Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Hotărâre din 03-04-2014, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 145/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 145/2014

Ședința publică de la 03 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător G. S.

Grefier C. D.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr. 1048 din data de 8.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 03.04.2014, când:

INSTANȚA

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1048/08.04.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:

„I) În baza disp.art.11pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală dispune achitarea fiecăruia dintre inculpații G. V.M., fiul lui V. și M., născut la data de 10.05.1964 în ., CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Satului, . și G. M. M., fiul lui M. și A., născut la data de 06.07.1089 în Iași, CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Satului, ., în ceea ce privește infracțiunea de „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată prin rechizitoriul emis la data de 31.05.2012 în dosarul penal nr. 4374/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

II) În baza disp.art. 11pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului G. V.M., fiul lui V. și M., născut la data de 10.05.1964 în ., CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Satului, . în ceea ce privește infracțiunea de „vătămare corporală” prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată prin rechizitoriul emis la data de 31.05.2012 în dosarul penal nr. 4374/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

III) Condamnă pe inculpatul G. M. M., fiul lui M. și A., născut la data de 06.07.1089 în Iași, CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Satului, ., cetățean român, fără antecedente penale, studii – 7(șapte) clase, ocupația - agricultor, la pedeapsa de 10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” prev. și ped. de art. 181 alin.1 Cod penal.

În baza art.71 alin 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal .

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o perioadă de 2(doi) ani și 10 (zece) luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F., fiul lui V. și M., CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Satului, ., în cadrul procesului penal.

În baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în Iași, ., S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în Iași, . și S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, cu sediul în Iași, ., în cadrul procesului penal. Obligă pe inculpatul G. M.M. să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în Iași, . suma de 460,54 lei la care se adaugă dobânda de referință a BNR până la achitarea prejudiciului, conform disp.art. 3 din O.G.nr.13/2011;

- părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în Iași, ., suma de 1025 lei;

- părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, cu sediul în Iași, ., suma de 329,60 lei.

În baza disp.art. 118 lit.b Cod penal dispune confiscarea specială a unei furci (parte metalică cu trei coarne și două bucăți coadă de lemn cu lungimea de 40cm, respectiv 120 cm), obiect ridicat de către organele de cercetare penală conform proceselor - verbale aflate la filele 34-35 dosar urmărire penală.

În baza disp.art. 349 și art. 191 alin.1 Cod procedură penală suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților în faza de judecată a procesului penal (delegațiile nr. 9411/10.09.2012 și nr. 9417/10.08.2012 emise de Baroul Iași) va fi achitată baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza disp.art. 349 și art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G. M.M. la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (din care, suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al acestuia în faza de judecată a procesului penal).

În baza disp.art. 349 și art. 191 alin.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum de 400 lei (din care, suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului G. V.M. în faza de judecată a procesului penal), rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„ Între familia părții vătămate G. F. și familia inculpaților G. V.M. și G. M. M. există o situație conflictuală veche, generată de neînțelegeri legate de o moștenire. Partea vătămată este fratele inculpatului G. V.M., iar inculpatul G. M.M. este fiul acestuia din urmă.

La data de 05.10.2009, partea vătămată se afla la domiciliul său, situat în satul Valea Satului, ., împreună cu martorii G. L. (soția sa), G. F. – A. (fiul său) și A. G. (cumnatul său, respectiv fratele soției părții vătămate). În jurul orei 19³⁰, întrucât în exteriorul locuinței se auzeau zgomote, partea vătămată a ieșit afară, iar când a revenit, a spus celor din interior că inculpații aruncau cu bolovani spre locuința sa.. După un interval de timp, întrucât nu se mai auzeau zgomote, partea vătămată a ieșit din nou în curte pentru a închide poarta de acces în interiorul acesteia, moment în care a fost lovită de către inculpatul G. M.M. (nepotul său de frate), de mai multe ori, cu o furcă peste corp, aceste acțiuni de lovire repetată având loc atât în interiorul, cât și în exteriorul curții. În urma agresiunii suferite, partea vătămată a suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico – legal nr._/15.10.2009 emis de către Institutul de Medicină Legală Iași (filele 22-23 dosar urmărire penală).

