Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 31/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 31/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 31
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător: T. J.
Judecător: I. E. C.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror P. E.
Potrivit prevederilor art. 304 din Codul de procedură penală, desfășurarea ședinței de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „furt calificat”, declarat de inculpatul recurent N. I., împotriva sentinței penale nr. 315 din 9 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .
Conform disp. art. 297 din Codul de procedură s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsește inculpatul recurent N. I., pentru care răspunde C. C. (apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind și partea vătămată M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este al IV-lea termen de judecată, că recursul declarat de inculpat a fost motivat, că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea disp. art. 81 Cod penal. S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat Chiofu C. depune la dosar, în xerocopie, adeverința medicală nr._ și o cerere prin care solicită exonerarea de la plata amenzii, înscrisuri care după semnare și datare de către președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei.
Avocat C. C. având cuvântul, solicită instanței a dispune exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2011. Susține că motivul care a determinat lipsa sa la acel termen de judecată a fost starea de sănătate, situație dovedită cu actul medical depus astăzi la dosarul cauzei.
Instanța admite cererea formulată de avocat C. C. și, în temeiul disp. art. 199 alin. 3 Cod procedură penală dispune scutirea de la plata amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2011, având în vedere justificarea lipsei la acel termen cu actul medical depus astăzi la dosar.
Nemaifiind de invocat chestiuni preliminare și nici cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat C. C., pentru inculpatul recurent N. I. având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate.
Susține apărarea că din întreg probatoriul administrat în cauză nu există probe directe care să conducă la concluzia că acesta ar fi sustras bunurile părții vătămate și ar fi pătruns în locuința acestuia. Nici unul din martorii audiați în cauză nu l-au indicat pe acesta ca fiind autorul celor trei infracțiuni.
Neexistând dovezi certe de vinovăție, soluția corectă ,este de achitare a inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi păstrată sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Chiar dacă inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor, probele administrate în cauză dovedesc vinovăția acestuia.
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare,
C.,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 315 din 09.06.2011, Judecătoria Bârlad a hotărât:
Condamn pe inculpatul N. I., fiul lui N. si L., născut la 05.05.1984, în ., domiciliat în ., fără antecedente penale, cetatean roman, CNP –_, la pedepsele de:
- 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a si g Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 Cod penal, împotriva părții vătămate M. C..
- 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 Cod penal, împotriva părții vătămate M. C..
- 2 luni închisoare pentru savarsirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 Cod penal.
In temeiul art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate, inculpatul N. I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea - 2 ani închisoare.
In temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza. II, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
In temeiul art.81 alin. 2 Cod penal, suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului si pune in vedere acestuia dispozițiile art. 83 Cod penal.
In temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, suspenda pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza. II, b pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Termen de încercare-4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Condamna pe inculpatul Vararu C., fiul lui G. și R., născut la 25.06.1986, in mun. Barlad, jud. V., domiciliat in ., jud. V., fara antecedente penale, cetatean roman, CNP –_, la pedepsele de:
- 6 luni închisoare pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplic. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala, art. 74, lit. a, c, art. 76 Cod penal, împotriva părții vătămate M. C..
- 6 luni închisoare pentru savarsirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala art. 74 lit. a, c, art. 76 Cod penal, împotriva părții vătămate M. C..
In temeiul art. 33 lit. a si art.34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate, inculpatul Vararu C., urmând a executa pedeapsa cea mai grea - 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza. II, b, Cod penal pe durata executării pedepsei.
In temeiul art. 81 alin. 2 Cod penal, suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului si pune in vedere acestuia dispozițiile art. 83 Cod penal.
In temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, suspenda pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza. II, b pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Termen de încercare-2 ani si 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Ia act ca partea vătămată nu s-a constituit parte civila împotriva inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că în noaptea de 14/15.05.2010, în jurul orei 05.00, inculpatul N. I. împreună cu inculpatul V. C., în baza unei rezoluții infracționale comune, s-au deplasat la locuința părții vătămate M. C., și după ce s-au convins ca acesta nu este la domiciliu, au pătruns împreună pe poarta închisă, dar neasigurată, in curtea locuinței, iar apoi . unde au sustras un aparat de sudură, pe care l-au transportat la domiciliul inculpatului N. I., unde l-au depozitat . bunul cu fân.
Datorita dimensiunilor si greutății mari a aparatului de sudura, acesta a fost transportat împreuna de cei doi inculpați.
După ce au transportat bunul sustras, N. I. si Vararu C. au revenit imediat la locuința părții vătămate pentru a sustrage si o drujbă, pe care o observaseră anterior, bun care a fost transportat, de asemenea, la domiciliul inculpatului N. I..
Pentru contribuția la comiterea faptei, inculpatul N. I. i-a remis inculpatului V. C. suma de 50 lei și un telefon mobil marca Nokia.
La data de 16.05.2010, aflându-se in . M. C. i-au fost furate niște bunuri, la solicitarea lui N. I., inculpatul V. C. s-a deplasat la domiciliul acestuia unde, împreună, au îngropat in pământ, aparatul de sudură, . in curtea locuinței.
Prima instanță a mai reținut că la data de 30.07.2010, inculpatul N. I. s-a prezentat la sediul S.P.C.L.E.P.- Bârlad, unde a solicitat si completat o cerere de eliberare a unei noi cărți de identitate, declarând necorespunzător adevărului faptul că a pierdutcartea de identitate, deși cunoștea faptul că acesta se găsește la sediul Postului de Poliție Răchitoasa, jud. Bacău, fiind lăsată acolo de către inculpat cu ocazia audierii acestuia, . penală. Urmare a declarației necorespunzătoare adevărului, la data de 03.08.2010, a fost emisă de către S.P.C.L.E.P –Bârlad o nouă carte de identitate . nr._.
