Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 657/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._ /P/2013
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 657/A/2015
Ședința publică din 20 octombrie 2015
Complet de judecată compus din:
Președinte: C. A.
Judecător: S. L.
Grefier: C. M.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Bara V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de inculpații apelanți C. C. C., trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alineatele 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alineatul 2 și art. 42 Cod penal din 1969 și C. N. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal din 1969, împotriva sentinței penale nr. 585 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpații apelanți C. C. C. și C. N. A., lipsă, avocat ales M. R. A. în baza împuternicirii avocațiale nr. 582 din 07.09.2015 emisă de Baroul Bihor – Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelurilor.
Avocatul ales al inculpatei apelante C. C. C. susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și a se dispune contopirea pedepsei de 3 ani cu suspendare dispusă prin sentința penală nr. 120 din 28.01.2014 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată în prezenta cauză, iar raportat la dispozițiile art. 36 din Codul penal 1969 să se aplice pedeapsa cea mai mare de 3 ani închisoare fără a se adăuga un spor deoarece pedeapsa de 3 ani este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, cu aplicarea art. 86/1 referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
În motivarea apelului arată că legea penală veche este mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal. Mai arată că inculpata este fără antecedente penale, a recunoscut faptele ce i se rețin în sarcină, a achitat o mare parte din prejudiciu, iar cu o parte din părțile vătămate a încheiat declarații de împăcare, cu alții convenții de plată eșalonată.
Avocatul ales al inculpatului apelant C. N. A. susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și a se dispune în temeiul art. 374 raportat la art. 396 alineatul 10 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată cu aplicarea prevederilor art.86/1 din Codul penal, raportat la limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției. Solicită a se reține în mod cumulativ cu procedura recunoașterii vinovăției incidența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alineatul 1 litera a, art. 74 alineatul 2 cu efectele prevăzute la art. 76 alineatul 1 litera c în sensul stabilirii unei pedepse sub minimul special de 2 ani.
În motivarea apelului arată că legea penală veche este mai favorabilă, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, față de împrejurarea că tratamentul sancționator la concursul de infracțiuni este mai aspru în noul Cod penal, iar în legea veche sporul de pedeapsă este facultativ și variabil, iar efectele circumstanțelor atenuante sunt de asemenea mai favorabile în legea veche.
Mai arată că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, a achitat o mare parte din prejudiciu, are doi copii minori care ar suferi enorm în cazul privării de libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelurilor declarate de către inculpați ca fiind nefondate și solicită a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.585 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 Cod penal s-a reținut că legea penală mai favorabilă cu privire la inculpatul C. N. A. este Codul penal din 1969.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. c Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul C. N. A., fiul lui G. și L., născut la 25.07.1968 în loc. Orăștie, jud. Hunedoara, domiciliat în Oradea, .. 12, ., cu domiciliul procedural ales la sediul profesional al apărătorului ales din Oradea, .. 1, ap. 11, CNP_, fără antecedente penale la data faptelor, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA), la o pedeapsă de: 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. c Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul C. N. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de: 1 an și 8 luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul C. N. A. a fost condamnat prin s.p. nr. 15/2010 a Judecătoriei Câmpeni, modificată prin dec. pen. nr. 138/A/2010 a Tribunalului A. și definitivă prin dec. pen. nr. 683/23.09.2010 a Curții de Apel A. I., respectiv prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 15.02.2011 prin nerecurare.
În baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 85 Cod penal din 1969, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin s.p. nr. 15/2010 a Judecătoriei Câmpeni, modificată prin dec. pen. nr. 138/A/2010 a Tribunalului A. și definitivă prin dec. pen. nr. 683/23.09.2010 a Curții de Apel A. I., respectiv s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea, def. la 15.02.2011 prin nerecurare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului C. N. A. prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea, în pedepsele componente de: 6 luni închisoare și 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 1 an și 8 luni închisoare, aplicate în prezenta cauză, cu pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea și cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. nr. 15/2010 a Judecătoriei Câmpeni, modificată prin dec. pen. nr. 138/A/2010 a Tribunalului A. și definitivă prin dec. pen. nr. 683/23.09.2010 a Curții de Apel A. I., aplică pedeapsa închisorii cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, astfel că inculpatul C. N. A. a urmat să execute pedeapsa principală rezultantă de: 2 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal din 1969 - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969.
I s-a atras atenția inculpatului C. N. A. asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969, art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.86/3 alin.1 lit. a) Cod penal din 1969 a fost obligat inculpatul C. N. A. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal din 1969, măsuri pe care instanța le-a impus inculpatului. II. În baza art. 5 Cod penal s-a reținut că legea penală mai favorabilă cu privire la inculpatul A. R. C. este Codul penal din 1969.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul A. R. C., fiul lui C. și M., născut la 18.05.1983 în ., domiciliat în ., ., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA) la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul A. R. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de: 7 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare și 7 luni închisoare, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 lună închisoare, astfel că inculpatul A. R. C. a urmat să execute pedeapsa principală rezultantă de:8 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
I s-a atras atenția inculpatului A. R. C. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
III. În baza art. 5 Cod penal s-a reținut că legea penală mai favorabilă cu privire la inculpatul B. I. este Codul penal din 1969.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui F. și M., născut la 11.04.1976 în ., domiciliat în loc. Oradea, .. 13, jud. Bihor, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de: 7 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
I s-a atras atenția inculpatului B. I. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
IV. În baza art. 5 Cod penal s-a reținut că legea penală mai favorabilă cu privire la inculpatul F. N. F. este Codul penal din 1969.
S-a respins cererea inculpatului F. N. F., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 215 al. 1,2,3 Cod penal din 1969 (2 fapte), cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, în art. 215 al. 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1969.
a).În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul F. N. F., fiul lui N. și E., născut la 09.04.1975 în ., domiciliat în ., ., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA) la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
I s-a atras atenția inculpatului F. N. F. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
b).În baza art. 396 al.6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit.h) Cod procedură penală, cu aplic. art. 74/1 al.1 și 2 teza a II-a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, s-a încetat procesul penal pornit față de inculpatul F. N. F., fiul lui N. și E., născut la 09.04.1975 în ., domiciliat în ., ., CNP_, fără antecedente penale, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA-contract de credit din 13.04.2006).
În baza art. art. 74/1 al.1 și 2 teza a II-a Cod penal din 1969 și art. 91 lit. c) Cod penal din 1969 i-a aplicat inculpatului F. N. F. sancțiunea administrativă a amenzii de 500 lei (cincisutelei), amendă care se va înregistra în cazierul judiciar. V. În baza art. 5 Cod penal s-a reținut că legea penală mai favorabilă cu privire la inculpatul S. M. R. este Codul penal din 1969.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul S. M. R., fiul lui G. și R., născut la 25.03.1970 în mun. B., jud. B., pensionar, domiciliat în Oradea, .. 1, .. 41, jud. Bihor, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA), la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul S. M. R., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de: 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare și 9 luni închisoare, aplică pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, astfel că inculpatul S. M. R. execută pedeapsa principală rezultantă de:10 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
I s-a atras atenția inculpatului S. M. R. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
VI. În baza art. 5 Cod penal s-a reținut că legea penală mai favorabilă cu privire la inculpata C. C. C. este Codul penal din 1969.
În baza art. 26 rap. la art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, a fost condamnată inculpata C. C. C., fiica lui I. și M., născută la 05.08.1970 în Oradea, cetățenie română, domiciliată în Oradea, ., ., cu domiciliul procedural ales la sediul profesional al apărătorului ales din Oradea, .. 1, ap. 11, CNP_, fără antecedente penale la data faptelor, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată-10 acte materiale (în dauna V. Romania SA și BRD-Groupe Societe Generale SA), la o pedeapsă de: 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata C. C. C. a fost condamnată prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. pen. nr. 267/A/03.06.2014 a Curții de Apel Oradea.
În baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 86/5 și art. 85 Cod penal din 1969, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. pen. nr. 267/A/03.06.2014 a Curții de Apel Oradea.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. pen. nr. 267/A/03.06.2014 a Curții de Apel Oradea, în pedepsele componente de: 10 luni închisoare; ani închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu pedepsele de 10 luni închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, astfel că inculpata C. C. C. a urmat să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal din 1969 -dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe durata executării pedepsei principale. S-a constatat că V. Romania SA a cesionat creanțele rezultate în urma încheierii contractelor de credit cu inculpații C. N. A., A. R. C., F. N. F. și S. M. R. către . Investments (Luxemburg) SA prin mandatar . Ro SA, astfel că persoana vătămată V. Romania SA nu mai susține constituirea de parte civilă și nu mai are pretenții civile în cauză.
În baza art. 19, 20 și 397 al. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 și 1003 cod civil din 1864, a obligat în solidar inculpații A. R. C. și C. C. C., la plata sumei de 7.281 lei în favoarea părții civile . Investments (Luxemburg) SA, prin mandatar . Ro SA, respectiv obligă în solidar inculpații F. N. F. și C. C. C. la plata sumei de 3.868 euro în favoarea părții civile . Investments (Luxemburg) SA prin mandatar . Ro SA.
S-a constatat că . Investments (Luxemburg) SA, prin mandatar . Ro SA, nu a formulat pretenții civile în cauză referitor la creanțele privind pe inculpații C. N. A. și S. M. R..
B. S-a constatat că persoana vătămată BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanțele rezultate în urma încheierii contractului de credit din 18.11.2005 cu inculpatul C. N. A., respectiv în urma încheierii contractului de credit din 03.03.2006 cu inculpatul S. M. R., către E. F. GMBH prin mandatar . SA .
În baza art. 20 alin. 7 Cod procedură penală s-au respins ca inadmisibile pretențiile civile formulate de E. F. GMBH prin mandatar . SA față de inculpatul C. N. A. (pentru contractul de credit din 18.11.2005) respectiv față de inculpatul S. M. R. (pentru contractul de credit din 03.03.2006).
S-a constatat că partea civilă BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 05.04.2006 cu inculpatul A. R. C. către . SRL, care la rândul său a cesionat această creanță către S. L. MANAGEMENT LTD prin împuternicit . ROMANIA SRL.
În baza art. 19, 20 și 397 al. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 și 1003 Cod civil din 1864, a fost obligat inculpatul A. R. C., în solidar cu inculpata C. C. C., la plata sumei de 2.483,49 lei în favoarea părții civile S. L. MANAGEMENT LTD prin împuternicit . ROMANIA SRL.
S-a constatat că partea civilă BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 14.06.2006 cu inculpatul B. I. către KRUK International SRL (actuala KRUK Romania SRL), iar KRUK International SRL a cesionat creanța la KRUK SA, care a cesionat creanța către S. SaRL.
În baza art. 19, 20 și 397 al. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 și 1003 Cod civil din 1864, a fost obligat inculpatul B. I., în solidar cu inculpata C. C. C., la plata sumei de 26.248,57 lei în favoarea părții civile S. SaRL, prin reprezentant legal KRUK Romania SRL (fosta KRUK International SRL).
S-a constatat că partea civilă BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 13.04.2006 cu inculpatul F. N. F. către E. F. GMBH prin mandatar . SA, care nu se constituie parte civilă în cauză față de inculpatul F. N. F., prejudiciul fiind recuperat.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de S. SaRL prin reprezentant legal KRUK ROMANIA SRL față de inculpata C. C. C. pentru contractele de credit încheiate de inculpată la 01.12.2004, la 22.11.2004 și la 14.10.2005 cu Raiffeisen Bank SA.