Constată instanța că, deși în rechizitoriul emis la data de 31.05.2012 în dosarul penal nr. 4374/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași se susține că leziunile fizice anterior menționate au fost produse prin lovirea părții vătămate de către fiecare dintre cei doi inculpați, cu câte o furcă, probele administrate în ambele faze procesuale nu confirmă această variantă.

Deși prezența inculpatului G. V.M. lângă inculpatul G. M.M. la momentul agresării părții vătămate este confirmată de către martorul G. F. – A. – care a declarat că l-a văzut pe tatăl său la pământ, iar pe inculpați ieșind din curtea lor (filele 42-44 dosar urmărire penală)- și de către martorii G. L. și A. G. – F. - persoane cărora martorul G. F. – A. le-a spus că „nea M. și M. l-au omorât pe tata” și că i-a văzut pe cei doi inculpați ieșind din curte (filele 36-37, 45-48 dosar urmărire penală și filele 65 și 67 dosar instanță) - constată instanța că nici una dintre probele administrate în cauză nu relevă elemente de dovadă certă în sensul că acesta ar fi lovit-o cu un corp contondent pe partea vătămată. Constată instanța că partea vătămată este singura persoană care susține că a fost agresată și de către inculpatul G. V.M., în condițiile în care tot aceasta i-a spus soției sale că a fost lovită numai de către inculpatul G. M..M. - aspect ce rezultă din declarația dată de către martora G. L. în fața instanței de judecată (fila 36-37 dosar instanță) – iar în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, partea vătămată a susținut că fiul său i-a relatat că a văzut că era bătut cu furcile de fratele său M. și nepotul M. (filele 17-19 dosar urmărire penală), susțineri contrazise de către martorul G. F. – A. (fiul părții vătămate), care a arătat doar că i-a văzut pe inculpați ieșind din curte, fără a face referire la agresarea tatălui său de către aceștia. Simpla prezență a inculpatului G. V.M. lângă inculpatul G. M.M. la momentul agresării părții vătămate de către acesta din urmă nu poate conduce, prin ea însăși, la concluzia implicării primului inculpat în acțiunea respectivă.

Totodată, reține instanța că probatoriul administrat în cauză nu elucidează pe deplin împrejurările în care inculpații au pătruns în curtea părții vătămate, în sensul dacă au avut sau nu acordul anterior al părții vătămate, singura persoană care susține că accesul acestora a fost fără drept fiind însăși partea vătămată; nici unul dintre martorii audiați în cauză nu a fost prezent la discuțiile ce au avut loc între partea vătămată și inculpați anterior momentului în care aceasta a fost agresată de către G. M.M., iar ulterior incidentului partea vătămată nu a relatat nici unuia dintre aceștia aspecte legate de respectiva împrejurare, astfel încât declarația părții vătămate nu poate fi considerată ca având o forță probantă suficientă în acest sens, cu atât mai mult cu cât – așa cum rezultă atât din declarația părții vătămate, cât și din declarația martorului A. G. – F. – anterior incidentului, numitul G. F. a consumat o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, împrejurare care dă naștere unei îndoieli rezonabile în ceea ce privește modalitatea în care a memorat evenimentul în care a fost implicat.

De altfel, așa cum rezultă din adresa nr. 943.589/07.03.201 emisă de către Postul de Poliție Grajduri – IPJ Iași (fila 76 dosar instanță), atât inculpații, cât și partea vătămată, sunt cunoscuți în comunitatea în care locuiesc ca persoane cu manifestări violente și consumatoare de băuturi alcoolice.

