sarcina inculpatului M. C.-N., trebuie precizat că, în configurația concretă a săvârșirii sale, respectiv asupra unei minore suspusă exploatării sexuale, în contextul traficului de minori, fapta acestuia ar putea antama și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 14 ind. 1 din Legea nr. 678/2001, însă, având în vedere exprimarea din Legea nr. 678/2001 (,,dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”), și, având în vedere că sancțiunea de la art. 198 alin. 1 Cod penal este mai aspră decât cea din Legea nr. 678/2001, existând o singură acțiune a inculpatului, urmează ca aceasta să fie considerată doar infracțiunea prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților, instanța a antrenat răspunderea penală a acestora, dispunând condamnarea lor.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite și aplicate, și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.p., respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială și în partea specială a Codului penal, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana fiecărui infractor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpați este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea esenței drepturilor fundamentale ale victimei, a libertății sexuale, a integrității corporale si a libertății de mișcare a victimei, a bazelor morale care trebuie să lumineze viața unor persoane tinere, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimei minore.

Prin raportare mai ales la vârsta părții vătămate, trebuie subliniat faptul că se poate afirma ca aceasta experiență și-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acesteia, asupra echilibrului socio – afectiv al acesteia.

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori al victimei, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice persoană la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, victima a aflat rezonanta unor acte cu conotație sexuală, minora trăind semnificația reala a raporturilor sexuale săvârșite de inculpați sau de clienți, suferințele fizice si psihice pricinuite victimei, urmare a raporturilor sexuale la care a fost supusă si exploatării sexuale căreia victima îi era prizonieră.

Împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale nu justifică prin ea însăși, considerarea ei ca circumstanță atenuantă, și în consecință, atragerea aplicării unei pedepse reduse, întrucât în procesul de apreciere, elementele invocate trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condițiilor concrete în care acestea au fost săvârșite, precum și la orice alte elemente ce privesc persoana făptuitorului.

Nicio împrejurare extrasă din probele cauzei nu este de natură să antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la caracterul abominabil al faptelor inculpaților.

Datele privind conduita inculpatului M. C.-N., deși aparent favorabile, trebuie circumscrise contextului factual al propriilor acțiuni. Acesta, deși avea funcția de polițist, având îndatorirea de serviciu de a cunoaște care sunt persoanele minore dispărute de la domiciliu, procedura presupunând studierea datelor de stare civilă și a fotografiilor persoanelor respective, fiind îmbrăcat și în uniformă, fiind înarmat și aflându-se chiar în biroul în care își desfășura activitatea, a ignorat comandamentele morale și regulamentare și s-a folosit de vulnerabilitatea victimei de numai 14 ani, fără instrucție școlară și cu un intelect spre minim, mai ales că aceasta fuseseră subordonată în totalitate de inculpații R. I. și P. G., neopunând rezistență nici la alte persoane cu care fuseseră determinate să întrețină raporturi sexuale. Cu atât mai periculoasă este fapta acestui reprezentant ai ordinii de stat cu cât, afirmând relațiile de prietenie cu inculpatul P. G., a determinat victima să considere că oricum orice recurs la forțele ordinii de drept este unul iluzoriu, atâta timp cât reprezentanții acestor forțe manifestă o complicitate neechivocă cu traficanții înșiși.

Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție in jurisprudența sa, recunoașterea unor date si împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute in vedere de instanță reduc in asemenea măsură gravitatea faptei in ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita in concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aceste condiții sunt apreciate de instanță ca nefiind îndeplinite în cauză față de inculpați.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a Codului penal și regimul de sancționare a infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunile comise, vârsta părții vătămate la momentul activității infracționale, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului acesteia, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpaților, făcând aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, instanța a stabilit inculpatilor câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care sa indrepateasca aprecierea ca aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.

În cauză, în ceea ce îl privește pe inculpatul R. I., strict raportat la prima infracțiune, sunt aplicabile și disp. art. 80 Cod penal, văzând concursul între cauzele de agravare menționate anterior (forma continuată a infracțiunii de trafic de minori) și cele de atenuare (incidența disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, efect al recunoașterii vinovăției).

În consecintă, instanta a dispus condamnarea inculpatului R. I. la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal, calculată conform disp. art. 66 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,trafic de minori”, prev. de art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 teza I Cod procedură penală, și art. 80 Cod penal și respectiv la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoareși 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal, calculată conform disp. art. 66 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 teza I Cod procedură penală.