În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus anularea ca fiind false a următoarelor înscrisuri: adeverința de venit din 15.08.2005 emisă pe numele C. A. (fila 183, vol. I, up), statul de salarii pe luna iunie 2005 privind pe inculpatul C. A. (fila 182, vol. I, up), contract individual de muncă nr._/2004 încheiat între . și C. N. (filele 179-181, vol. I, up);adeverința de venit din 01.02.2006 emisă pe numele A. R. C-tin (fila 281, vol. II, up), statul de plată pe luna ianuarie 2006 emis de . (fila 282, vol. II, up), contract individual de muncă nr._/20.01.2005 încheiat între . și A. R. (fila 283-285, vol. II, up);adeverință de salariu din 09.06.2006 emisă pe numele B. I. (fila 92, vol. I, up), contract individual de muncă nr._/20.01.2005 încheiat între . și B. I. (filele 93-95, vol. I, up);adeverință de venit din 12.04.2006 emisă pe numele F. N. F. (fila 53, vol. III, up), stat de plată salarii pe luna martie 2006 emis de .(fila 54, vol. III, up), contract individual de muncă_/20.01.2005 încheiat între . și F. N. F. (filele 55-57, vol. III, up), adeverința de salariu nr. 87/10.04.2006 emisă pe numele F. N. F. (fila 83, vol. III, up); adeverința de venit din 01.03.2006 emisă pe numele S. M. (fila 260, vol. III, up), contract de muncă nr._/01.02.2004 încheiat între . și S. M. (filele 261-263, vol. III, up), stat de plată pe luna februarie 2006 emis de . (fila 264, vol. III, up), adeverința de salariu nr. 49/01.03.2006 emisă pe numele S. M. R. (fila 232, vol. III, up), iar în baza art. 118 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969 dispune confiscarea acestor înscrisuri în favoarea statului.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații C. C. C. și C. N. A. să plătească statului câte 800 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv obligă inculpații A. R. C., B. I., F. N. F. și S. M. R. să plătească statului câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu B.-Cuș F., în cuantum de 400 lei, pentru inc. S. M., a urmat a fi plătit din fondurile M.J. în contul Baroului Bihor, conform delegației nr. 2867/2013.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri cu Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, după rămânerea definitivă, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în ce privește pe inculpata C. C. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 7100/P/2009 din 06.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la Judecătoria Oradea la data de 10.06.2013, sub nr. de dosar_ s-a dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
C. N. A., sub acuzația comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, Cod penal din 1969 (două fapte), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969;
- A. R. C., sub acuzația comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, Cod penal din 1969 (două fapte), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969;
- B. I., sub acuzația comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, Cod penal din 1969;
- F. N. F., sub acuzația comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, Cod penal din 1969 (două fapte), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969;
- S. M. R., sub acuzația comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, Cod penal din 1969 (două fapte), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969;
- C. C. C., sub acuzația comiterii infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal din 1969;
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului C. N. A., că în data de 24.08.2005, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 4500 euro, de la V. R. SA, Sucursala Oradea, iar la data de 18.11.2005, în baza contractului de credit nr._/2005 (f. 248-251 vol. I), a solicitat și obținut un credit în valoare de 9000 euro, de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unităților bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată, carte de muncă și contract individual de muncă.
În sarcina inculpatului A. R. C. s-a reținut că la data de 06.02.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 15.000 lei, de la V. R. SA, Sucursala Oradea, iar la data de 05.04.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 17.500 lei, de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unităților bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă.
În sarcina inculpatului B. I. s-a reținut că în data de 14.06.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 20.000 lei, de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unității bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă.
În sarcina inculpatului F. N. F. s-a reținut că la data de 14.04.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 5.000 euro, de la V. R. SA, Sucursala Oradea, iar la data de 13.04.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 17.500 lei, de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unităților bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă.
În sarcina inculpatului S. M. R. s-a reținut că la data de 03.03.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 17.500 lei, de la V. R. SA, Sucursala Oradea, iar la data de 03.03.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 35.000 lei, de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unităților bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă.
În sarcina inculpatei C. C. C. s-a reținut că în baza unei rezoluții infracționale continuate, în perioada august 2005-aprilie 2006, cu intenție i-a ajutat să obțină credite pe inculpatul C. N. A. (două credite), pe inculpatul A. R. C. (două credite), pe numitul P. G. C. (un credit), pe inculpatul B. I. (un credit), pe inculpatul F. N. F. (două credite) și pe inculpatul S. M. R. (două credite), astfel cum au fost descrise în detaliu în starea de fapt, prin furnizarea de documente false care au fost depuse la dosarele de creditare, prin însoțirea sus numiților la unitățile bancare, întărind hotărârea infracțională a acestora și beneficiind de sumele de bani astfel obținute.
Prin încheierea nr.322/20.06.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză-f. 249-251, vol I, dos. inst.
După începerea judecății, inculpații C. C.-C., A. R.-C., B. I., F. N.-F. și S. M.-R. au solicitat acordarea unor termene de judecată pentru plata prejudiciului iar în final au solicitat aplicarea procedurii judecății în cazul recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Noul Cod procedură penală, declarând că recunosc învinuirile aduse.
În ședința publică din 09.04.2015, în baza art.375 al. 1 Cod procedură penală, instanța a admis cererea inculpaților C. C.-C., A. R.-C., B. I., F. N.-F. și S. M.-R., de judecare conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Inculpatul C. N. A. nu s-a prezentat în fața instanței pe motivul că este plecat în Belgia unde are în desfășurare un contract de antrepriză, fiind reprezentat de avocat ales care a solicitat ca inculpatul să fie judecat pe baza procedurii recunoașterii învinuirii, invocând declarația notarială depusă la dosar la momentul la care era în vigoare Cod procedură penală din 1968, care permitea judecarea pe baza proceduri recunoașterii vinovăției pe baza unui înscris autentic-fila 10, vol. II, dos. inst.
În ședința publică din 09.04.2015 instanța a respins cererea inculpatului C. N. A., prin avocat ales, de judecare conform procedurii recunoașterii învinuirii întrucât, potrivit prevederilor Noului Cod de procedură penală, s-a apreciat că nu mai este permisă admiterea procedurii recunoașterii învinuirii pe baza înscrisului autentic, iar prevederile Noului Cod de procedură penală sunt de imediată aplicare în cauză. Prin urmare, inculpatul C. N. A. a fost judecat potrivit procedurii de drept comun.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele:
. este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, având ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu, având ca asociați și administratori pe inculpatul C. N. A. și pe numitul Letai A., (f. 39-41, vol. I up).
Conform celor declarate de numitul Letai A., acesta împreună cu C. N. A. au înființat în anul 2004 ., cei doi fiind asociați și administratori. Din vara anului 2004, Letai A. nu s-a mai ocupat de societate iar în toamna aceluiași an și-a cesionat părțile sociale către C. N. A., retrăgându-se și din calitatea de administrator. Actele au fost întocmite la un notar public în Oradea, iar C. N. A. urma să se ocupe de efectuarea mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, urmând a preda un exemplar din mențiuni și lui Letai A..
Așa cum rezultă din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, C. N. A. nu a efectuat înregistrarea mențiunilor care se impuneau (f. 39-41, vol. I up).
De asemenea, din declarația numitului Letai A., audiat ca martor în cursul urmăririi penale, a rezultat și că în perioada cât a deținut funcția de administrator și asociat la . acesta nu a semnat nicio adeverință de venit pentru angajați, contracte individuale de muncă sau acte adiționale. Martorul a mai precizat că ulterior a aflat de la diverse persoane că soții C. N. A. și C. C. C. au contractat credite la diferite bănci în numele mai multor angajați.
I. Faptele inculpatului C. N. A.
I.1.La data de 06.02.2012, organele de poliție din cadrul I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la inc. C. N. A., sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2,3 C.p. din 1969 față de BRD Groupe Societe Generale SA-Agenția Podul D. Oradea (f. 130, vol. I up).
La data de 22.10.2010 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, plângerea penală formulată de V. R. SA, reclamând că numitul C. N. A., a comis infracțiunea de înșelăciune (f. 126-128, vol. I up).
La data de 15.08.2005 inculpatul C. N. A. a depus la V. R., Sucursala Oradea, cererea de credit (vol. I, f. 173-175, up, în copie), împreună cu copie contract individual de muncă (vol. I, f. 179-181 up copie stat de salariu (vol. I, f. 182 up), adeverința de salariu din 15.08.2005 (vol. I, f. 183 up), copie carte de identitate (vol. I, f. 184 up), copie carte de muncă (vol. I, f. 185-190 up) care atestau că inculpatul C. N. A. este angajat la ., ca director, cu un salariu lunar net de 1.874 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale.
În baza acestor înscrisuri, între V. R. SA, Sucursala Oradea și inculpatul C. N. A. a fost încheiat la data de 24.08.2005 contractul de credit nr._/24.08.2005, prin care i se acorda acestuia din urmă un credit pentru nevoi personale în sumă de 4.500 euro, pe o perioadă de 60 luni (vol. I, f. 162-172 up).
Constatarea tehnico-științifică dispusă în cauză (f. 201-228, vol. I up), a confirmat că actele menționate mai sus au fost semnate de C. N. A., iar completarea la raportul de constatare tehnico-științifică din 23.11.2011 (f. 238-245, vol. I up), precizează că acesta a semnat și ordinul de încasare în numerar ORD 2511.93._.EUR.00, de la .- Sucursala Oradea, pentru suma de 4.500 euro din data de 24.08.2005, (vol. I, f. 246 up).
Constatarea tehnico-științifică stabilește și faptul că semnăturile de la poziția „Angajator” de pe contractul individual de muncă nr._/2004, semnătura de la poziția „Președinte/Director General” de pe adeverința de venit nr. 112/15.08.2005 nu au fost executate de Letai A., iar cea de la poziția „Semnătura Director Economic/Financiar” de pe adeverința de venit nr. 112/15.08.2005 nu a fost executată de H. F..
Din adresa nr._/10.02.2011, emisă de ITM Bihor, rezultă că inculpatul C. N. A., nu figurează cu contract individual de muncă (f. 135, vol. I up, copie și f. 7 vol. III up, original).
Din adresa nr. 4661/14.01.2011, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, rezultă că inculpatul C. N. A., nu figurează cu venituri realizate în perioada 2004-2009 (f. 137, vol. I up, copie).
În cursul urmăririi penale, la data de 28.12.2012, partea vătămată V. SA s-a constituit parte civilă față de C. N. A., în cauză cu suma de 2.131,90 euro (f. 213,214, vol. II up).
I.2.La data de 18.11.2005 inculpatul C. N. A. a încheiat un contract de credit cu BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., contract înregistrat cu nr._/2005 (f. 248-251 vol. I up), în baza unei adeverințe de venit nr. 123/01.11.2005 (f. 252, vol. I up), stat de salarii (f. 253, vol. I up), contract individual de muncă (f. 254-256, vol. I up), înscrisuri falsificate care atestau în mod nereal că inculpatul C. N. A. este angajat la ., ca „director”, cu un salariu lunar net de 3.828 lei, obținând un credit pentru nevoi personale în sumă de 9.000 euro, pe o perioadă de 60 luni.
Persoana vătămată BRD a cesionată creanța către E. F. GMBH, societate cu sediul în Germania, prin mandatar . SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză (f. 142,143, vol. I up).
Din analiza adreselor emise de către ITM și Casa Județeană de Pensii Bihor, se observă că la data solicitării/obținerii creditului, inculpatul C. N. A. nu figura ca angajat al ., iar numiții Letai A. și H. F. nu au semnat și întocmit adeverința de venit, contract de muncă, susțineri care se coroborează cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză. De precizat că același contract individual de muncă fals a fost prezentat atât la unitatea bancară V. cât și la BRD (f. 179-181, vol. I și 254-256, vol. I up).
În cursul urmăririi penale, inculpatul C. N. A. nu a putut fi audiat iar din verificările efectuate a rezultat că acesta a plecat în Belgia împreună cu familia, la o adresă necunoscută.
II. Faptele inculpatului A. R. C.
II.1. La data de 20.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală a numitului A. R. C., reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină două credite cu documente falsificate, de la BRD Oradea și V. Oradea (f. 142, 143, vol. II up).
La data de 04.11.2010, s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală formulată de către V. R. SA față de A. R. C., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune (f. 205-207 vol. II up).
Plângere penală a fost formulată și de către BRD, față de inculpatul A. R. C., pentru infracțiunea de înșelăciune (f. 158-161, vol. II up).
La data de 02.02.2006 la V. R., Sucursala Oradea, inculpatul A. R. C. a depus cererea de credit, (vol. II up, f. 276-278, în copie conformă cu originalul), împreună cu copie contract individual de muncă (vol. II up, f. 283-285), copie stat de salariu (vol. II up, f. 282), adeverința de salariu din 01.02.2006 (vol. II up, f. 281), copie carte de identitate (vol. II up, f. 279,280), care atestau că inculpatul A. R. C. este angajat la ., ca „designer”, cu un salariu lunar net de 1.540 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale.
