Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1307/177/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 74/A/2015
Ședința publică din 27 ianuarie 2015
Președinte: P. M. – președinte de secție
Judecător: R. A. – președintele instanței
Grefier: P. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul C. F., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 128 din 14 octombrie 2014 a Judecătoriei Aleșd.
Se constată că apelul a fost dezbătut în ședința publică din 13 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată – care face parte integrantă din prezenta – și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru azi, 27 ianuarie 2015.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 128 din 14 octombrie 2014, Judecătoria Aleșd, în baza deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, a apreciat cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului C. F., că legea penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă Codul penal în vigoare.
În baza art. 378 al 1 lit. c. Cod penal în vigoare, cu aplicarea art.5 din Codul penal în vigoare, a fost condamnat inculpatul C. F., fiul lui A. și E., născut la data de 28.07.1968 în Șinteu, jud. Bihor, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, dom. în Aleșd, ., jud. Bihor, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare, cu executarea în regim de detenție.
În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd din data de 14.08.2013, înregistrat la instanță la 29.08.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. F., acuzat de săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal 1969, faptă ce constă în aceea că nu a achitat cu rea-credință pe o perioadă îndelungată pensia de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 655/2003 a Judecătoriei Aleșd, în favoarea celor două minore rezultate din căsătorie.
Inculpatul C. F. audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că o perioadă a reluat conviețuirea cu partea vătămată C. E. și a mai contribuit la creșterea minorelor cu alte sume, fără a putea proba această afirmație.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deși a fost legal citat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în data de 24.04.2013 a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Aleșd plângerea formulată de persoana vătămată C. E. împotriva inculpatului C. F., pentru comiterea de către acesta a infracțiunii prev. și ped. de art. 305 alin. l lit. c Cod penal, în care se arată că prin sentința civilă nr.655/2003 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul nr. 605/2003 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între partea vătămată și inculpat, încredințarea la reclamantă (parte vătămată) spre creștere și educare a minorelor A. P., ns. la 03.06.1997 și A. M., ns. la 07.11.2002, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 2 milioane lei în favoarea minorelor.
Având în vedere că este vorba de interesele a două minore, cu capacitate de exercițiu restrânsă, procurorul s-a sesizat și din oficiu în temeiul art. 131 al. 5 Cod penal pentru comiterea de către inculpat a infracțiunii de abandon de familie.
La dosar au fost depuse actele de stare civilă a minorelor, precum și alte acte provenite din străinătate cu privire la veniturile realizate de inculpat în Germania.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul arată că o perioadă a reluat conviețuirea cu persoana vătămată C. E. și a contribuit la întreținerea minorelor cu diferite sume de bani. Având în vedere că atât în declarațiile date cât și în referatul de terminare a urmăririi penale s-au făcut referiri la sume de bani achitate de către inculpat părții vătămate, procurorul a procedat la citarea ambelor părți la sediul parchetului unde ca urmare a discuțiilor purtate s-a încheiat procesul verbal din 05.08.2013 în care sunt precizate următoarele: divorțul dintre părți a avut loc în anul 2003, ocazie cu care inculpatul a fost obligat la o pensie lunară de întreținere în cuantum de 200 lei (pentru ambii copii). Părțile mai arată că la circa 2 ani de la divorț au reluat conviețuirea și împreună au cumpărat imobilul situat în Aleșd, ., unde își au domiciliul și în momentul de față.
Se precizează că de circa 3 ani, deși locuiesc în același imobil, ei sunt separați în fapt, iar pensia de întreținere nu este achitată. În anul 2011 s-a achitat părții vătămate suma de 5000 Euro, iar în anul 2013 suma de 2700 Euro, care însă nu reprezintă pensia stabilită prin hotărâre judecătorească, ci alocația de stat obținută de învinuit la locul de muncă din Germania în favoarea celor doi minori și în baza împuternicirii notariale date de către partea vătămată.
Probele administrate în dosar confirmă neplata cu rea credință a pensiei pe o perioadă consecutivă de peste 2 luni.
