Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 234/2014. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 234/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 30 Aprilie 2014

Completul compus din:

Președinte: E. S.

Judecător: C.-G. T.

Grefier: L. A.

DECIZIA PENALĂ NR.234/2014

S-au luat în examinare apelurile declarate de inculpatul G. I., partea civilă D. G. și partea responsabilă civilmente . Iași, împotriva sentinței penale nr. 1928 din data de 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect - vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.)

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2014, cu participarea, la acea dată, a doamnei procuror D. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși ai părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, la solicitările acestora, a stabilit termen de pronunțare inițial pentru data de 25.04.2014 și, apoi, pentru 28.04.2014, ulterior stabilind termen de pronunțare pentru astăzi din lipsă de timp pentru deliberare.

C. DE A.,

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1928 din data de 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a hotărât:

„Condamnă pe inculpatul G. I., fiul lui I. și N., nascut la data de 11.06.1955 in ., domiciliat in municipiul Iași, ., blocul 648, scara B, etajul 3, ., de cetatenie romana, studii medii, stagiul militar satisfacut, conducator auto la S.C. „A. T.” S.R.L. - I., casatorit, necunoscut cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. si ped. de art. 184 alin.(2) si (4) din Codul penal, la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art.71 alin.(2) din Codul penal, cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal aplică inculpatului G. I., cu datele de stare civila sus-menționate, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând in interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal.

În baza dispozițiilor art.81 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului G. I. prin prezenta sentința penala - respectiv, a pedepsei de 6 (sase) luni închisoare - pe o durata de 2 (doi) ani și 6 (sase) luni, care, conform dispozițiilor art. 82 alin.(1) din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza dispozițiilor art.71 alin.(5) din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, dispune suspendarea si a executării pedepsei accesorii, constând in interzicerea drepturilor prevăzute in art.64 alin.(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal.

Învederează inculpatului G. I. dispozițiile art.83 și art. 84 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Admite în parte acțiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de către partea civilă D. G., fiul lui C. și A., nascut la data de 17.03.1944 in ., judetul Iași, domiciliat in municipiul Iași, Bulevardul A. cel B., nr. 64, blocul D 4, scara E, ., CNP_, de cetatenie romana, studii medii, stagiul militar satisfacut, pensionar, casatorit, necunoscut cu antecedente penale, sens in care:

În baza dispozițiilor art.14-15, art. 24 si art. 346 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu referire și la dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul „ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A., cu sediul in Bucuresti, Bulevardul C. I, nr. 31-33, Sectorul 2, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. C. R.”, din Bucuresti, .. 8, etajul 2, ., prin reprezentanții săi legali, sa-i plătească părții civile D. G., cu datele de stare civila sus-menționate, pentru prejudiciul cauzat acesteia din urmă, cu titlu de despăgubiri civile:

- echivalentul in lei (in moneda nationala) al sumei de 10.000 euro (cu titlu de daune morale), raportat la cursul de referinta (curs de schimb valutar) practicat de B.N.R., la data plătii integrale și efective de către asigurator a sumei datorate (cu titlu de daune morale) părții civile sus-menționate;

- suma de 3.020 lei (RON), reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legala (respectiv, dobânda de referință a B.N.R. - (taxa oficială a scontului practicata de B.N.R.) până la data plații integrale și efective de către asigurator a sumei datorate (cu titlu de daune materiale) părții civile sus-menționate.

Respinge restul pretențiilor civile (restul despăgubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune materiale și, respectiv, cu titlu de daune morale), formulate in cadrul procesului penal de către partea civilă D. G., cu datele de stare civila sus-menționate, ca fiind neîntemeiate.

Respinge cererea formulata de către partea civila D. G., privind acordarea dobânzii legale în ce priveste suma de bani reprezentând despăgubiri civile - daune morale -, ca fiind neîntemeiată.

În baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14 -16 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, obligă pe inculpatul G. I., cu datele de stare civila sus-menționate, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - I., cu sediul in municipiul Iași, ., blocul F 6, scara B, parter, ., cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat „R. E.”, din municipiul Iași, ., etajul 1, ., prin reprezentantii sai legali, sa plătească parții civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, cu sediul in municipiul Iași, .. 2, județul Iași, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 10.621,69 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei D. G., la care se adaugă taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002, sumă cu care S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei Nr. 9725 din data de 26.11.2010, emisă de către S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, prin reprezentanții săi legali).

În baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14 -16 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, obligă pe inculpatul G. I., cu datele de stare civila sus-menționate, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - I., cu sediul in municipiul Iași, ., blocul F 6, scara B, parter, ., cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat „R. E.”, din municipiul Iași, ., etajul 1, ., prin reprezentantii sai legali, sa plătească parții civile S. C. de R. - I., cu sediul in municipiul Iași, .. 14, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, suma de 114,062 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei D. G., la care se adaugă dobânda de referinta a B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, suma cu care S. C. de R. - I., prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei Nr. 2952 din data de 25.02.2011, emisă de către S. C. de R. - I., prin reprezentantii sai legali).

În temeiul dispozițiilor art.111 alin. (6) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, actualizata prin O.U.G. nr. 146/2008, cu referire la art. 111 alin. (4) teza a II - a din același act normativ, dispune prelungirea dreptului de circulație pe drumurile publice pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 13.07.2013 pana la data de 11.08.2013 inclusiv, în ce-l priveste pe inculpatul G. I., cu datele de stare civila sus-mentionate.

C. de pe dispozitivul prezentei sentinte penale privind modul de solutionare a cererii de prelungire a dreptului de circulatie privind pe inculpatul G. I. se va comunica șefului Serviciului Rutier - Iași, pentru luarea masurilor corespunzatoare.

În baza dispozițiilor art. 193 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, obliga pe asiguratorul ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A., cu sediul in Bucuresti, Bulevardul C. I, nr. 31-33, Sectorul 2, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. C. R.”, din Bucuresti, .. 8, etajul 2, ., prin reprezentanții săi legali, sa-i plătească părții civile D. G., cu datele de stare civila sus-menționate, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta din urmă in cadrul prezentului proces penal, suma de 8.250 lei (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorul ales al acesteia (conform chitanțelor Nr. 109/10.01.2011 și, respectiv, Nr. 142/01.03.2013, ambele emise de Cabinetul Individual de Avocat „D. N.”, din municipiul Iași, ., blocul P 1, scara C, .).

Ia act că părțile civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași si, respectiv, S. C. de R. - I., fiecare prin reprezentanții lor legali, nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.

În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 alin.(1) si (3) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul G. I., cu datele de stare civila sus-menționate, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - I., cu sediul in municipiul Iași, ., blocul F 6, scara B, parter, ., cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat „R. E.”, din municipiul Iași, ., ., prin reprezentantii sai legali, să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urmă, suma de 835 lei (RON).”

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avu în vedere următoarea situație de fapt și de drept:

„La data de 27.01.2010, în jurul orei 17.30, lucrătorii Biroului Rutier Iași au fost sesizați prin Dispeceratul Politiei Municipiului I. cu privire la faptul că pe . municipiul Iași a avut loc un accident de circulație soldat cu victime omenești.

În aceste imprejurari, echipa operativă s-a deplasat la fața locului, însotita și de tehnicianul criminalist. Locul producerii accidentului de circulatie a fost identificat pe Bulevardul N. I., pe podul peste râul Bahlui, pe sensul de mers dinspre zona Bazar către zona Podul de Piatra - Iași.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fata locului și schitei locului accidentului ce au fost întocmite de catre organele de cercetare penala (filele 6-8, dosar urmarire penala), in zona respectiva, pe Bulevardul N. I., circulatia se desfasoara in ambele sensuri, pe cate trei benzi de circulatie pe sens, sensurile nefiind despartite de marcaje rutiere, partea carosabila masurând latimea de 19 metri, fiind maginita in ambele parti de trotuar pietonal ce masoara latimea de 3 metri. Pe partea dreapta a carosabilului, respectiv pe sensul de mers al producerii accidentului rutier, circulația se desfășoara pe trei benzi de circulație, banda întâi fiind mărginită de trotuar pietonal cu lățimea de 3 metri (a treia banda de circulatie este prevazuta cu cai de rulare pentru tramvaie). La momentul producerii accidentului de circulatie, suprafata carosabila din zonă era uscata (carosabilul in zona este acoperit cu asfalt, în aliniament și nu prezinta denivelari sau declivitati). Pe partea dreapta a fost identificat un strat de zăpada, având lățimea de 1.80 metri si inaltimea 0.25 metri, în zona producerii accidentului de circulatie nefiind identificate indicatoare rutiere.

La fata locului, pe banda întâi de circulație, a fost identificat autovehiculul implicat in accident, respectiv autovehiculul marca „Mercedes-Benz”, cu numărul de înmatriculare_, aflat in stationare pe prima banda de circulatie, având in vedere sensul de deplasare Bazar - Podul de Piatra din municipiul Iași, care nu prezinta avarii și care nu a fost mutat de la locul producerii accidentului, precum si conducatorul acestuia, in persoana inculpatului G. I., care nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice. De la autovehiculul condus de inculpat pâna la stratul de zăpada este o distanta de aproximativ 0,60-0,70 metri (asa cum rezulta din schita locului accidentului de circulatie, anexata la dosarul cauzei - filele 11-12, dosar urmarire penala). Autovehiculul condus de catre inculpat nu a fost mutat de la locul accidentului, nu prezenta avarii, iar in urma verificării tehnice (asa cum rezulta din procesul-verbal de constatare tehnica, atasat la dosarul cauzei - filele 16-17, dosar urmarire penala) s-a constatat că nu avea defecțiuni la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție.

Tot la fata locului, în ambulanta sosita la locul producerii accidentului de circulatie, a fost identificată și victima accidentului, în persoana numitului D. G., pensionar, în vârstă de 67 ani, din municipiul Iași, care a fost testata alcoolscopic (conform rezultatului testarii acesteia cu aparatul alcooltest marca „Drager Printer” - anexat la dosarul cauzei - fila 13, dosar urmarire penala), constatându-se ca aceasta prezenta o alcoolemie de 0,56 mg/l alcool în aerul expirat.

Partea vătămata a fost preluata de o mașina de la Serviciul de Ambulanta Judetean Iași si transportata la S. C. de U. „ Sf. I.”, unde i s-a stabilit diagnosticul de „. etajata membru inferior stâng (. bifocala tibie stânga; fractură echivalenta bimaleolara stânga). Obezitate. HTA std. I” (asa cum rezulta din foaia de observatie clinica generala, din scrisoarea medicala și biletul de externare, eliberate de S. C. de U. „ Sf. I.” - Clinica „Ortopedie - Traumatologie”, anexate la dosarul prezentei cauze penale - filele 45 - 51, 55 și 57, dosar urmarire penala). Pentru afectiunea prezentata, partii vatamate i s-a practicat reducere ortopedica a fracturii diafazare sub control Rx - TV și osteosinteza centromedulara cu 4 tije „Ender”; i s-a practicat de asemenea reducerea sângerânda a maleolei int. și osteosinteza cu 1 surub, reducerea diastazisului tibioperonier cu un surub maleolar, imobilizare in aparat gipsat cruropodal pentru 45 de zile, recomandându-i-se partii vatamate sa nu calce pe membrul inferior stâng pe durata imobilizarii gipsate și inca 30 de zile dupa suprimarea aparatului gipsat (asa cum rezulta din raportul de constatare medico-legala Nr. 781 din data de 17.05.2010, intocmit de catre Institutul de Medicila Legala - I. - fila 58, dosar urmarire penala). Ulterior, partea vatamata a fost internata si la S. C. de R. - Iași (asa cum rezulta din biletul de iesire din spital/ scrisoarea medicala, eliberate de S. C. de R. - Iași, filele 53-54, dosar urmarire penala).

Raportat la documentatia medicala a partii vatamate, in cauza a fost intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași un raport de constatare medico-legala (Nr. 781 din data de 17.05.2010), prin care s-a concluzionat ca partea vatamata a prezentat „. bifocala tibie stg. și . echivalenta bimaleolara stg. reduse chirurgical”. S-a concluzionat prin acelasi raport de constatare medico - legala ca „Leziunile prezentate de victima D. G. au putut fi produse prin lovire in cadrul unui accident rutier și pot data din 27.01.2010”, leziunile prezentate de partea vatamata necesitând un numar de 110 - 120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor, timp in care se include și recuperarea functionala a victimei, cu incapacitate de munca pe aceasta perioada (fila 58, dosar urmarire penala).

Din inscrisurile medicale atasate, in copie, la dosarul cauzei (filele 53-54, dosar urmarire penala), de catre partea vatamata D. G., rezulta faptul ca, ulterior producerii accidentului de circulatie din data de 27.01.2010, partea vatamata a fost internata in spital (respectiv, in perioada aprilie - mai 2010) pentru o afectiune suferita la membrul inferior drept (respectiv, „hematom recent 1/3 inferior coapsa si gamba dreapta”, pentru care s-a intervenit chirurgical; de mentionat ca in biletul de iesire din spital/scrisoare medicala (F.O. 7035/2010) eliberat de S. C. de R. - Iași (fila 54, dosar urmarire penala) apare consemnat faptul ca numitul D. G. s-a internat in Clinica /Sectia „Ortopedie - Traumatologie” „pentru o formatiune voluminoasa la nivelul genunchiului drept pe fata interna si gamba dreaptă fata anterioara, pacientul acuzând apartitia acestei formatiuni in urma cu 10 zile, constatându-se cresterea progresiva in volum a acestei formatiuni”). F. de aceasta, raportat la documentatia medicala a partii vatamate si afectiunile medicale prezentate de catre aceasta, in cauza a fost efectuata o expertiza medico-legala, prin care s-a solicitat a se stabili mecanismul producerii leziunilor corporale suferite de catre partea vatamata, data producerii acestora, daca exista legatura de cauzalitate intre leziunile prezentate de catre partea vatamata la membrul inferior drept și accidentul rutier din data de 27.01.2010, daca afectiunile prezentate de victima la membrul inferior drept ar fi putut fi cauzate prin strivire, precum și ca urmare a suprasolicitarii acestuia pe intreaga perioada a imobilizarii membrului inferior stâng, care este numarul de zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii partii vatamate, precum și aprecierea eventualelor sechele - urmarea accidentului rutier din data de 27.01.2010).

