Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 36/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 05-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL O.
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIE PENALĂ NR. 36/C/2015
Ședința publică din data de 5 iunie 2015
Complet de judecată constituit din:
Președinte: S. L.
Grefier: A. I.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei privind contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Satu M., împotriva sentinței penale nr. 75/2015 din 4 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Satu M., cauza având ca obiect art. 598 Cod procedură penală.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 28 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 5 iunie 2015 - zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 75/2015 din 4 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Satu M., în baza art. 598 al.1 lit.d Cod procedură penală s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul M. G. Z., fiul lui L. și L., născut la data de 14.04.1981 in loc. Huedin, CNP_, domiciliat în loc. Satu M., ., în prezent încarcerat în P. O. și în consecință:
S-a dedus din pedeapsa în executarea căreia se află contestatorul, aceea de 4120 zile închisoare, cu pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales, aplicată prin Sentința Penală 223 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Cluj și a perioadei de la 22 iulie 1999 la 13 noiembrie 2003, și s-au menținut restul dispozițiilor acestei hotărâri, respectiv deducerea din durata pedepsei și a timpului executat din 11.07.2006 la 21.10.2010 și în continuare din 22.10.2010 la zi.
S-a revocat mandatul de executare a pedepsei nr. 357 din 3 iulie 2012 emis in baza susmenționatei hotărâri și s-a omis emiterea unui nou mandat potrivit dispozitivului prezentei, pedeapsa fiind executată.
S-a dispus punerea în libertate a contestatorului dacă nu este arestat în altă cauză.În baza art. 275 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul MJ în contul BA Satu M. a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. D. C., conf. deleg. nr. 403/2015.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la instanță în dosar număr de mai sus, contestatorul M. G. Zorro a solicitat deducerea din pedeapsa in executarea căreia se află, a perioadei cuprinsă între 22 iulie 1999 și până în 2006, întrucât in acest interval de timp el a fost arestat in Spania, hotărârea fiind recunoscută de autoritățile române, iar perioada respectiva nu i-a fost dedusă.
În vederea soluționării contestației formulate au fost solicitate relații de la P. O. pentru verificarea situației juridice a contestatorului, precum și de la Curtea de Apel București, instanță care a recunoscut SP 139/2009 din data de 17.III.2009 a Judecătoriei Penale nr.3 din Granada, Regatul Spaniei.
Potrivit relațiilor comunicate de P. O., contestatorul se află în executarea unei pedepse de 4120 zile închisoare, aplicate prin Sentința Penală 223/14.06.2012 a Tribunalului Cluj.
Potrivit acestei hotărâri judecătorești, s-a constatat că prin Sentința Penală 150/2008 a Curții de Apel București, definitivă la data de 27.10.2008, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, fiind recunoscută Sentința Penală nr. 137/20.10.2001 a Tribunalului Provincial Rioja, dispunându-se punerea în executare a pedepsei de 15 ani și 36 zile de închisoare cu transferarea persoanei condamnate într-un Penitenciar din România in vederea continuării executării pedepsei.
S-a dispus totodată emiterea mandatului de executare a pedepsei și s-a dedus perioada arestării preventive de la 22.07.1999 la 13.11.2003 și de la 11.07.2006 la zi.
De asemenea s-a constatat că prin Sentința Penală nr. 215 din 7 iulie 2010 a Curții de Apel București, definitivă la data de 21.09.2010, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă C.A. București, iar in temeiul art. 116 al.1 raportat la art. 117 al.4 din legea 302/2004, a fost recunoscută SP 139/2009 a Judecătoriei Penale nr.3 din Granada, Regatul Spaniei.
Constatându-se îndeplinite cerințele legale pentru admiterea cererii de contopire formulate, Tribunalul Cluj, prin Sentința Penală nr. 223/D/2012 a admis-o, dispunând contopirea pedepselor, cu deducerea perioadei executate de la 11.07.2006 la zi.
S-a dispus totodată anularea Mandatelor de executare emise in baza Sentința Penală nr. 150/12.06.2008 și SP 215/07.07.2010 ale Curții de Apel București și emiterea unui nou mandat potrivit sentinței mai sus indicate.
Solicitarea formulată de contestator privind deducerea acelei perioade de trei ani a fost întemeiată, iar în condițiile in care în Mandatul de executare al pedepsei închisorii dispuse prin Sentința Penală nr. 150/2008 a Curții de Apel București apare menționată deducerea perioadei executate de la 22.07.1999 la 13.11.2003, cum această perioada nu s-a dedus prin sentința de contopire pronunțată de Tribunalul Cluj, aceasta s-a impus a fi dedusă.
Pe cale de consecință, s-a apreciat ca întemeiată contestația formulată, instanța a admis-o potrivit dispozitivului hotărâri instanței de fond.
Urmare a admiterii contestației formulate, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea ei au fost lăsate în sarcina statului, potrivit dispozițiilor art. 275 al.3 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Satu M. solicitându-se admiterea acesteia, desființarea sentinței contestate și respingerea contestației la executare formulată de către contestatorul M. G. Z..
În motivarea contestației formulate s-a arătat că sentința este nelegală întrucât, pe de o parte au fost încălcate dispozițiile legale privind competența materială care impuneau judecarea contestației de către Tribunalul Cluj, ca instanță de executare ori de către Tribunalul Bihor, întrucât inculpatul se afla în P. O. iar pe de altă parte contestația la executare formulată este inadmisibilă, Tribunalul Satu M. soluționând anterior o contestație la executare formulată de condamnat pentru aceleași motive.
