Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 20/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 20902/271/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 20/A/2015
Ședința publică din 13 ianuarie 2015
Președinte: P. M.
Judecător: R. A. – președintele instanței
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror S. T..
Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de inculpatul G. D., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. și ped. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, împotriva sentinței penale nr. 1265 din 29 octombrie 2014 a Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul apelant G. D., asistat de apărătorul său ales, av. Ț. T..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
În raport de dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, președintele completului de judecată i-a adus la cunoștință inculpatului apelant că poate fi ascultat în fața instanței de apel, respectiv că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul apelant G. D. arată că își menține declarațiile date în fața instanței de fond, filele 12-13 și nu dorește să facă declarații suplimentare în fața curții de apel.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, av. Ț. T., depune la dosar o cerere de probațiune, pe care o susține și verbal, solicitând să se încuviințeze efectuarea în cauză a unei expertize tehnice auto care să stabilească dinamica producerii accidentului de circulație din 21 februarie 2012 în raport de probele administrate, de raportul de constatare medico-legală efectuată în cauză de către Serviciul Medico-Legal al județului Bihor și măsurătorile de la locul producerii accidentului; să se stabilească viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat la locul producerii accidentului, potrivit urmelor de frânare existente; să se stabilească dacă, în raport de această traiectorie există posibilitatea ca inculpatul să treacă cu una dintre roțile autovehiculului peste picioarele victimei și să se stabilească cauzele producerii accidentului rutier. Arată că această cerere a fost formulată și în fața instanței de fond, care a respins-o, deși probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru ca instanța să poată trage o concluzie justă cu privire la soluționarea cauzei. De asemenea, arată că deși între probele științifice administrate în cauză există contradicții, instanța de fond a reținut că inculpatul apelant ar fi trecut cu mașina peste picioarele victimei.
Procurorul solicită să se respingă proba solicitată, apreciind-o ca inutilă cauzei, ținând seama de faptul că în sarcina inculpatului apelant s-a reținut că a părăsit locul accidentului fără acordul poliției.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, av. Ț. T., arată că există legătură de cauzalitate directă, câtă vreme dacă accidentul nu a fost comis de către inculpatul apelant, nu ar exista nici infracțiunea de părăsire a locului accidentului.
Instanța respinge cererea formulată de inculpatul apelant, prin apărătorul său ales, ca fiind inutilă și nepertinentă cauzei și nefiind alte chestiuni preliminare, acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, av. Ț. T., solicită să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze sentința în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală, neexistând probe în sensul că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Solicită să se înlăture declarațiile date de inculpatul apelant în faza de urmărire penală în datele de 23 februarie 2012 și 24 februarie 2012, în fața procurorului, prin care acesta a recunoscut că este posibil să fi trecut cu roata dreaptă față a autovehiculului peste picioarele victimei, deoarece aceste probe au fost obținute în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 101 alin. 1 Cod procedură penală. Arată că inculpatul apelant, în toate declarațiile ulterioare, date atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, a precizat că aceste declarații au fost date la insistențele, sugestia și îndemnul procurorului de accepta posibilitatea să fi trecut cu roata dreaptă față peste picioarele victimei doar „pentru opinia publică”. Apreciază că această revenire este veridică câtă vreme inculpatul apelant este o persoană modestă, fără studii superioare, neavând abilitatea de a folosi sintagma „doar pentru opinia publică”, dacă nu i s-ar fi sugerat acest lucru.
Susține că din probele științifice administrate în cauză rezultă o altă modalitate de producere a accidentului decât cea reținută de instanța de fond, sens în care face referire la raportul de expertiză medico-legală efectuat de SML Bihor, din care rezultă că leziunile suferite de victimă au fost produse prin lovire de către un autovehicul în mișcară, urmată de cădere, pe un plan dur, rugos, iar cu ocazia inspecției criminalistice nu s-a descoperit nicio urmă din care să rezulte că autovehiculul condus de inculpat ar fi trecut peste picioarele victimei sau ar fi intrat în vreun contact cu aceasta.
Mai arată că din declarațiile martorului V. F., cel care era cu inculpatul apelant în cabina autovehiculului rezultă că, observând-o pe victimă căzută pe șosea, a frânat, a virat la stânga, ocolind-i și trecând cu microbuzul peste axul șoselei.
Referitor la martorii T. M. P. și T. M. I., care au circulat cu autoturismul marca Mercedes din sens contrar celui parcurs de inculpatul apelantă și care au susținut că inculpatul apelant a trecut cu roata dreaptă față peste picioarele victimei, căzută pe șosea, arată că declarațiile acestora nu pot fi luate în considerare, deoarece aceștia erau suspecți de producerea accidentului, ir la primele audieri, din 22 februarie 2012, au declarat că nu au fost implicați în nici un eveniment rutier în data de 21 februarie 2012 și nici nu au cunoștință despre așa ceva. Ulterior, martorii au susținut că au fost grăbiți când au dat primele declarații și, mai mult de atât, declarațiile acestora sunt și contradictorii cu privire la unele aspecte legate de poziția autoturismului cu care circulau și cu privire la împrejurarea că inculpatul apelant ar fi trecut sau nu cu una dintre roțile autovehiculului peste picioarele victimei. Mai mult de atât, cei doi martori au refuzat să se supusă testului poligraf, deși inițial au fost de acord, condiții în care se poate declarațiile acestora trebuie înlăturate. De asemenea, apreciază că nu se poate pune bază pe declarația victimei care este bolnavă, suferind de etilism cronic într-un grad avansat, iar cele declarate le cunoaște doar din spusele polițistului care i-a spus că a găsit persoana care a accidentat-o.