În ceea ce privește declarația martorei G. M. (soția inculpatului G. V.M. și mama inculpatului G. M.M.) dată în faza cercetării judecătorești, în care aceasta a arătat că soțul și fiul său au venit de la târg, respectiv de la serviciu și nu au mai părăsit domiciliul în acea zi (fila 70 dosar instanță), instanța urmează să o înlăture ca fiind necorespunzătoare realității și dată, în mod evident, cu scopul de a-i exonera pe inculpați de răspundere penală, în condițiile în care este contrazisă atât de declarația părții vătămate, cât și de declarațiile martorilor G. F. – A., G. L. și A. G. – F., persoane care au confirmat prezența celor doi la locuința numitului G. F. la data de 05.10.2009.

În sprijinul constatării anterior expuse, instanța mai reține – pe de o parte – că, așa cum se rezultă din cuprinsul raportului de constatare tehnico – științifică nr._/21.10.2011 întocmit de către IPJ Iași – S. de Criminalistică (filele 57-60 dosar urmărire penală), la momentul testării inculpatului G. M.M. prin utilizarea tehnicii poligraf, la întrebările esențiale ale cauzei, au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat, inculpatul recunoscând comiterea faptei în cadrul discuțiilor post-test, iar – pe de altă parte – că, așa cum rezultă din procesele – verbale întocmite de către organele de cercetare penală, de la domiciliul inculpaților a fost ridicată o coadă de furcă ruptă, formată din două bucăți (fila 35 dosar urmărire penală), în condițiile în care de la domiciliul părții vătămate a fost ridicată partea metalică a obiectului respectiv, identificată la locul agresiunii (fila 34 dosar urmărire penală)

În ceea ce privește declarația martorei G. E. (martor propus de inculpați – fila 69 dosar), instanța constată că aceasta nu conține informații relevante referitoare la incidentul dintre părți.

Față de probele administrate în cauză, instanța reține că modalitatea în care s-a petrecut incidentul dintre părți este cea prezentată anterior și care se coroborează, de altfel, atât cu declarația părții vătămate, declarațiile martorilor G. L., A. G. – F. și G. F. – A., cu certificatul medico – legal nr._/15.10.2009 emis de către Institutul de Medicină Legală Iași, procesele – verbale de corpuri delicte întocmite de către organele de cercetare penală, procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente și înscrisurile medicale emise de către S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, S. de Ambulanță Județean Iași și Spitalului C. Județean de Urgențe „Sf S.” Iași.

Reține instanța că declarațiile date de către inculpatul G. M.M. în fața organelor de urmărire penală reprezintă doar o încercare a acestuia de plasare a conduitei sale în afara ilicitului penal, în condițiile în care probele anterior menționate îl indică în mod cert ca autor al acțiunii ce a provocat părții vătămate leziunile fizice consemnate în certificatul medico – legal nr._/15.10.2009 emis de către Institutul de Medicină Legală Iași.

Față de toate aceste considerente, instanța constată că prezumția relativă de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 5² Cod procedură penală în favoarea inculpatului G. M.M. – în ceea ce privește acțiunea de agresare a părții vătămate G. F. - a fost răsturnată, probele administrate în cauză, în ambele faze procesuale, dovedind, în mod cert, vinovăția acestuia în ceea ce privește . exercitată asupra părții vătămate G. F. la data de 05.10.2009.

În drept:

I) Față de situația de fapt reținută și anterior expusă, constând că leziunile fizice menționate în certificatul medico – legal nr._/15.10.2009 emis de către Institutul de Medicină Legală Iași nu au fost cauzate părții vătămate G. F. printr-o agresiune exercitată asupra sa de către inculpatul G. V.M. la data de 05.10.2009, în baza disp.art. 11pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, instanța va dispune achitarea acestuia în ceea ce privește infracțiunea de „vătămare corporală” prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată prin rechizitoriul emis la data de 31.05.2012 în dosarul penal nr. 4374/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

