Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 14955/271/2014
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 50/A/2015
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015
Complet constituit din:
Președinte: A. L. F.
Judecător: Țarcă G.
Grefier: S. A.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ORADEA, împotriva sentinței penale nr. 1100 din 01.10.2014 a Judecătoriei Oradea, inculpatul intimat L. C. V. fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 20 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data 26 ianuarie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1100 din data de 01 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin.4 lit. c și art. 83 Cod penal s-a stabilit pedeapsa amenzii în cuantum de 4000 lei, corespunzătoare unui număr de 200 zile-amendă în sarcina inculpatului L. C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală și cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 83 alin.1 și art. 84 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei amenzii în cuantum de 4000 lei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
În temeiul art. 272 C.pr.pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bihor a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu M. G., conform deleg. 3172 din 11.07.2014.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din data de 01.07.2014, în dosar nr. 6792/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. C. V., sub acuzația comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 29.09.2013, în jurul orelor 20.35, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, organele de poliție au oprit pe . din Oradea autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, condus de către inculpat, care se afla singur în autoturism. Datorită faptului că acesta emana miros de alcool, în prezența martorilor asistenți Kulczycki F. R. și I. T. M., a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager ARRJ-0210, iar în urma efectuării testului cu nr._, la data de 29.09.2013, orele 20.42, a rezultat valoarea de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere rezultatul testării cu aparatul alcooltest, inculpatul L. C. V. a fost condus la Serviciul de Medicină Legală – Bihor în vederea recoltării mostrelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică nr. 1820-1821 din 30.09.2013 emis de S.M.L. Bihor, rezultă faptul că în momentul prelevării primei probe biologice de sânge (29.09.2013 - orele 21.10) inculpatul L. C. V. a avut o îmbibație alcoolică de 1,50 g/l alcool pur în sânge, iar în momentul prelevării celei de a doua probe de sânge (29.09.2013 - orele 22.10) inculpatul L. C. V. a avut o îmbibație alcoolică de 1,30 g/l alcool pur în sânge.
Cu ocazia depistării sale, inculpatul a declarat atât în scris, cât și verbal, că în data de 29.09.2013, la orele 20.30, a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe străzile B.P. H., Sf. A. A., Menumorut și R.C. până în stația Peco Petrom, unde a alimentat autoturismul, iar la întoarcere, pe . din Oradea, a fost oprit de organele de poliție. A mai precizat că în jurul orelor 19.30 a băut două sticle de bere Timișoreana cu alcool fără să mănânce nimic toată ziua.
Fiind audiați, martorii asistenți Kulczycki F. R. și I. T. M. au confirmat starea de fapt mai sus prezentată.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, în calitate de suspect, inculpatul a arătat că în data de 29.09.2013, în intervalul orar 18.45-19.45 a băut la domiciliul său 2 (două) beri Ursus cu alcool, de 0,5 litri fiecare, după care a băut 100 ml palincă de casă de aproximativ 52 grade tărie, între orele 19.45 și 20.10. În această perioadă de timp a luat masa doar la orele 13.00, când a mâncat supă și sarmale, fără pâine, aproximativ 600 gr alimente, după care nu a mai mâncat nimic până când a început să consume berea, când au mâncat niște pogăci sărate.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul L. C. V. a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv a alcoolemiei, precum și audierea martorilor P. G. A. și P.-B. R. M., cerere de probațiune admisă prin ordonanța din data de 31.01.2014.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul P. - B. R. M. a declarat că la data de 29.09.2013, împreună cu martorul P. G. A., au fost la domiciliul inculpatului pentru a-l ajutat în gospodărie, iar în jurul orei 13.00, au luat masa și au mâncat supă de carne și sarmale. În jurul orelor 17.45, a plecat împreună cu martorul P. G. A. de la domiciliul inculpatului, întorcându-se după aproximativ o oră, când împreună cu inculpatul și cu martorul P. G. A. au băut fiecare câte 2 (două) beri cu alcool a câte 0,5 litri, apoi au mai băut fiecare aproximativ 100 ml. palincă de prună, în această perioadă consumând sărățele și pogăci. Martorul P. G. A. a confirmat cele declarate de martorul P.-B. R. M..