Consideră că în cauză nu există probe certe de vinovăție a inculpatului apelant ș că, în aceste condiții, se impune achitarea acestuia.
Procurorul solicită să se respingă ca nefondat apelul inculpatului, apreciind că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată acestuia a fost corect individualizată.
Inculpatul apelant Gabro D., în ultimul cuvânt, arată că nu a trecut cu roate peste picioarele victimei, că aceasta stătea pe coate și era ghemuită, condiții în care era imposibil să-i treacă peste picioare. De asemenea, arată că este imposibil să fi trecut au autovehiculul de peste 2 tone peste picioarele victimei, fără ca aceasta să face vreun gest și că și martorii T. au declarat că nu au observa niciun gest de durere al victimei. De asemenea, arată că o roată înfrânată nu trece peste un obstacol, iar atunci când a pus frână, roțile s-au blocat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1265 din 29 octombrie 2014 a Judecătoriei Oradea, a fost condamnat inculpatul G. D., fiul lui I. și V., născut la data de 22.05.1969 în loc. Oradea, jud. Bihor, cu domiciliul în com. Drăgești, ., jud. Bihor, CNP_, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzute de art. 89 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal din 2009.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal din 1969.
În temeiul art. 86/1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal din 2009, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani și atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 86/4Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 86/3 alin 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 86/3 alin. 4 Cod penal din 1969, supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului s-a dispus să se facă de către Serviciul de Probațiune Bihor, care, în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86/2 alin. 2 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din data de 11.11.2013, emis în dosar nr. 1351/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. D., sub acuzația comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia faptul că la data de 21.02.2012, în jurul orelor 19.00, a condus autoutilitara, marca VW, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ767/E, ocazie cu care, pe raza loc. Chijic, jud. Bihor, a acroșat cu roata dreapta față a autoutilitarei picioarele numitului D. L., care se afla întins pe marginea părții carosabile și a părăsit locul accidentului, în urma accidentului de circulație rezultând rănirea acestuia, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că, în data de 21.02.2012, în jurul orelor 19.00, inculpatul G. D., în timp ce conducea autoutilitara, marca VW, cu nr. de înmatriculare_, în care se mai afla martorul V. F., pe DJ767/E, având direcția de deplasare dinspre loc. C. spre mun. Oradea, ajungând pe raza loc. Chijic, jud. Bihor, a acroșat cu roata dreapta față a autoutilitarei picioarele numitului D. L., care se afla întins pe marginea părții carosabile, într-o poziție oblică, având capul spre acostamentul drumului public iar picioarele spre partea carosabilă, către axul ce desparte cele două sensuri de circulație, a oprit autoutilitara, și coborând, s-a deplasat la persoana accidentată, pe care a ridicat-o și a mutat-o pe trotuar, după care a părăsit locul accidentului.
Accidentul a fost surprins de către martorii oculari T. M. P. și T. M. I., care la momentul producerii acestuia se deplasau cu autoturismul, marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, pe DJ767/E, având direcția de deplasare dinspre mun. Oradea spre loc. Șerghiș, jud. Bihor.
În urma accidentului de circulație astfel produs, a rezultat rănirea numitului D. L., care, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 480/II I b/28 din data de 24.02.2012 întocmit de S.M.L.J. Bihor, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă faptul că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul prezintă următoarele caracteristici: „drum în aliniament, cu două benzi de circulație, una pe sens, având o lățime de 5,30 m. Pe partea carosabilă există marcaj de separare…benzi, respectiv marcaj discontinuu simplu. Partea carosabilă este formată din covor asfaltic fără denivelări, drum uscat având pe marginea din dreapta adunată zăpadă”.
În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție s-a stabilit faptul că inculpatul G. D. posedă permis de conducere auto, ., categoriile B, BE, C, CE, D și DE.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 287-288 din 23 februarie 2012 rezultă că partea vătămată D. L. a avut 0 g 0/00 alcool pur în sânge.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, numitul D. L. a declarat faptul că în data de 21.02.2012, începând cu orele 14,00 a consumat băuturi alcoolice până la un moment dat când nu–și mai aduce aminte ce a făcut, iar a doua zi s-a trezit acasă, fiind pe jos lângă pat, simțind dureri puternice la ambele picioare, a vrut să se ridice, dar nu a putut, astfel s-a târât până la ușa casei și l-a strigat pe vecinul său M. P., care, văzând în ce stare se află, a anunțat-o pe sora sa, M. V., care a venit la el însoțită de fiul ei, M. C.. Ulterior, D. L. a fost transportat de către un echipaj SMURD la Spitalul Județean Bihor, unde s-a constatat că are amândouă picioarele rupte. Nepotul său, M. C. i-a povestit că el se afla în . de 21.12.2012, iar pe la orele 19.00 era pe DJ 767/E, când a auzit o bufnitură și apoi un zgomot de frânare de mașină, s-a uitat înspre Oradea și a văzut o mașină gri, probabil Mercedes, care avea faruri rotunde, dar a crezut că probabil a lovit un câine, așa că nu a dat importanță și s-a dus spre casă. Organele de poliție rutieră i-au adus la cunoștință faptul că din primele cercetări rezultă faptul că, conducătorul autoturismului implicat în accident este numitul G. D..