În baza acestor înscrisuri, între V. R. SA, Sucursala Oradea și inculpatul A. R. C. a fost încheiat la data de 06.02.2006 contractul de credit nr._, prin care i se acorda acestuia un credit pentru nevoi personale în sumă de 15.000 lei, pe o perioadă de 60 luni (vol. II up, f. 267-275), fiind emis ordinul de ridicare numerar de la V. R. SA din data de 06.02.2006, (f. 348 vol. II u p).
V. R. SA s-a constituit parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale, cu suma de 7.255,52 lei (f. 211-214, vol. II up).
II. 2. La data de 05.04.2006 la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inculpatul A. R. C. a depus cererea de credit, (vol. II, f. 188-190 up, în copie), împreună cu copie certificată conform cu originalul a contractului individual de muncă (vol. II up, f. 180-182, 188), adeverința de salariu din 04.04.2006 (vol. II up, f. 281), copie carte de identitate (vol. II up, f. 279,280), adeverință de salariu (vol. II up, f. 184) care atestau că inculpatul A. R. C. este angajat la ., ca „designer”, cu un salariu lunar net de 1540 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale.
În baza acestor înscrisuri, între BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D. și inculpatul A. R. C. a fost încheiat la data de 05.04.2006 contractul de credit nr._, prin care i se acorda acestuia din urmă un credit pentru nevoi personale în sumă de 17.500 lei, pe o perioadă de 120 luni (vol. II up, f. 170-179).
Prin Ordinul de ridicare numerar nr._ inculpatul A. R. C. a ridicat suma de 10.000 lei de la BRD (f. 194, vol. II up).
În cursul urmăririi penale BRD s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.255,52 lei (f. 158-161, vol. II). Ulterior, prin adresa din 08.08.2012, BRD a comunicat că nu se mai constituie parte civilă în cauză, întrucât creanța față de A. R. C. a fost cesionată către . SRL București și Kruk Internațional SRL București (f. 161, vol. II up).
Inculpatul A. R. C. a declarat că în perioada 01.12.2004-noiembrie 2007, a fost angajat la . în calitate de muncitor necalificat având salariul minim pe economie. În luna iunie 2006 a fost abordat de către C. N. A. care l-a rugat să-l ajute, deoarece are nevoie mare de bani pentru plata unor furnizori, propunându-i să fie de acord ca să ridice în numele său un credit în sumă de aproximativ 3.000 euro de la BRD, iar banii să îi înmâneze lui pentru a fi folosiți în interesul societății, urmând ca societatea să ramburseze integral ratele la credit (f. 350-354, vol. II up).
Întrucât inc. A. R. C. a avut încredere în inc.C. N. A. și soția acestuia, inc.C. C. C., a fost de acord să obțină un credit în numele său, iar banii să fie predații acestora și să fie folosiți în interesul societății. Inculpatul a comunicat numitei C. C. C. că el este angajat cu salariul minim pe economie și nu va putea ridica o sumă importantă, însă C. C. i-a spus că acest aspect îl rezolvă ea.
În luna aprilie 2006, inculpatul A. R. C., împreună cu C. C. C., s-a deplasat la BRD-Agenția Podul D. din Oradea. Intrând în agenție, C. C. C. s-a dus direct la o funcționară cu numele de „C.”, discutând cu aceasta amical, dând impresia că o cunoaște, spunându-i că „am venit cu băiatul”, după care funcționara le-a solicitat să ia loc la biroul acesteia.
Inculpata C. C. C. i-a înmânat funcționarei un dosar cu mai multe acte, iar după 10-15 minute funcționara i-a dat acesteia contractul de credit pe numele lui A. R. C., rugând-o să se uite dacă este bine și după ce l-a citit C. C. C. i-a spus că este în regulă, funcționara de la bancă întrebându-l pe A. R. C. dacă știe ce sumă împrumută, acesta răspunzând că știe de la C., după care i-a arătat acestuia unde să semneze actele din dosar, îndrumându-l apoi la casierie pentru ridicarea creditului.
Apoi inculpatul A. R. C. s-a deplasat la casieria băncii însoțit de inc.C. C. C., iar inc. A. R. C. a semnat ordinul de încasare, iar suma de 4.000 euro primită a fost înmânată de acesta inculpatei C. C. C. în prezența funcționarei băncii, fără ca inculpatul să-și fi însușit vreo sumă de bani din creditul solicitat, conform celor relatate cu ocazia audierii. După ce au părăsit incinta băncii, C. C. C. i-a comunicat lui A. R. C. să nu-și facă probleme cu rambursarea creditului, deoarece aceasta îl va rambursa la timp și integral.
În același fel, inculpata C. C. C. i-a solicitat lui A. R. C. actul de identitate și să o însoțească la . - Sucursala Oradea, de pe . ridica un alt credit, pentru a rambursa creditul ridicat în numele său de la BRD-Agenția Podul D., urmând ca acesta să rămână doar cu creditul de la ., motivând că dobânda este mai mică.
Conform celor declarate de A. R. C. cu ocazia audierii, la . R. SA-Sucursala Oradea, C. C. C. i-a solicitat lui A. R. C. actul de identitate, spunându-i acestuia să aștepte la . aceasta s-a dus direct la casieria băncii, s-a adresat funcționarei cu cuvinte amicale, predându-i acesteia actul său de identitate, după care casiera a completat un formular în calculator, afirmând că „da, este în regulă”. Ulterior, inculpatului i s-au prezentat acte la semnat, despre care acesta susține că nu știa ce reprezintă, fiind predate la bancă anterior de către C. C. C.. De asemenea, inculpatul A. R. C. susține că față de el și C. C. C., casiera băncii a numărat cu aparatul suma de 7.000 lei, sumă care i-a fost înmânată după ce a semnat un act primit de la casieră, iar suma primită i-a predat-o lui C. C. C. în incinta băncii.
După câteva luni, inc. A. R. C. susține că a fost somat de către un reprezentant al ., întrucât rata lunară nu fusese achitată, iar acesta a luat legătura cu C. C. C., care i-a spus să nu-și facă probleme doar că ea a avut niște probleme financiare și a întârziat cu plata ratei.
Ulterior, inculpatul a fost somat din nou de reprezentanții . dar și de BRD - Groupe Societe Generale SA pentru neplata ratelor lunare, ca urmare, inculpatul A. R. C. a căutat-o pe C. C. C. care în prezența lui a sunat o funcționară de la . - Sucursala Oradea pe care a întrebat-o „A., ce problemă este cu creditul lui A. la V.”, iar după ce a terminat convorbirea cu aceasta, C. C. C. i-a comunicat lui A. R. C. că nu au fost bani suficienți în contul firmei pentru plata ratelor.
Inculpatul A. R. C. a mai precizat că până în anul 2007, când și-a dat demisia de la ., au mai fost întârzieri la plata ratelor lunare, dar acestea au fost rezolvate de către C. C. C., iar când a încetat raporturile de muncă cu ., C. C. C. i-a spus că lunar să o caute la firmă pentru a-i da bani să achite ratele la bănci. În acest sens, A. R. C. s-a prezentat periodic la . pentru a primi bani să-și achite ratele, dar C. C. C. și C. N. A., au refuzat să-i dea bani pentru rate, acesta achitând din banii săi câteva rate, după care nu a mai avut posibilitatea să achite acumulând restanțe la ambele bănci.
Inculpatul A. R. C. a recunoscut că a semnat actele necesare solicitării creditelor la cele două bănci, dar nu își recunoaște semnătura pe cererea de credit, adeverința de venit și contractul individual de muncă din dosarul nr._/06.02.2006 la . - Sucursala Oradea, fapt care este confirmat și de constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză, (f. 322-337, vol. II up).
Concluziile din constatarea tehnico-științifică, menționează că semnăturile de la poziția „Director Economic” din Adeverințele de venit din 01.02.2006 și nr. 31/01.02.2006, cât și semnătura de la rubrica „Întocmit” din Statul de plată al . pe luna ianuarie 2006, nu aparțin numitei H. F..
Conform completării raportului de constatare tehnico-științifică grafică, inc. A. R. C. a semnat la pozițiile „Semnătura” și „Semnătura client” Ordinul de retragere numerar nr. ORD.2511.93._.RON.00 și Ordinul de retragere numerar nr._, fapt recunoscut și de către acesta cu ocazia audierii.
Conform celor susținute de inculpatul A. R. C., acesta nu avea un salariu de 25.000.000 lei ROL, conform contractului individual de muncă nr._/2005, contract care la rubrica „Salariat” nu este semnat de acesta, fapt consemnat și în concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafică, (f. 283-285, vol. II).
Din adresele emise de către Casa Județeană de Pensii (f. 150-154, vol. II up) și ITM Bihor, (f. 155,156, vol. II up), rezultă că inculpatul A. R. C. a lucrat la . în perioada 2005-2007, în baza contractului nr._/20.01.2005, având venituri brute, între 310-370 lei.
Însă, în cuprinsul contractului de muncă prezentat la unitățile bancare venitul său brut era de 2.500 lei (25.000.000 lei vechi), mențiune nereală. De asemenea este de reținut că numita H. F. nu a semnat și întocmit adeverința de venit, susțineri care se coroborează cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză. În consecință, se reține că inculpatul A. R. M. a prezentat la unitățile bancare înscrisuri falsificate (atât sub aspectul mențiunii veniturilor, cât și a semnăturilor), respectiv contract individual de muncă, adeverință de salariu și stat de salariu.
III. Fapta inculpatului B. I.
La data de 20.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, plângerea penală a numitului B. I., acesta reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat determinându-l să obțină un credit cu documente falsificate, de la BRD Oradea, (f. 28, 29, vol. I up).
La rândul său, BRD a formulat plângere penală față de B. I., constituindu-se parte civilă în cauză (f. 159-161, vol. II up).
La data de 13.06.2006 inculpatul B. I. a depus cererea de credit la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., (vol. I up, f. 98-101, în copie), împreună cu copie a contractului individual de muncă (vol. I, f. 93-95 up), adeverința de salariu din 09.06.2006 (vol. I, f. 92 up), copie carte de identitate (vol. I, f. 96 up), care atestau că inculpatul B. I. este angajat la . ca dulgher, cu un salariu lunar net de 1.076 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale.
În baza acestor înscrisuri, între BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D. și inculpatul B. I. a fost încheiat la data de 14.06.2006 contractul de credit nr._, prin care i se acorda acestuia din urmă un credit pentru nevoi personale în sumă de 20.000 lei, pe o perioadă de 120 luni (vol. I, f. 82-91 up).
Prin Ordinul de ridicare numerar nr._ inculpatul B. I. a ridicat suma de 20.000 lei de la BRD (f. 114, vol. I up).
BRD s-a constituit parte civilă în cauză (f. 159,160, vol. II up). Ulterior, prin adresa din 08.08.2012, BRD a comunicat organelor de anchetă că nu se mai constituie parte civilă în cauză, întrucât creanța față de B. I. a fost cesionată către . SRL București și Kruk Internațional SRL București (f. 161, vol. II; 204, vol. III up).
În cursul urmăririi penale, ..R.L.I., prin reprezentant legal KRUK International S.R.L., cu sediul în București, Calea Moșilor, nr. 51, ., București s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 26.567,50 lei (f. 321-322, vol. I up).
Cu ocazia audierii, inculpatul B. I. a declarat că, fiind angajat la ., în luna iunie 2006, cunoscând-o pe inculpata C. C. C., aceasta fiind verișoara concubinei lui, l-a invitat acasă la aceasta în Oradea, .. 12, . că are nevoie de o sumă mare de bani pentru investiții în societate, iar ea nu mai poate solicita credit deoarece mai are și alte împrumuturi. Aceasta i-a propus inculpatului B. să fie de acord să ridice un credit în numele său, urmând ca ea să achite integral și la timp ratele la bancă. B. I. a acceptat propunerea numitei C. C., știind că aceasta are împreună cu soțul o firmă de construcții cu mai mulți angajați, argument suficient pentru a-l determina să fie de acord cu propunerea făcută.
Inculpatul B. I. i-a adus la cunoștință numitei C. C. C. că la societatea la care este angajat are salariul minim pe economie și că nu va putea solicita un credit substanțial dar C. C. C. a motivat că nu este nicio problemă, ea urmând să întocmească toate actele necesare în vederea obținerii creditului, solicitându-i o copie a actului său de identitate, pe care i l-a și înmânat.