Prin raportul de prima expertiza medico-legala (nr.342/31.05.2011), intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași s-a concluzionat ca partea vatamata, urmarea accidentului de circulatie din data de 27.01.2010, a prezentat „. bifocala tibie stânga și . echivalenta bimaleolara stânga tratate chirurgical”, aceste leziuni putând data din 27.01.2010 și putându-se produce prin lovire in cadrul unui accident rutier; s-a mai concluzionat totodata ca leziunile respective au necesitat un numar de 110-120 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, timp in care s-a inclus si recuperarea functionala, cu incapacitate de munca pe aceasta perioada; in ce priveste leziunea de la nivelul membrului inferior drept („hematom postraumatic”), pentru care s-a intervenit chirurgical, s-a concluzionat ca aceasta este ulterioara datei de 27.01.2010 (data accidentului de circulatie), nu are legatura de cauzalitate cu accidentul din data de 27.01.2010 și s-a putut produce cel mai probabil prin lovire cu/sau de obiecte contondente; s-a mai concluzionat totodata ca partea vatamata prezinta „anchiloza genunchi stâng si scurtarea membrului inferior stâng care sunt consecinta accidentului din 1986 și ca in prezent partea vatamata prezinta „redoare strânsa glezna stânga postimobilizare - consecinta accidentului rutier din data de 27.01.2010 cu IA - 30%, capacitate de munca fiind pastrata” (filele 93-94, dosar urmarire penala).

În urma probatoriilor administrate in cauza in ambele faze procesuale, instanta retine ca, la data de 27.01.2010, in jurul orei 17,30, in timp ce conducea autovehiculul (microbuz) tip „maxi - taxi”, marca „Mercedes-Benz” cu numărul de inmatriculare_, pe Bulevardul N. I. din municipiul Iași, pe podul peste râul Bahlui, pe sensul de mers dinspre zona Bazar către zona Podul de Piatra, la solicitarea insistenta a părtii vătămate D. G. (care i-a spus inculpatului, în timp ce acesta conducea, sa opreasca masina pentru a coborî, „intrucat are ceva la picior”, partea vatamata trăgând totodata insistent de usa din fata (din partea laterala dreapta a autovehiculului respectiv), pentru a o deschide, cu intentia de a coborî - asa cum a precizat in fata instantei martorul R. A., fila 166, dosar instanta), care nu dorea sa ajungă pana la următoarea stație de transport in comun, pentru că într-o atare situatie ar fi nevoita sa se intoarca și acest lucru i-ar fi fost foarte greu, întrucât a precizat că „are niste probleme locomotorii” (conform depozitiei martorului R. A., data in cursul cercetarii judecatoresti), inculpatul G. I. a tras autovehiculul cât mai aproape de marginea părtii carosabile, pe partea dreapta, si a oprit pe podul din acea zona (respectiv, „la capatul podului din acea zona” - asa cum a precizat inculpatul, cu prilejul audierii sale, in fata instantei - filele 112-113, dosar instanta), oprind motorul „din instinct” (conform sustinerii inculpatului, facuta in fata instantei - fila 113, dosar instanta), dupa care a deschis usa masinii (asa cum rezulta din declaratiile coroborate ale inculpatului și ale martorului R. A., date in fata organelor judiciare).

Instanta arata că, la acel moment, în microbuzul condus de către inculpat se (mai) aflau trei persoane: inculpatul, martorul R. A. și partea vatamata D. G. (astfel cum rezulta din declaratiile inculpatului G. I., coroborate cu declaratiile martorului ocular R. A.).

Întrucat avea asupra sa doua sacose „pline” (cu o greutate de „mai bine de 5 kg” fiecare), partea vatamata D. G. a fost ajutata de catre martorul R. A. sa coboare din microbuzul respectiv, martorul arătând ca a lasat-o pe partea vatamata „asezata in picioare” pe „coama ghetii”, pe mormanul de zapada de pe marginea dreapta a partii carosabile (zapada și gheata ramase pe carosabil, pe marginea drumului, de pe urma utilajelor de deszapezire, formând un morman (de gheata si zapada) de circa 60 cm înaltime). Dupa ce a ajutat-o pe victima sa coboare, martorul R. A. a aratat ca i-a coborât acesteia și sacosele, pe care martorul a precizat ca le-a coborât din autobuz și le-a asezat la picioarele partii vatamate, „tot acolo, pe coama ghetii” unde o lasase si pe partea vatamata.

Văzând ca partea vatamata nu este stabila pe picioare [victima având o deficienta locomotorie la piciorul stâng - ca urmare a unui accident suferit anterior, in anul 1986, accident de pe urma caruia a ramas cu un mers șchiopătat - și fiind si sub influenta bauturilor alcoolice (asa cum a rezultat acest aspect din testarea ulterioara a partii vatamate cu aparatul alcooltest marca „Drager Printer”, testare din care a rezultat ca partea vatamata prezenta la acea data o alcoolemie de 0,56 mg/l alcool în aerul expirat - fila 13, dosar urmarire penala], martorul R. A. i-a atras acesteia atentia sa nu se aplece sa ia sacosele decât dupa ce va fi plecat de acolo microbuzul din care tocmai coborâse. Imediat dupa acest moment, dupa închiderea usii de la microbuz, inculpatul a pornit masina - dupa ce mai întâi s-a asigurat (vazând-o in oglinda retrovizoare a masinii pe partea vatamata in picioare, stând pe mormanul de zapada de lânga sosea) și a semnalizat intentia sa de a porni - dupa care a început sa ruleze pe carosabil. Dupa nici cateva secunde și o distanta mică de rulare (circa 1 metru de rulare, conform declaratiei inculpatului, data in fata instantei; circa 2-3 metri de rulare, conform declaratiei martorului R. A., data in fata instantei), puntea din spatele masinii s-a ridicat, ca si cum masina „ar fi trecut peste un ciot, o denivelare …” (asa cum a precizat in fata instantei martorul R. A. - fila 166, dosar instanta), situatie in care inculpatul a oprit imediat masina pentru a vedea despre ce este vorba. Odata cu inculpatul a coborât si martorul R. A., cei doi vazând-o in spatele masinii pe partea vatamata, cazuta pe mormanul de zapada, cu piciorul stâng întins in . microbuzul (cu roata din dreapta spate). Întrebând-o inculpatul pe partea vatamata ce s-a intamplat, aceasta i-a spus ca „ a alunecat cu piciorul stâng sub masina”.

Instanta retine asadar că, având în vedere locul unde inculpatul G. I. (conducator auto profesionist) a oprit microbuzul (respectiv, nu în statie (doar acolo unde se poate face oprirea regulamentară a mijloacelor de transport în comun, pentru ca pasagerii sa poata urca si coborî din mijloacele de transport in comun în conditii de deplina siguranta) și, mai mult decât atât, pe pod (unde, potrivit dispozitiilor legale privitoare la circulatia pe drumurile publice, oprirea nu este permisa), partea vătămata D. G. a coborât pe mormanul de zapada de pe partea (dreapta) carosabila a drumului, in conditiile si imprejurarile sus-descrise. Din cauza locului inadecvat (în speța concretă, loc periculos pentru coborârea/urcarea pasagerilor din mijloacele de transport in comun, nefiind un loc special amenajat în acest scop, care sa confere siguranta celor care urcă/coboară/circulă în/din/cu astfel de mijloace de transport in comun) unde inculpatul a oprit, in mod neregulamentar, microbuzul pe care-l conducea, datorita spațiului îngust dintre autovehicul si stratul de zăpada de pe marginea dreapta a carosabilului, imediat (la câteva secunde) dupa ce microbuzul condus de catre inculpat (care s-a asigurat mai întâi la plecarea de pe loc) a început sa ruleze, având asupra sa si bagaje, partea vatamata D. G. s-a dezechilibrat si, in timpul cat microbuzul plecase deja de pe loc, punându-se in miscare către înainte, aceasta a cazut (a alunecat) de pe mormanul de zapada cu piciorul stâng întins în . spate a microbuzului. În aceste imprejurari, fara sa observe acest aspect (că victima a cazut/a alunecat de pe mormanul de zapada), inculpatul a trecut cu autovehiculul pe care-l conducea peste piciorul părtii vătămate si imediat (după ce a parcurs circa un metru, conform propriei declarații a inculpatului, data in fata instantei - fila 112 - verso, dosar instant), a simțit ca a trecut cu roata respectiva „peste ceva”, ca peste-un obstacol, conditii in care a oprit masina imediat. Coborând din microbuz, alaturi de martorul R. A., pentru a vedea ce s-a întâmplat, inculpatul a observat ca victima „avea piciorul stâng fracturat” (asa cum a declarat inculpatul in faza de urmarire penala).

Instanta arata în acest context, raportat la datele probatorii ale cauzei, că inculpatul G. I. este sofer profesionist și ca la data producerii accidentului de circulatie (27.01.2010) acesta se afla in exercitarea atributiilor sale de serviciu, in calitate de conducator auto al unui microbuz care efectua transportul in comun in regim de „maxi - taxi” - mijloc de transport in comun pe care inculpatul îl conducea conform foii de parcurs (grafic și interval orar) stabilit pentru acea data de catre S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași - societate al carei angajat (in calitate de sofer transport persoane) era la data respectiva inculpatul, asa cum rezulta aceste aspecte din declaratiile inculpatului, date in fata organelor judiciare (filele 112-113, dosar instanta, precum si filele 79-83, dosar urmarire penala), coroborate cu adresa nr. 01/21.09.2012, emisa de S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași (fila 73, dosar instanta).

Instanta retine ca situatia de fapt sus-relevata rezulta prin coroborarea tuturor probatoriilor ce au fost administrate in cauza, in ambele faze procesuale, dupa distinctiile si referirile sus-facute.

*

În acest context, instanta arata ca versiunea prezentata organelor judiciare de catre partea vatamata D. G. nu este verosimila, nefiind sustinuta probator prin niciunul dintre mijloacele de proba ce au fost administrate in cadrul prezentului proces penal. Astfel, instanta arata ca, în faza de urmarire penala, partea vatamata D. G. a precizat, în esență, privitor la modul de producere a accidentului de circulatie, că inculpatul a oprit autovehiculul (microbuzul) de tip „maxi - taxi” pe Podul de Piatra, la solicitarea sa, întrucât nu dorea sa ajungă pana la următoarea stație de transport in comun. Dupa ce a coborât din „maxi-taxi”, partea vătămata a precizat ca si-a continuat deplasarea pe partea carosabila, sprijinindu-se cu mâna - din cauza stratului de zăpada de pe marginea dreapta a străzii - de autovehiculul condus de catre inculpat. În momentul in care autovehiculul s-a pus in mișcare, partea vătămata a precizat ca s-a dezechilibrat si a căzut cu piciorul stâng sub roata dreapta spate a microbuzului condus de catre inculpat.

În cursul judecatii, cu prilejul audierii sale la termenul de judecata din data de 21.02.2013 (fila 165, dosar instanta), partea vatamata D. G. și-a nuanțat versiunea prezentată initial, in faza de urmarire penala (aratând, în principal, că, la solicitarea sa și a altor trei femei aflate și ele in microbuzul respectiv, prin care i-au cerut soferului sa opreasca - întrucat nu coborâsera (nici partea vatamata, nici femeile respective) la statia din P. de Piatra și nu aveau ce cauta in statia urmatoare (respectiv, in statia de la Gara I.) -, microbuzul condus de catre inculpat a oprit pe pod, „in capul podului”, unde partea vatamata a precizat ca a coborât prima, pe usa din partea din fata dreapta a microbuzului, nefiind ajutata de catre nimeni, dupa dânsa mai coborând din microbuzul respectiv și cele trei femei; partea vatamata a precizat ca a coborât singura, deodata cu cele doua sacose pe care le avea asupra ei și care „nu erau nici pline, nici grele”, pășind pe spatiul de circa 60-70 cm dintre microbuz și „malul de zapada” adunat, cu ocazia deszapezirii, pe marginea drumului (si cele trei femei care au coborât dupa partea vatamata din microbuz au pasit tot pe spatiul dintre microbuz si „mormanul de pe marginea drumului”, partea vatamata, urmata de cele trei femei, mergând apoi înspre înapoi, înspre spatele microbuzului, pentru a ajunge în statia de tramvai din zona respectiva, conform sustinerilor partii vatamate - fila 165, dosar instanta); dupa ce a ajuns in dreptul rotii din partea dreapta spate a microbuzului, in timp ce partea vatamata si cele trei femei se sprijineau cu mâinile drepte de partea dreapta a microbuzului, autovehiculul respectiv a pornit; în momentul in care microbuzul a pornit, partea vatamata s-a dezechilibrat si a cazut cu piciorul stâng sub microbuz; intrucat era prima, numai dânsa a cazut, intrucat s-a dezechilibrat, moment in care femeile din spatele său au început sa tipe, asa cum a precizat partea vatamata, cu prilejul audierii sale in fata instantei (fila 165, dosar instanta); urmare a căzăturii, partea vatamata a precizat că a ajuns cu piciorul sub roata microbuzului, care exact atunci a „oprit roata pe laba piciorului stâng”; a mai sustinut partea vatamata ca la data respectiva martorul R. A. nu se afla in microbuzul condus de catre inculpat, pentru ca „nu l-a vazut pe acest martor acolo” - fila 165 - verso, dosar instanta).