De asemenea, instanța a dispus condamnarea inculpatului M. C.-N. la pedeapsa 3 (trei) ani închisoareși 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal, calculată conform disp. art. 66 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,act sexual cu un minor”, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 teza I Cod procedură penală.

În ceea ce privește individualizarea regimului de executare, instanța a retinut ca fata de ansamblul activităților infracționale comise, gravitatea faptelor si consecințele sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate si necesitatea constrângerii și reeducării inculpaților, numai executarea pedepselor în regim de detenție răspunde în mod adecvat funcțiilor si scopului pedepsei.

Astfel cum s-a arătat și anterior, în baza dispozițiilor imperative ale art. 13 alin. 1-3 din Legea nr. 678/2001, art. 198 Cod penal și art. 65 alin. 2 Cod penal, alăturat de pedeapsa principală, instanța va stabili inculpaților și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal. La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanța a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpaților, atitudinea lor în relațiile cu victimele, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că aceștia sunt incompatibili cu exercitarea drepturilor interzise.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța a reținut că prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I -a din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Deciziile date către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 414² alin.3 C.proc.pen.

De asemenea, instanța a ținut seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza S. și P. c. României, C. și M. c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.

Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța a apreciat că aceștia sunt nedemni în exercitarea drepturilor interzise.

Astfel, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului R. I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal iar pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului M. C.-N. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală, art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R. I., apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea ulterioară a stării de arest.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, din pedeapsa principală de executat, de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului R. I., s-a deduce durata reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 25.06.2013, la zi.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, instanța a reținut că victima minoră, în privința căreia, înainte de începerea cercetării judecătorești, s-a constatat de către instanța ca acțiunea civila, in prezenta cauza, se exercita din oficiu, conform art. 17 Cod procedura penala, având in vedere ca vizează o persoană cu capacitate restrânsă de exercițiu, a trăit semnificative suferințe ca urmare a faptelor inculpaților.

Cu toate acestea, încă de la primul termen de judecată, partea vătămată s-a constituit ea însăși parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei, sumă recunoscută expres de către inculpat și cu privire la care a arătat că este de acord să o achite.

Potrivit art. 16/1 Cod procedură penală, inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile iar în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.

Umilința nejustificată produsă prin abuzurile si exploatarea sexuală la care a fost supusă victima i-a creat o traumă psihică cu efecte incalculabile, prejudiciul nepatrimonial pretinzând reparație fiind unul evident.

Mijloacele de probă anterior menționate probează consecințele negative suferite de minoră în plan psihic și, totodată și sechelele posttraumatice care au afectat și continuă să afecteze participarea părții civile la viața socială și de familie.

P. a realiza o justă compensare, instanța a ținut seama de o . elemente pe baza cărora va determina întinderea sumelor ce urmează a fi acordate cu titlu de daune morale, și anume: natura abuzurilor la care a fost supusă partea civilă (abuzuri prin care s-a adus atingere libertății și inviolabilității sexuale a acesteia), vârsta fragedă pe care o avea aceasta la momentul la care au avut loc primele abuzuri sexuale, respectiv primele acte sexuale, perioada de timp în care victima a fost abuzată din punct de vedere sexual, de împrejurarea că starea de teamă și stres acut persistă și în prezent.

Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice (puse în evidență nu numai de constrângerea morală și de impactul acțiunilor agresive, dar și vârsta victimelor) și fizice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială și la care instanța a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.

Față de cele arătate instanța apreciază că este justificată acordarea de daune morale si, luând act și de disponibilitatea inculpatului R. I. de a despăgubi victima, și statuând în echitate, în ceea ce privește pe inculpatul M. C.-N., în baza disp. art. 14, art. 15, art. 16/1 alin. 3, art. 17 și art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și va obliga inculpatul R. I. să plătească părții civile A. A.-C. (domiciliată în .. Hărmănești, jud. Iași), suma de 50.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, pretenții civile recunoscute expres de către inculpat, care a achiesat la acestea iar în baza disp. art. 14, art. 15, art. 17 și art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, va admite acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și va obliga inculpatul M. C.-N. să plătească părții civile A. A.-C. (domiciliată în .. Hărmănești, jud. Iași), suma de 10.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpatul R. I. a telefonului mobil marca LG, model GS 500, IMEI:_-03._-4 și a cartelei Cosmote_1868780, bunuri ridicate de organele judiciare la data de 25.06.2013 (f. 408, vol. I, dosar urmărire penală), bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 163 alin. 1, 2, 5 și 6 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 17 Cod procedură penală, instanța a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile și imobile ale inculpaților R. I. și M. C.-N., până la concurența sumei de 50.000 lei, în privința celui dintâi inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni (plata, către partea vătămată minoră A. A.-C., a sumei de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile), și până la concurența sumei de 10.000 lei, în privința celui din urmă inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (plata, către partea vătămată minoră A. A.-C. a sumei de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale).