Cu ocazia audierii sale din data de 31.05.2012, numitul D. L. a arătat faptul că își menține în întregime declarația data in 24.02.2012 si nu mai are de făcut alte precizări in legătură cu împrejurările producerii accidentului.
Potrivit declarației notariale din data de 18.12.0212, numitul D. L. a arătat faptul că s-a împăcat cu inculpatul G. D., față de care nu mai are nici un fel de pretenții.
În cauză a fost audiat în cursul urmăririi penale martorul ocular T. M. P., care a declarat faptul că în seara zilei de 21.02.2012 se deplasa dinspre mun. Oradea spre satul Șerghiș, județul Bihor, conducând autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, în care se afla soția sa T. M. I. care ocupa locul din partea dreaptă față. În jurul orelor 19,00, în satul Chijic, a observat la lumina farurilor că pe sensul opus de circulație se afla o persoană de sex masculin culcată pe spate, pe marginea părții carosabile a DJ 767/E, cu capul și corpul pe bordura drumului public, iar cu picioarele întinse pe partea carosabilă, într-o poziție oblică, către axul ce desparte cele două sensuri de circulație. Când se afla la o distanță de câțiva metri de persoana culcată pe drum, a văzut că din sens opus se apropie o autoutilitara, tip dubiță, de culoare albă și care la o distanță de aprox. 5 metri de persoana aflată de carosabil, a frânat brusc și a efectuat o manevră de evitare a acesteia, virând spre partea stângă, în încercarea de a evita accidentarea, dar cu toate acestea a văzut când a trecut cu roata din partea dreapta față peste picioarele persoanei în cauză, fără a putea preciza dacă a trecut și cu roata din partea dreaptă spate peste victimă. După ce dubița a trecut peste picioarele victimei, aceasta din urmă și-a schimbat poziția întorcându-se și rămânând cu capul către axul drumului, iar cu picioarele spre marginea drumului.
După ce autoutilitara a trecut de victima aflată pe carosabil, conducătorul acesteia a oprit la circa 10 metri de aceasta, a coborât din autovehicul și s-a deplasat la victimă încercând să o ridice de la pământ, prinzând-o de îmbrăcăminte în zona umerilor. După ce a trecut la rândul său de victimă, cu aproximativ 5 metri, martorul a oprit și a deschis portiera stângă față, iar cu această ocazie a auzit când conducătorul autoutilitarei, respectiv un bărbat de aproximativ 30-35 de ani, de înălțime medie, care purta o geacă de culoare închisă, l-a întrebat pe cel accidentat „șeful te ridic?” și, întrucât nu a văzut urme vizibile de sânge din care să deducă că persoana în cauză a fost accidentată grav, a închis portiera și și-a continuat deplasarea.
Martorul a mai precizat că persoana accidentată nu s-a manifestat specific unei persoane accidentate, în sensul că nu a strigat de durere și nu a auzit-o să îi zică ceva șoferului care discuta cu el, iar în momentul producerii accidentului soția sa T. M. I. purta o discuție telefonică cu martora C. A. A. M. și, văzând că dubița a trecut peste persoana aflată pe marginea părții carosabile, a întrerupt conversația telefonică.
Cu ocazia audierii martorului ocular T. M. I., aceasta a declarat faptul că în seara unei zile din luna februarie 2012 se deplasa cu autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, care era condus de către soțul său T. M. P., dinspre mun. Oradea către satul Șerghiș, ocupând în autoturism locul din partea dreapta față lângă soțul său care conducea mașina. Când a ajuns în localitatea Chijic, purta o discuție telefonică cu martora C. A. și nu era foarte atentă la drum, dar cu toate acestea a văzut că pe drumul public, pe sensul opus de circulație celui pe care se deplasa, se afla întinsă o persoană de sex masculin care era orientată cu picioarele către axul drumului, iar cu capul către trotuar. În timp ce se apropia cu autoturismul de persoana întinsă pe partea carosabilă, a văzut că din contrasens circulă o dubiță de culoare albă, care în apropierea acesteia a făcut o manevră de evitare prin viraj către stânga, dar cu toate acestea a atins persoana întinsă pe drum și a mișcat-o din poziția în care aceasta s-a aflat. După lovirea persoanei întinse pe drum, conducătorul dubiței de culoare albă a coborât din autovehicul îndreptându-se către persoana accidentată, timp în care soțul său a trecut puțin de locul unde se afla persoana accidentată, a deschis ușa stânga față, iar cu această ocazie a auzit când șoferul i-a zis persoanei accidentate „hai să te ridic șefu”. În urma accidentării persoanei în cauză nu a observat ca aceasta să fi suferit leziuni, locul unde s-a produs accidentul fiind întunecos. După aceasta, martora și soțul său au continuat să se deplaseze către satul Șerghiș, fără a-și face probleme cu privire la starea victimei, deoarece au considerat că șoferul se va ocupa de aceasta, iar a doua zi dimineață s-au reîntors dinspre Șerghiș către Oradea, iar în Chijic au fost opriți de către organele de poliție, relatându-le aspectele pe care le-au cunoscut despre accident.