II) În ceea ce privește infracțiunea de „violare de domiciliu” prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod penal, constatând că fapta concretă comisă de către inculpații G. V.M. și G. M.M., respectiv pătrunderea în curtea locuinței părții vătămate G. F. la data de 05.10.2009, nu realizează conținutul constitutiv al acestei infracțiunii sub aspectul laturii obiective, probatoriul administrat în cauză neconfirmând varianta prezentată în rechizitoriu, în sensul că accesul acestora s-a făcut fără drept și în lipsa consimțământului prealabil al părții vătămate, pentru considerentele menționate în situația de fapt reținută de către instanță și mai sus expusă, în baza disp.art.11pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, se va dispune achitarea fiecăruia dintre inculpații G. V.M. și G. M. M..

Reține instanța că, potrivit art. 5² Cod procedură penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea acestuia de către instanța de judecată.

Constată instanța că probele administrate în ambele faze procesuale creează dubii cu privire la vinovăția inculpaților, dubii ce sunt în favoarea acestora, vinovăția neputând fi stabilită pe bază de presupuneri, care nu au valoarea probantă și nu pot înlătura prezumția de nevinovăție consacrată de art. 5² Cod procedură penală, art.23 din Constituția României și art.6 paragraf 2 din CEDO.

Având în vedere că, la pronunțarea uni condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și, întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților (cu privire la infracțiunea mai sus menționată) se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo), principiu care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art.3 Cod procedură penală se regăsește în materia probațiunii.

Înfăptuirea justiției cere ca hotărârea ce urmează a fi pronunțată să nu se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă în ceea ce privește fapta dedusă judecății. Chiar dacă în cauza de față s-au administrat probe în sprijinul învinuirii și nu au fost identificate alte probe la a căror administrare să se procedeze, constată instanța - pentru considerentele mai sus prezentate, la descrierea situației de fapt - că persistă îndoiala în ce privește vinovăția inculpaților, situație în care soluția ce se impune a fi dispusă este de achitare a acestora.

III) Fapta inculpatului G. M.M. care la data de 05.10.2009 a aplicat părții vătămate G. F. mai multe lovituri cu o furcă, cauzându-i acesteia leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală” prevăzută și pedepsită de art. 181alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunea inculpatului de a exercita acte de violență asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni fizice care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Urmarea periculoasă a infracțiunii săvârșite de către inculpat a constat în vătămarea integrității corporale a părții vătămate care a suferit leziunile fizice menționate în - certificatul medico-legal nr._/15.10.2009 emis de către Institutul de Medicină Legală Iași

Totodată, instanța mai reține că legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice provocate prin fapta inculpatului și vătămarea integrității corporale a părții vătămate este directă.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul penal, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale, vătămarea integrității corporale a părții vătămate și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va dispune condamnarea inculpatului G. M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” prevăzută și pedepsită de art. 181alin.1 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanța reține că, față de natura relațiilor juridice periclitate, prin împrejurările în care a fost comisă, prin urmările pe care le-a produs, dar și prin urmările pe care le-ar fi putut produce, fapta prezintă o gravitate sporită.

În același timp, instanța va ține cont de circumstanțele personale ale inculpatului – astfel, va avea în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale – precum și de conduita procesuală necorespunzătoare pe care acesta a adoptat-o pe tot parcursul procesului penal, nerecunoscând, în mod nejustificat, săvârșirea faptei ce a format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză.

Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum moderat – respectiv pedeapsa de 10(zece) luni închisoare - este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, gradul concret de pericol social al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată acestuia conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza aII-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.

Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-o.

Constatând întrunite cumulativ condițiile prevăzute de în baza dispozițiile art. 81 Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o durată ce va fi stabilită conform disp.art. 82 Cod penal și care va constitui termen de încercare pentru acesta.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii anterior menționată.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține că inițial, prezentă în fața instanței la termenul de judecată din data de 05.09.2012, partea vătămată a precizat că nu are pretenții civile. Ulterior, după citirea actului de sesizare a instanței, la termenul de judecată din data de 06.02.2013, partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale și materiale.

