Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 166/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 166/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Judecător: E. S.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENALĂ NR. 166/2014
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror I. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr.2529 din data de 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect - infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005) art.6.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa inculpatului-intimat T. G., reprezentat de avocat olteanu M. care o substituie pe doamna avocat S. C., avocat desemnat din oficiu, lipsă partea civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că apelul declarat se află la al patrulea termen de judecată.
Instanța constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare emisă pentru inculpat în ..M., jud. Iași a fost semnată de soția acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, în baza disp. art. 421 Cod procedură penală, și reformarea hotărârii sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, în sensul să se aplice pedeapsa închisorii cu suspendare, potrivit Noul Cod penal, apreciind că pedeapsa amenzii penale aplicată de instanța de fond este insuficientă și nu conduce la realizarea scopului acesteia.
Avocat O. M., pentru inculpat, solicită respingerea apelului declarat de procuror și menținerea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Iași ca fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată de prima instanță, având în vedere că acesta se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut săvârșirea faptei, fiind judecat în baza procedurii simplificate, dar și că acesta a fost de acord să restituie prejudiciul cauzat, în acest scop fiindu-i instituit sechestru asigurator asupra bunurilor. Oficiu neachitat.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.2529 din data de 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a hotărât:
„Condamnă inculpatul T. G., fiul lui G. și D., născut la data de 07.07.1967, în mun. Iași, cu domiciliul în mun. Iași, Bld. T. V., . și fără forme legale în ., CNP:_, cetățean român, studii medii, ocupația lăcătuș mecanic, căsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2.500 (două mii cinci sute) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală (acte materiale săvârșite în perioada 25.05._09).
Atrage atenția inculpatului asupra art. 631 Cod penal potrivit căruia neplata cu rea-credință a amenzii penale în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe va atrage înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii.
În baza dispozițiilor art. 14, 161 alin. 3 si art. 346 din Codul de procedură penală, raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864, obligă inculpatul să plătească părții civile Agenția Națională de A. F., cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile,suma de 40.380 lei, reprezentând debitul principal, suma de 8.314 lei reprezentând accesoriile fiscale calculate la debitul principal până în data de 11.05.2009, precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 11.05.2009 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Constată că prin sentința penală nr. 766/15.03.2013 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.03.2013, inculpatul G. D. a fost obligat la repararea aceluiași prejudiciu.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 1003 din Codul civil din 1864 constată solidaritatea dintre inculpatul T. G. și inculpatul G. D. cu privire la plata sumelor de 40.380 lei, reprezentând debitul principal, suma de 8.314 lei reprezentând accesoriile fiscale calculate la debitul principal până în data de 11.05.2009, precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 11.05.2009 și până la achitarea integrală a debitului principal.
În baza dispozițiilor art. 353 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 163-167 din Codul de procedura penala, menține măsura asiguratorie a sechestruluiasupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei totale datorate, luată prin ordonanța nr. 1835/P/2010 din 29.03.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, pusă în executare conform procesul verbal din data de 05.04.2011, sens în care se vor trimite copii de pe prezentul dispozitiv, de pe ordonanță și procesul verbal la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliară Iași.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond reținut următoarele:
„P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 04.01.2013 emis în dosarul de urmărire penală nr. 1397/P/2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut în fapt, în actul de sesizare al instanței faptul că, în calitate de administrator al .” SRL, în perioada mai 2008 - aprilie 2009, cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termen de 30 de zile de la scadență, fiind prejudiciat bugetul de stat cu suma de 40.380 lei, din care impozit pe venituri în salarii în sumă de 13.966 lei aferent perioadei septembrie 2008 – martie 2009, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 13.418 lei aferent perioadei septembrie 2008 – martie 2009, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 1.333 lei aferent perioadei aprilie 2008 – martie 2009 și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 11.663 lei, aferentă perioadei iunie 2008 - martie 2009.
În cursul judecății, nu s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a societății administrate de inculpat, respectiv .” SRL, întrucât, față de relațiile înaintate de Oficiul Registrului Comerțului, societatea figura ca fiind radiată din data de 26.01.2012 (fila 41 ds. inst.).