În urma Raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 488/07 martie 2014 emis de IML Timișoara, s-a constatat faptul că la data de 29.09.2013, la ora 20.35, inculpatul L. C. V. ar fi putut avea alcoolemii teoretice, în funcție de varianta de consum, astfel:
- varianta 1: era la sfârșitul absorbției, cu o alcoolemie aproximativ între 1,60 gr%o și 1,55 gr%o, interval de valori ce provine și dintr-un consum de alcool nedeclarat;
- varianta 2: era în absorbție, cu o alcoolemie aproximativ 1,20 gr%o, valoare ce provine și dintr-un consum de alcool nedeclarat.
Din raportul de expertiză susmenționat rezultă faptul că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă imbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.
Prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calcului teoretic cu valorile stabilite prin analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, peste limita de credibilitate a consumului declarat în ambele variante de consum, iar discordanța denotă un consum de băuturi alcoolice și/în alte circumstanțe decât cel declarat.
De asemenea, din ansamblul probator administrat în cauză, cu privire la cantitatea de alcool și intervalul orar în care aceasta a fost consumată a rezultat că, atât inculpatul, cât martorii P. G. A. și P.-B. R. M., nu au fost sinceri în declarațiile date. Astfel, inculpatul nu a fost constant în declarații pe parcursul cercetărilor, iar potrivit Raportului de expertiză nr. 488/07 martie 2014 emis de IML Timișoara, în raport cu prima declarație de consum, inculpatul ar fi avut o alcoolemie maximă cuprinsă între 0,52 gr%o și 0,47 gr%o, valori care s-ar fi realizat în 29.09.2013, între orele 20.30 și 20.45, iar în varianta doi de consum, potrivit aceluiași raport de expertiză, inculpatul ar fi avut o alcoolemie maximă de aproximativ 1,18 gr%o, valoare care s-ar fi realizat în 29.09.2013, la ora 21.10, deci sub valoarea stabilită pe baza probelor prelevate care a fost de 1,50 gr%o.
Pentru motivele prezentate, instanța de fond a reținut ca valoare reală a alcoolemiei valoarea stabilită pe baza probelor de sânge prelevate în momentul imediat următor producerii evenimentului, singurele cere au valoare certă, respectiv 1,50 gr%o-1,30 gr%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică nr. 1820-1821 din 30.09.2013.
Audiat fiind de către instanța de judecată (filele 19 - 21) inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarând că la data de 29.09.2013, în jurul orelor 20.35, a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, fiind singur în autoturism, pe . din mun. Oradea, jud. Bihor, având în momentul prelevării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,50 gr %o alcool pur în sânge, iar în momentul prelevării celei de-a doua probe de sânge o alcoolemie de 1,30 gr%o alcool pur în sânge, a arătat că nu contestă alcoolemia și a solicitat să i se aplice procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.
Starea de fapt reținută de instanța de fond și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și de către instanța de judecată, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care se coroborează cu proces-verbal de constatare a infracțiunii, rezultatul testării cu alcooltest, buletin de examinare clinică, procesul-verbal de prelevare a probelor biologice și buletinul de analiză toxicologică nr.1820-1821/30.09.2014, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 488/07 martie 2014 emis de IML Timișoara, declarațiile martorilor P. G. A. și P.-B. R.-M., care au confirmat faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice înainte de realizarea actului de conducere, declarațiile martorilor asitenți I. T. M. și Kulczycki Frencz R., care au arătat că inculpatul a recunoscut în fața organelor de poliție că a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi penale succesive (art. 87 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, respectiv art.336 alin.1 Cod penal), situația personală a inculpatului (fără antecedente penale), conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 Cod penal, respectiv faptul că inculpatul nu a contestat în fața instanței valoarea alcoolemiei avute în momentul prelevării probelor biologice, valoarea alcoolemiei reținute de către instanța de judecată, dispozițiile art. 90 Cod penal, respectiv solicitarea inculpatului, prin avocat, în aplicarea art. 5 Cod penal, instanța de fond a reținut ca lege mai favorabilă inculpatului prevederile art. 336 alin.1 Cod penal, care, în cauză, conduc în ansamblu la o situație mai favorabilă pentru acesta.