Versiunea partii vatamate D. G. (in sensul ca aceasta a coborât - dupa ce microbuzul a oprit pe pod - pe carosabil, in spatiul dintre microbuz si „mormanul de zapada” de pe marginea dreapta a drumului, singură, nefiind ajutată de nimeni, urmată de încă trei persoane (femei), dupa care s-a deplasat pe carosabil, pe lânga microbuz, înspre spatele mașinii, sprijinindu-se cu mâna dreapta de partea dreapta a microbuzului, împrejurări în care, în momentul în care autovehiculul condus de catre inculpat a pornit, aceasta s-a dezechilibrat si a cazut cu piciorul stâng sub roata din partea dreapta spate a microbuzului), precum si sustinerile acesteia potrivit carora la data respectiva in microbuz se mai aflau încă trei femei si ca martorul R. A. nu se afla la acel moment in microbuzul condus de catre inculpat, nu sunt susținute prin niciunul dintre mijloacele de proba ce au fost administrate in cauza penala de fata, în ambele faze procesuale, sens în care instanta le va înlătura, ca fiind neveridice, instanta constatând totodată că probatoriile cauzei au relevat în mod neîndoielnic situația faptică sus-descrisă, retinută prin considerentele deja expuse (în acest sens, instanta arata că, din declaratiile martorului ocular R. A. (care a fost audiat atât în faza de urmarire penala, cât și în cursul cercetarii judecatoresti), declarații care se coroboreaza întru-totul cu declaratiile inculpatului, date în ambele faze procesuale, rezulta ca martorul R. A. era la data respectiva (27.01.2010) pasager in microbuzul condus de catre inculpat, martorul confirmând ca partea vatamata i-a cerut inculpatului, în mod insistent, sa opreasca microbuzul pe podul din zona respectiva, imprejurari in care șoferul (inculpatul) a oprit autovehiculul pe pod; de asemenea, din declaratiile coroborate ale inculpatului și ale martorului R. A., rezulta ca acesta din urma a ajutat-o pe partea vatamata (întrucat aceasta avea probleme locomotorii și avea asupra sa și doua sacose) sa coboare, partea vatamata coborând în picioare, fiind „asezată” de catre martor pe „mormanul de zapada” de pe marginea dreapta a drumului și nu pe partea carosabila (nu pe spatiul carosabil dintre microbuz si „mormanul de zapada” de pe marginea drumului - cum a sustinut partea vatamata), unde partea vatamata a rămas „așezată” acolo, în picioare, cu sacoșele la picioarele sale, până în momentul in care microbuzul s-a pus din nou în miscare; din declaratiile coroborate ale inculpatului și ale martorului R. A., rezulta si faptul ca, dupa ce a așezat victima pe zăpada adunata langa partea carosabila, martorul R. A. a urcat din nou in microbuzul de tip „maxi - taxi” și ca niciunul dintre ei (nici inculpatul si nici martorul) nu au văzut-o pe partea vătămata sprijinindu-se de microbuz, dupa ce aceasta a coborât din respectivul mijloc de transport în comun). Ca atare, în raport de aceste aspecte, instanta constata ca, în ce o privește pe partea vătămată D. G., aceasta a fost inconsecventă prin declarațiile date în fața organelor judiciare, cu prilejul audierii sale prezentând versiuni nuanțate privind modul în care s-au petrecut faptele, versiuni care, niciuna dintre ele, nu este susținută probator.

*

În ce-l priveste pe inculpatul G. I., acesta, fiind audiat, in faza de urmarire penala, nu si-a asumat culpa producerii accidentului, susținând, în esența, că s-a asigurat la pornirea de pe loc si că nu a văzut-o pe partea vătămata sprijinindu-se cu mâna de autovehicul.

De asemenea, în cursul cercetarii judecatoresti, fiind audiat la termenul de judecata din data de 13.12.2012, inculpatul nu și-a asumat vina producerii accidentului de circulație, arătând că, în viziunea lui, vina producerii accidentului de circulație aparține “în proporție de 90% victimei”.

Astfel, în esență, inculpatul a precizat (în fața instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 13.12.2012 - filele 112-113, dosar instanță) că “la insistențele părții vătămate”, deși “nu oprește în general între stații”, “a oprit atunci” și că “a oprit mașina pe pod” (…), “la capătul podului din zona respectivă” (zona P. de Piatră din municipiul Iași), unde “ a tras pe dreapta, lângă mormanul de zăpadă de pe șosea, pentru a-i permite părții vătămate să coboare, la rugămintea acesteia din urmă”. A mai precizat inculpatul că “nu avea voie să oprească acolo, dar că, la insistențele părții vătămate, a oprit”; în aceste împrejurari, a oprit motorul, iar partea vătămată, după ce mașina s-a oprit, a fost ajutată de numitul R. A. să coboare, victima fiind lăsată stând în picioare, pe mormanul de zăpadă de lângă șosea (fără ca aceasta - în speță, partea vatamata - să se sprijine cu mâinile de mașina condusă de inculpat). După ce a pornit mașina și s-a deplasat circa 1 metru, inculpatul a precizat că a simțit că a trecut peste ceva și că în aceste condiții a oprit. A coborât apoi din mașină împreună cu numitul R. A. și astfel a văzut-o pe partea vătămată căzută pe mormanul de zăpadă și cu piciorul stâng întins în stradă, sub mașină. Întrebând-o pe partea vătămată ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că a alunecat cu piciorul stâng sub mașină.

Cu toate sustinerile inculpatului (în sensul anterior aratat), instanta reține că partii vatamate D. G. nu i se poate imputa nicio vina in producerea accidentului de circulatie din data de 27.01.2010. Astfel, instanta arata că chiar daca partea vatamata a cerut și a insistat ca șoferul microbuzului (în speța, inculpatul) să oprească într-un loc nepermis, unde nu era statie de oprire, inculpatul, in calitate de conducator auto, nu trebuia să dea curs solicitarii partii vatamate și sa-și continue deplasarea pana la urmatoarea statie (statia de la Gara I.), unde avea obligatia de a opri mijlocul de transport in comun, pentru a coborî pasagerii din microbuz (inclusiv, deci și partea vatamata) și pentru a urca eventual alți calatori. În acest context, privitor la culpa producerii accidentului de circulatie, instanta arata ca nu prezinta niciun fel de relevanta insistentele victimei catre inculpat (șofer) de a opri într-un loc neregulamentar și nici faptul că partea vatamata (pasager în microbuz) se afla la momentul respectiv sub influenta alcoolului. În plus, instanta arata ca n-a fost de-ajuns că inculpatul nu a oprit microbuzul în statie (asa cum era obligat s-o facă), ci acesta a ales sa opreasca mașina și pe pod (unde, de asemenea, oprirea autovehiculelor nu este permisă), mai ales in conditiile in care la acea dată carosabilul era marginit (pana la trotuarul din zona) de un morman înalt de zapada și gheata (înalt de circa 60 cm), care îngreuna în mod considerabil accesul pietonal catre trotuar - împrejurari realmente periculoase pentru a se (putea) realiza oprirea microbuzului în acea zonă, pentru a coborî eventualii pasageri “întârziați” (cei care nu au coborât la statia anterioara), precum partea vatamata D. G..

Or, instanta arata că aceste aceste împrejurari (faptice) au fost pe deplin cunoscute inculpatului G. I. (care este (și) conducător auto profesionist), care astfel trebuia și putea sa prevadă că, oprind microbuzul pentru a coborî partea vatamata - într-un loc nepermis, pe carosabil, lânga un “morman de zapada”, in conditiile in care carosabilul era marginit de un morman înalt de zapada și gheața, ce nu permitea accesul catre trotuar decat cu mare greutate, precum și în condițiile in care partea vatamata se deplasa cu greutate, întrucât avea “ceva la picior” (asa cum a declarat inculpatul) - această oprire este periculoasă, că în aceste condiții partea vătămata D. G. nu este în siguranță și că astfel s-ar putea produce accidentarea acesteia.

Constata asadar instanta că, din probele cauzei, rezultă neechivoc vinovația inculpatului G. I. în ce priveste săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui, inculpatul fiind singurul vinovat (având deci culpă exclusivă - culpă simplă, prevăzută de art. 19 alin.(1) pct. 2 lit. b) din Codul penal, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă) de producerea accidentului de circulatie soldat cu vatamarea corporala a victimei D. G..

Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu: procesul-verbal de cercetare la fata locului, planșele foto - anexa și schița locului accidentului (filele 6-12, dosar urmarire penala); rezultatul testarii inculpatului G. I. și a partii vatamate D. G. cu etilotestul marca „Drager Printer” (fila 13, dosar urmarire penala); copii de pe actele inculpatului (carte de identitate si permis de conducere) - fila 14, dosar urmarire penala; certificatul inculpatului (conducator auto), . Nr._, pentru autorizarea acestuia de a efectua transport rutier public de persoane (fila 15, dosar urmarire penala); polita de asigurare pentru autovehiculul condus de catre inculpat la data de 27.01.2010, din care rezulta ca autovehiculul era asigurat la S.C. „Asigurarea Româneasca - A. V. I. G.” S.A. - Bucuresti (fila 15, dosar urmarire penala); procesul-verbal de constatare tehnica a autoturismului condus de catre inculpat (filele 16-17, dosar urmarire penala); înscrisuri medicale privind pe partea vatamata D. G., deconturi de cheltuieli, adrese de constituire ca parti civile, din partea unitatilor spitalicesti (filele 19 - 57, dosar urmarire penala); raportul de constatare medico-legala Nr. 781 din data de 17.05.2010, întocmit de Institutul de Medicina Legala - Iași (fila 58, dosar urmarire penala); adresa din data de 11.08.2010, emisa de S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași, din care rezulta ca inculpatul este angajat al acestei unitati și că la data producerii accidentului de circulatie din data de 27.01.2010 inculpatul G. I. era angajat al unitatii sus-mentionate, în calitate de conducator auto autorizat pentru a efectua transport rutier public (fila 77, dosar urmarire penala); fisa de cazier judiciar a inculpatului (fila 78, dosar urmarire penala); raportul de prima expertiza medico-legala Nr. 342 din data de 31.05.2011, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași (filele 92-94, dosar urmarire penala); chitanta din data de 24.03.2010 (fila 102, dosar urmarire penala); declaratiile martorilor R. A. (audiat in ambele faze procesuale); declaratiile martorului Muraviev M., ce a fost audiat in ambele faze procesuale; înscrisuri depuse la dosarul cauzei, în cursul judecatii, de catre inculpatul G. I., de catre partea vatamata D. G., asiguratorul S.C. „Asigurarea Româneasca - A. V. I. G.” S.A. - Bucuresti, precum și de catre partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași (filele 23, 25, 96 - 102, 125, 177 - 190, dosar instanta); plângerea si declaratiile partii vatamate D. G., care a fost audiata in ambele faze procesuale; declaratiile inculpatului G. I., date atât în faza de urmărire penala, cât și în cursul judecății, prin care inculpatul a avut o atitudine partial nesincera, acesta neasumându-și vina (culpa) producerii accidentului de circulatie soldat cu vatamarea corporala a victimei D. G.; alte acte încheiate în cauza - probatorii din coroborarea cărora (după distincțiile și referirile sus-făcute în acest sens) rezultă fără dubiu vinovația inculpatului G. I. în ce priveste săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui (respectiv, infractiunea de “vatamare corporala din culpa” prev. și ped. de art. 184 alin.(2) și (4) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată prin rechizitoriul din data de 23.04.2012, emis în dosarul de urmarire penala nr. 3854/P/2012 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Iași), inculpatul având culpă exclusivă în producerea accidentului de circulatie soldat cu vatamarea corporala a părții vătămate D. G..

În drept, fapta inculpatului G. I., așa cum a fost aceasta descrisă anterior, prin situatia de fapt retinuta de catre instanta (faptă constând în aceea că inculpatul, la data de 27.01.2010, în jurul orei 17.30, în timp ce conducea microbuzul marca „Mercedes-Benz”, cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Iași, la pornirea de pe loc, pe Podul de Piatra, ca urmare a nerespectarii dispozițiilor legale privind îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat, din culpă, vătămarea corporală a părții vătămate D. G., care a necesitat un numar de 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de “vătămare corporală din culpa”, prev. de art. 184 alin. (2) și (4) din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului G. I. constă în conducerea de catre acesta, pe drumurile publice, a unui autovehicul cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea acestei activități. Urmarea imediată a faptei acestuia o reprezintă vătămarea gravă a integrității corporale a părții vătămate D. G.. Între fapta culpabilă a inculpatului și vătămarea corporală a părtii vătămate există legătură de cauzalitate, culpa inculpatului constituind cauza determinanta a accidentului de circulație.

