Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1204/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1204/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-11-2012 în dosarul nr. 1204/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1204/2012
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător G. S.
Judecător A. D.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de partea civilă C. E. D. împotriva sentinței penale nr. 1407/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă (art. 184 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul A. O. asistat de av.C. L., apărător ales, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția tardivității recursului declarat de partea civilă C. E. D., având în vedere că aceasta a fost prezentă la dezbaterile pe fondul cauzei, pronunțarea a avut loc la data de 14.05.2012 iar recursul a fost declarat la data de 8.08.2012.
Av. C. L., pentru inculpatul intimat A. O., solicită admiterea excepției și respingerea recursului declarat de partea civilă ca fiind tardiv formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că față de actele și lucrările dosarului excepția este întemeiată și solicită respingerea acestuia ca fiind tardiv formulat .
Inculpatul intimat A. O. având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și că a încercat să se împace cu partea civilă dar aceasta i-a cerut o sumă de bani foarte mare, pe care nu a avut posibilitatea sa o plătească.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1407 din 14 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, în baza dispozițiilor art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen, s-a dispus condamnarea inculpatului A. O., fiul lui D. și M.-C., născut la data de 19.06.1987 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., nr. 31, ., student, fără antecedente penale, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” la pedeapsa închisorii de 1 an. (faptă săvârșită la data de 04.01.2010, parte vătămată C. E.).
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe o perioadă de 3 ani care, conform dispozițiilor articolului 82 Cod penal, constituie termen de încercare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală și art. 83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra posibilității revocării suspendării condiționate în cazul în care va săvârși din nou o infracțiune în cursul termenului de încercare, cu consecința executării atât a pedepsei din prezenta cauză cât și a pedepsei pentru noua infracțiune.
S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 23.04.2012 s-a dispus disjungerea laturii civile și înregistrarea acesteia sub un număr de dosar distinct, potrivit art. 3201 alin. 5 C.proc.pen.
În temeiul dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală a fost obligat pe inculpatul A. O., cu datele de stare civilă anterior menționate, să achite statului suma de 900,00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 129/P/2010 din 17.10.2011 emis de P. de pe lângă Tribunalul Iași a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A. O. - fiul lui D. și M.-C., născut la data de 19.06.1987 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., nr. 31, .. 1, ., student, fără antecedente penale, CNP_ pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin.2,4 Cp.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 04.01.2010, ora 16.20. în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf Variant cu nr. de înmatriculare_ pe . lași, inculpatul A. O. nu a fost atent la trecerea de pietoni din dreptul centrului comercial Kaufland P. (semnalizată cu indicator rutier și marcaj pietonal având lățimea de 4 metri) și nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate C. E.-D. angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, accidentând-o și cauzându-i leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijire medicală pentru vindecare.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 12-17dup),certificat medico-legal nr. 273/16.02.2010 emis de IML Iași (fila 34-35), raport de primă expertiză medico-legală nr. 2286/C/14.12.2010 (fila 54-56 dup), declarațiile martorilor N. G. și V. C.(filele 81-84), declarații de învinuit (filele 90-95 dup), declarație parte civilă (filele 30-31).
În faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu o suma neprecizată.
S. C. de Urgențe Sf I. s-a constituit parte civilă cu suma de 376,04 lei reprezentând cheltuieli generate de îngrijirile medicale acordate pății vătămate C. E., cu dobândă legală calculată până la data achitării integrale (fila 73-76 dup).
S. C. de Neurochirurgie P.. Dr. N. O. Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 74,60 lei din care suma de 20 lei reprezentând valoarea consultației și suma de 54,60 lei alte cheltuieli (fila 78 dup).
Urmărirea penală pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (inițial a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen) a fost începută la data de 01.07.2010 și confirmată de către procuror (filele 3,4 dup).
Prezent în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen, care reglementează procedura simplificată a judecății bazate pe recunoașterea vinovăției. Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2012 instanța a dat eficiență dispozițiilor art. . 3201 alin. 5 C.proc.pen care dispun că, în cazul în care pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe, se va dsipune disjungerea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în ziua de 04.01.2010, ora 16.20. în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf Variant cu nr. de înmatriculare_ pe . lași, inculpatul A. O. nu a fost atent la trecerea de pietoni din dreptul centrului comercial Kaufland P. (semnalizată cu indicator rutier și marcaj pietonal având lățimea de 4 metri) și nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate C. E.-D. angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, accidentând-o și cauzându-i leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijire medicală pentru vindecare.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită pe deplin, cu întreg probatoriul administrat în cauză. Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului s-a constat că accidentul s-a produs pe șoseaua P. pe sensul de mers dinspre Lețcani către Piața M. E., la trecerea pentru pietoni, din dreptul ieșirii din parcarea magazinului Kaufland, s-a stabilit că autoturismul implicat în accident are numărul de înmatriculare_, fiid condus la momentul producerii accidentului de numitul A. O.. De asemenea, s-a identificat partea vătămată, în persoana numitei C. E.. S-a stabilit că autoturismul implicat în accident nu prezenta avarii vizibile și se afla la o distanță de 4,10 m de marcajul pietonal. Planșele foto efectuate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului sunt relevante prin aceea că îl prezintă pe inculpat indicând locul accidentului, fiind, fără urmă de îndoială, situat pe marcajul pietonal.