După aproximativ o săptămână inculpatul B. I. a fost sunat de C. C. C., întâlnindu-se cu aceasta în fața băncii BRD - Agenția Podul D.. După ce au intrat în agenție, C. C. C. s-a dus direct la o funcționară, discutând cu aceasta amical, dând impresia că o cunoaște, spunându-i că „am venit cu băiatul”, după care funcționara a luat de pe birou un dosar, din care i-a dat să semneze actele încheiate înainte de sosirea lor, iar apoi funcționara a predat din actele semnate numitei C. C. C. care, împreună cu B. I., s-au deplasat la casieria băncii, iar după ce casiera a discutat cu C. C. C., inc. B. I. a semnat ordinul de încasare, suma de bani de la ghișeu fiind ridicată de către C. C. C., conform celor relatate de inculpatul B. I..
Inculpatul susține că a fost ridicată suma de 20.000 lei, bani care au fost numărați de casiera băncii în prezența lor, iar el nu și-a însușit nicio sumă de bani din creditul solicitat. După ce au părăsit incinta băncii, C. C. C. i-a spus lui B. I. să nu-și facă probleme cu rambursarea creditului, deoarece aceasta îl va rambursa la timp și integral.
După câteva luni B. I. a fost somat de către bancă deoarece rata lunară nu fusese achitată, iar acesta a luat legătura cu C. C. C., care i-a spus să nu-și facă probleme, doar că ea a avut niște probleme financiare și a întârziat cu plata ratei. Această susținere a inculpatului este confirmată și de corespondența electronică depusă la dosar (f. 115-117, vol. I up).
Întrucât nu a mai avut loc de muncă, în luna octombrie 2007, B. I. a apelat la inculpata C. C. C. pentru a-l angaja la firma lor, acesta angajându-l la . ca și muncitor necalificat, până în luna iunie 2008.
Pentru că a mai primit somații pentru întârzierea achitării ratelor la bancă, inc. B. I. a solicitat o perioadă de timp bani de la C. C. C. și a achitat el ratele lunare, însă de la un timp aceasta a evitat să se mai întâlnească cu inculpatul și nu a mai achitat ratele la creditul solicitat de acesta.
Inculpatul B. I. a recunoscut că a semnat actele necesare solicitării creditului la bancă, respectiv contractul de credit nr._/14.06.2006, condițiile generale și particulare, graficul de rambursare, însă nu a semnat contractul individual de muncă nr._/20.01.2005, acordul de consultare a bazei de date și angajamentul de plată, fapt confirmat și de constatarea tehnico-științifică dispusă în cauză, (72-81, vol. I up).
Conform aceluiași raport de constatare tehnico-științifică grafică, adeverința de salariu pentru inculpatul B. I. nu este semnată de către H. F..
Potrivit completării raportului de constatare tehnico-științifică grafică, B. I. a semnat la rubrica „Semnătura client” ordinul de încasare în numerar nr._/14.06.2006, (f. 109-114, vol. I up).
Din adresele emise de către Casa Județeană de Pensii (f. 150-154, vol. II up) și ITM Bihor, (f. 155,156, vol. II up), rezultă că inculpatul B. I. a lucrat la . în perioada februarie-mai 2008, în baza contractului nr._/07.02.2008, având venituri brute, între 476-500 lei. Însă, în cuprinsul contractului de muncă, datat în fals cu 20.01.2005, prezentat la unitățile bancare, venitul brut era de 1.500 lei, mențiune nereală. De asemenea se reține că numita H. F. nu a semnat și întocmit adeverința de venit, susțineri care se coroborează cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză. Ca atare, este dovedit că inculpatul B. I. a prezentat la unitatea bancară înscrisuri falsificate (atât sub aspectul mențiunii veniturilor, cât și a semnăturilor), respectiv contract individual de muncă, adeverință de salariu și stat de salariu.
IV. Faptele inculpatului F. N. F.:
IV.1.La data de 23.09.2010 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală formulată de V. R. SA, reclamând că numitul F. N. F., a comis infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 C.p. din 1969 (f. 1-2, vol. III up).
O sesizare penală pentru infracțiunea de înșelăciune a fost formulată și de către BRD față de inculpatul F. N. F. (f. 158-161, vol. II up).
Astfel, la data de 13.04.2006 la V. R., Sucursala Oradea, inculpatul F. N. F. a depus cererea de credit, (vol. III up, f. 52, în copie), împreună cu copie contract individual de muncă (vol. III up, f. 55-57), copie stat de salariu (vol. III up, f. 54), adeverința de venit din 12.04.2006 (vol. III up, f. 53), copie carte de identitate (vol. III up, f. 58), care atestau că inculpatul F. N. F. este angajat la ., ca „normator”, cu un salariu lunar net de 1.470 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale.
În baza acestor înscrisuri, între V. R. SA, Sucursala Oradea și inculpatul F. N. F. a fost încheiat la data de 14.04.2006 contractul de credit nr._, prin care i se acorda acestuia din urmă un credit pentru nevoi personale în sumă de 5.000 euro, pe o perioadă de 60 luni (vol. III up, f. 36-46).
Prin Ordinul de ridicare numerar nr. 2511.93._, inculpatul F. N. F. a ridicat suma de 4720 euro de la V. (f. 159, vol. III up).
V. R. s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpatul F. N. F., (f. 9-11, vol. II up; 13-17, vol. III up).
IV.2. La data de 13.04.2006 inculpatul F. N. F. a încheiat un contract de credit cu BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., contract înregistrat cu nr._ (f. 72-82, vol. III up), în baza unei adeverințe de venit nr. 87/10.04.2006 (f. 83, vol. III up), copie carte de identitate (f. 84, vol III up ), care atestau că inculpatul F. N. F. este angajat la ., ca „zidar”, cu un salariu lunar net de 749 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 10.000 lei, pe o perioadă de 120 luni.
Prin Ordinul de ridicare numerar nr._, inculpatul F. N. F. a ridicat suma de 10.000 lei de la BRD (f. 158, vol. III u p).
BRD s-a constituit parte civilă în cauză, (f. 159,160, vol. II u p). Ulterior, creanța a fost cesionată către E. F. GMBH, societate cu sediul în Germania, prin mandatar . SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză (f. 198,199, vol. III up).
Prin adresa din 18.12.2012, . SRL și-a retras constituirea de parte civilă față de F. N. F., întrucât acesta și-a achitat întreg debitul (f. 142-143, vol. I up).
Cu ocazia audierilor, inculpatul F. N. F. a arătat că în perioada 2004-decembrie 2006 a fost angajat ca muncitor la . cu contract individual de muncă, având salariul minim pe economie pentru care semna statul de plată. Acesta susține a fost abordat de către C. N. A. care i-a solicitat să fie de acord să solicite un credit în sumă de 5.000 euro de la V. R. SA, bani care vor fi folosiți de către C. N. A., care s-a angajat că va rambursa integral și la timp ratele lunare, motivând că societatea are profit. Inculpatul a fost de acord cu propunerea făcută de C. N. A., hotărându-se să solicite și el un credit în sumă de 10.000 lei de la BRD, urmând ca de întocmirea actelor și depunerea dosarelor la cele două bănci să se ocupe inculpata C. C. C..
Astfel, inc. F. N. F. a arătat că la data de 13.04.2006, însoțit de inc. C. C. C., s-au deplasat la BRD-Agenția Podul D., unde a semnat contractul de credit nr._/2006, condiții generale, graficul de rambursare credit, grafic prime asigurare și ordinul de ridicare numerar nr._ a sumei de 10.000 lei, (72-81, 158, v. III up).
Inculpatul F. N. F. a mai precizat că la data când acesta s-a prezentat la BRD - Agenția Podul D., dosarul său cu actele necesare era depus la bancă, lucru de care s-a ocupat C. C. C., el semnând doar actele puse la dispoziție. Acesta nu își recunoaște semnătura din angajamentul de plată de la poziția „Semnătura”, recunoscând însă faptul că suma primită a fost folosită de către acesta.
Cu ocazia audierilor ulterioare inculpatul F. N. F. a declarat faptul că după ridicarea creditului de la BRD a achitat ratele lunar, dar după o perioadă de timp nu a mai putut achitat ratele datorită unor probleme financiare. Acesta s-a prezentat la BRD Agenția Podul D. Oradea și a negociat cu conducerea agenției eșalonarea debitului, plăți care au fost efectuate lunar conform negocierilor avute, inculpatul declarând că va achita întregul debit, (f. 178,179, Vol. III up).
Inc. F. N. F. a mai arătat că în data de 14.04.2006, însoțit de inculpații C. C. C. și C. N. A., s-a deplasat la .- Sucursala Oradea unde inculpatul F. a semnat convenția de credit nr._/14.04.2006 pentru suma de 5.000 euro, graficul de rambursare, contractul de deschidere cont persoane fizice, acordul de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la Biroul de Credit SA, angajamentul de plată nr. 91/12.04.2006 și ordinul de retragere numerar ORD.2511.93._.EUR, (36-53; 159, vol. III up). Inculpatul a mai precizat că, contractul individual de muncă este semnat la poziția „Salariat” de către acesta, dar contractul nu reflectă realitatea deoarece el nu a avut niciodată salariu de 2.300 lei, iar statul de plată salarii pe luna martie 2006 nu este semnat de către el și nici nu reflectă realitatea, (f. 54-57, vol. III up).
Referitor la suma de 5.000 euro ridicată de la . – Sucursala Oradea, inculpatul susține că a predat-o în incinta băncii numitei C. C. C., conform înțelegerii avute, aceasta promițându-i că va achita la timp și integral toate ratele. Inculpatul F. N. F. a declarat cu ocazia audierii că și în cazul creditului de la V. R. SA toate actele necesare solicitării creditului pe numele său erau întocmite la sosirea sa în bancă, el doar semnându-le la locurile indicate fără a mai citi conținutul acestora. Susține că inculpata C. C. C. a achitat ratele la bancă o vreme, după care a primit somații de restanță la plată. Inculpatul a declarat că nu va achita ratele la ., deoarece nu are posibilitate și nu s-a folosit el de suma ridicată, considerând că obligația achitării ratelor îi revine numitei C. C. C., (f. 59-71, vol. III up).
Constatarea tehnico-științifică și completarea la aceasta, dispuse în cauză confirmă cele susținute de inculpatul F. N. F., cât și faptul că adeverința de venit nr. 91/12.04.2006 la poziția „Director Economic/Financiar” nu este semnată de către martora H. F., (f. 104-126, vol. III up).
Din adresele emise de către Casa Județeană de Pensii (f. 3, vol. III up) și ITM Bihor (f. 7, vol. III up), rezultă că inculpatul F. N. F. a lucrat la . în perioada ianuarie 2005-decembrie 2006, în baza contractului nr._/20.01.2005, având venituri brute, între 210-370 lei.
Cu toate acestea, în cuprinsul contractului de muncă falsificat, prezentat la unitățile bancare, venitul brut era de 2300 lei, mențiune nereală, iar în adeverința de venit s-a precizat suma netă de 1470 lei (la creditul obținut de la V.), precum și în adeverința de venit pentru creditul obținut la BRD, s-a trecut suma în fals suma de 749 lei. De asemenea, se reține că numita H. F. nu a semnat și întocmit adeverința de venit, susțineri care se coroborează cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză.
Ca atare, este dovedit că inculpatul F. N. F. a prezentat la unitățile bancare, înscrisuri falsificate (atât sub aspectul mențiunii veniturilor, cât și a semnăturilor), respectiv contract individual de muncă, adeverință de salariu și stat de salariu.
V. Faptele inculpatului S. M. R.:
V.1. La data de 27.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală a numitului S. M. R., acesta reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină un credit cu documente falsificate de la BRD Oradea (f. 181, 182, vol. III up).
De asemenea, la data de 27.10.2010 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală formulată de V. R. SA, care reclamă că numitul S. M. R. a comis infracțiunea de înșelăciune (f. 186-188, vol. III up).
Astfel, la data de 02.03.2006 inculpatul S. M. R. a depus cererea de credit la V. R., Sucursala Oradea (vol. III up, f. 256-258, în copie conformă cu originalul), împreună cu copie contract individual de muncă (vol. III, f. 261-263 u p), copie stat de salariu (vol. III, f. 264 up), adeverința de salariu (vol. III, f. 259,260 up), copie carte de identitate (vol. III, f. 246 up), care atestau că inculpatul S. M. R. este angajat la ., ca „maistru”, cu un salariu lunar net de 1.640 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale.