În baza art. 353 alin. 1 Cod procedură penală, dispozițiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentințe penale, sunt executorii.

S-a dispus luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații R. I. și M. C.-N. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a adus la cunoștința inculpaților că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ceea ce priveste cheltuielile judiciare avansate de stat, avand in vedere solutia asupra cauzei si principiul potrivit caruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui in sarcina caruia a fost retinuta culpa infractionala sau culpa procesuala, instanta, retinând o proporție diferită in provocarea cheltuielilor, în baza art. 349 Cod procedură penală rap. la art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, în raport cu măsura determinării acestora de către fiecare inculpat, a obligat pe inculpatul R. I., la plata sumei de 3317,85 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 100 lei-delegația nr._/11.10.2013, și suma de 75 lei (1/2 din onorariul pentru partea vătămată A. A.-C.-delegația nr._/24.10.2013), reprezintă onorariile pentru avocații din oficiu, în faza de judecată, iar pe inculpatul M. C.-N. la plata sumei de 3017,85 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 75 lei-(1/2 din onorariul pentru partea vătămată A. A.-C.-delegația nr._/24.10.2013), reprezintă onorariul pentru avocațul din oficiu, în faza de judecată, cheltuielile judiciare urmând a fi cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public (câte 2142,85 lei, pentru fiecare inculpat) și respectiv al Ministerului Justiției (1176 lei, pentru inculpatul R. I. și 875 lei, pentru inculpatul M. C.-N.).”

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpații R. I. și M. C. N. și de avocat H. R..

Prin apelul promovat, inculpatul R. I. a solicitat, în raport de conduita procesuală sinceră caracterizată prin recunoașterea faptelor, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, redozarea pedepsei aplicate.

Criticile invocate de inculpatul M. C. N. au vizat următoarele aspecte:

- prima instanță nu a dat eficiență elementelor ce caracterizează persoana sa – respectiv lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie organizată, este căsătorit și are un copil minor, fiind unic întreținător al familiei, și-a îndeplinit sarcinile de serviciu la locul de muncă, a recunoscut în mod sincer săvârșirea faptei și dorește să despăgubească partea vătămată, circumstanțe ce puteau fi reținute în favoarea sa conform art.74 Cod penal respectiv art.79 Noul Cod penal cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum redus față de cel stabilit prin hotărârea apelată.

- în virtutea aplicării principiului legii mai favorabile a solicitat amânarea aplicării pedepsei în condițiile art.83 Noul Cod penal sau suspendarea pedepsei sub supraveghere conform art.91 Noul Cod penal, considerând că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate este de natură să contribuie la reeducarea sa.

Apelantul avocat H. R. a criticat sentința primei instanțe sub aspectul cuantumului onorariului stabilit, susținând că a acordat asistența juridică, din oficiu, inculpatului R. I. și pe fondul cauzei, nu doar cu privire la măsura arestării preventive, condiții în care suma ce trebuia acordată cu titlu de onorariu era de 400 lei și nu de 100 lei.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond, pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă pe care inculpații R. I. și M. C. N. au recunoscut-o în condițiile prev. de art.320 ind.1 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor privind aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că inculpatul R. I., împreună cu inculpatul P. G. a cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A. A. C. și a întreținut raporturi sexuale cu această parte vătămată, când aceasta avea vârsta de doar 14 ani, iar, inculpatul M. C. N. într-un din zilele lunii octombrie 2012, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în postul de poliție unde își desfășura activitatea, a întreținut un raport sexual cu minora A. A. C., a cărei vârstă o cunoștea sau avea obligația să o cunoască.

Pe baza situației de fapt relevată de probele administrate, prima instanță a stabilit că faptele inculpatului R. I. Întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1-3 din legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de act sexual cu un minor prev. de art.198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală și art.33 lit.a Cod penal, iar, fapta inculpatului M. C. N. realizează, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art.198 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală.

Verificând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în raport de dispozițiile art.5 din Noul Cod penal, C., constată că după . noului Cod penal, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se regăsesc incriminate astfel:

- infracțiunea de trafic de minori în formă continuată este incriminată de art.211 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.36 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, limite la care se aplică reducerea cu o treime conform art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală ce are corespondent în art.396 alin.10 Noul Cod de procedură penală.