În drept, fapta inculpatului L. C. V. care, la data de 29.09.2013, în jurul orelor 20.35, a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe . din mun. Oradea, având în momentul prelevării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,50 gr %o alcool pur în sânge, iar în momentul prelevării celei de-a doua probe de sânge o alcoolemie de 1,30 gr%o alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, text în baza căruia, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, instanța va stabili în sarcina inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 4000 lei, corespunzătoare unui număr de 200 zile-amendă.
La individualizarea judiciară a pedepsei, respectiv a numărului zilelor-amendă, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, dintre care evidențiază gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă fapta – inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drumurile publice, faptul că inculpatul nu a fost implicat într-un eveniment rutier, valoarea relativ redusă a alcoolemiei, persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, vârsta și situația socială a acestuia și lipsa antecedentelor sale penale. Instanța a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă, în cuantum de 20 de lei, ținând seama de situația materială a inculpatului și de obligațiile legale ale acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa, astfel având în vedere faptul că inculpatul are un venit net declarat de aprox. 1500 lei și un copil minor în întreținere.
Având în vedere încadrarea juridică a faptei comise de către inculpat și faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin.1 Cod penal, ținând cont de persoana inculpatului, conduita acestuia anterior săvârșirii faptei, acordul manifestat de a presta o muncă în folosul comunității, posibilitățile sale de îndreptare și de solicitarea acesteia, prin avocat, instanța, în aplicarea art.5 Cod penal, va reține ca lege penală mai favorabilă inculpatului prevederile art. 83 Cod penal, motiv pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei amenzii în cuantum de 4000 lei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
În temeiul art. 272 C.pr.pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bihor a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu M. G., conform deleg. 3172 din 11.07.2014.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea și ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În motivare s-a arătat că, infracțiunile la regimul circulației de natura celor săvârșite de inculpat au o frecvență foarte mare, motiv pentru care se impunea aplicarea unei pedepse mai aspre pentru conștientizarea inculpatului, cât și a altor conducători auto, care prin nerespectarea normelor de bază privind circulația pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală, viața proprie și a celorlalți participanți la trafic. Referitor la îmbibația alcoolică de 1,50 - 1, 30 gr/mie alcool pur în sânge ce a avut-o inculpatul, s-a arătat că aceasta este cu mult peste pragul stabilit de legiuitor, ceea ce indică un grad sporit de periclitare a siguranție circulației. S-a mai arătat că, stabilind ca măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei amânarea temporară a aplicării pedepsei, instanța i-a aplicat inculpatului un tratament nejustificat de blând, instanța minimalizând pericolul faptei inculpatului. Astfel inculpatul se află în situația în care trebuie doar să respecte anumite măsuri care nu reprezintă un mijloc veritabil de constrângere și reeducare, iar consecința imediată a aplicării dispozițiilor amânării aplicării pedepsei, potrivit modificărilor aduse art. 103 al 1 lit. c din OUG 195/2002 republicată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a noului Cod de procedură penală și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, este că nu se mai anulează permisul de conducere, ci doar se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt în deplină concordanța cu probele administrate în cauză. De altfel, inculpatul a recunoscut fapta, solicitând aplicarea procedurii instituită prin art. 375 din Codul de procedură penală, cerere admisă de către instanță.