Fiind audiată de către organele de urmărire penală, martora C. A. A. M. a confirmat aspectele declarate de către martorul ocular T. M. I..
De asemenea, în cauză a fost întocmit un proces-verbal de recunoaștere după planșa fotografică, în urma căruia s-a stabilit faptul că martorul T. M. P., în prezența martorilor asistenți H. G. M. și R. C., l-a recunoscut pe inculpatul G. D. ca fiind persoana care la data de 21.02.2012, în jurul orelor 19,00, a condus autoutilitara, marca VW, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ767/E, pe raza loc. Chijic, jud. Bihor, ocazie cu care a l-a accidentat pe numitul D. L..
Fiind audiați, martorii asistenți H. G. M. și R. C. au confirmat aspectele susmenționate.
În cauză au mai fost audiați de către organele de urmărire penală martorii M. C. C., A. N. C., U. F., Stern T. Z., P. N., Ujvari Lorand A., P. M. și D. R., care au confirmat starea de fapt reținută de către instanță.
Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, la data de 10.04.2013, martorul V. F. a declarat faptul că în seara zilei de 21.02.2012, în jurul orelor 18,30 a plecat împreună cu inculpatul G. D. din localitatea Tășad, spre satul Chijic cu intenția de a se deplasa în Oradea, în jurul orelor 19,00 au ajuns cu microbuzul condus de către inculpat în satul Chijic și la un moment dat, în timp ce se afla pe raza satului Chijic, a văzut pe contrasens oprit un autoturism marca Mercedes, la aproximativ 10 metri în fața acestora, iar pe banda lor de deplasare a observat o persoană de sex masculin care era culcată pe spate pe suprafața carosabilă, fiind poziționată cu capul către trotuar, iar cu picioarele către axul drumului. Pentru a nu trece cu microbuzul peste persoana culcată pe partea carosabilă, conducătorul autoturismului Mercedes, oprit pe contrasens, le-a făcut loc să treacă pe lângă persoana aflată pe carosabil, astfel încât G. D. a trecut cu microbuzul pe contrasens, pe lângă persoana culcată pe drum și pe lângă autoturismul marca Mercedes, care le făcuse loc să treacă fără a accidenta persoana mai sus arătată.
Din poziția în care se afla în microbuz, martorul consideră că vehiculul condus de către inculpat a trecut cu roțile din partea dreaptă față la o distanță de aproximativ 1 metru de persoana culcată pe drumul public din satul Chijic. După ce inculpatul a trecut de persoana în cauză, a oprit la circa 8-10 metri de acesta și a coborât din microbuz împreună cu martorul, s-au deplasat la persoana căzută pe drum, l-a întrebat ce este cu el, dacă este accidentat, dacă dorește să anunțe salvarea, iar acesta a zis să-l lase în pace, deoarece nu are nici o problemă medicală și nu este accidentat, iar ei întrucât nu-l cunoșteau și nici nu știau unde locuiește, l-au ridicat de pe șosea, scoțându-l în afara părții carosabile, lăsându-l pe jos culcat pe podul de acces într-o casă.
Martorul a mai arătat că persoana în cauză emana miros puternic de băuturi alcoolice, iar lângă el au găsit un flacon de 2 litri cu bere sau vin, iar când l-au mutat din drum, acesta nu a schițat niciun sunet sau gest de durere, din care să deducă că a fost accidentat și nici nu a prezentat vreo urmă a unui accident. În momentul în care au trecut cu microbuzul printre persoana aflată pe partea carosabilă și autoturismul Mercedes, acesta avea portiera din partea conducătorului auto deschisă, astfel încât a observat că la volanul acestuia se afla o persoană de sex masculin, iar în dreapta acestuia se afla o persoană de sex feminin. În timp ce martorul cu inculpatul G. D. au mutat pe partea vătămată în afara părții carosabile, șoferul autoturismului marca Mercedes a strigat către ei, zicându-le „băi fraierilor” după care a închis portiera autoturismului și și-a continuat deplasarea.
În concluzie, acest martor a arătat faptul că în mod cert, inculpatul G. D. nu a trecut cu microbuzul în care se afla peste numitul D. L. și pe care astfel nu au avut cum să-l accidenteze.
Cu ocazia audierii sale inițiale de către organele de urmărire penală, la data de 23.02.2012, inculpatul G. D. a declarat, în prezența apărătorului din oficiu, faptul că „accept posibilitatea în care în timp ce intenționam să ocolesc persoana care era căzută pe partea carosabila a sensului meu de mers să fi trecut cu partea dreapta a autoutilitarei pe care o conduceam peste picioarele persoanei care era căzută pe carosabil. Consider că am trecut cu rotile din dreapta autoutilitarei sau cel puțin cu una dintre roti peste picioarele persoanei căzute, deoarece aceasta era culcata pe spate in poziția ghemuit cu capul orientat către marginea din partea dreapta a drumului in sensul meu de mers si cu picioarele către axul drumului, iar eu am efectuat manevra de ocolire a persoanei căzute prin stânga, după ce in prealabil am frânat brusc. Consider ca am greșit când nu am sunat la numărul de urgenta 112 sa anunț organele de politie si ambulanta. Am încercat sa ajut persoana care era căzuta pe carosabil dar in urma discuțiilor purtate cu aceasta mi-a solicitat in mod repetat sa-l las in pace pentru ca nu are nimic. Acesta este motivul pentru care nu am sunat la 112. Recunosc si regret sincer faptele săvârșite”.