În baza acestor înscrisuri, între V. R. SA, Sucursala Oradea și inculpatul S. M. R. a fost încheiat la data de 03.03.2006 contractul de credit nr._, prin care i se acorda acestuia din urmă un credit pentru nevoi personale în sumă de 17.500 lei, pe o perioadă de 60 luni (vol. III, f. 234-244 up).
V. R., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.463,28 lei (f. 206-208, vol. III up).
V.2. Tot la data de 03.03.2006 inculpatul S. M. R. a încheiat un contract de credit cu BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., contract înregistrat cu nr._ (f. 222-232, vol. III up), în baza unei adeverințe de venit nr. 49/01.03.2006 (f. 232, vol. III up), care atestau că inculpatul S. M. R. este angajat la ., ca „maistru constructor”, cu un salariu lunar net de 1.640 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de 35.000 lei, pe o perioadă de 120 luni.
Prin Ordinul de ridicare numerar nr._ inculpatul S. M. R. a ridicat suma de 35.000 lei de la BRD (f. 233, vol. III up).
BRD a cesionat creanța către E. F. GMBH, (așa cum rezultă din adresa emisă de BRD, f. 54, vol. I up) societate cu sediul în Germania, prin mandatar . SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză (f. 198,199, vol. III up).
Inculpatul S. M. R. a declarat că în perioada 2004-2007 a fost colaborator la . fără a avea încheiat contract de colaborare sau contract individual de muncă, acesta fiind pensionat pe caz de boală.
Conform celor declarate de acesta cu ocazia audierilor, la începutul anului 2005, C. N. A. care deținea funcția de director la societatea menționată mai sus, i-a solicitat în original actul său de identitate și al soției, certificatele de naștere și cel de căsătorie, acte care i-au fost restituite ce către C. N. A. după o lună de zile (f. 371,372, vol. III u p).
Ulterior, inculpatul S. M. R. a revenit cu o declarație în care a menționat faptul că, fiind pensionar de boală, la solicitarea lui C. N. A. îl sprijinea pe acesta în organizarea muncii pe șantier. Văzând că se pricepe în construcții, C. N. A. i-a făcut propunerea de a renunța la pensia de boală și să lucreze cu 4 ore pentru acesta, sens în care i-au fost solicitate actele menționate mai sus pentru încheierea contractului individual de muncă, (f. 373,374, vol. III u p). Inculpatul S. M. R. mai arată că pe timpul negocierilor cu C. N. A. acesta i-a spus că după ce va fi angajat, îl va ruga să accepte să solicite un credit în numele său, iar creditul să fie investit în societate, C. N. A. urmând să achite lunar ratele la bancă, asigurându-l că nu va fi problemă cu creditul, el urmând să se ocupe de întocmirea dosarului.
Inc. S. M. R. susține că după ce a discutat cu soția, nu a fost de acord să renunțe la pensia pe caz de boală, varianta cu angajarea pe timp de 4 ore a căzut și odată cu aceasta și varianta cu creditul. Mai arată inculpatul S. M. R. că îi cunoștea pe C. N. A. și soția acestuia C. C. C. și fiind în relații apropiate cu aceștia, în anul 2006 a fost abordat de către C. C. C., care i-a spus că are nevoie de un credit bancar și datorită unor probleme nu poate solicita credit în numele ei sau a societății, propunându-i să fie de acord să solicite un credit în numele său, promițând că îl va rambursa cât mai curând și aceasta se va ocupa de întocmirea documentației în vederea obținerii creditului.
Urmare a insistenței acesteia și a asigurărilor pe care le-a făcut, S. M. R. a fost de acord cu solicitarea lui C. C. C., dându-i acesteia cartea sa de identitate, pe care a primit-o după aproximativ o săptămână, C. C. C. precizându-i că nu a reușit să rezolve nimic.
După circa un an, inculpatul S. M. R. a primit o înștiințare de la BRD că a contractat un credit în sumă de 10.000 euro, la care nu a achitat ratele lunare. Acesta a contactat-o la telefon pe C. C. C. care a recunoscut că a ridicat un credit în numele lui și că datorită unor probleme financiare nu a mai putut achita la timp ratele lunare. Inculpatul S. M. R. susține faptul că nu a fost singur sau însoțit de C. C. C., la BRD – Agenția Podul D., pentru a solicita vreun credit și nici nu a semnat vreun act în acest sens.
Cu toate acestea, conform constatării tehnico-științifice dispusă în cauză, se concluzionează faptul că semnăturile din contractul de credit nr._/03.03.2006 și graficul de rambursare au fost executate de numitul S. M. R., iar semnăturile de la poziția „Semnătura” din angajamentul de plată nr. 49/01.03.2006, din contractul individual de muncă nr._/2005 și statul de plată al . pe luna februarie 2006, nu au fost executate de către S. M. R., iar semnătura din adeverința de salariu nr. 49/01.03.2006 de la poziția „Director Economic/Financiar” nu aparține numitei H. F., (f. 303-318, vol. III up).
Completarea la raportul de constatare tehnico-științifică nr._/24.11.2011, concluzionează faptul că S. M. R. a semnat Ordinul de ridicare numerar nr._, a sumei de 35.000 lei de la BRD – Agenția Podul D. Oradea, (f. 327-331, vol. III up).
De asemenea, inculpatul S. M. R. susține faptul că în cursul anului 2010 a primit o somație de plată de la . privind restanțele la creditul acordat, dar știind că nu a solicitat niciun credit de la această bancă, nu s-a deplasat la unitatea bancară respectivă pentru a se interesa de somația primită.
La data de 14.01.2011, S. M. R. și soția, S. A. L., au primit o nouă notificare de la ., privind o datorie de 11.463,28 lei la creditul acordat.
Cu ocazia audierii, S. M. R. a declarat faptul că nu a solicitat nici un credit de la . – Sucursala Oradea, nu s-a prezentat la unitatea bancară menționată, nu a semnat nici un act de solicitare credit sau ordin de încasare numerar din casieria băncii. Fiindu-i prezentate de către organele de cercetare penală cererea de credit pentru persoane fizice nr. 304/02.03.2006, convenția de credit nr._/03.03.2006, adeverința de venit și angajamentul de plată nr. 51/01.03.2006, cât și contractul individual de muncă nr._/2004, S. M.-R. susține faptul că aceste înscrisuri nu sunt semnate de el (f. 256, 234-242, 261-263. vol. III up).
La rândul său numita S. A. L. a susținut cu ocazia audierii faptul că nici ea și nici soțul ei nu au solicitat credite de la BRD – Agenția Podul D. Oradea sau . – Sucursala Oradea și nici nu au semnat vreun act în acest sens, (f. 220, vol. III up).
Cu toate acestea, conform constatării tehnico-științifice dispusă în cauză, se concluzionează faptul că semnăturile depuse pe Convenția de credit nr._/03.03.2006, Planul de rambursare, Contractul de credit nr._/03.03.2006 și Graficul de rambursare au fost executate de numitul S. M. R. (f. 303-318. vol. III u p). Semnăturile depuse pe Cererea de credit pentru persoane fizice, acordul de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la . SA, Angajamentul de plată la convenția de credit nu au fost semnate de S. M. R. și S. A. L., contractul individual de muncă nr._/2005 și statul de plată al . pe luna februarie 2006, nu au fost semnate de S. M. R., iar statul de plată al . pe luna februarie 2006 și Adeverința de venit nr. 51/01.03.2006 nu au fost semnate de H. F., (f. 256-258, 245, 261-264, vol. III up).
Este de reținut că, potrivit completării la raportul de constatare tehnico-științifică graficănr.237945din 24.11.2011, ordinul de retragere numerar ORD.2511.93._.RON.00 din 03.03.2006 a fost semnat de către S. M. R., (f. 327-331, vol. III up).
Din adresele emise de către Casa Județeană de Pensii (f. 150-154, vol. II up) și ITM Bihor (f. 155,156, vol. II up), rezultă că inculpatul S. M. R. nu figurează în evidențele instituției cu contract individual de muncă, dar a realizat venituri din pensie în perioada 2004-2009. Însă, în cuprinsul contractului de muncă falsificat, datat 01.02.2004, prezentat la unitățile bancare, venitul brut era de 2900 lei, mențiune nereală, iar în adeverința de venit s-a precizat suma de 1640 lei. De asemenea, se reține că numita H. F., nu a semnat și întocmit adeverința de venit, susțineri care se coroborează cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză.
Ca atare, este dovedit că inculpatul S. M. R. a prezentat la unitățile bancare, înscrisuri falsificate (atât sub aspectul calității de salariat, mențiunii veniturilor, cât și a semnăturilor), respectiv contract individual de muncă, adeverință de salariu și stat de salariu.
VI. Fapta inculpatei C. C. C.
La data de 20.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, plângerea penală a numitului B. I., acesta reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină un credit cu documente falsificate, de la BRD Oradea (f. 28, 29, vol. I up).
La data de 20.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală a numitului A. R. C., acesta reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină două credite cu documente falsificate, de la BRD Oradea și V. Oradea, (f. 142, 143, vol. II up).
La data de 27.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală a numitului S. M. R., reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină un credit cu documente falsificate de la BRD Oradea, (f. 181, 182, vol. III up).
Astfel, din plângerile formulate de inculpații B. I., A. R. C. și S. M. R. rezultă că inculpata C. C. C. a convins inculpații să contracteze credite bancare în baza unor înscrisuri falsificate, aceasta beneficiind totodată și de sumele obținute în mod fraudulos. Actele false depuse la unitățile bancare au fost furnizate de inculpata C. C. C., inculpații acceptând folosirea acestora, deși cunoșteau că nu îndeplinesc condițiile consemnate în acestea.
Totodată, din declarațiile numitului P. G. C. (fost învinuit în cauză, față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală)) și a inculpatului F. N. F. rezultă că inculpata C. C. C. i-a convins să contracteze credite bancare, le-a furnizat înscrisurile falsificate, necesare pentru obținerea creditelor, însoțindu-i la unitățile bancare pentru semnarea contractelor de creditare și ridicarea sumelor de bani. Și în cazul acestor persoane, inculpata C. C. C. a fost cea care a beneficiat de toate sumele de bani obținute cu titlu de împrumut.
Inculpații A. R. C., B. I., F. N. F. și S. M. R. și numitul P. G. C. au susținut că inculpata C. C. C. s-a ocupat de întocmirea actelor necesare la dosarelor pentru bănci în vederea solicitării creditelor, aceasta prezentând adeverințele de venit, contractele de muncă și state de plată.
Martora U. (fostă C.) A., director la . – Sucursala Oradea, confirmă că inculpata C. C. C. s-a deplasat în repetate rânduri la sediul băncii pentru a se interesa de credite pentru angajați și a ridicat formulare pentru aceștia, iar la solicitarea creditelor de către angajați, aceasta i-a însoțit la depunerea actelor și ridicarea sumelor din bancă.
Afirmațiile inculpaților și a numitului P. G. C. în sensul că sumele ridicate de la bănci au fost ridicate la solicitarea numitei C. C. C. și în folosul acesteia, sunt susținute și de faptul că aceasta a achitat în numele acestora o parte din rate la bănci, cât și din corespondența acesteia prin e-mail cu B. I., unde menționează că mama sa va achita lunar ratele acestuia la bancă (f. 59-71, vol. III, f. 115-117, vol. I up).
Așadar, din probele administrate în cauză rezultă că inculpata C. C. C., prin participația sa la comiterea infracțiunilor de înșelăciune, a urmărit foloase patrimoniale iar cea mai mare parte din sumele de bani rezultate din încheierea contractelor de credit analizate mai sus au intrat în posesia sa.
Inculpata C. C. C. nu a putut fi audiată în cursul urmăririi penale, iar din verificările efectuate a rezultat că aceasta este plecată în Belgia împreună cu familia, la o adresă necunoscută.
În drept:
I. Faptele inculpatului C. N. A., care la data de 24.08.2005, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 4500 euro, de la V. R. SA, Sucursala Oradea, iar la data de 18.11.2005, în baza contractului de credit nr._/2005 a solicitat și obținut un credit în valoare de 9000 euro, de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unităților bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată, carte de muncă și contract individual de muncă, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, C.p. din 1969 aflate în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C.p. din 1969.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în baza art. 5 Cod penal, instanța reține că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză inculpatului C. N. A. este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, având în vedere că tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru în Noul Cod penal, unde sporul de pedeapsă este fix și obligatoriu, iar efectele circumstanțelor atenuante sunt de asemenea, mai favorabile în legea veche. Totodată, legea veche este mai favorabilă și sub aspectul modalităților de individualizare a executării pedepsei, în concret în ce privește suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, care se impune a se aplica în speță acestui inculpat.