Pe fondul cauzei s-a arătat că se impune respingerea contestației la executare formulată, în mod corect Tribunalul Cluj deducând din pedeapsa de 4120 de zile stabilită doar perioada executată din data de 11.07.2006 la zi, în condițiile în care Tribunalul Cluj a verificat cuantumul restului de pedeapsa rămas de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării.
Examinând contestația formulată curtea va reține că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele motive:
Prin sentința penală nr.150/12.06.2008, definitivă la data de 27.10.2008 Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut Sentința penală nr.137/20.10.2001 a Tribunalului Provincial din Rioja, definitive la 6.11.2001, dispunând punerea în executare a pedepsei de 15 ani și 36 de zile închisoare cu transferarea persoanei condamnate M. T. Z. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării ei.
Totodată s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei și s-a dedus perioada arestării preventive de la data de 22.07.1999 la 13.11.2003 și de la 11.07.2006 la zi.
Prin sentința penală nr.215/7.07.2010, definitivă la data de 21.09.2010 Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut Sentința penală nr.139/17.03.2009 a Judecătoriei Penale nr.3 din Granada, Regatul Spaniei, definitivă la 17.03.2009, transferarea persoanei condamnate M. T. Z. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 luni închisoare, după executarea pedepsei de 15 ani și 36 zile stabilită în condițiile expuse anterior.
Prin sentința penală nr.223/14.06.2012 Tribunalul Cluj a admis cererea formulată de condamnatul M. G. Z. având ca obiect contopirea celor două pedepse, cu privire la care a stabilit că se întemeiază pe dispozițiile art.449 din Codul de procedură penală anterior.
S-a constatat ca infracțiunea care a făcut obiectul sentinței penale nr.139/17.03.2009 a Judecătoriei Penale nr.3 din Granada, Regatul Spaniei a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 15 ani și 36 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr.137/20.10.2001a a Tribunalului Provincial din Rioja dispunându-se, în baza art.269 alin.3 Cod penal executarea pedepsei de 6 luni închisoare alături de restul de pedeapsa de 3937 de zile rămas de executat din pedeapsa de 15 ani și 36 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr.137/20.10.2001a a Tribunalului Provincial din Rioja, acesta urmând a executa în final pedeapsa de 4120 de zile închisoare .
Din pedeapsa aplicata s-a dispus deducerea timpului executat din data de 11.07.2006 la zi.
Din lecturarea considerentelor sentinței mai sus menționate curtea constată că instanța a reținut ca temei juridic pentru soluționarea cererii condamnatului M. G. Z. dispozițiile art.269 alin.3 din Codul penal anterior potrivit căruia pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adăugă la pedeapsa ce se execută, fără a depăși maximul general al închisorii, precum și decizia nr. 8/2007 data de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că sintagma pedeapsa care se execută, conținută de dispozițiile art.269 alin.3 Cod penal 1969 se interpretează în sensul că se referă la pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul în momentul evadării.
Ca urmare instanța a dispus executarea pedepsei de 6 luni închisoare/ 183 zile) alături de restul de pedeapsă de 3937 de zile rămas de executat din pedeapsa de 15 ani si 36 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr.137/20.10.2001 a Tribunalului Provincial din Rioja, ceea ce înseamnă că instanța a scăzut din pedeapsa totală de 15 ani și 36 zile închisoare durata arestului preventiv de la data de 22.07.1999 la 13.11.2003.
În aceste condiții prezenta contestație la executare formulată de condamnatul M. G. Z. este nefondată întrucât durata arestului preventive de la data de 22.07.1999 la 13.11.2003 a fost scăzută din pedeapsa de 15 ani și 36 zile închisoare de către Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.223/14.06.2012.
În cazul în care s-ar admite prezenta contestație la executare formulată de către condamnat s-ar ajunge în situația ca durata arestului preventiv de la data de 22.07.1999 la 13.11.2003 să fie dedusă de două ori din pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului ceea ce ar constitui o încălcare a dispozițiilor legale.
Față de starea de fapt și de considerentele expuse anterior curtea în baza art.425/1 alin.1 punctul 2 litera b Cod procedură penala raportat la art.597 alin.7 Cod procedură penală va admite contestația declarată de P. de pe lângă Tribunalul Satu M. împotriva sentinței penale nr.75 din 4.05.2015 și a încheierii din 7.05.2015 pronunțate de Tribunalul Satu M. pe care le desființează în totalitate și, în consecință:
Va respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. G. Z..
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare in favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425/1 alin.1 punctul 2 litera b Cod procedură penală raportat la art.597 alin.7 Cod procedură penală admite contestația declarata de P. de pe lângă Tribunalul Satu M. împotriva sentinței penale nr.75 din 4.05.2015 și a încheierii din 7.05.2015 pronunțate de Tribunalul Satu M. pe care le desființează în totalitate și, în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. G. Z..
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.06.2015.
Președinte, Grefier,
S. L. A. I.
Red. Decizie S.L./08.06.2015
Jud Fond H. S.
Tehnoredactat A.I. 08.06.2015/2 exemplare
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 491/2015. Curtea... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
