Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 86/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 12991/271/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 86/A/2015
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Complet constituit din:
Președinte: A. L. F.
Judecător: Țarcă G.
Grefier: S. A.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de partea civilă B. I. M. și de inculpatul F. I. M., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969, împotriva sentinței penale nr. 641 din 21 mai 2014 a Judecătoriei Oradea.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 20 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data 26 ianuarie 2015, data la care prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru data de 29 ianuarie 2015, amânarea pronunțării stabilindu-se pentru data de 30 ianuarie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 641 din data de 21 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 180 al. 2 Cod penal(1968) a fost condamnat inculpatul F. I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal(1968) i s–a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal(1968), art.71 alin. 5 Cod penal(1968) s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal(1968).
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal(1968) privind revocarea suspendării.
În baza art. 19, 25 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil(2009) l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile B. I. M. suma de 102 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 5.600 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.
În baza art. 19, 25 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil(2009), art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin pct. 34 din O.U.G. nr.. 72/2006, art.21, 22 și 120 cod proc. fisc., l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Oradea suma de 266,39 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare (pentru pacientul B. I. M. ), 34.47 lei reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 16.06._13 și în continuare de la data de 09.10.2013 și până la data plății efective și 39,96 lei reprezentând penalități de întârziere.
În baza art. 276 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile B. I. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6133/P/2012 din data de 10.07.2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută și pedepsită de art.180 alin 2 Cod Penal.
S-a reținut, în esență, că la data de 28.07.2012, în jurul orelor 2400, inculpatul, în timp ce se afla lângă baza sportivă Alparea, după o discuție contradictorie, a lovit partea vătămată B. I. M. cu pumnul în față, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare(f.4), declarația părții vătămate B. I. M. (f.6), declarația inculpatului F. I. M. (f.9-11), declarațiile martorului P. L.(f.12,13), certificatul medico-legal nr. 2147/Ia/823 din 31.07.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor(f.7), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală(f.17).
În cursul judecății au fost administrate următoarele mijloace de probă:declarația inculpatului (f.38), declarație parte vătămată(f.39), declarație martori N. I.(f.50), declarație martor P. F. I.(f.68-70), declarație martor P. L. D., declarație martor Ș. D. V..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
A. În fapt, la data de 28.07.2012, inculpatul F. I. M. se afla, împreună cu mai mulți prieteni, la o masă pe pășunea localități Alparea unde aveau loc festivitățile dedicate zilelor comunei Oșorhei( declarație inculpat f.38 d.i, declarație parte vătămată f.39 d.i, declarație martor N. I. f.50 d.i).
La un moment dat partea vătămată, însoțită de martorul P. L. a trecut prin dreptul mesei la care era inculpatul, moment în care acesta s-a ridicat de la masă, s-a îndreptat spre partea vătămată și au început să vorbească în contradictoriu despre o datorie pe care partea vătămată o avea față de fratele inculpatului. În urma răspunsului părții vătămate potrivit căruia „ o să rezolve problemele cu fratele inculpatului” inculpatul F. I. M. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe partea vătămată care a căzut jos, ulterior aceasta fiind transportată la spital unde i s-au acordat îngrijir de specialitate( declarație parte vătămată f.39, declarație martor P. L. f. …).
În urma loviturii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 14 zile de îngrijiri medicale ( conform certificatul medico-legal nr. 2147/Ia/823 din 31.07.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor f.7).
Instanța de fond a înlăturat ca nesinceră declarația inculpatului potrivit căreia nu a lovit partea vătămată, aceasta necoroborându-se cu celelalte probe administrate, respectiv declarația martorului ocular P. L. care arată că inculpatul „ a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată”, declarația părții vătămate și certificatul medico legal, potrivit căruia partea vătămată a suferit leziuni „ în partea superioară a piramidei nazale, leziuni care au necesitat 14 zile de îngrijiri medicale”.