Inculpatul C. N. A. nu s-a prezentat în fața instanței pe motivul că este plecat în Belgia unde are în desfășurare un contract de antrepriză, iar avocat ales a solicitat ca inculpatul să fie judecat pe baza procedurii recunoașterii învinuirii, invocând declarația notarială depusă la dosar la momentul la care era în vigoare Codul procedură penală din 1968, care permitea judecarea în baza proceduri recunoașterii vinovăției pe baza unui înscris autentic-fila 10, vol. II, dos. inst., solicitare respinsă de instanță întrucât s-a apreciat că, potrivit Noului Cod de procedură penală, nu mai poate fi admisă procedura recunoașterii învinuirii pe baza înscrisului autentic, iar prevederile Noului Cod de procedură penală sunt de imediată aplicare în cauză.
Prin urmare, inculpatul C. N. A. a fost judecat potrivit procedurii de drept comun.
Constatând vinovăția inculpatului C. N. A., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, în baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. c Cod penal din 1969, l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA), la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. c Cod penal din 1969, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. N. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
Instanța a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul C. N. A. a fost condamnat definitiv prin s.p. nr. 15/2010 a Judecătoriei Câmpeni, modificată prin dec. pen. nr. 138/A/2010 a Tribunalului A. și definitivă prin dec. pen. nr. 683/23.09.2010 a Curții de Apel A. I., respectiv prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 15.02.2011 prin nerecurare (filele 83-86, 319-322, vol. II, dosar inst.), pedepse suspendate condiționat, conform art. 81-82 Cod penal din 1969.
În consecință, instanța, în baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 85 Cod penal din 1969, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin s.p. nr. 15/2010 a Judecătoriei Câmpeni, modificată prin dec. pen. nr. 138/A/2010 a Tribunalului A. și definitivă prin dec. pen. nr. 683/23.09.2010 a Curții de Apel A. I., respectiv a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea, def. la 15.02.2011 prin nerecurare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului C. N. A. prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea, în pedepsele componente de 6 luni închisoare și 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, instanța a contopit pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 1 an și 8 luni închisoare, aplicate în prezenta cauză, cu pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului prin s.p. nr. 121/2011 a Judecătoriei Oradea și cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. nr. 15/2010 a Judecătoriei Câmpeni, modificată prin dec. pen. nr. 138/A/2010 a Tribunalului A. și definitivă prin dec. pen. nr. 683/23.09.2010 a Curții de Apel A. I., a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, astfel că inculpatul C. N. A. a urmat a executa pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare.
Instanța a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal din 1969 -dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe durata executării pedepsei principale.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C. N. A. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, faptele comise de inculpat și pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise, urmările produse, cuantumul sumelor împrumutate, rolul principal avut de acest inculpat în desfășurarea întregii activități infracționale, faptul că acest inculpat, împreună cu coinculpata C. C., soția sa, au fost beneficiarii reali a majorității sumelor împrumutate de ceilalți coinculpați.
Pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpatul era cunoscut fără antecedente penale la data faptelor, era integrat în societate, administra o societate comercială (aspecte reținute drept circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969) și chiar dacă nu s-a prezentat în fața instanței, prin declarația notarială din data de 16.08.2013 inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și le-a regretat, fiind de acord să achite prejudiciul părților civile din cauză-fila 10, vol. II, inst., în plus a plătit o parte din ratele aferente creditelor contractate (conform adresei V.-filele 211-2012, vol. 2, up), astfel că s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969, prin urmare s-au aplicat în final pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, sub minimul special de 3 ani, prevăzut de Cod penal din 1969, conform art. 76 al. 1 lit. c) Cod penal din 1969.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului C. N. A., chiar și în urma contopirii pedepselor, acesta având posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială și fără a fi depus în mediul penitenciar iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, instanța, în baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului C. N. A. asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969, art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.86/3 alin.1 lit. a) Cod penal din 1969 instanța a obligat inculpatul C. N. A. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal din 1969, măsuri pe care instanța le-a impus inculpatului.
II. Faptele inculpatului A. R. C., care la data de 06.02.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 15.000 lei, de la V. R. SA, Sucursala Oradea, iar la data de 05.04.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 17.500 lei, de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unităților bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, C.p. din 1969 (două infracțiuni în concurs real), ambele cu aplic. art. 33 alin.1 lit. a) C.p. din 1969.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în baza art. 5 Cod penal, instanța a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză inculpatului A. R. C. este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, având în vedere că tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru în Noul Cod penal, unde sporul de pedeapsă este fix și obligatoriu, iar pe de altă parte efectele circumstanțelor atenuante sunt, de asemenea, mai favorabile în legea veche. Totodată, legea veche este mai favorabilă și sub aspectul modalităților de individualizare a executării pedepsei, în concret în ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, care se impune a se aplica în speță acestui inculpat.
Constatând vinovăția inculpatului A. R. C., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, în baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA) la o pedeapsă de 6 luni închisoare, respectiv în baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, l-a condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de 7 luni închisoare.
Infracțiunile fiind în concurs real, instanța, în baza art. 33 lit. a), art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, a contopit pedepsele de 6 luni închisoare și 7 luni închisoare, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 lună închisoare astfel că inculpatul A. R. C. a executat pedeapsa principală rezultantă de 8 luni închisoare.
Instanța a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului A. R. C., acesta având posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială și fără a fi depus în mediul penitenciar iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, instanța, în baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. R. C. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, faptele comise de inculpat și pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise, urmările produse, cuantumul sumelor împrumutate, rolul secundar avut de acest inculpat în desfășurarea întregii activități infracționale, faptul că nu acest inculpat a fost beneficiarul real al majorității sumelor împrumutate.
Pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpatul este cunoscut fără antecedente penale, este integrat în societate (aspecte reținute drept circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969), s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și le-a regretat, în plus a plătit o parte din ratele aferente creditelor contractate (conform adresei V.-filele 211-2012, vol. 2, up), a denunțat din proprie inițiativă faptele sale și ale coinculpatei C. C. (conform preambulului rechizitoriului), formulând plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel că s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969, prin urmare s-au aplicat în final pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, sub minimul special de 2 ani, rezultat în urma aplicării art. 396 al. 10 Cod procedură penală, prin aplicarea art. 76 lit. d) Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului A. R. C. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
III. Fapta inculpatului B. I. care la data de 14.06.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 20.000 lei de la BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unității bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. din 1969.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în baza art. 5 Cod penal, instanța a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză inculpatului B. I. este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, având în vedere că efectele circumstanțelor atenuante sunt mai favorabile în legea veche. Totodată, legea veche este mai favorabilă și sub aspectul modalităților de individualizare a executării pedepsei, în concret în ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, care se impune a se aplica în speță acestui inculpat.
Constatând vinovăția inculpatului B. I., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, l-a condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de 7 luni închisoare.
Instanța a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului B. I. pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului B. I., acesta având posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială și fără a fi depus în mediul penitenciar iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, instanța, în baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B. I. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, urmările produse, cuantumul sumei împrumutate, rolul secundar avut de acest inculpat în desfășurarea întregii activități infracționale, faptul că nu acest inculpat a fost beneficiarul real al majorității sumelor împrumutate.
Pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpatul este cunoscut fără antecedente penale, este integrat în societate (aspecte reținute drept circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969), s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu și a regretat-o, în plus a plătit o parte din ratele aferente creditului contractat (conform adresei BRD-fila 161, vol. 2, up), a denunțat din proprie inițiativă faptele sale și ale coinculpatei C. C. (conform preambulului rechizitoriului), formulând plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel că s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969, prin urmare s-a aplicat în final o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, sub minimul special de 2 ani, rezultat în urma aplicării art. 396 al. 10 Cod procedură penală și prin aplicarea art. 76 lit. d) Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului B. I. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
IV. a) Fapta inculpatului F. N. F., care la data de 14.04.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 5.000 euro, de la V. R. SA, Sucursala Oradea, inducând în eroare reprezentanții unității bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, C.p. din 1969 .
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în baza art. 5 Cod penal, instanța a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză pentru inculpatul F. N. F. este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, având în vedere că efectele circumstanțelor atenuante sunt mai favorabile în legea veche, respectiv pentru că în cazul acestui inculpat sunt incidente, pentru una din faptele pentru care ca fost trimis în judecată, prevederile art. 74/1 Cod penal din 1969, care reprezintă o cauză de nepedepsire. Totodată, legea veche este mai favorabilă și sub aspectul modalităților de individualizare a executării pedepsei, în concret în ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, care se impune a se aplica în speță acestui inculpat.
Instanța a respins cererea inculpatului F. N. F., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 215 al. 1,2,3 Cod penal din 1969 (2 fapte), cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, în art. 215 al. 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1969, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, prin reținerea concursului de infracțiuni în locul infracțiunii continuate, fiind cea corectă, întrucât inculpatul a acționat în baza unor rezoluții infracționale distincte, în dauna a două unități bancare diferite.
Constatând vinovăția inculpatului F. N. F., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, în baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA) la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului B. I., acesta având posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială și fără a fi depus în mediul penitenciar iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, instanța, în baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului F. N. F. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F. N. F. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, urmările produse, cuantumul sumei împrumutate, rolul secundar avut de acest inculpat în desfășurarea întregii activități infracționale, faptul că nu acest inculpat a fost beneficiarul real al majorității sumelor împrumutate.
Pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpatul este cunoscut fără antecedente penale, este integrat în societate (aspecte reținute drept circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969), s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu și a regretat-o, în plus a plătit o parte din ratele aferente creditului contractat la V. Romania SA (conform adresei din 10.08.2012 a V. -fila 211, vol. 2, up, inculpatul a achitat din creditul de 5.000 euro suma de 3.052 euro), a achitat integral celălalt credit contractat cu BRD, astfel că s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969, prin urmare s-a aplicat în final o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, sub minimul special de 2 ani, rezultat în urma aplicării art. 396 al. 10 Cod procedură penală și prin aplicarea art. 76 lit. d) Cod penal din 1969.
IV. b). Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA-contract de credit din 13.04.2006), instanța a constatat că partea civilă BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 13.04.2006 cu inculpatul F. N. F., către E. F. GMBH, prin mandatar . SA, care la rândul său nu se constituie parte civilă în cauză față de acest inculpat, așa cum rezultă din adresa emisă la 18.12.2012 a . SA-fila 142, vol. 1, dosar up- conform căreia inculpatul F. a lichidat debitul cu care figura în evidențele societății și își retrage constituirea de parte civilă.
De asemenea, după sesizarea instanței, . SA comunică instanței că nu înțelege să se constituie parte civilă față de acest inculpat întrucât a lichidat debitul cu care figura în evidențele societății –adresă fila 63, vol.2, dosar inst.- și că este de acord cu împăcarea părților, conform art. 244 al. 2 Cod penal.
Întrucât, pentru a produce efectele juridice prevăzute de lege, împăcarea părților se poate realiza fie prin declarație autentică, fie prin prezența personală a părților în fața instanței, în prezența apărătorilor aleși sau din oficiu, instanța a apreciat că adresa amintită nu constituie un act de împăcare în sensul legii penale.
Pe de altă parte, în ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969, în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA-contract de credit din 13.04.2006, deși în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni față de inculpatul F. N., instanța nu a putut proceda la sancționarea acestuia potrivit textului legal amintit, întrucât există o cauză de nepedepsire, respectiv plata integrală a prejudiciului care, în speță, este mai mic de 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, până la soluționarea cauzei în primă instanță.
Astfel, potrivit art.74/1 alin. 1 Cod penal din 1969, în forma avută înainte de publicarea deciziei nr. 573/2011 a Curții Constituționale, în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
De asemenea, potrivit art.74 ind. 1 al. 2 Cod penal din 1969, în forma avută înainte de publicarea deciziei nr. 573/2011 a Curții Constituționale, dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.
Prin Decizia nr. 573/03.05.2011 Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art.74/1 Cod penal din 1969, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial și dobândind astfel forță obligatorie din data de 25.05.2011
Cu toate că art.147 al. 1 din Constituție prevede că la expirarea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale efectele juridice ale dispozițiilor declarate neconstituționale încetează, este acceptată opinia că dispoziția legală declarată neconstituțională va putea fi totuși aplicată în măsura în care are caracterul unei legi penale mai favorabile.