Fiind audiat la data de 24.02.2012, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul G. D. a declarat, în prezența apărătorului ales, faptul că își menține în totalitate declarațiile date anterior în cauză, în fața organelor de poliție, cu privire la accidentul din 21.02.2012 de pe DJ767E în localitatea Chijic, arătând că se poate să fi trecut cu roata dreapta fata peste picioarele persoanei care era căzută pe carosabil, dar la volan nu a simțit acest lucru.
Cu ocazia reaudierii sale de către organele de urmărire penală, la data de 23.07.2012, inculpatul G. D. a declarat, în prezența apărătorului ales, faptul că revine asupra declarațiilor date în calitate de învinuit, arătând că nu există posibilitatea ca să fi trecut cu una dintre rotile autovehiculului condus de către el peste picioarele victimei, deoarece când a observat victima căzută pe sosea se afla la o distanță de aproximativ opt metri, a frânat brusc si a virat volanul stânga, autoturismul s-a oprit la o distanță de aproximativ 1-2 metri peste axul șoselei, iar victima se afla în partea dreapta a autovehiculului condus de mine la o distanta de 1-2 metri. În ceea ce privește declarațiile sale anterioare, inculpatul a arătat că acestea sunt justificate de presiunile psihice care au fost făcute asupra sa de către organele de urmărire penală.
În cauză s-a procedat la efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 01.07.2013, întocmit de către I.P.J. Bihor – Serviciul Criminalistic, din conținutul căruia rezultă faptul că răspunsurile „Nu” ale inculpatului G. D., la întrebările 4 și 6 relevante ale cauzei, “D-ta l-ai accidentat pe Dobras L. în seara zilei de 21.02.2012, în timp ce ai condus autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 767E în localitatea Chijig, jud. Bihor?” și “D-ta ai spus adevărul în declarația din 23.02.2012 când ai recunoscut că l-ai accidentat pe Dobras L., afirmând că ai trecut peste picioarele lui cu autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 767E în localitatea Chijig, în timp ce ai încercat să-l eviți?” au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
De asemenea, răspunsurile „Nu” ale martorului V. F., la întrebările 4 și 6 relevante ale cauzei, “D-ta știi sigur că G. D. l-a accidentat pe Dobras L. în seara zilei de 21.02.2012, în timp ce conducea VW_, pe DJ 767E în localitatea Chijig?” și „Minți când declari că G. D. în seara zilei de 21.02.2012, în timp ce conducea VW_, pe DJ 767E în localitatea Chijig a trecut la o distanță de 1 metru de picioarele lui Dobras L.?” au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând, în esență, că în seara zilei de 21.02.2012, în timp ce conducea autoutilitara, proprietate personală, în care se mai afla martorul V. F., pe DJ767/E, pe raza loc. Chijic, jud. Bihor, a observat de la circa 8 m o persoană întinsă pe marginea părții carosabile, în poziție ghemuit, cu picioarele îndreptate spre axul drumului, moment în care a frânat brusc și a virat stânga de volan, trecând peste axul drumului, iar după ce autoturismul care era parcat vizavi de respectiva persoană a dat în spate și i-a făcut loc să treacă, a ocolit persoana care era pe carosabil, fără să o atingă, după care a revenit pe sensul inițial de deplasare, a oprit și s-a deplasat la persoana întinsă pe carosabil, care se afla exact in poziția în care a văzut-o inițial, pe care a ridicat-o și a mutat-o pe trotuar, iar după ce s-a asigurat că aceasta nu este accidentată, ci doar în stare de ebrietate și pentru că aceasta nu a fost de acord să cheme ambulanța, inculpatul și martorul V. F. și-au continuat deplasarea (filele 12-13 și 19).
În cauză au fost audiați de către instanță și martorii T. M. P. și T. M. I., care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 20-23), arătând, în esență, că în seara zilei de 21.02.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, în care se afla soția sa T. M. I., pe raza localității Chijic, a observat la lumina farurilor că pe sensul opus de circulație se afla o persoană de sex masculin culcată pe spate, pe marginea părții carosabile, cu picioarele întinse pe partea carosabilă, către axul drumului, iar în timp ce se apropia de aceasta, a văzut, cu certitudine, faptul că autoutilitara condusă de către inculpat a trecut cu roata din partea dreapta față peste picioarele persoanei în cauză, fără a putea preciza dacă a trecut și cu roata din partea dreaptă spate peste victimă, după care aceasta și-a schimbat poziția întorcându-se și rămânând cu capul către axul drumului, iar cu picioarele spre marginea drumului, precizând că în momentul impactului dintre autoutilitară și victimă, autoturismul pe care îl conducea nu ajunseseră în dreptul acesteia, motiv pentru care nu a fost nevoie să oprească, pentru a face loc de trecere inculpatului peste axul ce desparte sensurile de circulație, ci doar a redus viteza (filele 20-23).
