Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1160/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1160/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 1160/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1160/2012
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. J.
Judecător I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier E. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror
E. P.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale, având ca obiect „infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005)”, declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și partea civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței penale nr. 1601 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 25.10.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 01.11.2012 și apoi pentru azi, 02.11.2012, când,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față:
P. sentința penală nr. 1601 din 30 mai 2012 a Judecătoriei Iași s-au hotărât următoarele:
„În temeiul art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 Cod civil, obligă în solidar inculpatul Z. T., fiul lui A. și L., născut la data de 21.03.1963 în Iași, cu domiciliul în Iași, .. 14, ., . și partea responsabilă civilmente . C., prin administrator judiciar M. REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL, la plata sumei de 109.057 lei debit și 31.446 cu titlu de accesorii. către partea civilă ANAF-DGFP IAȘI.
Ia act de declarația părții civile ANAF-DGFP IAȘI de renunțare la cererea de instituire a sechestrului asigurător.
În temeiul disp. art. 191 C.Proc.P.. obligă în solidar pe inculpat și partea responsabilă civilmente să achite statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.”
Pentru a pronunța sentința penală instanța de fond a reținut următoarele:
„P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași emis la 11.11.2011, în dosarul nr. 2643/P/2010, și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, s-a pus in mișcare acțiunea penală și a fost trimiși in judecată in stare de libertate inculpatul Z. T., fiul lui A. și L., născut la data de 21.03.1963 în Iași, cu domiciliul în Iași, .. 14, ., . pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În motivarea rechizitoriului procurorul a reținut în esență că inculpatul, în calitate de administrator al . Iași, în perioada februarie 2008 - iunie 2009, în baza unei unice rezoluții infracționale a reținut dar nu a virat la bugetul de stat, în termen de 30 zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 114.116 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: plângerea ANAF, raportul de inspecție fiscală, procesul verbal întocmit de reprezentanții ANAF Iași cu anexele aferente, adresa privind valoarea efectivă a prejudiciului, fișa sintetică totală, copii ale statelor de plată, balanțe de verificare, declarațiile inculpatului, relații de la Oficiul registrului Comerțului.
In cursul cercetării judecătorești a fost audiată inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecată să se facă potrivit disp. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, respectiv pe baza probelor din cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește. S-au depus înscrisuri în circumstanțiere.
P. s.p. nr. 823/20.03.2012 a Judecătoriei Iași inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de amenzii penale în cuantum de 1000 lei pentru evaziune fiscală, reținându-se ca reală situația descrisă mai sus în rechizitoriu.
În cursul procesului partea vătămată ANAF-DGFP Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 140.503 lei la care se adaugă dobânda legală pentru prejudiciul cauzat prin neachitarea taxelor și impozitelor cu reținere la sursă.
Având în vedere faptul că inculpatul a contestat suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, instanța a disjuns latura penală de cea civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum și în cursul judecății, instanța reține următoarea situație de fapt pe latură penală:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a fost sesizat la data de 03.06.2009 de către reprezentanții ANAF-DGFPJ Iași, în legătură cu faptul că . Iași (administrată de inculpat), în perioada februarie 2008 - iunie 2009, în baza unei unice rezoluții infracționale a reținut dar nu a virat la bugetul de stat, în termen de 30 zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 109.057 lei.
În urma verificărilor efectuate de inspectorii Administrației Finanțelor Publice s-a constatat prin raportul de inspecție fiscală că pe perioada amintită, inculpatul avea următoarele obligații cu reținere la sursă față de bugetul de stat: impozit pe venituri din salarii în sumă de 43.082 lei, CAS asigurați în sumă de_ lei, șomaj asigurați: 2180 lei, CASS asigurați_ lei, în total un prejudiciu de 114.116 lei. Acestea au fost calculate pe baza evidențelor financiar contabile ale societății. La baza calculului au fost avute în vedere statele de plată. În plus inculpatul a recunoscut existența obligaților față de bugetul de stat și neplata acestora, arătând însă că neplata s-a datorat și faptului că ANF a instituit un sechestru asupra unor terenuri aparținând societății, blocând astfel toate demersurile de valorificare ulterioară a acestor terenuri.