Având în vedere că potrivit legii speciale de incriminare – Legea 678/2001, pedeapsa prevăzută era închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, și în urma reducerii cu o1/3 conform art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală limitele de pedeapsă sunt de la 6 ani și 8 luni închisoare la 13 ani și 4 luni închisoare este evident că legea nouă îi creează o situație mai avantajoasă inculpatului R. I..

- infracțiunea de act sexual cu un minor este incriminată în prezent în art.220 alin.1 Noul Cod penal ce prevede o pedeapsă cu închisoarea de la unu la 5 ani, la care se aplică reducerea cu o 1/3 în condițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală, în prezent art.396 alin.10 Noul Cod spre deosebire de vechiul cod penal ce prevede închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin urmare, legea veche este mai favorabilă celor doi inculpați, urmând a fi reținută în favoarea lor, în virtutea aplicării dispozițiilor art. 8 Noul Cod penal.

În consecință, C. va da eficientă principiului aplicării legii penale mai favorabile și va individualiza pedepsele în raport de limitele din legea nouă,, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite raportat la natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și lezate de inculpați, la vârsta părții vătămate și urmările produse acesteia, la împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, precum și la datele personale ale fiecărui inculpat, apreciind că reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pot fi realizate prin aplicarea unor pedepse de 5(cinci)ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori și 2(doi)ani închisoare pentru infracțiunea de act sexual cu un minor în cazul inculpatului R. I., și a unei pedepse de 2(doi)ani închisoare pentru inculpatul M. C. N..

Circumstanțele personale invocate de inculpați prin apelurile declarate nu sunt de natură a diminua gravitatea faptelor comise ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei inculpaților, ele trebuie raportate la gravitatea deosebit de mare a infracțiunilor comise, la maniera în care inculpații au realizat activitatea infracțională - inculpatul R. I. a exploatat prin practicarea prostituției pe partea vătămată minoră, prin folosirea de amenințări și constrângeri de natură fizică și psihică și a întreținut raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, iar, inculpatul M. C. N., deși reprezentant al organelor de poliție în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a profitat de vulnerabilitatea minorei și a întreținut raport sexual cu aceasta, în postul de poliție unde își desfășura activitatea, faptele acestora având un impact social deosebit prin atingerea adusă normelor legale ce vizează respectarea libertății de deplasare, de acțiune, de exprimare, de opinie, de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice – în speță a unei minore de 14 ani, precum și altor valori intrinseci ființei umane: viața, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, siguranța, onoarea și demnitatea -, la consecințele incomensurabile ale faptelor asupra dezvoltării părții vătămate, astfel că nu se justifică acordarea de valențe atenuante datelor ce caracterizează favorabil persoana inculpaților, conform solicitării acestora.

În raport de cele menționate, C. constată că există o deplină concordanță între natura infracțiunilor comise, împrejurările concrete în care au fost săvârșite, frecvența din ce în ce mai mare de comitere a acestui gen de infracțiuni, și pedepsele stabilite prin prezenta decizie, urmare reducerii determinate de aplicarea principiului legii penale mai favorabile, cu respectarea gradului generic și concret de pericol social al faptelor și a importanței valorilor sociale ocrotite de lege.

În ceea ce privește individualizarea modului de executare a pedepsei, criticată de inculpatul apelant M. C. N., C. apreciază, față de datele privitoare la fapta comisă, anterior expuse, că modalitatea de executare privativă de libertate aleasă de prima instanță reprezintă o măsură adecvată tuturor nevoilor de realizare a scopurilor legii penale.

În acest context, elementele personale pozitive invocate de inculpat nu sunt de natură a justifica aprecierea că reeducarea inculpatului și corectarea atitudinii sale pot fi realizate fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că modalitatea de executare stabilită de prima instanță corespunde unei juste individualizări, critica formulată de apelant fiind neîntemeiată.

Examinând hotărârea primei instanțe și prin prisma criticii formulate de apelatul avocat H. R., susținută probator de actele și lucrările dosarului, ce atestă că a acordat asistență juridică inculpatului R. I. și pe fondul cauzei, C. constată că se impune majorarea sumei acordate apelantului cu titlu de onorariu apărător oficiu, de la 100 lei la 400 lei.