Instanța de judecată a procedat și la reaudierea martorilor M. C. C., care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, confirmând că a participat la cercetarea la fața locului și a văzut petele de sânge de pe partea carosabilă de la locul producerii accidentului, C. A.-A.-M. și H. G., care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 29-30 și 49-50, 57-58).
Fiind reaudiat de către instanță, martorul V. F. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că știe sigur că dubița WV în care se afla nu a trecut cu roțile peste picioarele victimei, sens în care a arătat că a văzut o distanță de aprox. 1-2 m între picioarele victimei și roțile mașinii (f.31-32).
De asemenea, instanța a procedat la audierea în calitate de martor a numitului D. L., care a arătat, în esență, că s-a împăcat cu inculpatul G. D., cu care s-a întâlnit la sediul poliției, contra sumei de 2000 lei, acesta recunoscând că a trecut cu mașina peste picioarele sale și angajându-se să plătească și costurile intervenției chirurgicale ce urmează să aibă loc (f.46-48).
S-a arătat că starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și de către instanța de judecată, respectiv declarațiile inițiale date de către inculpat, în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut săvârșirea faptei, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșa foto, raportul de expertiză medico-legală nr. 480/II I b/28 din data de 24.02.2012 întocmit de S.M.L.J. Bihor, din care rezultă că leziunile victimei s-au putut produce prin lovirea de către un autovehicul în mișcare, cădere pe un plan dur, rugos, la nivelul membrului inferior drt. fiind identificate elemente lezionale care sugerează comprimarea între două planuri roată-sol (f. 49-51 dosar u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 01.07.2013, întocmit de către I.P.J. Bihor – Serviciul Criminalistic (f. 151-160 dosar u.p.), adresa nr. 239/07.01.2013 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea ( f. 188-190 dosar u.p.), procesul-verbal de recunoaștere după planșa foto ( f. 84-87 dosar u.p.), declarațiile martorilor T. M. P., T. M. I., C. A. A. M., M. C. C., A. N. C. ( f. 122-123, f. 124-125, f. 126-127 dosar u.p.), U. F. (f. 128-129, f. 130, f. 131; dosar u.p.), Stern T. Z. (f. 132, f. 133, f. 134 dosar u.p.), P. N. (f. 148 dosar u.p.), Ujvari Lorand A. (f. 135-136, f. 137, f. 138, dosar u.p.), P. M. ( f. 139-140, f. 141-142, f. 143-145 dosar u.p.), D. R. ( f. 146 dosar u.p.), care au confirmat starea de fapt reținută de către instanță și ale martorilor asitenți H. G. M. și R. C. ( f. 89 dosar u.p.).
Instanța de fond a înlăturat din ansamblul materialului probatoriu declarațiile martorului V. F., deoarece acestea nu se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, fiind în mod evident mincinoase, date în favoarea inculpatului, în considerarea relațiilor de prietenie dintre aceștia.
De asemenea, instanța nu a reținut apărarea inculpatului, potrivit căreia în seara zilei de 21.02.2012, în timp ce conducea autoutilitara, proprietate personală, pe raza loc. Chijic, a ocolit persoana care era întinsă pe carosabil, fără să o atingă, deoarece aceasta nu se coroborează cu mijloacele de probă reținute în cauză, din interpretarea coroborată a acestora rezultând în mod neîndoielnic faptul inculpatul, în calitate de conducător auto, în data de 21.02.2012 a fost implicat într-un accident de circulație, după care a părăsit locul accidentului. Astfel, din declarațiile martorilor oculari T. M. P. și T. M. I., care se coroborează atât între ele, cât și cu restul ansamblul materialului probatoriu administrat și care astfel, vor fi reținute ca sincere de către instanță, fiind date de către persoane neinteresate în cauză, rezultă că autoutilitara condusă de către inculpat a trecut cu roata din partea dreapta față peste picioarele persoanei în cauză, impact în urma căruia, victima și-a schimbat poziția inițială.
De altfel, s-a reținut că acest fapt este confirmat atât de declarațiile inițiale ale inculpatului, în care a recunoscut săvârșirea faptei, explicația acestuia cu privire la conținutul respectivelor declarații nefiind susținută de alte probe și nici veridică, cu atât mai mult cu cât audierea inculpatului s-a făcut în prezența câte unui apărător, desemnat din oficiu, respectiv ales, cât și de atitudinea ulterioară a acestuia, care s-a împăcat cu victima, contra unei sume de bani, angajându-se să plătească și costurile intervenției chirurgicale ce urmează să aibă loc, din declarațiile martorului D. L. rezultând că inculpatul a recunoscut față de acesta că a trecut cu mașina peste picioarele sale.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi penale succesive (art. 89 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv art. 338 alin. 1 Cod penal), împrejurările în care a fost săvârșită fapta și urmările acesteia, situația personală și atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, faptul că acesta nu și-a dat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de fond a apreciat că se impune o soluție de condamnare a inculpatului, motiv pentru care, în aplicarea art.5 Cod penal, va reține ca lege mai favorabilă inculpatului prevederile art.89 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care, în cauză, conduc în ansamblu la o situație mai favorabilă pentru inculpat.