Inculpatul a solicitat, la termenul din 05.06.2013, ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, învederând că recunoaște în totalitate săvârșirii infracțiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, așa cum aceasta a fost reținută în actul de sesizare al instanței și urmând ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cererea sa fiind admisă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, urmând a reține următoarea situație de fapt recunoscută de către inculpat:
. a a fost înființată în data de 21.07.1993, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului lași, sub numărul J_, de către inculpatul T. G. și numita Z. E., aceasta din urmă, împreună cu M. R., exercitând funcția de administratori ai societății.
Începând cu data de 19.04.2004, numita C. E., fostă Z., se retrage din funcția de asociat și de administrator al ., numitul M. R. retrăgându-se și el din funcția de administrator. Începând cu data de 08.04.2004 devine asociat și administrator numitul G. D., în funcția de administrator fiind numit și inculpatul T. G.. Cei doi au îndeplinit funcția de administrator până la data de 17.03.2009, când funcția a fost preluată de G. T., acesta din urmă având însă puteri limitate de reprezentare și administrare, neavând drept de semnătură în bancă.
În conformitate cu fișele sintetice totale și declarațiile fiscale ale contribuabilului 100 și 102, depuse la organul fiscal, în perioada 25.05._09, societatea administrată de către inculpat a avut 136 de angajați angajați, pentru fiecare dintre aceștia fiind reținute în contabilitate și declarate la organele fiscale impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în sumă totală de 40.380 lei.
Defalcate pe natura contribuțiilor reținute și nevărsate, aceste obligații sunt structurate astfel: impozit pe venituri în salarii în sumă de 13.966 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 13.418 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 1.333 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 11.663 lei
Din analiza coroborată a balanțelor lunare de verificare aferente lunilor decembrie 2006-iunie 2007, bilanțurile contabile și analiza rulajelor conturilor bancare deschis de societate la BRD Iași, rezultă că sumele de bani sus-menționate nu au fost virate la bugetul de stat, deși societatea avea disponibil bănesc în cont, disponibil pe care l-a folosit pentru efectuarea unor alte plăți sau a fost retras în numerar.
În acest sens, se impune a se menționa că din analiza rulajului pe contul curent al . a rezultat că în perioada supusă verificării societatea avea disponibil bănesc în mod regulat, aceasta încasând bani pe care i-a retras din cont sau i-a folosit pentru efectuarea unor plăți diferite.
Conform declarațiilor nr. 394, în semestrul I al anului 2008, societatea administrată de inculpat figura cu achiziții în valoare de 211.766 lei și cu livrări de bunuri sau servicii în valoare de 376.156 lei, iar în semestrul II al aceluiași an societatea figura cu achiziții în valoare de 286.506 lei și cu livrări de bunuri sau servicii în valoare de 605.349 lei.
Potrivit declarațiilor nr. 394, în semestrul I al anului 2009, societatea figura cu achiziții de 135.646 lei și cu livrări de bunuri sau servicii în valoare de 311.230 lei.
Din bilanțul contabil întocmit pe anul 2008 rezultă că în data de 31.12.2008 existau resurse financiare în conturile deținute la bănci, precum și la casă, în sumă de 130.091 lei, iar la data de 01.01.2008, resursele financiare ale societății se ridicau la suma de 187.671 lei.
Debitele înregistrate de societate la organul fiscal au fost calculate pe baza declarațiilor contribuabililor, conform declarațiilor nr. 100 și 102 depuse de administratorii societății.
Inculpatul T. G., audiat fiind în cursul urmăririi penale, a invocat faptul că societatea nu a încasat contravaloarea lucrărilor executate de societate la Ploiești, iar celelalte încasări erau direcționate pentru achiziția de materiale, scule, cazarea muncitorilor, plata salariilor, încercând astfel să nu blocheze activitatea societății.