Din probele dosarului rezultă că, inculpatul L. C. V., la data de 29.09.2013, în jurul orelor 20.35, a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe . din mun. Oradea, având în momentul prelevării primei probe de sânge o alcoolemie de 1,50 gr %o alcool pur în sânge, iar în momentul prelevării celei de-a doua probe de sânge o alcoolemie de 1,30 gr%o alcool pur în sânge, faptă ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În ce privește individualizarea pedepsei însă, în raport de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și cele ce caracterizează persoana inculpatului, curtea apreciază nu este justificată aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
Se impune a fi reținut faptul că inculpatul după ce a consumat o cantitate mare de alcool, ceea ce a determinat o alcoolemie destul de ridicată, de 1,50 g 0/00 alcool pur în sânge, s-a urcat la volanul autoturismului său și a condus pe drumurile publice la o oră la care traficul este destul intens, asumându-și în mod conștient punerea în pericol a siguranței circulației pentru ceilalți participanți la trafic. Or, o astfel de conduită necorespunzătoare a inculpatului față de ordinea de drept trebuie sancționată pentru reeducarea inculpatului cât și pentru apărarea societății civile, prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane.
În acest context, curtea apreciază că numai o pedeapsă cu închisoarea este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al inculpatului, pedeapsa cu amenda nefiind în măsură să asigure realizarea acestor deziderate. Pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale.
Câtă vreme se apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, iar în aplicarea art.5 din Codul penal, față de Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, curtea apreciază că legea mai favorabilă inculpatului este OUG nr.195/2002, respectiv legea penală veche din punct de vedere al regimului sancționator.
Având în vedere împrejurările și modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, urmările care s-au produs - starea de pericol produsă - și care s-ar fi putut produce, gradul alcoolemiei, persoana și conduita inculpatului pe parcursului procesului penal se apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an închisoare este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.
Instanța reține că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, instanța va aplica inculpatului pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că în baza art.12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În ce privește modalitatea de executare, curtea apreciază că există temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni și de reintegrare în societate, motiv pentru care va aplica dispozițiile art. 81 din Codul penal din 1969, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile de aplicare a acestora.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 1100 din 01.10.2014 a Judecătoriei Oradea pe care o va desființa și în rejudecare:
Va înlătura art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 4 lit. c și art. 83 Cod penal precum și pedeapsa de amenzii în cuantum de 4000 lei, corespunzătoare unui număr de 200 zile amendă stabilită în sarcina inculpatului L. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, precum și prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal, art. 84 alin. 1 Cod penal, art. 85 alin. 1 Cod penal, art. 86 alin. 1 Cod penal, art. 85 alin. 1 lit. c-e Cod penal, art. 404 alin. 3 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal.
Va recalifica fapta reținută în sarcina inculpatului L. C. V. din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
În baza art.12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, îi va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
Îi va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării.
Conform art. 275 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu avocat Fraiu F. conform delegației nr.5401/10.12.2014 emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 1100 din 01.10.2014 a Judecătoriei Oradea pe care o desființează și în rejudecare:
Înlătură art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 4 lit. c și art. 83 Cod penal precum și pedeapsa de amenzii în cuantum de 4000 lei, corespunzătoare unui număr de 200 zile amendă stabilită în sarcina inculpatului L. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, precum și prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal, art. 84 alin. 1 Cod penal, art. 85 alin. 1 Cod penal, art. 86 alin. 1 Cod penal, art. 85 alin. 1 lit. c-e Cod penal, art. 404 alin. 3 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal.
Recalifică fapta reținută în sarcina inculpatului L. C. V. din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
În baza art.12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării.
Conform art. 275 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu avocat Fraiu F. conform delegației nr.5401/10.12.2014 emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.01.2015
Președinte, Judecător,
A. L. FarkasȚarcă G.
Grefier,
S. A.
Red. dec. Ț.G./29.01.2015/
Red. jud. fond. T. I.
Tehn.red. S.A./29.01.2015/4 exemplare/
Emise comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Inculpatul intimat L. C. V.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Sentința nr.... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 86/2015.... → |
|---|