B. În drept, fapta inculpatului F. I. M. care în data de 28.07.2012,în jurul orei 2400, aflându-se pe pășunea loc. Alparea, după o discuție contradictorie, a lovit partea vătămată B. I. M. cu pumnul în față, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane, fapt ce s-a produs prin „ lovirea părții vătămate cu pumnul în zona feței”( declarație martor P. L., certificat medico legal).
Urmarea imediată constă în producerea părții-vătămate B. I. M. a unor leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale (conform certificatul medico-legal nr. 2147/Ia/823 din 31.07.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor f.7 d.u.p).
Legătura de cauzalitate dintre lovire și vătămarea corporală a părții-vătămate este dovedită din probatoriul administrat și rezultă din aceea că în lipsa loviturilor aplicate leziunile nu s-ar fi produs.
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.), deoarece a avut reprezentarea că, lovirea părții vătămate cu pumnul este de natură să-i producă leziuni, și, de asemenea, a urmărit producerea acestora.
II. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.345 alin.2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului F. I. M., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.
III. Individualizarea pedepsei.
Întrucât, Codul penal pedepsește în art.180 alin 2 infracțiunea de lovire sau alte violențe cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, este necesar ca în primă fază să se stabilească natura pedepsei spre care se va orienta instanța, respectiv pedeapsa cu închisoarea sau pedeapsa cu amenda penală.
Având în vedere întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a apreciat că aplicarea unei amenzii penale nu a fost suficientă pentru realizarea scopului preventiv și represiv al pedepsei. Astfel, din cazierul judiciar al petentului( f.14 d.u.p) a reieșit că acesta a mai fost sancționat, într-adevăr, cu amendă administrativă, pentru același tip de faptă penală, anume lovire sau alte violențe, motiv pentru care aplicarea unei pedepse cu amenda, în condițiile în care nu și-a dovedit eficiența, nu se va putea realiza având în vedere necesitatea realizării scopului educativ al pedepsei.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 Cod penal și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 Cod penal respectiv: - dispozițiile părții generale a Codului penal, între care și cele referitoare la stabilirea închisorii - limitele de pedeapsă prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal, respectiv pedeapsa închisorii între 3 luni și 2 ani.
Raportat la dispozițiile art.181, alin.2 C.pen., s-a reținut că: inculpatul a lovit cu violență partea vătămată- cu pumnul în zona feței-; în public, în prezența mi multor persoane( fiind într-un loc unde se organiza zilele comunei Oșorhei), fapt ce denotă periculozitatea acestuia, iar fapta a avut ca urmare producerea unor leziuni grave care au necesitat 14 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta, este căsătorit, că este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancționat administrativ cu amendă pentru același tip de faptă penală( cazier inculpat f.14 d.u.p).
Astfel, având în vedere aceste considerente instanța de fond a apreciat că pentru realizarea scopului preventiv și educativ este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare, motiv pentru care va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare.
IV. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art. 71 alin. 2 c.pen. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) c. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
V. Regimul de executare
Cu privire la individualizarea modului de executare a pedepsei, instanța consideră că privarea de libertate a inculpatului ar fi excesivă, în raport de circumstanțele cauzei. Așa fiind, apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală și cu posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru el, instanța de fond, în baza art.81 C.pen.și art.71 alin. 5 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 c.pen., iar în baza art. 359 c.pr.pen. i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 c.pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare.
VI. Latura civilă.
a. Partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8.000 lei reprezentând daune morale, 1000 Eur cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând venitul pe care l-ar fi realizat la muncă în Italia și 1.000 lei reprezentând despăgubiri materiale constând în cheltuieli realizate pentru recuperarea sănătății.
În ceea ce privește daunele morale instanța de fond a aprciat că față de numărul de zile de îngrijiri medicale și suferința părții vătămate, suma de 400 lei pe zi de îngrijire medicală reprezintă o despăgubire justă. În consecință, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata către partea vătămată a sumei de 5600 lei cu titlu de daune morale( 400 lei X 14 zile).