Audiat fiind de către instanță, inculpatul a recunoscut în totalitate infracțiunea cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a județului Iași, fișa sintetică a .” SRL, verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, state de plată, bilanțuri contabile, balanțe lunare de verificare,declarații fiscale având nr. 100 și 102, rulajul contului la BRD, fișe specimen de semnătură la BRD și BCR, declarațiile martorilor P. A. și T. C. E., declarațiile numitului G. D. precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului T. G..
În drept,
Fapta inculpatului T. G. care, în perioada mai 2008 - aprilie 2009, în calitate de administrator al . Iași, în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat (lunar), cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului, suma totală de 40.380 lei reprezentând impozite și taxe cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța va reține încadrarea juridică prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, prevederea anterioară modificărilor fiind legea mai favorabilă pentru inculpat întrucât prevede limita maximă de pedeapsă mai mică (3 ani închisoare) în comparație cu legea nouă (6 ani închisoare).
Se mai constată că prin aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, respectiv a legii penale mai favorabile, nu se schimbă încadrarea juridică a faptei, întrucât faptele cercetate întrunesc elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni iar între timp a intervenit o lege care modifică doar limitele de pedeapsă.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului de a reține, pe de o parte, aceste sume datorate bugetului de stat și, pe de altă parte, de a nu vira aceleași sume către bugetul consolidat al statului, aducând, prin aceasta, un prejudiciu atât, în principal, bugetului de stat, cât și, în mod particular, persoanelor angajate la societatea administrată de inculpat, persoane cărora li se cuveneau aceste drepturi (de asigurări sociale, de asigurări de sănătate, de șomaj) ce sunt puse în situația de a nu beneficia de aceste drepturi, care li se cuvin în mod legal, ca urmare a conduitei administratorului societății la care sunt angajați.
Inculpatul a acționat pentru neplata acestor sume cu intenție indirectă, prevăzând că, prin reținerea și nevirarea la bugetul statului a sumelor reprezentând asigurări sociale, asigurări de sănătate, șomaj, impozit pe salarii aduce un prejudiciu ANAF-ului, urmare pe care, deși nu a urmărit-o în mod direct, a acceptat posibilitatea producerii sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare se va ține seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 50/2013 (închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda), de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, respectiv faptul că activitatea societății se diminuase, ca urmare a scăderii vânzărilor pe fondul crizei economice generale, ce a dus ulterior și la deschiderea, față de aceeași societate, a procedurii insolvenței și la radierea acesteia, de urmările produse constând în diminuarea bugetului de stat, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului T. G., care este o persoană instruită, nu are antecedente penale și a avut o atitudine de recunoaștere și de regret cu privire la fapta comisă, dar și cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat, de natură să contureze o gravitate peste medie a faptei concrete.
Față de considerentele sus expuse, instanța apreciază că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realizași prin aplicarea unei pedepse cu amenda penală, al cărei cuantum va fi orientat peste minimul special prevăzut de lege și în așa fel încât pedeapsa concret stabilită să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială scăzută a inculpatului.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii penale aplicate.
În ceea ce privește măsura asiguratorie solicitată a fi instituită de către parte civilă, instanța, în baza dispozițiilor art. 353 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 163-167 Cod procedură penală, va menține măsura asiguratorie a sechestruluiasupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei totale datorate, luată prin ordonanța nr. 1835/P/2010 din 29.03.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, pusă în executare conform procesul verbal din data de 05.04.2011, sens în care se vor trimite copii de pe prezentul dispozitiv, de pe ordonanță și procesul verbal la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Iași.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că Agenția Națională de A. F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 31, dosar instanță) cu suma totală de 48.694 lei lei, la care a solicitat să fie adăugată dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. 92/2003 calculată pe fiecare zi de întârziere până la data plății și achitării integrale a debitului datorat de inculpat.