Sub aspectul laturii subiective, instanta reține că producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea integrității corporale a părtii vătămate D. G. este urmarea culpei exclusive a inculpatului care, oprind autovehiculul (microbuz) de tip „maxi-taxi” pe pod și permițând astfel părtii vătămate să coboare într-un alt loc decât într-o stație semnalizata ca atare, ignorând spațiul îngust dintre autovehiculul pe care-l conducea si stratul de zăpadă înalt, care mărginea partea dreaptă a carosabilului, fără a se asigura corespunzător (în deplină siguranță) la plecarea de pe loc (în sensul că, în conditiile date, înainte de a reporni motorul și a pleca cu microbuzul din locul în care oprise, inculpatul trebuia să se asigure mai întâi că partea vatamata a ajuns, în deplină securitate, pe trotuarul aferent locului unde aceasta coborâse), a pus-o pe partea vătămata D. G. într-o situatie primejdioasă (periculoasă), respectiv în situația de se^-deplasa în condiții nesigure, desi era previzibilă posibilitatea ca partea vatamata (fie în conditiile in care aceasta s-ar fi deplasat pe carosabil - respectiv, pe culoarul (spatiul) dintre autovehiculul condus de catre inculpat si stratul de zăpada ce marginea, înaintea trotuarului, partea dreaptă a carosabilului -, fie în condițiile în care aceasta ar fi încercat sa sară peste stratul înalt de zăpada, pentru a ajunge pe trotuar) să se dezechilibreze sau să alunece (și să cadă), în intentia sa de a ajunge la trotuarul de pe partea dreapta a drumului, unde ar fi fost în deplină siguranță.

Instanta arată în acest context că chiar și în versiunea partii vatamate D. G. (conform careia aceasta s-a sprijinit cu mâna dreaptă de autovehiculul condus de catre inculpat), pentru considerentele anterior expuse, culpa exclusivă a inculpatului G. I. subzistă. Astfel, instanta reține că împrejurările producerii accidentului de circulație soldat cu vătămarea integrității corporale grave a părtii vătămate D. G. denotă din partea inculpatului G. I. o lipsă de conștientizare a obligațiilor sporite care-i revin acestuia în calitate de conducător auto profesionist, inculpatul neapreciind în mod corect riscurile la care, prin fapta sa, a expus-o pe partea vătămata, pe dânsul și pe pasagerii din microbuzul pe care-l conducea (în speta, pe martorul R. A.), dar si pe ceilalți participanți la trafic (accidentul rutier si, implicit, consecințele acestuia, constând in vătămarea gravă a integrității corporale a părtii vătămate, s-au produs pe fondul motivelor determinante reținute în culpa inculpatului; în speța de față nu poate fi reținută și culpa concurentă a victimei în producerea accidentului de circulație, întrucât - asa cum s-a relevat anterior cu privire la acest aspect - victima nu a circulat pe carosabil, iar împrejurarea ca aceasta se afla sub influenta băuturilor alcoolice nu are relevanță în speța concretă dedusă prezentei judecăți, deoarece din probele ce au fost administrate în ambele faze procesuale nu a rezultat ca accidentul de circulație s-a produs din această cauză). Instanta relevă în acest context că, chiar și în situatia în care s-ar admite ca partea vatamata D. G. ar fi circulat pe carosabil (respectiv, pe spațiul îngust dintre autovehiculul pe care-l conducea inculpatul si stratul de zăpadă înalt, care mărginea partea dreaptă a carosabilului), sprijinindu-se cu mâna dreapta de microbuz, în cauză tot nu s-ar putea retine și culpa concurenta a victimei - constând în aceea ca, prin încălcarea dispozițiilor art. 72 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002, a circulat pe carosabil, deși în zonă există trotuar pentru pietoni -, având in vedere ca accidentul s-a produs imediat dupa ce partea vatamata a coborât din microbuzul respectiv (însuși inculpatul arătând că, de la plecarea de pe loc, a parcurs maxim un metru), iar în momentul impactului victima era orientată cu fata spre autovehicul. Or, într-o astfel de situație, este evident ca partea vătămata D. G. a parcurs cel mult câțiva pași pe carosabil, întrucât cealaltă posibilitate (de a se îndrepta, imediat după ce a coborât, cu spatele spre microbuz si de a sari peste stratul de zăpada lat de 1,80 m si înalt de circa 25 cm (conform procesului - verbal de cercetare la fata locului intocmit de catre organele de cercetare penala - filele 6-7, dosar urmarire penala), respectiv de circa 60 cm (conform declaratiei martorului R. A., data in fata instantei - fila 166 - verso, dosar instanta, declaratie coroborata sub acest aspect cu declaratia inculpatului, data in fata instantei - fila 112 - verso, dosar instanta, declaratie prin care inculpatul a aratat ca înălțimea mormanului era „cam până la genunchiul unei persoane adulte” pentru a ajunge pe trotuar, in condițiile in care partea vatamata avea o afecțiune locomotorie), ar fi expus-o pe aceasta pe unor riscuri si mai mari cu privire la integritatea sa corporala (în mod preventiv, partea vătămata a rămas cu fata spre microbuz).

Instanta arata că în speța concretă dedusa judecatii, este indubitabil faptul ca inculpatul G. I., ca urmare a nerespectarii dispozițiilor legale privind îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat, din culpă, vătămarea corporală a părții vătămate D. G., care a necesitat un numar de 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Astfel, instanta arata ca inculpatul a încălcat urmatoarele dispoziții legale imperative privind circulația pe drumurile publice:

- art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată, potrivit caruia: „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private”;

- art. 142 lit.c) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată, conform caruia: „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe poduri, pe și sub pasaje denivelate, precum și pe viaducte”;

- art. 151 lit. a) și d) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată, conform cărora: „Conducatorul de autovehicul care efectuează transport public de persoane este obligat:

lit. a): „sa oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor numai in stațiile semnalizate ca atare, cu excepția transportului public de persoane in regim de taxi. Daca stația este prevăzuta cu alveola, oprirea se va face numai in interiorul acesteia;

lit. d): „sa repună in mișcare autovehiculul sau tramvaiul din stație dupa ce a semnalizat intenția si s-a asigurat ca poate efectua in siguranța aceasta manevra”.

Asa cum s-a aratat anterior, instanța reține că inculpatul G. I. este singurul vinovat de producerea accidentului de circulatie soldat cu vatamarea corporala a victimei D. G.. Inculpatul are culpă exclusivă - culpă simplă, prevăzută de art. 19 alin.(1) pct. 2 lit. b) din Codul penal, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul G. I. va fi pedepsit.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (asa cum au fost acestea descrise anterior, prin situatia faptică reținută de catre instanta), având in vedere si urmarile produse prin fapta inculpatului (in speta, vatamarea grava a integritatii corporale a partii vatamate, care a necesitat un numar de 110 - 120 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare), luând in considerare și imprejurarea ca inculpatul nu a mai fost implicat pana la data de 27.01.2010 in accidente rutiere, acesta fiind conducator auto profesionist (inculpatul conducând o perioada îndelungată de timp autovehicule pe drumurile publice), precum si faptul ca inculpatul s-a prezentat in fata organelor judiciare, la chemarile acestora din urmă, tinând seama si de împrejurarea ca inculpatul, la scurt timp dupa producerea accidentului de circulatie, a oferit un ajutor material victimei (careia inculpatul i-a remis, la data de 24.03.2010, suma de 600 de euro, drept despagubiri pentru accidentul de circulatie suferit, asa cum rezulta din chitanta anexata, in copie, la dosarul cauzei - fila 102, dosar urmarire penala), iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar care a avut o poziție procesuală partial corespunzătoare în fața organelor judiciare, recunoscând nuanțat savârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată la nivelul limitei minime speciale prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită.

Punând in balanță ansamblul acestor considerente, instanța apreciază că oportună aplicarea fata de inculpatul G. I. a unei pedepse cu inchisoarea . 6 (sase) luni, apreciind că o astfel de pedeapsa fata de inculpatul din prezenta cauza penala este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor fapte penale de catre acesta.

În baza dispozițiilor art.71 alin. (1) si (2) din Codul penal, instanta va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute in art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II - a și lit. b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus - menționate.

Astfel, in ce priveste aplicarea pedepselor accesorii, instanta arata ca aceasta trebuie realizată, atât în baza art. 71 și 64 din Codul penal, cât și prin prisma Convenției EDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii, C. a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, acceptând că „există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”. De asemenea, instanța reține că în același sens este și hotărârea pronunțată în cauza S. și P. c. României.

În consecință, instanta arata ca o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol Adițional. În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.LXXIV din data de 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia: „Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) din Codul penal”.

Astfel, instanta, in raport de natura faptei săvârșite de catre inculpat si de circumstanțele producerii acesteia, apreciaza că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și în consecință, în temeiul art. 71 din Codul penal și art. 3 din Protocolul Adițional nr. 1 din Convenția EDO, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata si in condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus - menționate.

Apreciind că scopul pedepsei, conform art. 52 din Codul penal și, implicit, reeducarea inculpatului se pot realiza chiar fără executarea pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 alin.(1) lit. a) și b) din Codul penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală.

Va fixa inculpatului termenul de încercare prevăzut de dispozițiile art. 82 alin.(1) din Codul penal și va invedera acestuia dispozițiile art. 83 și art. 84 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea.

În baza dispozițiilor art. 71 alin.(5) din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, va dispune suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II - a și lit. b) din Codul penal.

Totodată, având în vedere cererea inculpatului G. I., privind solicitarea acestuia de a se dispune prelungirea dreptului de circulație (întrucat, în urma producerii accidentului rutier soldat cu vatamarea corporala grava a victimei D. G., inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere valabil pentru categoriile “D”, “B+E” și “C+E” de autovehicule), dupa ce anterior în cauza penală de față instanta a dispus prelungirea acestui drept, având în vedere împrejurarea că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru savârsirea vreunei infractiuni privitoare la regimul circulatiei pe drumurile publice sau in legatura cu regimul circulatiei rutiere - asa cum rezulta acest aspect din fisa de cazier judiciar a inculpatului, aflata la dosarul prezentei cauze penale (fila 78, dosar urmarire penala) și nici nu a mai fost sanctionat contraventional pentru incalcarea normelor legale privind regimul circulatiei pe drumurile publice, raportat si la imprejurarea ca inculpatul este conducator auto - șofer profesionist - activitate pe care o desfasoara de circa 30 de ani și din exercitarea careia își asigura mijloacele de existenta, constatând totodata că in cauza sunt incidente art.111 alin. (6) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, actualizata prin O.U.G. nr. 146/2008, cu referire la art.111 alin. (4) teza a II - a din același act normativ, având în vedere că inculpatul este considerat, potrivit legii, nevinovat până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă - conform dispozițiilor art. 5 indice 2 din Codul de procedură penală privind „prezumția de nevinovăție”, instanta, fata de toate aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.111 alin. (6) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, actualizata prin O.U.G. nr. 146/2008, cu referire la art. 111 alin. (4) teza a II - a din același act normativ, va dispune prelungirea dreptului de circulație pe drumurile publice al inculpatului pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 13.07.2013 pana la data de 11.08.2013 inclusiv, urmând ca o copie de pe dispozitivul prezentei sentinte penale, privind modul de solutionare a cererii de prelungire a dreptului de circulatie al inculpatului, să fie comunicată șefului Serviciului Rutier - Iași, pentru luarea masurilor corespunzatoare.

În ce priveste latura civilă a cauzei, instanta arata ca partea vatamata D. G. s-a constituit parte civila in cadrul prezentului proces penal cu suma de 30.000 lei (daune materiale), precum și cu suma de suma de 500.000 euro (daune morale), având în vedere numarul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare, precum și raportat la împrejurarea că și în prezent are capacitatea motorie afectata și probabil aceasta capacitate motorie îi va fi afectata și pe viitor („nelimitat în timp”); partea civila a solicitat si actualizarea acestor sume cu dobânda legala, pana in ziua platii efective (asa cum rezulta din cererea de constituire ca parte civila formulata in cauza - fila 59, dosar instanta).

De mentionat că, la solicitarea partii civile D. G., prin aparatorul sau ales (conform cererii de constituire ca parte civila depusa la dosarul cauzei - filele 59 - 60, dosar instanta), instanta a dispus introducerea in cauza și citarea în mod corespunzator a asiguratorului S.C. „ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A. - Bucuresti (conform încheierii de sedinta de la termenul de judecata din data de 06.09.2012 - fila 62 - verso, dosar instanta), din înscrisurile anexate la dosar (filele 23 și 25, dosar instanta) rezultând că, la data de 27.01.2010, autovehiculul condus de catre inculpat (microbuz marca „Mercedes - Benz”, cu nr. de înmatriculare_ ) era asigurat la aceasta societate de asigurari, având polita de asigurare de raspundere civila auto RCA ./01/TO/XZ Nr._, încheiata la data de 27.07.2009, cu valabilitate de la data de 30.07.2009 pana la data de 29.01.2010), precum si - la solicitarea partii civile D. G., prin aparatorul sau ales, dar si la solicitarea asiguratorului sus-mentionat (asa cum rezulta din precizarile depuse in scris la dosarul cauzei de catre S.C. „ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A. - Bucuresti - filele 96-102, dosar instanta) - introducerea in cauza și citarea în mod corespunzator, în calitate de parte responsabila civilmente, a S.C. „A. T.” S.R.L.- I. (conform încheierii de sedinta din data de 15.11.2012 - fila 106 - verso, dosar instanta), având in vedere, raportat la datele probatorii ale cauzei, că inculpatul G. I. este sofer profesionist și ca la data producerii accidentului de circulatie (27.01.2010) acesta se afla in exercitarea atributiilor sale de serviciu, in calitate de conducator auto al unui microbuz care efectua transportul in comun in regim de „maxi - taxi” - mijloc de transport in comun pe care inculpatul îl conducea conform foii de parcurs (grafic și interval orar) stabilit pentru acea data de catre S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași - societate al carei angajat (in calitate de sofer transport persoane) era la data respectiva inculpatul, asa cum rezulta aceste aspecte din declaratiile inculpatului, date in fata organelor judiciare (filele 112-113, dosar instanta, precum si filele 79-83, dosar urmarire penala), coroborate cu adresa nr. 01/21.09.2012, emisa de S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași - fila 73, dosar instanta), ambele prin reprezentantii lor legali.