Cu privire la daunele materiale constând în cheltuieli realizate pentru recuperarea sănătății se va reține cu titlu preliminar faptul că acestea pot fi acordate numai în măsura furnizării unor dovezi certe. Sub acest aspect, având în vedere chitanțele depuse de partea vătămată la dosar, reprezentând sumele achitate de acesta pentru realizarea expertizelor medicale( f.44 d.i, f.7), anume 63 lei și respectiv 39 lei, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 102 lei cu titlu de daune materiale. Nu s-au reținut declarațiile martorilor potrivit cărora „au auzit de la partea vătămată că suma cheltuită de aceasta a fost de 1.000 lei”, declarațiile din auzite neputând fi reținute ca probe concludente.
Referitor la suma de 1000 Eur cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând venitul pe care l-ar fi realizat la muncă în Italia, instanța de fond a reținut, în lipsa un unui contract de muncă, caracterul incert al prejudiciului, astfel că va respinge acest capăt de cerere.
Prin urmare, în baza art. 19, 25 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil(2009) l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile B. I. M. suma de 102 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 5.600 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.
b. De asemenea, în procesul penal s-a constituit parte civilă S. C. Județean de Urgență Oradea.
În consecință, în temeiul art. 19, 25 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil(2009), art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin pct. 34 din O.U.G. nr.. 72/2006, art.21, 22 și 120 cod proc. fisc., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Oradea suma de 266,39 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare (pentru pacientul B. I. M. ), 34.47 lei reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 16.06._13 și în continuare de la data de 09.10.2013 și până la data plății efective și 39,96 lei reprezentând penalități de întârziere.
În baza art. 276 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului să plătească părții civile B. I. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă B. I. M. și inculpatul F. I. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În cursul judecării cauzei în apel, la termenul de judecată din 09.12.2014, partea civilă și inculpatul au solicitat un termen pentru a face dovada împăcării, sens în care cauza s-a amânat pentru data de 20.01.2015. La acest termen, părțile au arătat că s-au împăcat, însă inculpatul nu a avut posibilitatea să-i plătească părții civile suma cerută fiindcă aceasta a fost plecată din țară, urmând să facă dovada împăcării totale în termenul de pronunțare care s-a acordat în cauză, pronunțarea fiind amânată pentru data de 26.01.2015.
Prin serviciul de registratură al curții, s-a depus la dosarul cauzei copia legalizată a declarației autentificată a părții civile B. I. M. din care rezultă că aceasta nu are nicio pretenție de natură materială, civilă sau penală față de F. I. M. deoarece s-a împăcat, dată în fața notarului public B. M. la data de 23.01.2015. (fila 43 din dosarul instanței de apel).
Cauza a fost repusă pe rol pentru ca instanța din oficiu să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. 5 paragraf antepenultim din codul de procedură penală care ar contraveni dispozițiilor art.1 alin. 5 din Constituția României în sensul că respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatoriu, art.16 alin.1 din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art.21 alin.3 din Constituția României care prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil și art.20 alin.1 și 2 din Constituția României-alin.1 dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte și alin.2-dacă există neconcordanțe. între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile rap. la art. 6 paragraf 1 din CEDO care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, fixându-se termen la data de 29.01.2015, pentru când s-au citat părțile.
La acest termen, partea civilă a arătat că nu mai dorește să se împace cu inculpatul întrucât acesta nu i-a plătit toată suma cerută.
Examinând cauza, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusa în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit împăcarea părților, în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
În speță, prin rechizitoriul nr. 6133/P/2012 din data de 10.07.2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută și pedepsită de art.180 alin 2 din Codul Penal din 1968, constând în aceea că, la data de 28.07.2012, în jurul orelor 2400, inculpatul, în timp ce se afla lângă baza sportivă Alparea, după o discuție contradictorie, a lovit partea vătămată B. I. M. cu pumnul în față, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale.
Judecătoria Oradea, soluționând cauza a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii deduse judecății și l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 6 luni închisoare în condițiile art. 81 din Codul penal din 1968, obligându-l pe inculpat să plătească părții civile B. I. M. suma de 102 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 5.600 lei cu titlu de daune morale, iar părții civile S. C. Județean de Urgență Oradea suma de 266,39 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, 34.47 lei reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 16.06._13 și în continuare de la data de 09.10.2013 și până la data plății efective și 39,96 lei reprezentând penalități de întârziere.