Potrivit constituirii de parte civilă formulată de Agenția Națională de A. F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, suma solicitată cu titlu principal este compusă din datoriile efective înregistrate la bugetul de stat pentru plata impozitului pe venituri din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția personalului la fondul de șomaj și contribuția pentru asigurări de sănătate și este în sumă de 40.380 lei, restul sumelor solicitate, în cuantum de 8.314 lei, constituind accesorii - dobânzi calculate în conformitate cu dispozițiile art. 120 și urm. din OG 92/2003, aspect ce rezultă din fișele prin care unitatea fiscală a stabilit cuantumul accesoriile fiscale pretinse prin formularea acțiunii (filele 19-20 d.inst.).
Inculpatul T. G. a achiesat la termenul din 05.06.2013, în conformitate cu art. 161 Codprocedură penală, la pretențiile civile formulate în cauză, rezultând astfel că nu contestă modul în care organul fiscal a procedat la centralizarea și însumarea sumelor pe care societatea pe care el o administra le datora bugetului de stat.
Cât privește suma concretă ce reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, instanța reține ca fiind dovedită suma de 40.380 lei, reprezentând sumele datorate efectiv de către inculpat și neachitate.
Referitor la accesoriile solicitate, ce au caracterul unor obligații fiscale accesorii, instanța reține că acestea au fost calculate de către organul fiscal, în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 120 și urm din OG 92/2003, prin întocmirea unor decizii în acest sens și ținând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât și de penalități și majorări de întârziere, motiv pentru care se impune a fi obligat inculpatul și la plata acestor accesorii, în sumă de 8314 lei, calculate la debitul principal până în data de 11.05.2009.
Cu toate acestea, având în vedere că partea civilă a solicitat și acordarea dobânzii legale la suma datorată de inculpat bugetului de stat și neachitată până în prezent, față de dispozițiile art. 120 din OG 92/2003, instanța va admite în parte acest capăt de cerere.
Admiterea în parte a acestei cereri se va face prin raportare doar la debitul principal rămas în sarcina inculpatului, ținând cont că pentru o parte din perioada scursă de la momentul scadenței acestuia și până în prezent, respectiv până la data de 11.05.2009, au fost calculate și pretinse accesoriile fiscale, accesorii ce urmează a fi acordate de instanță și că partea civilă a procedat în mod nelegal cumulând debitul principal cu accesoriile și apoi pretinzând ca dobânda legală să vizeze suma totală rezultată.
Or, nu pot fi acordate dobânzi la obligațiile fiscale accesorii, calculate conform legii (art. 119 alin. 2 din OG 92/2003).
Față de cele expuse mai sus, instanța, în baza dispozițiilor art. 14- 15, 161 alin. 2 și 3 si art. 346 din Codul de procedura penală, raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864, va obligă inculpatul T. G. să plătească părții civile Agenția Națională de A. F., cu titlu de despăgubiri civile, suma de 40.380 lei, reprezentând debitul principal (impozit pe venituri din salarii, C.A.S., șomaj, CASS asigurați), accesoriile fiscale calculate la debitul principal până în data de 11.05.2009, în sumă de 8.314 lei, precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 11.05.2009 și până la achitarea integrală a debitului principal.
În ceea ce privește ., la data de 26.01.2012 s-a dispus radierea societății, cu noul sediu în mun. București, sector 5, ., . urmare a închiderii procedurii falimentului, motiv pentru care, lipsind capacitatea procesuală de exercițiu a persoanei juridice, instanța constată că nu se poate pronunța și în contradictoriu cu această societate.
Va constata că prin sentința penală nr. 766/15.03.2013 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.03.2013, inculpatul G. D. a fost obligat la repararea aceluiași prejudiciu.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 1003 din Codul civil din 1864 va constata solidaritatea dintre inculpatul T. G. și inculpatul G. D. cu privire la plata sumelor de 40.380 lei, reprezentând debitul principal, suma de 8.314 lei reprezentând accesoriile fiscale calculate la debitul principal până în data de 11.05.2009, precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 11.05.2009 și până la achitarea integrală a debitului principal.
În baza dispozițiilor art. 349 din Codul de procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul sa plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta.”