Din buletinul de analiză toxicologică atașat la fila 21 dup rezultă că inculpatul a prezentat la ora 19,25 o alcoolemie de 0,55 g %o, iar la ora 20.25 o alcoolemie de 0,40 %o. În raportul de expertiză medico-legală cu nr. 69/R din 03.02.2011 privind calculul retroactiv al alcoolemiei rezultă că, în raport de valorile indicate de analiza chimică a sângelui, la data de 04.01.2010, ora 16.20, inculpatul A. O. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativă cuprinsă în intervalul 0,65-70 g%o.
Declarațiile părții vătămate sunt în sensul că, aflată pe șoseaua P., după ce în prealabil s-a asigurat, s-a angajat în traversarea regulamentară a drumului, din partea dreaptă spre stânga, având în vedere sensul de mers Valea L.-Moara 1 Mai. În momentul în care se afla pe banda a 3-a de circulație (unde un autoturism staționa pentru că îi acordase prioritate) apropiindu-se de axul drumului, a auzit un zgomot produs de cauciucurile unui autoturism s-a întors puțin spre stânga, moment în care a văzut un autoturism de culoare închisă care venea direct spre ea. A realizat iminența impactului și a încercat să ia o poziție de apărare, întorcându-se cu spatele. A fost lovită cu partea frontală a vehiculului la coloana vertebrală și la picior.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu cele ale martorului N. G. (fila 81) care a declarat că a văzut când partea vătămată a fost lovită de un autoturism ce ieșea din parcarea magazinului Kaufland și care vira la stânga. A precizat martorul că a văzut cum victima accidentului a încercat să se protejeze și s-a întors cu spatele spre autoturismul care venea spre ea, fiind lovită cu partea frontală a acestuia, rostogolindu-se pe capota mașinii și căzând pe carosabil.Tot martorul a precizat că anterior impactului a auzit un zgomot de cauciucuri specific unui autoturism care pleacă în trombă.
Și martorul V. C. arată că, în timp ce se afla la volanul autoturismului său personal, în data de 04.01.2010, în jurul orelor 16.10, a ajuns la trecerea de pietoni la care s-a reținut a fi locul accidentului și a văzut autoturismul inculpatului oprit, precum și pe victima accidentului care se ridica de jos.
Din certificatul de expertiză medico-legală cu nr. 273 din 16.02.2010, depus la fila 34 dup, rezultă că partea vătămată prezintă fractură parcelară ram ischio-pubian bilateral și a prezentat contuzie toracică, traumatism vertebral dorsal amielic, leziuni ce s-ar fi putut produce în cadrul unui accident rutier și care pot data din 04.01.2010 și necesită 40-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu o incapacitate de muncă totală pe această perioadă. S-a recomandat reexaminarea după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice.
Prin raportul de primă expertiză medico-legală nr. 2286/C/14.12.2010 (fila 54 dup) rezultă că partea vătămată a prezentat fractură ram ischio pubian laterală, contuzie toracică, traumatism vertebral dorsal amielic, complicate în evoluție cu sindrom algofuncțional post fractură bazin, sindrom multiradicular etajat de tip algo parestezis post accident rutier, nevralgie cervicobrahială bilaterală C5, C6 bilateral, leziuni ce s-ar fi putut produce în cadrul unui accident rutier și care pot data din 04.01.2010 și necesită 70-75 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care include și tratamentul recuperator efectuat. Aprecieri definitive asupra unor eventuale sechele infirmizante și/sau invalidante vor putea fi făcute la minim un an de la data producerii accidentului.
Instanța a constatat așadar, din analiza tuturor probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale că în, cauza penală de față, a fost dovedită în mod cert vinovăția inculpatului A. O., privind săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul sus-menționat.