În dovedirea despagubirilor civile (daune materiale si morale) solicitate in cauza, partea civila D. G., prin aparatorul sau ales, a solicitat, iar instanta a admis, administrarea probei cu inscrisuri și a probei testimoniale cu martorii D. G. - D. și N. D. (pentru a se dovedi perioada lunga de suferinta a partii vatamate, modificarile substantiale intervenite in stilul de viata al acesteia, cheltuielile facute cu ingrijirea partii civile și tot ceea ce tinea de stilul sau de viata, atat in perioada anterioara accidentului, cat și dupa producerea accidentului de circulatie, dar si starea buna a partii vatamate de dinainte de accident - asa cum a precizat toate aceste aspecte aparatorul ales al partii civile, la termenul de judecata din data de 21.02.2013 - conform incheierii de sedinta de la filele 168 - 169, dosar instanta).

Instanta arata ca partea vătămată D. G., constituita parte civila in cauza, își întemeiază dreptul de a solicita despăgubiri civile in cauza penala de fata pe principiul inerent al răspunderii civile delictuale, conform căruia orice persoană are dreptul la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o faptă ilicită. Acest aspect rezulta și din prevederile art. 14 alin.(3) lit. b) din Codul de procedura penala, conform cărora: „Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință”. Potrivit dispozitiilor anterioare din Codul civil (aplicabile in cauza) orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudicial ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Ca atare, pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului G. I., potrivit art. 998-999 din Codul civil anterior, este necesară întrunirea a patru condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă.

În ce priveste fapta ilicită, aceasta reprezintă orice manifestare exterioară a unei persoane (acțiune sau inacțiune) prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Referitor la condiția existenței unei fapte ilicite în cauza penala de fata, instanța are în vedere faptul că inculpatul a savarsit, cu forma de vinovatie ceruta de lege, fapta prevazuta de legea penala circumscrisa continutului constitutiv al infractiunii de „vatamare corporala din culpa”, prev de art. 184 alin.(2) și (4) din Codul penal, infractiune pentru savarsirea careia instanta de fata va pronunta condamnarea inculpatului, acesta fiind gasit vinovat de savarsirea infractiunii sus-referite.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta reprezintă, în genere, efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de catre o altă persoană, despăgubirea care se acordă în cazul răspunderii civile delictuale reprezentând tocmai repararea prejudiciului astfel cauzat (prin fapta ilicită săvârșită); or, în cadrul acestui tip de răspundere, repararea prejudiciului are drept scop înlaturarea integrala a efectelor faptei ilicite, neputând constitui o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus față de paguba suferită. În aceste condiții, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), stabilirea întinderii despăgubirii nefiind condiționată de starea materială a autorului prejudiciului sau de cea a victimei. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, acesta trebuie să întrunească două condiții: sa fie cert și să nu fi fost reparat încă.

În cauza de fata, raportat la probatoriile administrate in cauza, instanta arata urmatoarele:

Din declaratia martorului N. D., care a fost audiat in cursul judecatii (fila 176, dosar instanta), rezultă că acesta a împrumutat-o pe partea civila D. G. cu suma de 7.000.000 lei (ROL) = 700 lei (RON) pentru medicamente, suma ce i-a fost restituita ulterior martorului de catre partea vatamata. De asemenea, potrivit adeverintei Nr. 5675 din data de 15.10.2012, eliberata de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Iași, rezulta ca partea vatamata (constituita parte civila) D. G. a imprumutat de la unitatea respectiva, in perioada 23.08._12, mai multe sume de bani - 3.500 lei (RON), 3.860 lei (RON), precum și suma de 3.860 lei (RON). Totodata, instanta arata ca și martorul D. G. - D. a precizat, in fata instantei, cu prilejul audierii sale, ca a imprumutat-o, el personal, pe victimă cu suma de 5.000 lei (RON), dar ca si fratele martorului i-a împrumutat bani victimei, precum și faptul că partea vatamata a mai împrumutat bani și de la vecini, sume de bani cuprinse între „3 milioane și 5 milioane lei vechi”; acest martor a mai precizat în fata instantei că partea vatamata a „facut rost de bani” din diferite împrumuturi, inclusiv de la Casa de Ajutor Reciproc (C.A.R.) a Pensionarilor, precum și faptul că, de la data producerii accidentului si pana in prezent, partea vatamata D. G. a cheltuit circa „300 milioane lei vechi”.

Prin probatoriile administrate insa in cauza - asa cum se va referi in continuare în acest sens -, instanta constată ca nu s-a dovedit in speța concretă dedusă prezentei judecăți cheltuirea (tuturor) acestor sume de bani de catre partea civila D. G., în legatura cu sau ca urmare a accidentului rutier din data de 27.01.2010, a carei victima a fost aceasta.

Astfel: Din declaratia martorului N. D. rezulta că, in primele 2 luni de la accidentul suferit, partea vatamata s-a deplasat cu taxiul, la spital, odata la doua zile („cu o ritmicitate de o zi da, o zi nu” - asa cum a precizat martorul in fata instantei), pentru schimbarea pansamentelor (ca urmare a interventiei chirurgicale pe care a suportat-o victima la membrul inferior stâng, pentru vindecarea leziunilor corporale ce i-au fost cauzate prin accidentul rutier produs din vina inculpatului) și verificarea starii de sanatate. În aproape acelasi sens a declarat si martorul D. G. - D., care a precizat ca, circa 3 luni de zile, aproape zilnic, partea civila D. G. a fost nevoita sa se deplaseze cu taxiul (întrucat nu se putea deplasa altfel), dus-intors, la spital, pentru schimbarea pansamentelor, martorul aratând că o cursa cu taxiul (dus - întors) costa circa 40 lei (RON) și că partea vatamata s-a deplasat astfel, pentru schimbarea pansamentelor, aproximativ 3 luni de zile. Din coroborarea celor doua declaratii ale martorilor sus-mentionati, instanta retine ca, in medie, circa 2 luni și jumatate, partea vatamata D. G. s-a deplasat la spital, pentru schimbarea pansamentelor. În conditiile în care 1 lună are în medie 30 de zile, instanta retine ca timp de 75 de zile (cât reprezinta, cu aproximatie, 2 luni și jumatate), partea vatamata D. G. a avut nevoie de schimbarea pansamentelor. Arata in continuare instanta ca, potrivit recomandarilor medicale date victimei (conform fisei de recomandari pentru îngrijiri medicale la domiciliu, eliberata partii vatamate de catre S. C. de Urgenta „Sf. I.”- Iași, fisa anexată la dosarul cauzei - fila 52 - verso dosar urmarire penala), schimbarea pansamentelor trebuia facuta o data la doua zile, asa cum a declarat de altfel si martorul N. D., contrar celor sustinute privitor la acest aspect de catre martorul D. G. - D., care a aratat ca timp de 3 luni de zile, zilnic, partea vatamata a fost nevoita sa-si schime pansamentele. Având in vedere ca, potrivit biletului de externare eliberat partii vatamate de catre S. C. de Urgenta „Sf. I.”- Iași - Clinica/Sectia „Ortopedie - Traumatologie” (anexat, in copie, la fila 55, dosar urmarire penala), s-a recomandat partii vatamate D. G. mentinerea imobilizarii gipsate timp de 45 de zile, cu deplasarea cu ajutorul cârjelor axilare fara sprijin pe membrul inferior stâng pe durata imobilizarii gipsate și încă 30 de zile dupa suprimarea aparatului gipsat, instanta constata ca timp de 75 de zile (respectiv, timp de 2 luni și jumatate, cum a rezultat acest aspect și din declaratia martorului N. D.) partea vatamata nu s-a putut deplasa singura si a avut nevoie de schimbarea pansamentelor. Totodata, instanta arata ca, potrivit declaratiei martorului N. D., coroborata cu fisa de recomandari pentru îngrijiri medicale la domiciliu, eliberata partii vatamate de catre S. C. de Urgenta „Sf. I.”- Iași (fisa anexată la dosarul cauzei - fila 52 - verso dosar urmarire penala), schimbarea pansamentelor partii vatamate s-a facut o data la două zile in perioada respectiva, de 2 luni și jumatate (adică în jumatate din durata celor 75 de zile, deci, în medie, timp de 38 de zile = 75 zile: 2 = 37,5).

Cu alte cuvinte, instanta constata ca timp de 38 de zile partea civila D. G. s-a deplasat cu taxiul, la spital, pentru schimbarea pansamentelor, o cursa cu taxiul (dus - întors) costând circa 40 lei (RON). Astfel, timp de 38 de zile, cât i-au fost necesare partii civile sa se deplaseze la spital cu taxiul pentru schimbarea pansamentelor, in conditiile in care o cursa zilnica cu taxiul (dus-intors) costa 40 lei (RON), instanta constata ca partea civila D. G. a cheltuit circa 1.520 lei (RON) = 38 zile x 40 lei (RON)/zi, suma de 1.520 lei (RON) reprezentând suma totala cheltuita de catre partea civila D. G. pentru deplasarea sa la spital, in vederea schimbarii pansamentelor. La aceasta suma se mai adauga și suma de 1.500 lei (RON), reprezentând banii platiti de catre partea civila, timp de o luna de zile (30 de zile), asistentei medicale care i-a acordat îngrijiri medicale la domiciliu, îngrijiri recomandate victimei pentru aceasta perioada, de 30 de zile (asa cum rezulta din fisa de recomandari pentru îngrijiri medicale la domiciliu, eliberata partii vatamate de catre S. C. de Urgenta „Sf. I.”- Iași (fisa anexată la dosarul cauzei - fila 52, dosar urmarire penala). Astfel, instanta arata că, din declaratia martorului D. G. - D. rezulta faptul că, timp de o lună de zile (circa 30 de zile, cât cuprinde, în medie, 1 lună), a venit acasa (zilnic) la partea vatamata (constituita parte civila in cauza penala de fata) D. G. o asistenta medicala pentru a-i schimba acesteia pansamentele și a-i acorda ingrijirile medicale necesare, asistentă medicală ce a fost platită de catre partea civilă cu 50 lei (RON)/zi. Ca atare, instanta constata ca, la o medie de circa 30 de zile pe luna, timp de 1 lună, in conditiile in care zilnic asistenta medicala a fost platita de catre partea civilă D. G. cu suma de 50 lei (RON), partea civila D. G. a mai cheltuit - în afara sumei de 1.520 lei (RON) sus-mentionata - circa 1.500 lei (RON) = 30 zile x 50 lei (RON)/zi.

Constata totodata instanta ca, potrivit declaratiei martorului D. G. - D. (fiul victimei), timp de 2 ani de zile (24 de luni), partea civila D. G. a cumparat lunar, pe baza retetelor medicale ce i-au fost prescrise de medici, medicamente, o reteța lunara costând intre 3.000.000 lei (ROL)=300 lei (RON) și 4.000.000 lei (ROL)=400 lei (RON), in medie deci un cost al rețetei lunare de 3.500.000 lei (ROL)=350 lei (RON). Arata însă instanta ca aceste sume de bani nu au fost folosite de catre partea vatamata pentru a-și procura medicamentele necesare afectiunilor/leziunilor medicale ce i-au fost cauzate acesteia prin accidentul de circulatie produs la data de 27.01.2010 (când partea vatamata a suferit fracturi la membrul inferior stâng), ci pentru cu totul alte afectiuni ale victimei (respectiv, pentru „tromboflebita profunda - membrul pelvin drept”, dar si pentru „HTA”, asa cum rezulta din actele medicale aflate la dosarul cauzei (filele 53-54, dosar urmarire penala), inclusiv de pe retetele medicale cu medicamentele prescrise victimei, înscrisuri medicale prin care i s-au recomandat partii civile medicamente de tipul „Sintrom” (2Tb/zi, saptamânal in prima luna si apoi lunar - asa cum rezulta din biletul de externare eliberat partii vatamate in luna mai 2010, pentru diagnosticul de „Hematom postraumatic partial lizat gamba dreapta. Tromboflebita profunda gamba dreapta”, bilet de externare anexat, in copie, la dosarul cauzei - fila 53, dosar urmarire penala, precum și din buletinul de analize medicale Nr. AV 8484, anexat, in copie, la dosarul cauzei - fila 178 - verso, dosar instanta) și „Detralex” - medicamente necesare afectiunilor medicale ale victimei de la piciorul drept.