Cu privire la noul conținut constitutiv al infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzute de art. 338 alin. 1 Cod penal din 2009, instanța a constatat că, în continuare, nu constituie infracțiune fapta care nu a produs vătămări corporale, ci doar pagube materiale, iar această împrejurare nu mai justifică folosirea unor criterii de evaluare a conținutului sintagmei „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane", în privința numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. LXVI (66) din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, în privința gravității vătămărilor corporale, instanța de fond a opinat că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXVI/2007 prin care s-a stabilit înțelesul noțiunii de „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane”, prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, nu mai are aplicabilitate, neputând fi interpretată în sensul că prin vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane ca urmare a unui accident de circulație, în înțelesul atribuit acestei sintagme de prevederile art. 75 din OUG nr. 195/2002, se înțelege doar producerea efectelor la care face referire fie art. 196 alin. 1 raportat la art. 193 alin. 2, fie art. 196 alin. 2 raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal din 2009, deoarece vechea reglementare condiționa existența infracțiunii de gravitatea și urmările accidentului produs, pe când noua incriminare nu mai face nicio deosebire din acest punct de vedere.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că, pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, astfel cum este prevăzută de legea nouă, nu se mai impune ca prin accidentul de circulație să se fi săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 sau alin. 2 Cod penal din 2009.
Prin urmare, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului G. D., care la data de 21.02.2012, în jurul orelor 19.00, a condus autoutilitara, marca VW, cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care, ajungând pe raza loc. Chijic, jud. Bihor, a acroșat cu roata dreapta față a autoutilitarei picioarele numitului D. L., care se afla întins pe marginea părții carosabile, producând acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului, fără să încunoștințeze organele de poliție despre producerea accidentului de circulație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text în baza căruia, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal 1969, constând în conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii și lipsa antecedentelor sale penale, raportat la art. 76 alin.1 lit. d Cod penal din 1969, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, dintre care evidențiază gradul de pericol social al faptei comise, modul în care a fost comisă fapta – inculpatul, după ce a fost implicat într-un accident de circulație a părăsit locul accidentului, abandonând victima, fără să încunoștințeze organele de poliție despre producerea acestuia, împrejurările care au determinat producerea accidentului – locul, poziția și starea în care se afla victima, vârsta și situația socială a inculpatului, atitudinea ulterioară a acestuia, care s-a împăcat cu victima accidentului rutier și faptul că inculpatul a fost nesincer în cursul procesului penal.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal din 1969.
Ținând cont de faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86/1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal din 2009, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani și i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 86/4 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 86/3 alin 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 86/3 alin. 4 Cod penal din 1968, supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului s-a dispus să fie făcută de Serviciul de Probațiune Bihor, care, în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86/4 alin. 2 Cod penal din 1968.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală.
În motivarea apelului susține inculpatul că nu există probe certe de vinovăție, sens în care s-a făcut referire la împrejurarea că declarațiile martorilor Tonica M. și T. M. sunt contradictorii și, mai mult de atât, aceștia sunt interesați în cauză, pentru că au fost, la rândul lor, suspectați de comiterea faptei. De asemenea, s-a cerut să se înlăture declarațiile de date inculpatul apelant în 23 februarie 2012 și în 24 februarie 2012, deoarece au fost obținute cu încălcarea dispozițiilor art. 101 alin. 1 Cod procedură penală, fiind date la insistențele, sugestia și îndemnul procurorului.
S-a mai susținut că, în urma inspecției criminalistice nu s-a descoperit nicio urmă din care să rezulte că autovehiculul condus de inculpatul apelat ar fi trecut peste picioarele victimei sau ar fi intrat în vreun contact cu aceasta și că martorul V. F., care s-a aflat în cabina autovehiculului condus de inculpatul apelant, a arătat că acesta a ocolit victima.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, contrar susținerilor inculpatului apelant, din probele administrate în cauză rezultă că, în data de 21 februarie 2012, în jurul orelor 19,00, acesta a condus autoutilitara marca VW, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 767/E, ocazie cu care, pe raza localității Chijic, jud. Bihor, a acroșat cu roata dreapta față a autoutilitarei picioarele numitului D. L., care se afla întins pe marginea părții carosabile.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză rezultă că, victima D. L. a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovirea de către un autovehicul în mișcare, cădere pe un plan dur, rugos și că, la nivelul membrului inferior drept – gambă, picior, au fost identificate elemente lezionale care sugerează comprimarea între două planuri – roată – sol, leziunile necesitând pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul apelant G. D. a recunoscut în primele declarații, date în data de 23 februarie 2012 (filele 54-57, 64-66 din dosarul de urmărire penală), că a trecut sau este posibil să fi trecut cu roțile din dreapta autoutilitarei sau cel puțin cu una dintre roți peste picioarele persoanei căzute pentru ca ulterior, în prezența apărătorului ales, să revină asupra acestor susțineri.