Constatând că a fost dovedită săvârșirea de către inculpați, cu vinovăție, a infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, prima instanță i-a condamnat, aplicând fiecărui inculpat in parte cate o pedeapsa cu închisoarea, pentru fiecare infracțiune, sub minimul special prevăzut de lege.
La individualizarea judiciară, prima instanță a avut în vedere pentru inculpatul Vararu C. – limitele de pedeapsa, rezultate prin aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, lipsa antecedentelor, atitudinea sincera si cooperanta pe tot parcursul cercetărilor, iar pentru inculpatul N. I. - gradul de pericol social al faptelor săvârșite, lipsa antecedentelor și atitudinea nesincera.
Constatând ca inculpații nu au mai fost condamnați anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni si apreciind ca scopul pedepsei aplicate inculpaților poate fi atins fără executarea acesteia, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, inculpatul N. I., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu referire la art. 10 lit. c cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a arătat că din coroborarea declarațiilor date de martorii N. M. si C. M., cu declarația sa rezultă că el doar a cumpărat bunurile sustrase de V. C., convenind să-i plătească pentru acestea suma de 100 lei și nu le-a sustras, așa cum s-a reținut în sentință. S-a arătat că nu există nici o probă directă care să conducă la concluzia ca N. I. a sustras bunurile părții vătămate și ar fi pătruns în locuința acestuia. Nici unul dintre martorii audiați nu î1 indică pe N. I. ca fiind făptuitor. Toata lumea îl indică ca făptuitor pe inculpatul Vararu C., care în prezența martorilor asistenți, la reconstituire a arătat cum a sustras bunurile fără să î1 indice pe N. I. drept coautor alături de el.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, însă doar cu privire la infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul recurent N. I., C. constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la persoana inculpatului N. I., stabilind corect situația de fapt și vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a si g Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă. Astfel, după ce în faza actelor premergătoare N. I. a negat participarea la comiterea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, în cursul urmăririi penale a relatat că a contribuit la infracțiunea de furt calificat doar în calitate de complice, susținând că a hotărât împreună cu V. C. să se deplaseze la domiciliul părții vătămate, unde l-a așteptat pe V. C. la . părții vătămate, asigurând paza, bunurile sustrase fiind transportate de V. C.. Cu ocazia confruntării dintre cei doi, N. I. a declarat „este adevărat că i-am dat lui V. C. pentru cât m-a ajutat un telefon mobil marca Nokia 1600”.
În cursul judecății în primă instanță inculpatul N. I. a negat din nou implicarea sa în activitatea de sustragerea aparatului de sudură și a motofierăstrăului, precizând că a cumpărat aceste bunuri de la celălalt inculpat.
În ciuda nesincerității inculpatului, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, atunci când a stabilit că în noaptea de 14/15.05.2010, inculpații N. I. și V. C. au pătruns, pe poarta închisă și neasigurată, fără drept în curtea locuinței părții vătămate M. C. și dintr-o dependință au sustras un aparat de sudură și un motofierăstrău pe care le-au transportat la domiciliul inculpatului N. I..
Soluția de condamnare se întemeiază în mod judicios pe declarațiile părții vătămate M. C., procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesele verbale de predare-primire, de examinare și de cântărire, declarațiile inculpatului V. C., procesul verbal de confruntare dintre N. I. și V. C., procesul verbal de reconstituire.
La aceste probe de vinovăție se adaugă împrejurarea că bunurile mobile sustrase au fost găsite la domiciliul inculpatului N. I., fiind imposibil ca V. C., care are o înălțime de 1,68 m și o greutate de 60 kg., să transporte singur aparatul de sudură ce cântărește 58 kg.
Coroborate, împrejurările ce rezultă din mijloacele de probă amintite, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului N. I..
Mărturiile martorilor N. M. și C. M. nu au probat lipsa de temeinicie a acestor probe de vinovăție, astfel că vor fi înlăturate de instanța de recurs ca nesincere. Chiar dacă acești martori au susținut versiunea, potrivit căreia inculpatul recurent ar fi cumpărat aparatul de sudură și motofierăstrăul de la V. C., această împrejurare este contrazisă de conduita inculpatului N. I., care a îngropat aparatul de sudură în pământ când s-a aflat în . M. C. i-au fost furate acele bunuri.
Așa fiind, în mod temeinic a hotărît prima instanță condamnarea inculpatului N. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu.
Pentru aceste infracțiuni prima instanță a aplicat pedepse individualizate judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal.
La individualizarea pedepselor prima instanță a avut în vedere circumstanțele personale, anume faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și atitudinea procesuală nesincera. Acestor elemente prima instanță le-a dat eficiență atunci când s-a orientat în aplicarea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, reținând în favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Însă, conduita anterioară bună a inculpatului nu justifică aplicarea unor pedepse atât de indulgente în raport de gravitatea faptelor săvârșite. În plus, aplicarea unor pedepse care să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor și care are prioritate față de circumstanțele personale ale inculpatului.
Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, gradul de pericol social și urmările produse, C. consideră că aplicarea unor pedepse în cuantumul stabilit de prima instanță este necesară pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului recurent față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Pentru aceste considerente, C., în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul N. I. împotriva sentinței penale nr. 315 din 09.06.2011 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorariu apărător oficiu va fi virată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. – M. J. T. C. I. E.
A. G.
Grefier,
R. E.
Redactat/tehnoredactat: OMAG,
2 ex./13.02.2012
Judecătoria Bârlad
Judecător: B. N.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 238/2012. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 17/2012. Curtea... → |
|---|