Conform dispozițiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal din 1968, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar conform alin. 4 al aceluiași articol, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Prin declarația notarială încheiată la data de 23.01.2015 la sediul Biroului notarial B. M. din Oradea, partea civilă B. I. M. a arătat că s-a împăcat cu inculpatul F. I. M. (fila 43 din dosarul instanței de apel).
Așadar, la dosar există o declarație notarială din care rezultă că în cauză a intervenit împăcarea părților, împrejurare care constituie o cauză care înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.
Pentru a produce efectele cerute de lege, împăcarea trebuie să fie totală și necondiționată. Împăcarea este totală atunci când are în vedere stingerea totală a procesului atât sub aspect civil cât și penal, ea neputând fi dedusă din prezumții, fiind astfel necesar ca manifestarea de voință a părții vătămate și a făptuitorului să fie explicită.
Cât privește declarația notarială autentificată, de împăcare în care manifestarea de voință a părții civile este clară și precisă, curtea reține că acesta produce efecte de la data îmbrăcării formei ad validitatem în fața notarului public și, ca atare, răzgândirea părții civile, faptul că nu mai este de acord cu conținutul actului, cu acordul inițial, nu produce niciun efect. Împăcarea, fiind o convenție dintre părțile procesului penal cu privire la litigiul dintre acestea, este definitivă, astfel că nu se mai poate reveni asupra ei din momentul exprimării voinței. De asemenea, din prevederea art. 132 Cod penal din 1969, prevedere care se regăsește și în actualul Cod penal, în art. 159 se înțelege că împăcarea intervenită între părți este irevocabilă, astfel că nu se mai poate reveni asupra declarației de împăcare.
În raport de textele de lege arătate și văzând și declarația de împăcare care constituie o cauză care înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, curtea, în baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpatul F. I. M. și partea civilă B. I. M. împotriva sentinței penale nr. 641 din 21 mai 2014 a Judecătoriei Oradea pe care o va desființa și în rejudecare:
Va înlătura condamnarea inculpatului F. I. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1968 și toate consecințele condamnării, respectiv art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1968, art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968, precum și obligarea la despăgubiri civile către partea civilă B. I. M. și la cheltuieli judiciare conform art. 276 din Codul de procedură penală către partea civilă B. I. M. și la cheltuieli judiciare către stat conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală.
În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alineat 1 litera g din Codul de procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului F. I. M. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal ca urmare a împăcării acestuia cu partea civilă B. I. M..
În temeiul art. 25 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g din Codul de procedură penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă în ce o privește pe partea civilă B. I. M..
În temeiul 275 alin. 1 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei și partea civilă la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelurile declarate de inculpatul F. I. M. și partea civilă B. I. M. împotriva sentinței penale nr. 641 din 21 mai 2014 a Judecătoriei Oradea pe care o desființează și în rejudecare:
Înlătură condamnarea inculpatului F. I. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1968 și toate consecințele condamnării, respectiv art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1968, art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968, precum și obligarea la despăgubiri civile către partea civilă B. I. M. și la cheltuieli judiciare conform art. 276 din Codul de procedură penală către partea civilă B. I. M. și la cheltuieli judiciare către stat conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală.
În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alineat 1 litera g din Codul de procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului F. I. M. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art 5 din Codul penal ca urmare a împăcării acestuia cu părtea civilă B. I. M..
În temeiul art. 25 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g din Codul de procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă în ce o privește pe partea civilă B. I. M..
În temeiul 275 alin. 1 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei și partea civilă la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. FarkasȚarcă G.
Grefier,
S. A.
Red. dec. Țarcă G./09.02.2015/
Red. jud. fond. H. C.
Tehn.red. S.A./09.02.2015 / 6 exemplare/
Emise 4 comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Inculpatul apelant F. I. M.
- Partea civilă apelantă B. I. M.
- Partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Oradea
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