***
În termenul prev. de art. 363 din C. proc. pen. din 1968, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către P. de pe lângă Judecătoria Iași (cale de atac recalificată astfel din recurs, conform. 10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 255/2013), care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, invocând faptul că pedeapsa aplicată este prea ușoară raportat la modalitatea de comitere a faptei, la relațiile sociale care au fost lezate, dar și la periculozitatea socială a inculpatului, care, deși nu prezintă antecedente penale, a perseverat o perioadă semnificativă de timp în comiterea infracțiunii, lipsind pe perioada mai 2008 – aprilie 2009, salariații de măsurile de protecție socială de care trebuiau să beneficieze prin reținerea și virarea la stat a contribuțiilor și impozitelor.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 din Codul de procedură penală, C. constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, C. de A. constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptei.
Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât în mod corect, în opinia Curții de A., condamnarea inculpatului T. G. pentru comiterea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă", prevăzută de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art.13 din Codul penal din 1968, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada mai 2008 - aprilie 2009, în calitate de administrator al . Iași, în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat (lunar), cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului, suma totală de 40.380 lei reprezentând impozite și taxe cu reținere la sursă.
În baza propriului examen, C. de A. constată că inculpatul T. G. a recunoscut comiterea faptei în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței de fond a solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate acestuia de instanța de fond, C. de A. constată că hotărârile sunt supuse desființării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. din 1969 (art. 74 din noul Cod penal) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. din 1969, care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
P. noul Cod penal, în principiu aceste criterii au foste menținute, însă au fost reformulate, art. 74 alin. 2, prevăzând următoarele criterii generale de individualizare:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, din formularea dată de textele de lege mai sus arătate acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
În baza propriului examen, C. constată că instanța de fond a aplicat în mod just toate aceste criterii de individualizare judiciară a pedepsei dând o relevanță corespunzătoare datelor care caracterizează persoana inculpatului (nu prezintă antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei și a achiesat și la pretențiile civile formulate în cauză) în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta.
În mod fondat instanța de fond a stabilit și felul pedepsei, respectiv amenda penală, având în vedere datele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptei, solicitarea procedurii simplificate fiind o dovadă a asumării consecințelor acestor fapte, dar și un semnal de corijare al comportamentului infracțional.
Cuantumul pedepsei amenzii penale respectă limitele legale prevăzute de lege, respectiv limita minimă generală dar și cea specială prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel cum a fost redusă ca urmare a reținerii disp. art. 3201 din Codul de procedură penală, dar și a cauzelor de agravare existente, respectiv forma continuată a infracțiunii, neimpunându-se a fi majorat.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, C. constată că, de la momentul săvârșirii infracțiunii, art. 6 din legea nr. 241/2005 a fost modificat, în sensul că s-au mărit limitele de pedeapsă, prin Legea nr.540/2013, intrată în vigoare la data de 22.03.2013, infracțiunea fiind sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 1 și 6 ani, pe când, în reglementarea de la momentul săvârșirii infracțiunii, era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 3 ani închisoare sau amenda. Având în vedere că instanța de fond s-a oprit în mod just la pedeapsa amenzii penale, este evident că legea mai favorabilă inculpatului este cea de la momentul săvârșirii faptei care prevede o astfel de sancțiune, fiind reținute astfel disp. art. 13 din Codul penal din 1968.
Cum, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală, C. constată că, referitor dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968, acestea au corespondent în noul Cod de procedură penală, în disp. art. 396 alin. 10, ambele legi prevăzând în cazul recunoașterii vinovăției că limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul amenzii se reduc cu o pătrime.
Pentru toate aceste considerente, C. constată că motivele de apel formulate de P. de pe lângă Judecătoria Iași sunt nefondate, drept pentru care va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.2529 din data de 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielilor judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr.2529 din data de 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Cheltuielile efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției către Baroul Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2014.
Președinte, Judecător,
S. E. C.-G. T.
Grefier,
L. A.
Red./tehnored.T.C.G.
4 ex./- 02.09.2014
Judecătoria Iași
Judecător: F. C.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Hotărâre din 03-04-2014,... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