În speța de față, art.74/1 Cod penal din 1969, în forma anterioară Deciziei nr. 573/2011 a Curții Constituționale, are un caracter evident mai favorabil decât normele legale ulterioare ale Codului penal din 1969, inclusiv față de prevederile Noului Cod penal, iar pe de altă parte sunt îndeplinite toate celelalte condiții de aplicare a legii penale mai favorabile: succesiunea de legi penale a intervenit între momentul comiterii faptei de către inculpatul F. N. (13.04.2006) și înainte de momentul judecării definitive a cauzei; prin legi penale succesive se înțeleg Codul penal din 1969, modificat prin Legea nr. 202/2010, în forma anterioară deciziei Curții Constituționale nr. 573/2011 și Codul penal din 1969, modificat prin Legea nr. 202/2010, în forma ulterioară deciziei Curții Constituționale nr. 573/2011 (care nu mai conținea dispozițiile art.74 ind. 1 Cod penal, ca urmare a declarării acestora ca fiind neconstituționale), respectiv Noul Cod penal, care nu mai prevede o asemenea cauză de nepedepsire; toate legile penale succesive incriminează fapta reținută în sarcina inculpaților, respectiv infracțiunea de înșelăciune; legile penale succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă.
Prin urmare, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art.5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că infracțiunea de înșelăciune în dauna BRD-Sucursala Oradea a fost comisă de inculpatul F. N. la 13.04.2006, deci înainte de decizia Curții Constituționale amintită mai sus.
În concluzie, instanța a reținut că în cauză a intervenit o cauză de nepedepsire față de inculpatul F., respectiv împrejurarea că prejudiciul rezultat în urma obținerii creditului de 17.500 lei, cauzat părții civile . SA, a fost acoperit integral de inculpat până la soluționarea cauzei în primă instanță.
În consecință, instanța, în baza art. 396 al.6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit.h) Cod procedură penală, cu aplic. art. 74/1 al.1 și 2 teza a II-a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a încetat procesul penal pornit față de inculpatul F. N. F., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA-contract de credit din 13.04.2006).
În baza art. art. 74/1 al.1 și 2 teza a II-a Cod penal din 1969 și art. 91 lit. c) Cod penal din 1969 instanța a aplicat inculpatului F. N. F. sancțiunea administrativă a amenzii de 500 lei (cincisutelei), amendă care s-a înregistrat în cazierul judiciar.
V. Faptele inculpatului S. M. R., care la data de 03.03.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 17.500 lei de la V. R. SA, Sucursala Oradea și tot la data de 03.03.2006, în baza contractului de credit nr._, a solicitat și obținut un credit în valoare de 35.000 lei de la BRD-Sucursala Oradea, Agenția P. D., inducând în eroare reprezentanții unităților bancare prin folosirea unor înscrisuri falsificate, respectiv adeverință de venit, stat de plată și contract individual de muncă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3, C.p. din 1969 (două fapte în concurs real), cu aplic. art. 33 lit. a) C.p. din 1969.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în baza art. 5 Cod penal, instanța a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă inculpatului S. M. R. este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, având în vedere că tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru în Noul Cod penal, unde sporul de pedeapsă este fix și obligatoriu, iar pe de altă parte efectele circumstanțelor atenuante sunt, de asemenea, mai favorabile în legea veche. Totodată, legea veche este mai favorabilă și sub aspectul modalităților de individualizare a executării pedepsei, în concret în ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, care se impune a se aplica în speță acestui inculpat.
Constatând vinovăția inculpatului S. M. R., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, în baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, l-a condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna V. Romania SA), la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
De asemenea, în baza art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, și cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969, instanța l-a condamnat pe inculpatul S. M. R., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna BRD-Groupe Societe Generale SA) la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
Infracțiunile fiind în concurs real, în baza art. 33 lit. a), art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, instanța a contopit pedepsele de 6 luni închisoare și 9 luni închisoare, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care a mai adăugat un spor de 1 lună închisoare, astfel că inculpatul S. M. R. a urmat să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 10 luni închisoare.
Instanța a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului S. M. R., acesta având posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială și fără a fi depus în mediul penitenciar iar pedeapsa în sine reprezintă un avertisment pentru el, instanța, în baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
Instanța a atras atenția inculpatului S. M. R. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S. M. R. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, faptele comise de inculpat și pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise, urmările produse, cuantumul sumelor împrumutate, rolul secundar avut și de acest inculpat în desfășurarea întregii activități infracționale, faptul că nu acest inculpat a fost beneficiarul real al majorității sumelor împrumutate.
Pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpatul este cunoscut fără antecedente penale, este integrat în societate (aspecte reținute drept circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969), s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și le-a regretat, în plus a plătit o parte din ratele aferente creditelor contractate (conform adresei din 10.08.2012 a V.-filele 211-2012, vol. 2, up, inculpatul a achitat suma de 10.843,00 ron), a denunțat din proprie inițiativă faptele sale și ale coinculpatei C. C. (conform pct. 6 din rechizitoriu și filele 181-182, vol. 3, dos. up.), formulând plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel că s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969, prin urmare s-au aplicat în final pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, sub minimul special de 2 ani, rezultat în urma aplicării art. 396 al. 10 Cod procedură penală și cu aplicarea art. 76 lit. d) Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului S. M. R. asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
VI. Faptele inculpatei C. C. C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, relevată de modalitatea comună de operare, în perioada august 2005-iunie 2006, cu intenție i-a ajutat pe inculpații de mai sus, precum și pe numitul P. G. C. (față de care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ-pct. 2 R) să obțină în mod fraudulos credite bancare, respectiv pe C. N. A. (două credite), A. R. C. (două credite), P. G. C. (un credit), B. I. (un credit), F. N. F. (două credite), S. M. R. (două credite), prin furnizarea de documente false care au fost depuse la dosarele de creditare, prin însoțirea persoanelor în cauză la unitățile bancare, întărind hotărârea infracțională a acestora și beneficiind de sumele de bani astfel obținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal din 1969 (10 acte materiale).
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în baza art. 5 Cod penal, instanța reține că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză inculpatei C. C. C. este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, având în vedere că tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru în Noul Cod penal, unde sporul de pedeapsă este fix și obligatoriu, iar în legea veche sporul de pedeapsă este facultativ și variabil, iar efectele circumstanțelor atenuante sunt de asemenea, mai favorabile în legea veche.
Constatând vinovăția inculpatei C. C. C., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care a fost trimisă în judecată există, constituie infracțiune și au fost săvârșită de inculpat, instanța, în baza art. 26 rap. la art. 215 al.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal din 1969 și văzând prevederile art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal din 1969, a condamnat-o, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată-10 acte materiale (în dauna V. Romania SA și BRD-Groupe Societe Generale SA), la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Instanța a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata C. C. C. a fost condamnată prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. pen. nr. 267/A/03.06.2014 a Curții de Apel Oradea (filele 87-96, vol. 2, dosar inst.).
În consecință, în baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 86/5 și art. 85 Cod penal din 1969, instanța a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. pen. nr. 267/A/03.06.2014 a Curții de Apel Oradea.
Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. pen. nr. 267/A/03.06.2014 a Curții de Apel Oradea, în pedepsele componente de 10 luni închisoare și 3 ani închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969, instanța a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu pedepsele de 10 luni închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a mai adăugat un spor de 2 luni închisoare, astfel că inculpata C. C. C. a urmat să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.
Instanța a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, instanța a aplicat inculpatei pedepsele accesorii potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, astfel că, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal din 1969 -dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pe durata executării pedepsei principale.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei C. C. C. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, faptele comise de inculpată și pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise, pe o perioadă lungă de timp, respectiv în perioada august 2005-iunie 2006, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a inculpatei, rolul principal și determinant avut de această inculpată în desfășurarea întregii activități infracționale, ea fiind cea care i-a determinat pe inculpații din cauză și pe numitul P. C. să contracteze creditele bancare, toți fiind abordați de către C. C. C., care le-a spus că are nevoie de bani pentru societatea sa și a soțului său și că, datorită unor probleme, nu poate accesa credit în numele ei sau a societății, propunându-le să fie de acord să solicite un credit în numele lor și asigurându-i în mod mincinos că le va rambursa creditele cât mai curând, sens în care inculpata s-a ocupat de întocmirea documentației în vederea obținerii creditelor și a însoțit persoanele în cauză la unitățile bancare.
S-a mai avut în vedere faptul că această inculpată, împreună cu coinculpatul C. N., soțul său, au fost beneficiarii reali a majorității sumelor împrumutate de ceilalți coinculpați.
Pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpata era cunoscută fără antecedente penale la data faptelor, era integrată în societate, administra în acea perioadă o societate comercială (aspecte reținute drept circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969), s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și le-a regretat, în plus inculpata a plătit către firmele care au preluat creanțele o parte din sumele restante aferente creditelor contractate de ceilalți inculpați (sumele de 10.000 lei și 2000 euro-fila 81, fila 23, vol. III inst. și parțial din suma de 5000 euro, care se referă la două dosare penale ale inculpatei, dosarul de față și dosarul nr._/271/2013, fără să rezulte cât reprezintă plata în prezentul dosar-fila 24, vol. 3, inst.), astfel că s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969, prin urmare s-au aplicat în final o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, sub minimul special de 3 ani, prevăzut de Cod penal din 1969, conform art. 76 al. 1 lit. d) Cod penal din 1969.
În urma contopirii pedepselor, instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 luni închisoare, datorită perseverenței infracționale a inculpatei, iar pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenție, aceasta fiind singura modalitate de executare care poate să asigure în cazul acestei inculpate atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:
A. Referitor la creditele acordate de V. Romania SA.
În faza de urmărire penală V. Romania SA s-a constituit parte civilă față de 4 dintre inculpații din cauză respectiv față de inc. C. N. A., cu suma de 2.131,90 euro, față de inc. A. R. C., cu suma de 7.255,52 lei, față de inc. F. N. F. cu suma de 3662,64 euro și față de inc. S. M. R. cu suma de 11.463,28 lei (f. 211-214, vol. II up).
În fața instanței, prin adresa nr._/21.06.2013, V. Romania SA s-a constituit parte civilă față de inc. C. N. A. cu suma de 2.131,90 euro, față de inc. A. R. C., cu suma de 7.255,52 lei, față de inc. F. N. F. cu suma de 3.781,84 euro și față de inc. S. M. R. cu suma de 1.463,28 lei (f. 30, vol. I dos. inst.).
Ulterior V. Romania SA comunică instanței de judecată, prin adresa nr._/13.11.2014, că la data de 27.06.2013 creditele acordate inc. C. N. A., inc. A. R. C., inc. F. N. F. și inc. S. M. R. au fost cesionate către . Ro SA, astfel că V. Romania SA nu mai înregistrează un prejudiciu material și nu se mai constituie parte civilă în procesul penal- fila 80, vol. 2, dosar inst.
La rândul său . Investments (Luxemburg) SA prin mandatar . Ro SA, s-a constituit parte civilă în cursul judecății doar față de inculpații A. R. C. și F. N. F., cu sumele de 7.281 lei (față de inc. A.) și 3.868 euro (față de inc. F.), conform adresei de la filele 107-108, vol. 2, dosar inst., însă nu se mai constituie parte civilă și nu se face nicio referire la ceilalți doi inculpați, respectiv inc. C. N. A. și inc. S. M. R..
În legătură cu inculpații A. R. C. și F. N. F. și ,,terț C. C. C.,, s-a depus la dosar de către apărătorul inculpaților C. un înscris, certificat pentru conformitate cu originalul, (fila 22, vol .3 inst.) prin care . Ro SA face cunoscut că s-a împăcat cu inculpații A. R. C. și F. N. F. și ,,terț C. C. C.,, solicitând încetarea procesului penal.