Or, asa cum s-a relevat anterior, prin considerentele deja expuse, in urma accidentului de circulatie produs la data de 27.01.2010, partea vatamata a suferit o vatamare corporala grava la nivelul membrului inferior stâng (nu drept), pentru care i s-a recomandat imobilizare gipsata timp de 45 de zile și profilaxia complicatiilor tromboembolice cu „Clexane”, de 06,ml, timp de 30 de zile (asa cum rezulta din scrisoarea medicala eliberata partii vatamate de catre S. C. de Urgenta „Sf. I.”- Iași - Clinica/Sectia „Ortopedie - Traumatologie”, anexata, in copie, la fila 51 din dosarul de urmarire penala). Arata in acest context instanta ca, în urma accidentului de circulatie din data de 27.01.2010, i-a fost afectat partii vatamate D. G. membrul inferior stâng, accidentul de circulatie neavând niciun fel de consecinte cu privire la piciorul drept, asa cum rezultă din raportul de prima expertiza medico-legala (nr.342/31.05.2011), intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași, prin care s-a concluzionat ca partea vatamata, urmarea accidentului de circulatie din data de 27.01.2010, a prezentat „. bifocala tibie stânga și . echivalenta bimaleolara stânga tratate chirurgical”, leziuni care pot data din 27.01.2010, care s-au putut produce prin lovire in cadrul unui accident rutier și care au necesitat un numar de 110-120 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, leziunea victimei de la nivelul membrului inferior drept („hematom postraumatic”), pentru care s-a intervenit chirurgical, fiind ulterioara datei de 27.01.2010 (data accidentului de circulatie), neavând legatura de cauzalitate cu accidentul din data de 27.01.2010 și putându-se produce cel mai probabil prin lovire cu/sau de obiecte contondente.

Ca atare, raportat la considerentele expuse, instanta constata ca in cauza nu s-a facut dovada faptului ca partea civila D. G. a cheltuit vreo suma de bani pentru medicamente(le) care sa-i fi fost necesare afectiunii medicale/leziunii corporale suferite de catre aceasta in urma accidentului de circulatie din data de 27.01.2010, ci doar dovada cheltuirii de catre partea civila a unor sume de bani pentru alte medicamente, necesare altor afectiuni medicale ale acesteia, afectiuni medicale care nu au legatură de cauzalitate cu accidentul din data de 27.01.2010. Remarca in acest context instanta, ca singurul medicament ce i-a fost recomandat partii civile, ca urmare a accidentului de circulatie din data de 27.01.2010, a fost medicamentul „Clexane” (asa cum s-a referit anterior), ce i-a fost recomandat partii civile pentru o perioada de 30 de zile (nicidecum pentru o perioada de 2 ani), medicament pentru care însa la dosarul cauzei nu s-au depus niciun fel de inscrisuri de catre partea civila, din care sa rezulte ca dânsa a achizitionat medicamentul respectiv și care este costul acestuia.

Arata in acest context instanta ca la dosarul cauzei este depusa chitanta ._ Nr._, din data de 21.05.2010, eliberata partii civile D. G. de catre S. Cinic de U. „Sf.I.” - I. (chitanta depusa, in copie, la fila 179, dosar instanta), dar aceasta chitanta nu are legatura cu accidentul rutier din data de 27.01.2010, ci este aferenta unui eveniment ulterior, cand victima a fost internata pentru un alt traumatism (suferit la membrul inferior drept), care nu are legatura de cauzalitate cu accidentul rutier din data de 27.01.2010 (asa cum s-a concluzionat și prin raportul de prima expertiza medico-legala (nr.342/31.05.2011), intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași), astfel incat instanta urmeaza a nu lua în considerare suma de bani înscrisă în aceasta chitanta, la calcularea daunelor materiale solicitate in cauza penala de fata de catre parea civila D. G..

În ce priveste sustinerile martorului D. G.-D., potrivit carora partea civila lucra, la data când a suferit accidentul de circulatie (27.01.2010), ca vânzator ambulant la LOTO (de mentionat ca martorul a precizat ca partea vatamata avea carte de munca pentru aceasta activitate și că „înainte de accident partea vatamata lucra ca un om normal, cu norma întreaga, in calitate de vanzator ambulant la loterie”), instanta constata ca înscrisurile depuse la dosarul cauzei releva contrariul. Astfel, din inscrisurile depuse la dosar, rezulta faptul ca partea civila este pensionata (pensie de invaliditate) de multa vreme (respectiv, din anul 2003 - 01.08.2003 fiind data înscrierii sale initiale la pensie asa cum rezulta din copia carnetului sau de munca, anexat, in copie, la dosarul cauzei (filele 183 - 187, dosar instanta) - carnet de munca in care nu apare nicio mentiune ca partea civila lucra la data de 27.01.2010 ca vânzator - volant, câtă vreme aceasta era pensionata medical (pentru grad de invaliditate) din anul 2003 -, precum si din Decizia Nr. 1 -_ din data de 05.09.2003, anexata, in copie, la dosarul cauzei - fila 190, dosar instanta), aceasta desfasurând activitate de vânzator - volant la Regia Autonoma LOTO - Sucursala Iași in perioada 15.07._93, asa cum rezulta din adeverinta Nr. 111/27.01.1994, eliberata de Regia Autonoma LOTO - Sucursala Iași, adeverinta anexata, in copie, la dosarul cauzei.

Pe cale de consecinta, instanta constata ca in cauza nu s-a facut dovada certa ca, la data producerii accidentului de circulatie (27.01.2010), partea civila D. G. își desfasura activitatea ca vanzator - volant la LOTO. În contextul tuturor celorlalte probatorii ale cauzei, declaratia martorului D. G. - D. apare ca fiind singulara cu privire la acest aspect, conditii în care este apreciată de catre instanta ca fiind subiectiva, adică facuta in favoarea partii civile (facuta in mod evident „pro causa”), cată vreme martorul este fiul partii civile D. G..

Ca atare, raportat la înscrisurile sus-relevate, instanta constata ca pretentiile civile (daune materiale) formulate de catre partea civila D. G. cu acest titlu (in sensul ca, in urma accidentului de circulatie suferit la data de 27.01.2010, aceasta nu si-a mai putut desfasura activitatea ca vanzator ambulant la LOTO, sens in care nu a mai câstigat banii aferenti desfasurarii acestei activitați - respectiv, salariul mediu pe economie la acea data, asa cum a precizat, prin declaratia sa, data in fata instantei, martorul D. G. - D.) sunt în mod vădit neîntemeiate (instanta nu va acorda astfel partii civile D. G. „salariul” pretins ca fiind obtinut de catre aceasta anterior accidentului, ca vânzator - volant la LOTO). În plus, instanta tine sa releve in acest context și faptul că, potrivit raportului de prima expertiza medico-legala (nr.342/31.05.2011), intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași (filele 92-94, dosar urmarire penala), in urma accidentului rutier din data de 27.01.2010, partea civila D. G. mai prezinta „redoare stransa glezna stânga postimobilizare consecinta accidentului rutier din data de 27.01.2010, capacitatea de munca fiind pastrată”.

Pe cale de consecinta, având in vedere considerentele sus-expuse, instanta constata ca, în ce priveste daunele materiale, in cauza s-a facut de catre partea civila D. G. dovada certă doar cu privire la suma de 1.520 lei (RON) reprezentând suma totala cheltuita de catre partea civila D. G. pentru deplasarea sa la spital, in vederea schimbarii pansamentelor, precum și cu privire la suma de 1.500 lei (RON), reprezentând banii platiti de catre partea civila, timp de o luna de zile (30 de zile), asistentei medicale care i-a acordat îngrijiri medicale la domiciliu, îngrijiri ce i-au fost recomandate victimei de catre medici pentru o perioadă de 30 de zile, în total deci suma de 3.020 lei (RON)= 1.520 lei (RON) + 1.500 lei (RON), restul pretentiilor civile solicitate cu acest titlu (respectiv, de daune materiale) în cadrul prezentului proces penal de catre partea civila D. G. fiind în mod vădit nefondate (în privinta caracterului cert al daunelor materiale, acesta poate fi reținut doar în condițiile în care persoana care solicită astfel de daune le dovedește existența, prin mijloace de probă corespunzătoare).

În ce priveste daunele morale solicitate in cauza penala de fata de catre partea civila D. G., instanta arata ca acestea reprezintă consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial. În ceea ce privește daunele morale, legea penală nu condiționează acordarea acestora de administrarea unui probatoriu ca în cazul daunelor materiale, însă evaluarea instanței trebuie să țină seama de aspecte obiective, cum ar fi probabilitatea rezonabilă ca fapta săvârșită de către inculpat să producă suferințe fizice și morale, precum și de toate consecințele acesteia. În cauza de fata, în ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, instanta va avea in vedere necesitatea unui just echilibru intre prejudiciul de natura morala suferit de catre partea vatamata D. G., constituita parte civila in cauza, și intinderea compensatiilor pecuniare.

În acest context, instanta arata ca, desi prejudiciul nepatrimonial nu poate fi cuantificat prin raportarea la criterii obiective, fata de importanta valorilor lezate si suferintelor fizice si psihice, instanta arata ca partea vatamata este indreptatita sa beneficieze de o indemnizatie compensatorie ca o consecinta a principiului repararii integrale a prejudiciului indiferent de natura acestuia. Cuantumul prejudiciului trebuie apreciat si in functie de varsta si preocuparile victimei, mediul social, modul de viata si ocupatia partii vatamate D. G., daunele morale constituind o modalitate de reparare a unui prejudiciu (de natura morala), iar nu un mijloc de imbogatire fara justa cauza.

În speța dată, instanta apreciaza ca, prin raportare la natura si gravitatea leziunilor fizice cauzate partii vatamate D. G. (ca urmare a accidentului de circulatie produs la data de 27.01.2010 de catre inculpatul G. I., partea civila D. G. a suferit o „. etajata membru inferior stâng (. bifocala tibie stânga; fractură echivalenta bimaleolara stânga”, pentru care s-a intervenit chirurgical practicându-i se acesteia reducere ortopedica a fracturii diafazare sub control Rx - TV și osteosinteza centromedulara cu 4 tije „Ender”; i s-a practicat de asemenea și reducerea sângerânda a maleolei int. și osteosinteza cu 1 surub de spongie, reducerea diastazisului tibioperonier cu 1 surub maleolar, imobilizare in aparat gipsat cruropodal pentru 45 de zile, recomandându-i-se partii vatamate sa nu calce pe membrul inferior stâng pe durata imobilizarii gipsate și inca 30 de zile dupa suprimarea aparatului gipsat (asa cum rezulta din biletul de externare eliberat victimei (pentru perioada 27.01._10) de catre S. C. de Urgenta „Sf. I.” - Clinica /Sectia de „Ortopedie - Traumatologie” - fila 57, dosar urmarire penala -, din raportul de constatare medico - legala Nr. 781 din data de 17.05.2010, intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași - fila 58, dosar urmarire penala -, precum si din raportul de constatare medico-legala Nr. 781 din data de 17.05.2010, intocmit de catre Institutul de Medicila Legala - I. - fila 58, dosar urmarire penala), având in vedere numarul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecarii leziunilor corporale suferite de catre partea civilă (respectiv, un numar de 110-120 de zile, asa cum rezulta raportul de prima expertiza medico-legala (nr.342/31.05.2011), intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Iași (filele 92 - 94, dosar urmarire penala), având in vedere faptul ca victima a fost privată să ducă o viață normală, în intervalul de timp in care aceasta a avut imobilizare gipsata (timp de 45 de zile) la membrul inferior stâng (la care a suferit și o interventie chirurgicala), dupa suprimarea aparatului gipsat partea vatamata neavând voie sa calce pe membrul inferior stâng, partea vatamata fiind nevoită sa se deplaseze cu ajutorul cârjelor axilare, fara sprijin pe membrul inferior stâng, timp de 75 de zile, având in vedere si suportarea de catre partea civila a mediului spitalicesc (unde victima a fost suspusa și unei interventii chirurgicale), precum si privarea temporara a partii vatamate de o viata sociala normala (in sensul ca victima a fost nevoita sa stea la pat o perioada, pentru ca tijele ce i-au fost introduse in piciorul stâng s-au infectat, aceasta neputându-se duce la piață, neputându-și plimba nepoții - ceea ce a afectat-o pe partea vatamata, care si in prezent este afectata dupa accidentul rutier suferit - asa cum a precizat in fata instantei martorul N. D. -, și în prezent partea vatamata deplasându-se greu, având o tija la piciorul stâng, aceasta folosindu-se de cârje sau de baston și neputând flexa membrul inferior stâng, fiind nevoită sa-l țina doar în pozitia „întins” - asa cum a precizat in fata instantei, cu prilejul audierii sale, martorul D. G. - D.; de mentionat ca, potrivit actelor medicale anexate la dosarul cauzei, coroborate cu declaratiile celor doi martori N. D. si D. G. - D., partea vatamata se deplasa cu ușoara dificultate („schiopata la picior putin, dar se putea deplasa cu usurinta” - asa cum a declarat martorul N. D., in fata instantei) și înainte de accident (datorita unor probleme locomotorii anterioare la acelasi picior, respectiv la piciorul stâng, ca urmare a unui accident suferit in anul 1986), aceasta nefiind însa nevoita sa apeleze la cârje sau baston, dar în prezent, dupa accidentul rutier din data de 27.01.2010, partea civilă este nevoita sa foloseasca bastonul sau cârjele pentru a se putea deplasa; arata instanta ca, initial, partea vatamata a folosit un cadru metalic pentru a se putea deplasa - asa cum a precizat martorul N. D., in fata instantei; dupa accidentul suferit, partea vatamata nu și-a mai putut ajuta tatăl la cresterea animalelor - activitate pe care aceasta o desfasura inainte de accident și pentru care primea de la tatăl său produse alimentare (gaini, carne de porc, de vitel) necesare întretinerii zilnice a familiei -, asa cum a precizat martorul D. G. - D., in fata instantei), având asadar în vedere toate aceste aspecte, instanta constata ca, urmare a vatamarilor fizice cauzate prin infractiune, partea vatamata D. G. a suferit si vatamari psihice, precum si alterarea conditiilor sale de viata (comparativ cu situatia anterioara vatamarii produse prin fapta ilicita a inculpatului), ceea ce justifica acordarea in cauza de daune morale, despagubirea cu acest titlu având drept rol de a (se) da o compensare victimei pentru suportarea mediului spitalicesc, pentru constiinta de a fi un om bolnav, in esenta pentru intreaga (sa) suferinta de a fi privata de o viata normala corespunzatoare varstei, in raport cu momentul anterior producerii, din vina exclusiva a inculpatului G. I., a accidentului rutier din data de 27.01.2010.