Deși în cauză s-au acordat mai multe termene de judecată și inculpatul a avut posibilitatea de a face dovada achitării pensiei de întreținere restantă, acesta nu s-a prezentat în instanță, manifestând o lipsă de interes în plata sumelor restante.
S-a reținut că din actele de la dosar rezultă că inculpatul are cunoștință despre obligația de întreținere a copiilor săi minori, pe perioada în discuție a prestat muncă în străinătate, este apt de muncă și nu figurează în evidențele AJOFM ca fiind în căutarea unui loc de muncă, toate acestea indicând reaua sa credință în obligația de întreținere față de copii săi minori.
Constatând că nu se poate reține în favoarea inculpatului vreo stare, situație, care să îl fi împiedicat să-și execute obligația de întreținere pe perioada lunilor în care nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorilor, deși a cunoscut dispozițiile sentinței civile nr. 655/2003 a Judecătoriei Aleșd, prin care a fost obligat la plata acesteia, instanța de fond a apreciat că atitudinea sa de neachitare a pensiei s-a realizat pe fondul unei rele-credințe.
S-a precizat că această stare de fapt a fost reținută de instanță în urma coroborării mijloacelor de probă reprezentând declarația părții vătămate, a inculpatului conținutul sentinței civile 655/2003 a Judecătoriei Aleșd, copia actelor de stare civilă, adresa nr. 3964/12.06.2013 a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor, adresa nr. 6039/14.06.2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor, adresa nr. 7807/05.06.2013 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, adresa nr._/06.06.2013 a Casei Județene de Pensii, adresa nr. 5991/13.06.2013 a Primăriei Aleșd, actele privind alocația primită de minore în Germania, procesul-verbal încheiat la data de 05.08.2013.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului C. F., așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie.
În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp, având în vedere că în cursul procesului penal a intervenit o lege penală nouă, s-a constatat că infracțiunea de abandon de familie, prev de art. 305 al. 1 lit. c Cod penal din 1969 este prevăzută în noua lege de art. 378 al 1 lit. c Cod penal din 2009, însă, prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de abandon de familie, instanța de fond a apreciat ca fiind o lege penală mai favorabilă, astfel că, în temeiul art. 5 din Cod penal și a deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, a reținut prevederile art. 378 al 1 lit. c Cod penal din 2009 ca fiind legea penală aplicabilă infracțiunii săvârșite de inculpat.
Prin urmare, în baza textelor de lege prev. de 378 al 1 lit. c din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare, cu executarea în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, urmările care au fost produse, persoana inculpatului cunoscut fără antecedente penale, atitudinea sa de indiferență față de respectarea valorilor și normelor privind relațiile de familie, inculpatul ignorând nejustificat obligațiile sale instituite atât prin lege, cât și prin hotărâre judecătorească, de a contribui la creșterea, educarea și întreținerea copiilor săi minori.
Pentru aceste motive, față de atitudinea inculpatului, pentru a se asigura scopul coercitiv și preventiv al pedepsei, pentru a se asigura formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, instanța a hotărât ca pedeapsa aplicată să se execute în condițiile art. 71 Cod penal, doar în acest mod scopul pedepsei putând fi atins.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul C. F., solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune condamnarea sa la pedeapsa amenzii sau, în subsidiar să se dispună suspendarea condiționată a pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.
Inculpatul, prin motivele scrise depuse la dosar a învederat curții, că nu are antecedente penale, iar în raport de natura și gravitatea infracțiunii ce i se reține în sarcină, precum și ținând seama de faptul că a contribuit cu diferite sume de bani la creșterea minorelor, chiar dacă nu în fiecare lună, pedeapsa ce i-a fost aplicată de instanța de fond este prea mare, nejustificându-se executarea acesteia prin privare de libertate.
Examinând sentința atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va constata că aceasta este legală și temeinică sub aspectul reținerii stării de fapt și a vinovăției inculpatului apelant, dar netemeinică cât privește individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Inculpatul apelant a fost obligat prin sentința civilă nr. 655 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Aleșd, la plata pensiei de întreținere în cuantum de 2.000.000 lei ROL (200 lei RON) în favoarea minorelor A. P., ns. la 3.07.1997 și A. M., ns. la 7.11.2002, respectiv câte 100 lei pentru fiecare minoră, cu începere din 12 iunie 2003 și până la majoratul acestora.