Instanța mai constată că deși inculpatul a contestat inițial modul de calcul a sumelor datorate, diferența între suma menționată în rechizitoriu și cea cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă nu este dată decât de accesoriile solicitate de partea civilă, motiv pentru care instanța a apreciat că nu este necesară efectuarea unei expertize contabile.
Față de înscrisurile depuse la dosar, față de recunoașterea inculpatului, instanța apreciază că în cauză a fost făcută dovada existenței faptei ilicite, a prejudiciului produs, a raportului de cauzalitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Față de înscrisurile aflate la dosar instanța constată că cuantumul prejudiciului efectiv este de 114.116 lei la care se adaugă suma de 31.446 lei cu titlu de accesorii calculate potrivit art. 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Având însă în vedere principiul disponibilității care guvernează latura civilă a procesului penal (partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 109.057 lei), având în vedere suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, având în vedere faptul că existența prejudiciului și cuantumul acestuia a fost dovedit, instanța urmează a admite acțiunea civilă conform art. 998-999 cod civil și a obliga inculpata și partea responsabilă civilmente în solidar la plata către partea civilă a sumei de 109.057 lei debit efectiv și 31.446 lei accesorii.
Totodată, instanța constată că partea civilă a renunțat la cererea de instituire a unui sechestru asigurător având în vedere că aceasta a instituit deja un sechestru la o instanță civilă pentru același debit.
Având în vedere și disp. art. 191 C.Proc.P..,”
Împotriva sentinței penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Iași și partea civilă ANAF-DGFP Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul procurorului se critică modul de soluționare a laturii civile, în sensul că nu s-a făcut o evaluare corectă a cuantumului debitului și penalităților aferente, luându-se în considerare o singură adresă a părții civile deși actele administrate la urmărirea penală și prin rechizitoriu s-a stabilit că este o eroare evidentă a perioadei și cuantumului prejudiciului solicitat de ANAF și instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri a părții civile, respectiv asupra dobânzii legale solicitată conform art. 120 din OG nr. 92/2003.
Instanța de fond era datoare să facă verificările necesare privind situația juridică a părții responsabile civilmente care a fost citată în proces prin lichidator judiciar, având în vedere disp. art. 36 și 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, procedură care avea relevanță sub aspectul stabilirii cuantumului accesoriilor – în art. 41 din lege prevăzându-se că nici o dobândă, majorare sau penalitate nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii și sub aspectul dublei obligări a societății la plata aceluiași debit solicitat pe două căi (art. 36 prevede că la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale).
Instanța de fond a confundat accesoriile cu dobânda legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, accesoriile în cuantum de_ lei erau calculate la un alt debit de 109.057 lei și nu la debitul reținut de instanță de 114.116 lei, iar principiul disponibilității este greșit aplicat din moment ce s-a stabilit prin rechizitoriu că partea vătămată era în eroare cu privire la perioada și cuantumul prejudiciului solicitate.
În recursul părții civile ANAF prin DGFP Iași se critică sentința penală pronunțată sub aspectul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale până la plata integrală a prejudiciului fără a se lua în calcul natura prejudiciului care este o creanță fiscală conform art. 21 alin.1 din O.G. 92/2003 și ca orice creanță fiscală neachitată la scadență generează accesorii până la data plății și achitării integrale a debitului.
Având în vedere că prejudiciul cauzat bugetului de stat este aferent perioadei 20 februarie 2008-25 martie 2008 și că până în prezent inculpatul nu a achitat debitul este necesar ca acesta să fie obligat la plata dobânzii până la plata integrală a debitului conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003.
Solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 140.503 lei și a dobânzii legale calculată până la data plății.
Recursurile sunt parțial fondate.
Inculpatul Z. T. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 11 noiembrie 2011 pentru săvârșirea infr. prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, reținându-se că inculpatul, în calitate de administrator al .. Iași, în perioada februarie 2008-iunie 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice a reținut dar nu a virat la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 114.116 lei.