Toate acestea justifica, in opinia instantei, repararea prejudiciului nepatrimonial incercat de catre partea civila D. G. si acordarea acesteia a unei compensatii sub forma unor daune morale, insa nu la nivelul cuantumului solicitat (cu acest titlu) de catre partea civila, ci ., apreciat de catre instanta ca fiind rezonabil si echitabil pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat victimei prin vatamarile corporale grave (leziuni corporale care au necesitat un numar de 110 - 120 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare) aduse sanatatii sale, suportate de catre partea vatamata sus-mentionata de pe urma faptei ilicite culpabile a inculpatului G. I., fara a se realiza prin aceasta o imbogatire fara justa cauza a victimei (instanța are in acest sens in vedere (și) principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fară just temei a partii civile).

Având in vedere ansamblul tuturor acestor aspecte, instanța apreciază că valoarea daunelor morale solicitate de catre partea civilă D. G. - respectiv, suma de 500.000 euro - este exagerată și nerezonabilă.

În raport de împrejurările reținute a o îndreptăți pe aceasta la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale (care, in esenta, au un caracter pur afectiv), instanta apreciază că suma de 10.000 euro (în echivalentul în lei, în moneda nationala, raportat la cursul de referinta (curs de schimb valutar) practicat de B.N.R., la data platii integrale si efective a sumei datorate victimei, cu titlu de daune morale, este de natură să compenseze efectul negativ (asupra victimei D. G.) al faptei ilicite imputabile inculpatului G. I.. În consecința, instanta va admite în aceste limite cererea părții civile D. G., de acordare a daunelor morale.

Pe cale de consecinta, având in vedere toate considerentele sus-expuse, instanta va admite în parte acțiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de către partea civilă D. G., sens in care:

F. de toate aceste considerente, constatand intrunite conditiile raspunderii civile delictuale in persoana inculpatului in limitele mai sus-mentionate, în baza dispozițiilor art.14-15, art. 24 si art. 346 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, cu referire și la dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 20/2008 (Ordin aplicabil speței de față, fiind vorba despre o polita de asigurare emisă la data de 27.07.2009 - filele 23 și 25, dosar instanta), instanta va obliga pe asiguratorul „ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A., cu sediul in Bucuresti, Bulevardul C. I, nr. 31-33, Sectorul 2, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. C. R.”, din Bucuresti, .. 8, etajul 2, ., prin reprezentanții săi legali, sa-i plătească părții civile D. G., pentru prejudiciul cauzat acesteia din urmă, cu titlu de despăgubiri civile:

- echivalentul in lei (in moneda nationala) al sumei de 10.000 euro (cu titlu de daune morale), raportat la cursul de referinta (curs de schimb valutar) practicat de practicat de B.N.R., la data plătii integrale și efective de către asigurator a sumei datorate (cu titlu de daune morale) părții civile sus-menționate, precum si

- suma de 3.020 lei (RON), reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legala (respectiv, dobânda de referință a B.N.R. - (taxa oficială a scontului practicata de B.N.R.) până la data plații integrale și efective de către asigurator a sumei datorate (cu titlu de daune materiale) părții civile sus-menționate.

Instanta va respinge restul pretențiilor civile (restul despăgubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune materiale și, respectiv, cu titlu de daune morale), formulate in cadrul procesului penal de către partea civilă D. G., ca fiind neîntemeiate (raportat la considerentele anterior expuse în acest sens). Va respinge, de asemenea, și cererea formulata de către partea civila D. G. privind acordarea dobânzii legale în ce priveste suma de bani reprezentând despăgubiri civile - daune morale - ca fiind neîntemeiată, câtă vreme s-a dispus în cauză, cu privire la daunele morale, plata acestora in echivalentul in lei (in moneda nationala) al sumei de 10.000 euro (cu titlu de daune morale), raportat la cursul de referinta (curs de schimb valutar) practicat de practicat de B.N.R. la data plătii integrale și efective de către asigurator a sumei datorate (cu titlu de daune morale) părții civile sus-menționate.

Totodata, în baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14 -16 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, instanta îl va obliga pe inculpatul G. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - I., prin reprezentantii sai legali, sa plătească parții civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, cu sediul in municipiul Iași, .. 2, județul Iași, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 10.621,69 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei, la care se adaugă taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002, sumă cu care S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei Nr. 9725 din data de 26.11.2010, emisă de către S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, prin reprezentanții săi legali).

De asemenea, în baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14 -16 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, instanta îl va obliga pe inculpatul G. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - I., prin reprezentantii sai legali, sa plătească parții civile S. C. de R. - I., cu sediul in municipiul Iași, .. 14, judetul Iași, prin reprezentantii sai legali, suma de 114,062 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei, la care se adaugă dobânda de referinta a B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, suma cu care S. C. de R. - I., prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal (conform adresei Nr. 2952 din data de 25.02.2011, emisă de către S. C. de R. - I., prin reprezentantii sai legali).

În baza dispozițiilor art. 193 din Codul de procedura penala, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, instanta îl va obliga pe asiguratorul ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A., cu sediul in Bucuresti, Bulevardul C. I, nr. 31-33, Sectorul 2, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. C. R.”, din Bucuresti, .. 8, etajul 2, ., prin reprezentanții săi legali, sa-i plătească părții civile D. G., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta din urmă in cadrul prezentului proces penal, suma de 8.250 lei (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorul ales al acesteia (conform chitanțelor Nr. 109/10.01.2011 și, respectiv, Nr. 142/01.03.2013, ambele emise de Cabinetul Individual de Avocat „D. N.”, din municipiul Iași, ., blocul P 1, scara C, .).

Instanta va lua act părțile civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași si, respectiv, S. C. de R. - I., fiecare prin reprezentanții lor legali, nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.

În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 alin.(1) si (3) din Codul de procedură penală, instanta îl va obliga pe inculpatul G. I., in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - I., prin reprezentantii sai legali, la plata cheltuielior judiciare avansate de catre stat. „

***

În termenul prev. de art. 363 din C. proc. pen. din 1968, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpatul G. I., partea responsabilă civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. – Iași și de către partea civilă D. G. (căi de atac recalificate astfel din recurs, conform. 10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 255/2013), care au criticat-o, prin motivele de apel, depuse în scris la dosar, sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând, în esență, următoarele:

- partea civilă D. G., în latură civilă, instanța de fond a acordat daune materiale și morale într-un cuantum insuficient. Astfel, sub aspectul daunelor materiale instanța de fond a apreciat în mod greșit probele aflate la dosarul cauzei, respingând, în mod nefondat, cheltuielile efectuate cu medicația și tratamentul membrului drept, reținând faptul că accidentul a a afectat doar membru stâng. Greșit a fost apreciată și proba cu înscrisul care atesta faptul că a lucrat la „Loto Prono”, incidentul din 1986 neavând vreo consecință asupra capacității de muncă, în schimb după accidentul din cauză nu mai poate presta nici o muncă, nici în măcar în gospodăria de la țară, fiind astfel întemeiate daunele materiale derivate din tratamente, împrumuturi efectuate în această perioadă, și din imposibilitatea prestării unor activități gospodărești care asigurau subzistența familiei.

Sub aspectul daunelor morale, instanța de fond nu a stabilit în mod just cuantumul acestora, raportat la gravitatea vătămărilor produse și la intensitatea suferințelor cauzate, dar și la faptul că, în continuare, pentru înlăturarea sechelelor, se impun noi intervenții chirurgicale pentru extragerea tijei și înlocuirea acesteia.

În dovedirea motivelor de recurs, partea civilă a solicitat, instanța încuviințându-i, administrarea probei cu efectuarea unui supliment de expertiză medico-legale, în cauză fiind întocmit suplimentul la raportul de primă expertiză medico-legală cu nr. 342/31.05.2011, prin care s-a concluzionat:

- „partea civilă a prezentat fractură bifocală tibie stângă și fractură echivalentă bimaleolara stânga, leziuni ce pot fi consecința accidentului rutier din 27.01.2010;

-fracturile au fost tratate chirurgical practicându-se osteosinteza cu 4 tije ender tibie stângă și un șurub maleolar intern stâng cu reducerea diastaziului peroneotibial;

-la momentul examinării actuale prezintă redoare în extensie genunchi stâng cu genu varum și scurtarea membrului inferior stâng (consecința accidentului din 1986) și redoare glezna stângă consecința accidentului rutier din 27.01.2010;

-între intervenția chirurgicală din ianuarie 2014 când s-a practicat ablația parțială a materialului de osteosinteză migrat proximal (două tije ender) și accidentul rutier există legătură de cauzalitate;

-partea civilă mai necesită 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, deci în total 125-135 zile îngrijiri medicale pentru vindecare;

-la momentul examinării actuale, susnumitul nu are indicație de intervenției chirurgicală la nivelul membrului inferior stâng;

- la examinarea din mai 2011 partea civilă prezenta redoare strânsă glezna stângă postimobilizare cu incapacitate adaptativă de 30%, capacitate de muncă păstrată;”

După depunerea suplimentului de expertiză, partea civilă prin concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor, dezvoltate în concluziile scrise, a solicitat majorarea sumei acordate cu titlu de daune materiale și morale, urmând a se ține cont și de operația efectuată la începutul anului 2014, după ce prima instanță s-a pronunțat, și de concluziile suplimentului de expertiză care prevede majorarea zilelor necesare pentru îngrijiri medicale, precum și faptul că s-a deteriorat iremediabil și grav sănătatea și funcționalitatea membrului accidentat.

- inculpatul G. I., în latura penală, instanța de fond, față de ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal, putea să dispună achitarea sa, în temeiul disp. art. 45 alin. 2 și art. 47 din Codul penal din 1969, având în vedere că, la momentul la care a săvârșit fapta, a urmărit tocmai salvarea integrității corporale a părții vătămate, fără însă a putea prevedea urmările acțiunii sale; astfel, așa cum a declarat, a oprit microbuzul într-un loc nepermis numai ca urmare a faptului că partea vătămată a insistat foarte mult, trăgând totodată de ușa microbuzului, iar după coborârea părții civile, martorul R. A. i-a atras atenția să stea nemișcată până la plecarea microbuzului, indicație nerespectată de partea civilă care, pe fondul, cel mai probabil, al consumului de alcool, s-a dezechilibrat și a intrat cu piciorul stâng sub roata microbuzului; toate aceste împrejurări relevă faptul că nu a avut posibilitatea de a prevedea rezultatul socialmente periculos al faptei sale, rezultatul fiind consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința sa, impunându-se achitarea sa, motivat de existența stării de necesitate și a cazului fortuit, cauze care înlătură caracterul penal al faptei; totodată, se impune a se constata că nu există o legătură de cauzalitate între oprirea de către el a microbuzului în locul respectiv și producerea accidentului, aspect esențial pentru reținerea vinovăției;

-partea responsabilă civilmente S.C. A. T.” S.R.L. - Iași a criticat faptul că a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare și cheltuieli judiciare, deși a solicitat, prin concluziile scrise depuse la fond să fie obligat asiguratorul . V. I. G. SA la plata acestora, nesocotind dispozițiile legale, respectiv art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, art. 1 și art. 26 alin. 1 din ordinul CSA nr. 20/2008, potrivit cărora asiguratorul este obligat să le suporte.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 din Codul de procedură penală, C. constată următoarele:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, C. de A. constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptei.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât în mod corect, în opinia Curții de A., condamnarea inculpatului G. I. reținându-se, în esență, în sarcina acestuia că, la data de 27.01.2010, în jurul orei 17.30, în timp ce conducea microbuzul marca „Mercedes-Benz”, cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Iași, la pornirea de pe loc, pe Podul de Piatra, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat, din culpă, vătămarea corporală a părții vătămate D. G., care a necesitat un număr de 125-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (având în vedere și suplimentul la raportul de primă expertiză medico-legală cu nr. 342/31.05.2011), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de “vătămare corporală din culpă”.

Inculpatul, prin motivele de apel, a invocat faptul că materialul probator relevă existența a două cauze care înlătură caracterul penal al faptei și anume starea de necesitate și cazul fortuit. În susținerea acestei solicitări inculpatul a precizat că, în momentul la care a săvârșit fapta, a urmărit tocmai salvarea integrității corporale a părții vătămate, fără însă a putea prevedea urmările acțiunii sale. Astfel, așa cum a declarat, a oprit microbuzul într-un loc nepermis numai ca urmare a faptului că partea vătămată a insistat foarte mult, trăgând totodată de ușa microbuzului, iar, după coborârea părții civile, martorul R. A. i-a atras atenția să stea nemișcată până la plecarea microbuzului, indicație nerespectată de partea civilă care, pe fondul, cel mai probabil, al consumului de alcool, s-a dezechilibrat și a intrat cu piciorul stâng sub roata microbuzului, împrejurare pe care nu a avut posibilitatea de a o prevedea, rezultatul socialmente periculos al faptei sale fiind consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința sa.

În baza propriului examen, C. de A. constată că aceste apărări au fost invocate și în fața primei instanțe, care le-a analizat, și a constatat, în mod just, că nu sunt fondate.

Astfel, potrivit disp. art. 45 alin. 2 din Codul penal din 1969, este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.