P. considerentele arătate, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală vor fi admise apelurile declarate de inculpații R. I. și M. C. N., și, de avocat Hus R. împotriva Sentinței penale nr. 59 din 28 ianuarie 2014 a Tribunalului Iași, ce va fi desființată în parte, în latură penală.

Ulterior rejudecării, va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului R. I. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Se va reduce de la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 36 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod procedură penală din 1968 și art. 5 Cod penal.

Se va reduce de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală din 1968 șiart.5 Cod penal.

În privința pedepselor complementare și accesorii, în acord cu dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a codului penal, va fi aplicată legea penală nouă identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunile comise de inculpați.

Astfel, vor fi înlăturate pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal din 1968 aplicate inculpatului R. I. pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

Se va aplica inculpatului R. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și pe o perioadă de l (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal din 1968 – favorabile inculpatului R. I. având în vedere tratamentul sancționator mai sever al concursului de infracțiuni reglementat de noul Cod penal prin art.39 alin.1 lit.b ce prevede aplicarea unui spor obligatoriu fix, C. va contopi pedepsele stabilite anterior, inculpatul R. I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5(cinci)ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit a, b și f Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

Va fi înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal din 1968.

Se va aplica inculpatului R. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pe durata și în condițiile art. 65 Cod penal, reținând că natura faptelor săvârșite împotriva unei părți vătămate minore, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator, iar pedeapsa accesorie este proporțională cu situația care a determinat-o în acord cu dispozițiile art.53 din Constituție și jurisprudența CEDO.

Potrivit art. 424 alin.3 rap. la art. 422 din Codul de procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. I. perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.

P. inculpatul M. C. N. se va reduce de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală din 1968 și art. 5 Cod penal.

Va fi înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal din 1968 pe o durată de l (un) an aplicată inculpatului M. C.-N..

Se va plica inculpatului M. C.-N. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f și g Cod penal pe o durată de l (un) an.

Va fi înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal din 1968.

Se va aplica inculpatului M. C.-N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f și g Cod penal pe durata și în condițiile art. 65 Cod penal, reținând că natura faptei comise împotriva unei părți vătămate minore, gravitatea acesteia, împrejurările de comitere și circumstanțele personale ale inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator, a drepturilor părintești și a dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, iar pedeapsa accesorie este proporțională cu situația care a determinat-o în acord cu dispozițiile art.53 din Constituție și jurisprudența CEDO.

Va fi majorat de la 3317,85 lei la3617,85 lei cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul R. I., din care suma de 400 lei reprezintă onorariu avocat ce i-a fost desemnat din oficiu în faza judecății la fond.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate vor rămâne în sarcina statului inclusiv onorariul de 300 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului R. I. și onorariul de 150 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu părții vătămate intimate, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

P. aceste motive,

În numele legii

Decide:

Admite apelurile declarate de inculpații R. I., M. C.-N. și avocat H. R. împotriva sentinței penale nr. 59 din 28 ianuarie 2014 a Tribunalului Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului R. I. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Reduce de la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 36 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod procedură penală din 1968 și art. 5 Cod penal.

Reduce de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală din 1968 șiart.5 Cod penal.

Înlătură pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal din 1968 aplicate inculpatului R. I. pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

Aplică inculpatului R. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și pe o perioadă de l (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și art. 35 alin. 3 Cod penal din 1968 contopește pedepsele stabilite anterior, inculpatul R. I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani.

Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal din 1968.

Aplică inculpatului R. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f Cod penal pe durata și în condițiile art. 65 Cod penal.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. I. perioada arestării preventive după data de 28 ianuarie 2014 la zi.

II. Reduce de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului M. C.-N. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală din 1968 și art. 5 Cod penal.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal din 1968 pe o durată de l (un) an aplicată inculpatului M. C.-N..

Aplică inculpatului M. C.-N. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f și g Cod penal pe o durată de l (un) an.

Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c, lit. d și lit. e Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal din 1968.

Aplică inculpatului M. C.-N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f și g Cod penal pe durata și în condițiile art. 65 Cod penal.

Majorează de la 3317,85 lei la 3617,85 lei cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul R. I., din care suma de 400 lei reprezintă onorariu avocat ce i-a fost desemnat din oficiu în faza judecății la fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul de 300 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului R. I. și onorariul de 150 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu părții vătămate intimate, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2014.

Președinte, Judecător,

D. D. G. S.

Grefier,

C. A.

Redactat D.D.

Tehnoredactat D.C.

2 ex/21.05.2014

Tribunalul Iași: jud. M. M.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 46/2014. Curtea de... →

Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel IAŞI