În mod constant însă, atât inculpatul apelant, cât și martorul V. F., care se afla împreună cu acesta în cabina autoutilitarei, au arătat că după ce au trecut de victimă, inculpatul apelant a oprit autovehiculul, și atât inculpatul apelant cât și martorul V. F. au coborât și s-au deplasat împreună la persoana care era căzută jos, cu intenția de a-i acorda ajutor. Cu această ocazie au observat că victima D. L. era în stare de ebrietate și cum aceasta a refuzat să fie ajutată, inculpatul apelant, împreună cu martorul V. F., au mutat-o pe victimă în afara părții carosabile, în fața unei porți, după care și-au continuat drumul.
Este de precizat că victima D. L. s-a împăcat cu inculpatul apelant, potrivit declarației autentificate sub nr. 905/18.12.2012 de BNP Chirstina V. Ț., arătând că nu are de la aceasta niciun fel de pretenții, iar în declarația dată în fața instanței de fond (filele 46-48) a precizat că a fost internat în spital și că, în perioada internării, inculpatul apelant l-a vizitat, ocazia cu care i-a spus că îi pare rău și că nu a dorit să producă accidentul.
În procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 6-7 din dosarul de urmărire penală) s-a reținut că au fost identificate două urme de culoare brun-roșcat, cu aspect de sânge, care se aflau pe sensul de mers C.-Sălard, iar o a treia urmă de sânge pe . de acces a imobilului cu nr. 149/B din localitatea Chijic.
De asemenea, din procesele-verbale de examinare criminalistică (filele 9, 11 din dosarul de urmărire penală) și din planșa fotografică (filele 12-20 din dosarul de urmărire penală), rezultă că în partea inferioară-dreapta a barei de protecție a autoutilitare marca VW cu nr. de înmatriculare_, au fost evidențiate urme de ștergere-frecare, iar la plăcuța cu numărul de înmatriculare montată în parte din față a existat o urmă de rupere a carcasei din material plastic. Totodată, au fost evidențiate urme de frecare pe un cablu situat lângă roata dreapta-față și s-a menționat că inculpatul apelant a declarat că în data de 22 februarie 2012, înainte de verificări, a schimbat roata spate dreapta cu roata de rezervă.
Atât inculpatul apelant G. D., cât și martorul V. F. au efectuat testul poligraf, iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 1 iulie 2013 al IPJ Bihor – Serviciul Criminalistic, rezultă că, la întrebările relevante ale cauzei, în cazul ambilor, s-au constatat modificări specifice comportamentului simulat.
Este adevărat că martorii T. M. P. și T. M. I. nu au mai efectuat testul poligraf, dar această împrejurare nu este de natură a duce la concluzia că aceștia, în declarațiile date, nu ar fi susținut adevărul. De asemenea, deși este adevărat că în primele declarații cei doi nu au dat detalii despre producerea accidentului, susținând că nu au văzut nicio persoană pe marginea drumului sau pe carosabil, în declarațiile ulterioare au susținut în mod constant că autoutilitara a trecut peste picioarele victimei.
În raport de cele mai sus arătate, curtea apreciază că în mod întemeiat prima instanță a înlăturat ca fiind nesincere declarațiile inculpatului apelant date ulterior datei de 23 februarie 2012, precum și pe cele ale martorului V. F..
Cât privește cererea inculpatului apelant, de înlăturare a declarațiilor date în data de 23 februarie 2012, curtea va reține că aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură penală, printre altele, este oprit a se întrebuința mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a obține probe și deoarece prezenta cauză nu a parcurs procedura de cameră preliminară, solicitarea de înlăturare a unor probe ca fiind obținute cu încălcarea principiului loialității poate fi formulată și în această fază procesuală.
Inculpatul apelant susține că a dat cele două declarații în care a recunoscut, respectiv a acceptat posibilitatea de a fi trecut cu roțile din dreapta autoutilitarei sau cel puțin cu una dintre roți peste picioarele persoanei căzute, ca urmare a îndemnurilor și constrângerilor, respectiv presiunilor psihice la care ar fi fost supus de organele de cercetare penală.
Or, așa cum rezultă din declarația dată în 23 februarie 2012 (filele 54-55 din dosarul de urmărire penală), inculpatului apelant i-a fost adus la cunoștință dreptul nu a face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar declarația a fost luată în prezența apărătorului din oficiu, av. O. I.-P..
Mai mult de atât, nu se poate susține că hotărârea instanței de fond se bazează de o manieră determinată pe aceste declarații ale inculpatului apelant.
În raport de cele mai sus arătate, curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului apelant și, ținând seama de împrejurările concrete în care s-a comis fapta precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului apelant, a procedat la o individualizare judicioasă a sancțiunii, pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor acesteia.
În consecință, reținând că solicitarea inculpatului, de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală este neîntemeiată, că instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția acestuia și a făcut o just individualizare a pedepsei aplicate, reținând totodată că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie care să poată fi analizate din oficiu, curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. D. care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelatul inculpat G. D. domiciliat în ., nr. 315, județul Bihor, împotriva sentinței penale nr. 1265/29.10.2014 a Judecătoriei Oradea pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
P. M. R. A.
GREFIER,
P. C.
red. decizie R. A., 28.01.2015
jud. fond T. I.
tehnored. 4 ex. 28.01.2015, pc
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 21/2015.... | Punerea în circulaţie de valori falsificate (art.313 NCP).... → |
|---|