În drept, fapta inculpatului A. O., care la data de 04.01.2010, ora 16.20, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf Variant cu nr. de înmatriculare_ pe . lași, inculpatul A. O. nu a fost atent la trecerea de pietoni din dreptul centrului comercial Kaufland P. (semnalizată cu indicator rutier și marcaj pietonal având lățimea de 4 metri) și nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate C. E.-D., angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, accidentând-o și cauzându-i leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijire medicală pentru vindecare, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții vătămate, elementul material s-a realizat printr-o activitate de vătămare gravă a integrității corporale a persoanei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere cu privire la circulația pe drumurile publice, care obligă pe conducătorul auto să acorde prioritate de trecere pietonilor atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător (art. 72 alin. 2 din OUG 195/2002), partea vătămata necesitând îngrijiri medicale 70-75 de zile de îngrijiri medicale. Conform art. 135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 2002, "conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului". Instanța reține și dispozițiile art. 35 alin. 1 din același act normativ care impune conducătorilor auto să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, precum și dispozițiile art. 102 alin. 2 care stipulează „constituie contravenție conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”.
Având în vedere că fapta de vătămare corporală gravă a părții vătămate, s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru exercitarea activității de conducător auto, care presupune respectarea anumitor dispoziții legale sau măsuri de prevedere a căror nesocotire a condus la vătămarea corporală gravă a victimei, fapta a fost săvârșită în timp ce inculpatul desfășura această activitate, faptul că există dispozițiile legale a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează modul de circulație pe drumurile publice, și faptul că fapta s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute de acest act normativ, instanța urmează să rețină forma agravantă a infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prevăzută de art.184 alin.4 din Codul penal, formă agravantă instituită de legiuitor pentru a determina la prudență pe cei care exercită anumite activități, cum ar fi cea de conducere pe drumurile publice, care prin nerespectarea unor reguli stricte de reglementare a acestui regim, se produc consecințe deosebit de grave, cum ar fi vătămarea gravă a integrității corporale a persoanei.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate C. E., prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de primă expertiză medico-legală nr. 2286/C/14.12.2010.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părților vătămate este dovedită prin probatoriul administrat, din care rezultă faptul că între activitatea inculpatului și vătămarea părții vătămate există fără echivoc raportul de cauzalitate directă și exclusivă.
Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta de vătămare corporală din culpă cu vinovăție în modalitatea culpei cu prevedere, prevăzută de art. 19 pct. 2 lit.a) din Codul penal.
Cu privire la posibilitatea de prevedere, instanța a apreciat în mod concret, raportându-se la situația de fapt și la particularitățile psiho-fizice ale inculpatului, care la data producerii a evenimentului, era în vârstă de 23 de ani, și era posesor al permisului de conducere din anul 2005, având 5 ani de experiență în conducerea automobilului la data producerii accidentului. Instanța nu poate să deducă decât că, urmând cursurile unei școli de șoferi, inculpatul și-a însușit cunoștințele teoretice și practice necesare desfășurării activității de conducere a unui autoturism pe drumurile publice ocazie cu care a aflat despre potențialul crescut de producere a unui accident de circulație prin nerespectarea legislației rutiere. De altfel, edictarea regulilor de circulație (însușite de orice conducător auto cu ocazia obținerii permisului auto) a fost impusă tocmai de necesitatea de a atrage atenția asupra consecințelor nerespectării lor, astfel încât nu s-ar putea reține că, odată încălcate de cel care le cunoștea, acesta nu a avut reprezentarea posibilelor consecințe ce ar putea surveni dintr-o atare conduită.
Reținând vinovăția inculpatului, reținând că faptele există și constituie infracțiune, instanța a dispunus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 din Codul penal, prin aplicarea unei pedepse.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal. În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de la 6 luni la 3 ani, făcând aplicarea dispozițiilor art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, instanța a reținut că limitele astfel reduse sunt de la 4 luni la 2 ani.
Având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, pe care instanța îl apreciază ca fiind unul ridicat, iar, pe de altă parte, având în vedere persoana inculpatului A. O., care nu, este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de regret față de urmările produse, și care este cunoscut cu o conduită bună printre colegii săi de serviciu, instanța în funcție de toate aceste criterii, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea.
Cât despre pericolul social concret al faptelor comise, acesta a fost apreciat în lumina art. 18¹ alin 2 din Codul penal, urmând să se țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de scopul urmarit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Instanța a reținut că în concret fapta inculpatului A. O., prezintă un grad de pericol social ridicat, dat fiind culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului precum și raportat și la încălcarea normelor care reglementează siguranța circulației pe drumurile public. Instanța reține că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie ridicată, aproape de limita de la care legea penală incriminează fapta ca infracțiune. Mai reține instanța și faptul că, atât partea vătămată cât și martorul N. G. au arătat că au auzit un zgomot produs de cauciucuri, specific situației în care un autovehicul demarează în trombă. Rezultă deci că, inculpatul a acționat într-un mod vădit imprudent, aspect care este de natură a influența gradul de pericol social concret al faptei. În ceea ce privește urmările faptei, instanța reține că acestea sunt foarte grave.