În data de 24 aprilie 2013, mama celor două minore, C. E., a formulat plângere penală împotriva inculpatului apelant sub aspectul comiterii infracțiunii de abandon de familie.
În data de 5 august 2013, atât inculpatul apelant, cât și petenta C. E. s-au prezentat în fața procurorului de caz care a constatat, în procesul-verbal încheiat în această dată că, din declarațiile acestora rezultă că, la aproximativ 2 ani de la divorț aceștia au reluat conviețuirea, cumpărând imobilul din Aleșd, ., unde își au domiciliul și că, deși locuiesc în același imobil, inculpatul apelant, de aproximativ 3 ani, nu a mai achitat pensia de întreținere a minorelor, deoarece cei doi s-au separat în fapt.
S-a mai arătat că în anul 2011 inculpatul apelant a achitat suma de 5.000 euro, iar în anul 2013 suma de 2.700 euro, dar că aceste sume reprezintă alocația de stat obținută de inculpatul apelant de la locul de muncă din Germania, pe baza împuternicirii notariale dată de petentă.
În raport de starea de fapt expusă, curtea constată că în cauză sunt într-adevăr întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, inculpatul apelant neplătind, cu rea-credință, timp de mai mult de două luni, pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea celor două minore.
Cu toate acestea, în raport de persoana inculpatului apelant, care nu are antecedente penale, de împrejurarea că acesta a reluat o vreme conviețuirea cu petenta, că a achitat unele sume substanțiale de bani, chiar dacă acestea au fost obținute cu titlul de alocație de la locul său de muncă din Germania, curtea apreciază că nu este absolut necesară executarea de către inculpatul apelant a pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.
În acest context, cum de la comiterea faptei și până la pronunțarea prezentei a intervenit o lege penală nouă, ținând seama de împrejurarea că, prevederile Codului penal din 1969 îi sunt mai favorabile inculpatului apelant sub aspectul posibilităților de individualizare a modalității de executare a pedepsei, dar și de dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, curtea va reține incidența prevederilor art. 305 alin.1 lit.c Cod penal din 1969.
Astfel fiind, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpat și se va desființa sentința în sensul că se va înlătura dispoziția privind recalificarea juridică a faptei comise de inculpatul apelant în infracțiunea de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, precum și pedeapsa de 10 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului apelant la o pedeapsă de 10 luni închisoare și, în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 și art. 81 Cod penal 1969 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit condor mart. 82 Cod penal 1969.
Curtea apreciază că această pedeapsă, de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni corespunde, atât sub aspectul naturii cât și al duratei sale, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, i se va atrage atenția inculpatului apelant asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii din nou a unei infracțiuni și, ținând seama de principiul non reformtio in pejus, consacrat de dispozițiile art. 418 alin. 1 Cod procedură penală, va omite aplicarea prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 Cod penal din 1969 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, respectiv aplicarea pedepsei accesorii.
În raport de dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,
Admite apelul declarat de apelantul inculpat C. F., domiciliat în Aleșd, ., județul Bihor, împotriva sentinței penale nr. 128/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o desființează în sensul că:
Înlătură dispoziția privind recalificarea juridică a faptei săvârșite de către inculpatul C. F. în infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, precum și pedeapsa de 10 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza prevederilor art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul C. F., fiul lui I. și I., născut la data de 28.07.1968 în Șinteu, județul Bihor, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Aleșd, ., județul Bihor, CNP_, la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 și art. 81 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal din 1969.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin 2 din Legea nr. 187/2012, atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969.
În raport de dispozițiile art. 418 alin. 1 Cod procedură penală omite aplicarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 Cod penal din 1969 și art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
Menține dispozițiilor sentinței atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
P. M. R. A.
GREFIER,
P. C.
red. decizie P. M., 30.01.2015
jud. fond C. A.
tehnored. 3 ex., 30.01.2015, pc
| ← Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 4/2015. Curtea de... | Mărturia mincinoasă (art.273 NCP). Decizia nr. 41/2015. Curtea... → |
|---|