Prin adresa nr. 8509/25.09.2012, S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 329,60 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate G. F. în perioada 06 – 08.10.2009 (fila 39 dosar instanță).

Prin adresa nr._/05.12.2012 S. C. Județean de Urgențe „Sf S.” Iași s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 460,54 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate G. F. la data de 16.10.2009 (filele 61-62 dosar instanță).

Prin adresa nr. 6974/09.11.2012 S. de Ambulanță Județean Iași s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1025 lei reprezentând cheltuielile de transport cu ambulanța a părții vătămate la data de 05.10.2009, conform fișei nr._ (filele 47 – 51 dosar instanță).

Reține instanța că, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.

Reține instanța că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește acțiunile civile promovate în cadrul procesului penal de partea civilă S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, S. C. Județean de Urgențe „Sf S.” Iași și S. de Ambulanță Județean Iași, instanța reține că înscrisurile aflate la filele 39, 47-51 și 61-62 din dosarul cauzei justifică cuantumul cheltuielilor indicate de către aceste instituții medicală, prejudiciile materiale fiind certe, nerecuperate și cauzate prin fapta inculpatului G. M.M...

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă G. F. la termenul de judecată din data de 06.02.2013, instanța constată - pe de o parte - că aceasta a fost promovată cu depășirea termenului legal prevăzut de disp.art. 15 alin.2 Cod procedură penală, inculpații, prin apărătorii din oficiu, formulând opoziție cu privire la solicitarea acestor pretenții ( în condițiile în care, interpelată în mod expres la termenul de judecată din data de 05.09.2012, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal), iar – pe de altă parte - că nu există nici un element de ordin probator care să justifice cuantumul acestora.

Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului G. M.M., în limitele anterior menționate, în baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, va admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în Iași, ., S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în Iași, . și S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, cu sediul în Iași, ., în cadrul procesului penal. Va obliga pe inculpatul G. M.M. să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în Iași, ., suma de 1025 lei;

- părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, cu sediul în Iași, ., suma de 329,60 lei.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F., fiul lui V. și M., CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Satului, ., în cadrul procesului penal.

În baza disp.art. 118 lit.b Cod penal va dispune confiscarea specială a unei furci (parte metalică cu trei coarne și două bucăți coadă de lemn cu lungimea de 40cm, respectiv 120 cm), obiect ridicat de către organele de cercetare penală conform proceselor - verbale aflate la filele 34-35 dosar urmărire penală.

În baza disp.art. 349 și art. 191 alin.1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul G. M.M. la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (din care, suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al acestuia în faza de judecată a procesului penal).

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs procurorul care a solicitat condamnarea inculpaților G. M. M. și G. V. M., pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal și a inculpatului G. V. M. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.1 Cod penal, arătând că instanța de fond greșit i-a achitat pe aceștia.

Pe parcursul judecării recursului a intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală, recursul devenind apel.

Inculpații și partea vătămată au solicitat termen pentru împăcare motivat de faptul că legea nouă, prevede această posibilitate și pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal.

Faptele presupus a fi comise de inculpați se regăsesc în Noul Cod penal în conținutul infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.224 pedepsită cu închisoarea cuprinsă între 3 luni și 2 ani sau amendă și în conținutul infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.193, pedepsită cu închisoarea cuprinsă între 6 luni sau 5 ani sau amendă.

Pentru aceste infracțiuni presupus a fi comise de inculpați noua lege prevedea că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, retragerea plângerii înlăturând răspunderea penală, în cazul infracțiunii de vătămare corporală, putând interveni împăcarea și conform codului penal.

Analizând tratamentul sancționator prevăzut de legea veche și legea nouă, C. constată că legea mai favorabilă este legea nouă.