În favoarea inculpatului s-a reținut faptul că acesta este student la Universitatea M. K., că este angajat în muncă, beneficiind de aprecierea colegilor de serviciu (recomandare de la fila 190) și că nu a mai avut niciodată contact cu legea penală. Tot în favoarea inculpatului, se mai reține vârsta tânără a acestuia la data săvârșirii faptei, ceea ce conduce la concluzia că acest eveniment din viața sa va constitui un motiv pentru a își revizui atitudinea față de valorile sociale ocrotite prin legea penală, astfel încât să adopte o conduită prin care să nu le mai pună în pericol, precum și față de respectarea dispozițiilor legale în general.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că pedeapsa închisorii pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului apare ca fiind cea mai adecvată pentru reeducarea inculpatului și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în cauza S. și P. contra Romaniei și în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.
În fapt, natura faptelor comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercitiul autorității de stat i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, avand in vedere cauza Hirst contra Marii Britanii – prin care Curtea EDO a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând astfel o încalcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenția EDO – instanța a apreciat că în speță, în raport cu natura concreta a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurarea că infracțiunile în discuție nu au nicio legatura cu aspectele referitoare la exercitarea funcției sau profesiei ori cu cele legate de exercitarea autorității parintești, instanța a apreciat că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 al. 1 lit. c, d și e Cp.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, apreciind că scopul pedepsei, conform dispozițiilor art. 52 din Codul penal, și, implicit, reeducarea inculpatului A. O. poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere conduita inculpatului, lipsa oricăror antecedențe penale, cercetarea și condamnarea inculpatului fiind suficiente pentru ca inculpatul să aibă pe viitor o conduită conformă normelor legale a dispus suspendarea executării acesteia.
Văzând că sunt îndeplinite și celelalte două condiții prev. de art. 81 alin.1 lit.a) și b) și alin.2 din Codul penal, respectiv inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni iar pedeapsa aplicată prin prezenta sentință este sub 3 ani, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art. 82 CP, ce curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Instanța a apreciat că solicitarea părții vătămate, prin apărător, de a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului este nefondată. De altfel, însăși motivația expusă de partea civilă prin apărător, este una contrară scopului măsurilor de supraveghere pe care le reglementează dispozițiile art. 86 1C.proc.pen. Deși este de înțeles nevoia de echitate pe care o resimte partea civilă, măsurile de supraveghere nu au rolul de a oferi o satisfacție părții vătămate și se dispun numai în situația în care natura faptei, precum și persoana infractorului le reclamă. Or, în prezenta cauză, având în vedere că inculpatul urmează a fi condamnat pentru o infracțiune săvârșită din culpă, precum și persoana inculpatului, monitorizarea strictă a acestuia nu se impune și nici nu ar putea să conducă la prevenirea săvârșirii de infracțiuni similare celei reținute în culpă.
Având în vedere faptul că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal.
În temeiul art.359 alin.1 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare poate atrage revocarea beneficiului suspendării și executarea efectivă a pedepsei într-un loc de detenție.
Sentința penală pronunțată de Judecătorie a fost recurată de partea vătămată C. E. D.. Motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat.
La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului promovat de partea vătămată, acordând un nou termen de judecată pentru a se răspunde la excepția invocată .
Potrivit dispozițiilor art. 3853 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art. 363 alin.1 și 3 Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile și pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Partea vătămată C. E. D. a fost prezentă la dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2012, pronunțarea fiind amânată la data de 14 mai 2012.
În cauză, termenul de recurs curge de la pronunțare, indiferent dacă partea vătămată a fost sau nu prezentă la pronunțarea hotărârii .
Cum cererea de recurs a fost formulată la data de 7 august 2012, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile referitoare la repunerea în termen, în baza art. 38515 pct.1 lit. a Cod procedură penală va fi respins ca tardiv recursul declarat de partea vătămată constituită parte civilă.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă C. E. D. împotriva sentinței penale nr. 1407 din 14.05.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține .
Obligă recurenta să achite 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.XI 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. ScripcariuGeta S. A. D.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. G.A.
2 ex. la 22.11.2012
Judecătoria Iași: judecător A. D. S.
| ← Trădare prin transmitere de secrete. Art. 157 C.p.. Decizia nr.... | Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 1006/2012.... → |
|---|