După sesizarea instanței, partea civilă fiind citată în procesul penal s-a constituit parte civilă cu suma de 140.503 lei constând în 41.523 lei impozit pe profit pe venituri din salarii, 12.684 lei majorîri aferente impozit din salarii, 40.691 lei CAS asigurați, 10.771 lei accesorii aferente CAS asigurați, 2.073 lei contribuții șomaj asigurați, 24.770 lei CASS asigurați, 7.431 lei accesorii aferente CASS angajați, solicitând și dobânda legală prev. de art. 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Și în motivele de recurs partea civilă ANAF-DGFP Iași consideră că prejudiciul produs prin infracțiunea comisă de inculpat, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 823/20 martie 2012 a Judecătoriei Iași este de 140.503 lei pentru perioada infracțională 20 februarie 2008-25 martie 2008.
Indiferent de eroarea părții civile asupra perioadei infracționale, prejudiciul calculat și solicitat nu poate fi aferent doar perioadei invocate, fiind corespunzător perioadei infracționale reținută prin rechizitoriu, respectiv 20 februarie 2008-iunie 2009, pentru care inculpatul a și fost condamnat.
Instanța de fond a aplicat în mod just principiul disponibilității, în acțiunea civilă titularul acesteia fiind singurul în măsură să formuleze cereri în despăgubiri stabilind cuantumul și natura acestuia.
Instanța de fond a omis însă să se pronunțe asupra acordării dobânzii legale la debitul principal calculat conform art. 120 din OG 92/2003 – sens în care sentința penală pronunțată va fi reformată atât în recursul procurorului cât și al părții civile prin obligarea inculpatului la plata dobânzii legale.
În ianuarie 2011, partea responsabilă civilmente a intrat în insolvență astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 36 și 41 din Legea nr. 85/2006 privind imputarea în sarcina acesteia a dobânzii legale începând cu această dată, dobânda legală rămânând datorată până la deschiderea procedurii începând cu data scadenței în solidar cu inculpatul.
După data intrării părții responsabile civilmente în procedura insolvenței, inculpatul va fi obligat la plata dobânzii legale conform art. 120 din OG 92/2003, beneficiul nerealizat ca și paguba efectivă fiind cauzate prin infracțiunea comisă de inculpat, iar dispozițiile speciale privind procedura insolvenței nu pot fi invocate în beneficiul inculpatului, acestea privind exclusiv persoana juridică.
Așa fiind, conform art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedură penală vor fi admise recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței penale nr. 1601 din 30 mai 2012 a Judecătoriei Iași, pe care o va casa în latura civilă și rejudecând:
Va obliga inculpatul Z. T. în solidar cu partea responsabilă civilmente .. C. prin administrator judiciar să achite părții civile ANAF-DGFP Iași dobânda legală de la data de 3 iunie 2009 până în ianuarie 2011 și va obliga inculpatul să achite părții civile dobânda legală începând cu ianuarie 2011 până la achitarea integrală a debitului, dobânzi calculate conform art.120 din O.G. nr. 92/2003 la debitul principal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală;
În numele Legii
Decide:
Admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și ANAF - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței penale nr. 1601 din 30 mai 2012 a Judecătoriei Iași, pe care o casează, în parte, în latură civilă și rejudecând:
Obligă inculpatul Z. T. în solidar cu partea responsabilă civilmente . C. prin administrator judiciar să achite părții civile ANAF-DGFP Iași dobânda legală de la data de 3 iunie 2009 până în ianuarie 2011 și obligă inculpatul să achite părții civile dobânda legală începând cu ianuarie 2011 până la achitarea integrală a debitului, dobânzi calculate conform art.120 din O.G. nr. 92/2003 la debitul principal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. J. I. E. CiobanuAncuța G. O. M.
Grefier,
E. M. D.
Red.T.J.
Tehnored.EMD
Judecătoria Iași – D. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 160/2012. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1127/2012. Curtea... → |
|---|