La termenul de judecată din data de 20.03.2014, la dosarul cauzei a fost depusă o declarație pe proprie răspundere dată de partea vătămată G. F. în fața notarului public B. D. F. autentificată prin încheierea de autentificare nr.722/10.03.2014 prin care a precizat că s-a împăcat cu inculpații.

Ca urmare a situației că partea vătămată nu a înțeles să facă plângere pentru infracțiunea de violare de domiciliu, condiție care trebuie îndeplinită pentru a a se putea realiza tragerea la răspundere penală conform noului Cod penal și că împăcarea părților este posibilă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie, C., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr.1048 din 08.04.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o va desființa integral în latură penală și parțial în latură civilă.

Rejudecând cauza:

În baza art.17 alin.2 Noul Cod de procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.e și g Noul Cod de procedură penală cu aplicarea art.5 Noul Cod penal va înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților G. V. M., fiul lui V. și M., ns. la10.05.1964 în ., CNP_, domiciliat în satul Valea Satului, . și G. M. M., fiul lui M. și A., ns. la 6.07.1989, CNP_, domiciliat în satul Valea Satului, . pentru infracțiunile prev. de art.224 alin.1 și 2 Noul Cod penal și art.193 alin.2 Noul Cod penal în urma lipsei plângerii prealabile, respectiv a împăcării părților, urmând ca în baza art.159 alin.2 noul Cod penal să stingă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F..

În ceea ce privește cheltuielile de spitalizare, raportat la prevederile art. 313 din legea 95/14.04.2006 privind reforma în domeniul sănătății care precizează că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, C. apreciază că acestea vor rămâne suportate de persoana care a adus atingere sănătății părții vătămate G. F., respectiv G. M. M..

Văzând și prevederile art.275 alin.1 pct.2 lit.b noul Cod procedură penală și art.274 și art.275 alin.3 noul Cod procedură penală, va obliga partea civilă și inculpații să achite cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea la fond a infracțiunii de vătămare corporală, cheltuielile efectuate la fond pentru infracțiunea pentru care lipsește plângerea prealabilă urmând să fie suportate de stat.

Ca urmare a admiterii apelului procurorului, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acestuia vor fi suportate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr.1048 din 08.04.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează integral în latură penală și parțial în latură civilă.

Rejudecând cauza:

În baza art.17 alin.2 Noul Cod de procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.e și g Noul Cod de procedură penală cu aplicarea art.5 Noul Cod penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpaților G. V. M., fiul lui V. și M., ns. la10.05.1964 în ., CNP_, domiciliat în satul Valea Satului, . și G. M. M., fiul lui M. și A., ns. la 6.07.1989, CNP_, domiciliat în satul Valea Satului, . pentru infracțiunile prev. de art.224 alin.1 și 2 Noul Cod penal și art.193 alin.2 Noul Cod penal în urma lipsei plângerii prealabile, respectiv a împăcării părților.

În baza art.159 alin.2 Noul Cod penal stinge acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F..

Menține dispoziția privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare.

În baza art.275 alin.1 pct.2 lit.b Noul Cod procedură penală obligă partea vătămată G. F. și inculpații să plătească statului câte150 lei, cheltuieli judiciare în care a fost inclusă suma de 300 lei reprezentând contravaloarea parțială a onorariilor de avocați oficiu.

În baza art.274 și art.275 alin.3 Noul Cod de procedură penală celelalte cheltuieli judiciare efectuate la fond, inclusiv diferența onorarii avocați oficiu în sumă totală de 300 lei, rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul declarat de parchet rămân în sarcina statului, inclusiv onorariile de câte 300 lei pentru apărătorii desemnați din oficiu..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2014.

Președinte,Judecător,

D. DumitrescuGeta S.

Grefier,

C. D.

Redactat G.S.

Tehnoredactat D.C.

2 ex/

Judecătoria Iași

Judecător U. A.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 3349/2014. Curtea...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 166/2014. Curtea... →

Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Hotărâre din 03-04-2014, Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Hotărâre din 03-04-2014, Curtea de Apel IAŞI