În cauza de față, fapta reținută în sarcina inculpatului este cea de a provoca, din culpă, accidentarea părții vătămate D. G., în concret a trecut cu autoturismul pe care-l conducea, mai exact cu roata dreaptă spate, peste piciorul stâng al acesteia. Din materialul probator nu rezultă vreun indiciu că inculpatul ar fi săvârșit această faptă pentru a salva de la un pericol iminent viața, integritatea corporală sau sănătatea vreunei persoane sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului referitoare la motivul opririi într-un loc nepermis, întrucât nu pentru această faptă a fost trimis în judecată, aceasta fiind doar o împrejurare ce a avut loc înainte de comiterea faptei și care caracterizează doar latura subiectivă a infracțiunii.

În ceea ce privește existența cazului fortuit, C. constată că nici această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei nu este conturată, în condițiile în care rezultatul produs, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate, nu este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță, inculpatul era șofer profesionist, era autorizat de a efectua transport rutier public de persoane, și a încălcat cu bună știință prevederile legale care interzic oprirea mijlocului de transport în comun în afara locurilor special amenajate - stație, precum și cele privind oprirea pe un pod, toate aceste coroborându-se și cu condițiile de trafic în regim de iarnă (carosabilul era mărginit de un morman înalt de zăpadă), care impuneau adaptarea circulației până la evitarea oricărui pericol.

Cum, aceste interdicții au fost prevăzute de lege tocmai pentru a asigura siguranța participanților la trafic, a pietonilor ori a celor care călătoresc cu mijloace de transport în comun, încălcarea acestor interdicții nu a făcut decât să pună în pericol iminent integritatea corporală a părții vătămate, pericol pe care inculpatul trebuia și putea să-l prevadă

Așa fiind, C. constată că în mod fondat s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, și, în consecință, s-a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, ca urmare a intervenirii la data de 01.02.2014 a noului Cod penal, C. va determina legea penală mai favorabilă atât cu privire la pedeapsă cât și cu privire la celelalte instituții.

Astfel, în ceea ce privește limitele de pedeapsă, se constată că în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, legea penală nouă, care incriminează fapta comisă de inculpat, la art. 196 alin. 2, limitele de pedeapsă fiind de la 6 la 2 ani, și se poate aplica și amenda, ar fi mai favorabilă decât Codul penal din 1969, care prevede ca și limite de pedeapsă pentru infracțiunea incriminată la art. 184 alin. 2 și 4, închisoarea de la 6 la 3 ani;

Însă, în ceea ce privește instituția suspendării condiționate, C. constată că sunt mai favorabile dispozițiile din Codul penal din 1969, care prevăd această instituție juridică, iar pe perioada termenului de încercare impun o singură condiție, cea de a nu mai săvârși infracțiuni, pe când în noul Cod penal ar fi aplicabilă instituția suspendării sub supraveghere (amânarea aplicării pedepsei nu este oportună față de gravitatea faptei care reclamă aplicarea imediată a unei pedepse), instituție mult mai severă având în vedere măsurile de supraveghere dar și obligația ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

În consecință, în aplicarea globală a legii penale mai favorabile, C. constată că este mai forabilă legea veche inculpatului, având în vedere că modalitatea de individualizare a executării pedepsei prev. de art. 81, 82 și 83 din Codul penal din 1969, se menține, potrivit art. 15 din legea 187/2012, și după . noului Cod penal, și, astfel, sub acest aspect hotărârea apelată nu se impune a fi reformată.

Latura civilă. Daunele materiale. Partea civilă D. G. a solicitat să fie despăgubită cu suma de_ lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile cu medicația necesară, cu deplasările la consultații regulate, precum și veniturile nerealizate, depunând la dosar în dovedirea acestui cuantum mai multe înscrisuri (filele 177-190), în cauză fiind administrată și proba testimonială, fiind audiați martorii N. D. și D. G. D..

Având în vedere și înscrisurile medicale aflate la dosarul de urmărire penală, C. constată că, în mod just, instanța de fond a apreciat că întreg materialul probator dovedește în mod cert cheltuieli suportate de partea civilă în cuantum de 3020 lei, reprezentând cheltuieli cu deplasarea la spital, în vedere schimbării pansamentelor (1520 lei) și retribuirea unei asistente medicale pentru îngrijirile la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile (1500 lei).

În mod corect au fost respinse celelalte pretenții materiale, constând în contravaloarea medicației (actele medicale depuse la dosar relevând că medicația a fost administrată pentru alte afecțiuni decât cele provocate de accident, mai exact pentru afecțiunile de la membrul drept), contravaloarea veniturilor pierdute, respectiv cele obținute din desfășurarea activității de vânzător ambulant la LOTO (înscrisurile depuse la dosar, și, în special, adeverința cu nr. 111/27.01.1994 eliberată de RA LOTO – Sucursala Iași relevând că partea civilă a exercitat această activitate în perioada 15.07._93, fiind înlăturată în mod fondat declarația martorului D. G.), argumentele exhaustive ale instanței de fond fiind însușite în totalitate de instanța de control judiciar, având în vedere că sunt concordante cu materialul probator administrat, dar și pentru faptul că, în prezenta cale de atac, nu s-au administrat noi probatorii care să răstoarne aceste argumente. Dimpotrivă, prin suplimentul la raportul de primă expertiză medico-legală, întocmit în apel, s-a confirmat faptul că scurtarea membrului inferior stâng este consecința accidentului din 1986, iar prin accidentul din data de 27.01.2010 nu a fost afectat și membrul drept, precum și faptul că partea civilă a păstrat capacitatea de muncă.

Daunele morale. Referitor la criticile privind cuantumul daunelor morale, C. se va raporta în procesul de analiză a cuantificării corecte sau nu a prejudiciului moral produs părții civile D. G. la următoarele criterii obiective: consecințele negative suferite de partea civilă, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.

Totodată, nu se va raporta la limita maximă de despăgubire din partea societăților de asigurare, de 2.500.000 euro, întrucât fiecare cauză are propriul material probator administrat, și astfel, și cuantumul dovedit al acestor daune poate fi diferit de la o cauză la alta, iar raportarea la această limită maximă și nu la materialul probator aflat la dosar ar contravine legii (art. 62 din Codul de procedură penală din 1969 potrivit cărora, în vedere aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe) și principiului reparării integrale a prejudiciului moral cauzat prin fapta săvârșită.

Pe baza materialului probator administrat în cază, C. va judeca în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor concrete ale cauzei, în funcție de care va verifica dacă întinderea reparației pentru prejudiciul suferit este rezonabilă.

Concluzionând, instanța va avea în vedere faptul că despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs fiecărei victime, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune, dar nici să nu fie derizorii.

Este adevărat totuși că, în cazul daunelor morale, acordarea acestora trebui să aibă un efect compensatoriu, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Aplicând criteriile enunțate în speța de față, C. constată că, urmare a accidentului rutier a cărui victimă a fost, partea civilă D. G. a îndurat suferințe fizice incontestabile având în vedere că a prezentat, ca urmare a accidentului rutier din 27.01.2010, un traumatism obiectivat prin fractură bifocală tibie stânga și fractură echivaleantă bimaleolară stânga, pentru care a necesitat 125-135 de zile de îngrijiri medicale.

Față de aceste constatări medico-legale, C. constată că există un minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin atingerea adusă integrității corporale, de natură a duce la o evaluare echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, dat fiind faptul că aceste traumatisme suferite în luna ianuarie 2010, s-au suprapus pe afecțiuni anterioare, constând în redoare în extensie genunchi stâng cu genu varum și scurtarea membrului inferior stâng (consecința accidentului din 1986), au presupus perioade semnificative de internare spitalicească (27.01. -02.02.2010 și 08-17.01.2014), intervenții chirurgicale, imobilizare în aparat gipsat dar și perioade semnificative pentru refacere.

Față de aceste consecințe, C. constată că suma acordată cu titlu de daune morale, reprezentând echivalentul în lei al sumei de_ euro, este una rezonabilă și este natură a acoperi în mod echitabil prejudiciul moral suferit, neimpunându-se majorarea ori reducerea acestuia.

Partea civilă D. G. a solicitat majorarea daunelor morale, urmând a se avea în vedere și intervenția chirurgicală din luna ianuarie 2014, când s-a practicat ablația parțială a materialului de osteosinteză migrat Proximal (două tije Ender), ce a determinat și creșterea numărului de zile de îngrijiri medicale, însă această solicitare este nefondată având în vedere că instanța de fond la aprecierea daunelor morale a avut în vedere toate suferințele fizice și psihice, precum și privarea temporară a părții vătămate de o viață socială normală, atât cele existe la momentul pronunțării hotărârii căt și la cele ulterioare, acestea din urmă fiind certe că se vor produce având în vedere că se impunea extragerea cele două tije Ender, fiind acordată, astfel, o sumă globală.

C., analizând motivele de apel ale părții responsabile civilmente . Iași, constată că, în mod nelegal, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabil civilmente, la plata cheltuielilor efectuate de unitățile spitalicești S. C. de Urgențe „Sf. I.” – Iași și, respectiv, S. C. de R. – Iași, cu spitalizarea și îngrijirea părții civile D. G..

Astfel, potrivit disp. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate cu asistența medicală acordată.

Cum, autoturismul condus de inculpat era asigurat RCA la momentul accidentului, iar asiguratorul de răspundere civilă, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, modificată și completată, are obligația sa plătească despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii fata de terțele persoane păgubite (în cazul de față asiguratul, respectiv inculpatul G. I., are obligația prev. de art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 să plătească despăgubiri către furnizorii de servicii medicale), se impunea ca, pentru inculpat, să plătească asiguratorul de răspundere civilă cheltuielile de spitalizare și asistență medicală.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că asiguratorul trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată, în locul inculpatului și a părții responsabil civilmente, C. o constată a fi nefondată, având în vedere că disp. art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/2005, precum și art. 26 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 20/2008, dispoziții invocate și de apelanta ., prevăd în mod expres că asiguratorul de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru sumele reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de persoana prejudiciată, în speță de partea civilă D. G..

Altfel spus, cum inculpatul nu este persoana păgubită prin vătămarea corporală ci, dimpotrivă, este autorul vătămării, asiguratorul de răspundere civilă nu are o obligația legală de a-l despăgubi pentru cheltuielile judiciare.

***

Față de cele arătate, C. constată, ca fiind fondate, doar apelurile inculpatului G. I. și al părții responsabilă civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași, formulate împotriva sentinței penale nr.1928 din 28.06.2013 a Judecătoriei Iași, în privința obligării nelegale a acestora la plata cheltuielilor de spitalizare, drept pentru care urmează a le admite, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a din Codul de procedură penală, și a dispune desființarea, în parte, în latură civilă, a hotărârii atacate.

În rejudecare, C. va dispune, pentru motivele mai sus prezentate, înlăturarea dispozițiilor privind obligarea inculpatului G. I., in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. – I., în baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14 -16 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, și dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 20/2008, la plata către părțile civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” – Iași și S. C. de R. - Iași, a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei D. G., urmând a fi obligat la plata acestora asiguratorul ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A..

În baza disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul inculpatului, G. I., și în apelul părții responsabile civilmente, S.C. „A. T.” S.R.L. – Iași, vor rămâne în sarcina statului.

Referitor la apelul declarat de către partea civilă D. G., constatând că nu este fondat nici un motiv de apel invocat de această parte, și nu este incident vreun caz de desființare care să poată fi luat în considerare din oficiu, C. de A., în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, va dispune respingerea, ca nefondat, a acestui apel cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare.

Cum, nu a fost admis apelul declarat de partea civilă, se va dispune respingerea cererii acesteia de obligare a asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Admite apelurile declarate de inculpatul G. I. și de partea responsabilă civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. - Iași, împotriva sentinței penale nr.1928 din 28.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o desființează în parte, în latură civilă.

Rejudecând:

Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului G. I., in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „A. T.” S.R.L. – I., în baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14 -16 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, și dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 20/2008, sa plătească:

- parții civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 10.621,69 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei D. G., la care se adaugă taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002.

- parții civile S. C. de R. - Iași, suma de 114,062 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei D. G., la care se adaugă dobânda de referința a B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, cu modificările si completările ulterioare.

În baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14 -16 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, și dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 20/2008, obligă asiguratorul ASIGURAREA ROMÂNEASCA - A. V. I. G.” S.A., cu sediul in București, Bulevardul C. I, nr. 31-33, Sectorul 2, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. C. R.”, din București, .. 8, etajul 2, ., prin reprezentanții săi legali, sa plătească parții civile S. C. de Urgențe „Sf. I.” - Iași, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 10.621,69 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei D. G., la care se adaugă taxa oficiala de scont practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002 și parții civile S. C. de R. - Iași, suma de 114,062 lei (RON), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei D. G., la care se adaugă dobânda de referința a B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, cu modificările si completările ulterioare.

În baza disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul inculpatului, G. I., și în apelul părții responsabile civilmente, S.C. „A. T.” S.R.L. – Iași, rămân în sarcina statului.

II. Respinge, ca nefondat, apelul părții civile D. G., declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.

Respinge cererea de formulată de partea civilă privind obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.

Președinte, Judecător,

S. E. C.-G. T.

Grefier,

L. A.

Red./tehnored.T.C.G.

9 ex./ - 02.09.2014

Judecătoria Iași

Judecător: G.-L. G.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 166/2014. Curtea...		Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 230/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel IAŞI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 3349/2014. Curtea de Apel IAŞI Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Hotărâre din 03-04-2014, Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 166/2014. Curtea de Apel IAŞI Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel IAŞI Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 46/2014. Curtea de Apel IAŞI