Instanța a reținut că acest înscris nu poate fi luat în considerare ca act de împăcare a părților, chiar dacă s-a depus înainte de citirea actului de sesizare, din următoarele motive: -nu este un înscris autentic iar, pe de altă parte, părțile nu s-au prezentat personal sau prin mandatar cu procură specială în fața instanței care să constate nemijlocit acordul de voință, așa cum s-a impus în practica judiciară și cum a statuat ÎCCJ prin Decizia nr. XXVII/2006, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care își menține valabilitatea și în prezent;
-sumele cu care s-a constituit parte civilă . Ro SA față de inculpații A. R. C. și F. N. F., sunt de 7.281 lei (față de inc. A.) și de 3.868 euro (față de inc. F.), iar inculpata C. C. a dovedit că a plătit 2.000 euro în contul . Ro SA, afirmativ pentru cei doi inculpați-fila 23, vol. 3, dosar inst.- fără să rezulte clar cu ce titlu s-a făcut plata, pe când suma de 5.000 euro, plătită de aceeași inculpată în contul . Ro SA-fila 24, vol. 3, dosar inst., vizează două dosare penale în care este implicată inculpata, ambele pe rolul Judecătoriei Oradea și nu rezultă cât din această sumă vizează prezentul dosar sau pentru care inculpați și contracte de credit se face plata.
-înscrisul este nedatat și neînregistrat la societatea emitentă.
În aceste condiții, în soluționarea acțiunii civile, instanța a constatat că V. Romania SA a cesionat creanțele rezultate în urma încheierii contractelor de credit cu inculpații C. N. A., A. R. C., F. N. F. și S. M. R. către . Investments (Luxemburg) SA prin mandatar . Ro SA, astfel că persoana vătămată V. Romania SA nu mai susține constituirea de parte civilă și nu mai are pretenții civile în cauză.
Pe de altă parte, în baza art. 19, 20 și 397 al. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 și 1003 Cod civil din 1864, instanța a obligat în solidar inculpații A. R. C. și C. C. C., la plata sumei de 7.281 lei în favoarea părții civile . Investments (Luxemburg) SA, prin mandatar . Ro SA, respectiv va obliga în solidar inculpații F. N. F. și C. C. C. la plata sumei de 3.868 euro în favoarea părții civile . Investments (Luxemburg) SA prin mandatar . Ro SA, conform constituirii de parte civilă de la filele 107-108, vol. 2, dosar inst.
Obligarea inculpatei C. C. în solidar cu ceilalți inculpați la plata despăgubirilor civile către partea civilă se întemeiază pe faptul că ea a fost cea care i-a determinat pe inculpații din cauză să contracteze creditele bancare, s-a ocupat de întocmirea documentației în vederea obținerii creditelor și a însoțit persoanele în cauză la unitățile bancare, această inculpată fiind în final beneficiara reală a majorității sumelor împrumutate de ceilalți coinculpați.
Instanța a constatat că . Investments (Luxemburg) SA, prin mandatar . Ro SA, nu a formulat pretenții civile în cauză referitor la creanțele privind pe inculpații C. N. A. și S. M. R..
B. Referitor la creditele acordate de BRD-Groupe Societe Generale SA
În cursul urmăririi penale, în ce privește creditul de 9.000 euro, din 18.11.2005, contractat de inc. C. N. A., rambursat parțial și în ce privește creditul de 35.000 lei, din 03.03.2006, contractat de inc. S. M. și rambursat parțial, BRD-Groupe Societe Generale SA comunică organelor de urmărire penală că restul creanțelor privind pe inc. C. N. A. și inc. S. M. (f. 159, 160, vol. II up). au fost cesionate către . SRL la data de 10.06.2008 și la data de 18.12.2008.
Instanța a constatat că, raportat la mențiunile din adresa depusă la f. 159, 160, vol. II up, la data la care s-au cesionat aceste creanțe privind pe inc. C. N. A. și inc. S. M. către . SRL, persoana vătămată BRD-Groupe Societe Generale SA nu era constituită parte civilă în cauză față de cei doi inculpați.
Potrivit art. 20 alin. 7 Noul Cod de procedură penală, dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal iar dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea de parte civilă, acțiunea civilă poate fi disjunsă.
În aceste condiții, chiar dacă . SRL s-a constituit ulterior cesiunii ca parte civilă în cauză față de cei doi inculpați, atât în cursul urmăririi penale-filele 142-143, vol. I, up- cât și în faza de judecată (filele 61-62, vol. 2, dos. inst.), acțiunea civilă este inadmisibilă în fața instanței penale.
Așa fiind, instanța a constatat că persoana vătămată BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanțele rezultate în urma încheierii contractului de credit din 18.11.2005 cu inculpatul C. N. A., respectiv în urma încheierii contractului de credit din 03.03.2006 cu inculpatul S. M. R., către E. F. GMBH prin mandatar . SA .
În baza art. 20 alin. 7 Cod procedură penală instanța a respins ca inadmisibile pretențiile civile formulate de E. F. GMBH prin mandatar . SA față de inculpatul C. N. A. (pentru contractul de credit din 18.11.2005) respectiv față de inculpatul S. M. R. (pentru contractul de credit din 03.03.2006), situație în care aceste pretenții vor putea fi valorificate numai în fața instanței civile competente conform legii.
În ce privește pe inc. A. R. C., în cursul urmăririi penale BRD-Groupe Societe Generale SA s-a constituit parte civilă în cauză față de A. R. C. (conform adresei nr. 2728/24.03.2011, f. 159-160, vol. II up).
Ulterior, prin adresa din 08.08.2012, BRD-Groupe Societe Generale SA a comunicat organelor de urmărire penală că nu se mai constituie parte civilă în cauză, întrucât creanța față de A. R. C. a fost cesionată către . SRL București(f. 161, vol. II up).
În același sens, prin adresa nr. 4290/07.01.2014 BRD-Groupe Societe Generale SA comunică instanței de judecată că, referitor la inc. A. R. C., creanța a fost cesionată în iulie 2012 către . SRL București (fila 109, vol 1, dos. inst.).
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit notelor de ședință formulate de S. L. MANAGEMENT LTD (filele 65-66, vol. 2, dosar inst.), . SRL a cesionat la rândul său această creanță privind pe inc. A. către S. L. MANAGEMENT LTD, prin împuternicit . ROMANIA SRL, conform contractului de cesiune de creanță nr. 1/26.07.2012. Potrivit acelorași note de ședință, în evidențele S. L. MANAGEMENT LTD inculpatul A. R. C. figurează cu un debit total la zi de 2.483, 49 RON.
În consecință, instanța a constatat că partea civilă BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 05.04.2006 cu inculpatul A. R. C. către . SRL, care la rândul său a cesionat această creanță către S. L. MANAGEMENT LTD prin împuternicit . ROMANIA SRL.
În baza art. 19, 20 și 397 al. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 și 1003 Cod civil din 1864, instanța a obligat inculpatul A. R. C., în solidar cu inculpata C. C. C., la plata sumei de 2.483,49 lei în favoarea părții civile S. L. MANAGEMENT LTD prin împuternicit . ROMANIA SRL.
În ce privește pe inc. B. I., instanța constată că, în legătură cu creditul de 20.000 lei, din 14.06.2006, rambursat parțial, în cursul urmăririi penale persoana vătămată BRD s-a constituit parte civilă în cauză, față de acest inculpat (adresa din 24.03.2011, f. 159,160, vol. II up).
Ulterior, prin adresa din 08.08.2012, BRD a comunicat organelor de urmărire penală că nu se mai constituie parte civilă în cauză, întrucât creanța față de B. I. a fost cesionată către Kruk Internațional SRL București (f. 161, vol. II; 204, vol. III).
În cursul urmăririi penale, S. S.a.R.L.I., prin reprezentant legal KRUK International S.R.L., s-a constituit parte civilă în cauză față de inc. B. I., cu suma de 26.567,50 lei (f. 321-322, vol. I up).
Din adresa nr. R/2774/2014/1 din 05.11.2014 emisă de S. S.a.R.L.I., prin reprezentant legal KRUK Romania S.R.L, instanța reține că BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 14.06.2006 cu inculpatul B. I. către KRUK International SRL (actuala KRUK Romania SRL), iar KRUK International SRL a cesionat creanța la KRUK SA, care în final a cesionat creanța către S. SaRL, care este reprezentată legal de KRUK Romania SRL (fila nr. 122, vol. II, dos. inst.).
Din aceeași adresă instanța reține că S. SaRL, reprezentată legal de KRUK Romania SRL, s-a constituit parte civilă în cauză față de inc. B. I. cu suma de 30.764, 16 lei-fila 123. vol. 2, dosar inst.
Din această sumă de 30.764, 16 lei instanța a reținut că inculpata C. C. a plătit la data de 17.03.2015, pentru inculpatul B., suma de 10.000 lei, așa cum rezultă din corespondența purtată de KRUK Romania SRL cu avocatul inculpatei C. C. și din înscrisurile atașate (filele 79-81, vol. III, dosar inst.), rămânând de plată suma de 26.248, 57 RON.
În consecință, în baza art. 19, 20 și 397 al. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 și 1003 Cod civil din 1864, instanța a obligat inculpatul B. I., în solidar cu inculpata C. C. C., la plata sumei de 26.248,57 lei în favoarea părții civile S. SaRL, prin reprezentant legal KRUK Romania SRL (fosta KRUK International SRL).
Așa cum s-a reținut mai sus, la pct. IV. b) din prezentele considerente, instanța a constatat că partea civilă BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 13.04.2006 cu inculpatul F. N. F., către E. F. GMBH, prin mandatar . SA, care la rândul său nu se constituie parte civilă în cauză față de acest inculpat, așa cum rezultă din adresa emisă la 18.12.2012 a . SA-fila 142,143 vol. 1, dosar up- conform căreia inculpatul F. a lichidat debitul cu care figura în evidențele societății și își retrage constituirea de parte civilă.
În același sens, după începerea judecății, . SA comunică instanței că nu înțelege să se constituie parte civilă față de acest inculpat întrucât a lichidat debitul cu care figura în evidențele societății –adresă fila 63, vol.2, dosar inst.
În consecință, instanța a constatat că partea civilă BRD-Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța rezultată în urma încheierii contractului de credit din 13.04.2006 cu inculpatul F. N. F. către E. F. GMBH prin mandatar . SA, care nu se constituie parte civilă în cauză față de inculpatul F. N. F., prejudiciul fiind recuperat.
Pe de altă parte, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de S. SaRL prin reprezentant legal KRUK ROMANIA SRL față de inculpata C. C. C. pentru contractele de credit încheiate de inculpată la 01.12.2004, la 22.11.2004 și la 14.10.2005 cu Raiffeisen Bank SA (conform constituirilor de parte civilă depuse la filele 116-121, vol. 2, dosar inst.) întrucât aceste contracte de credit încheiate de inculpată cu Raiffeisen Bank SA nu au format obiectul infracțiunilor de înșelăciune și complicitate la înșelăciune reținute în cauza de față, prin urmare instanța nu s-a putut pronunța cu privire la aceste contracte.
În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a dispus anularea ca fiind false a următoarelor înscrisuri care au stat la baza încheierii contractelor de credit bancar de către inculpații din cauză, respectiv:
-adeverința de venit din 15.08.2005 emisă pe numele C. A. (fila 183, vol. I, up), statul de salarii pe luna iunie 2005 privind pe inculpatul C. A. (fila 182, vol. I, up), contract individual de muncă nr._/2004 încheiat între . și C. N. (filele 179-181, vol. I, up);
- adeverința de venit din 01.02.2006 emisă pe numele A. R. C-tin (fila 281, vol. II, up), statul de plată pe luna ianuarie 2006 emis de . (fila 282, vol. II, up), contract individual de muncă nr._/20.01.2005 încheiat între . și A. R. (fila 283-285, vol. II, up);
- adeverință de salariu din 09.06.2006 emisă pe numele B. I. (fila 92, vol. I, up), contract individual de muncă nr._/20.01.2005 încheiat între . și B. I. (filele 93-95, vol. I, up);
- adeverință de venit din 12.04.2006 emisă pe numele F. N. F. (fila 53, vol. III, up), stat de plată salarii pe luna martie 2006 emis de .(fila 54, vol. III, up), contract individual de muncă_/20.01.2005 încheiat între . și F. N. F. (filele 55-57, vol. III, up), adeverința de salariu nr. 87/10.04.2006 emisă pe numele F. N. F. (fila 83, vol. III, up);
- adeverința de venit din 01.03.2006 emisă pe numele S. M. (fila 260, vol. III, up), contract de muncă nr._/01.02.2004 încheiat între . și S. M. (filele 261-263, vol. III, up), stat de plată pe luna februarie 2006 emis de . (fila 264, vol. III, up), adeverința de salariu nr. 49/01.03.2006 emisă pe numele S. M. R. (fila 232, vol. III, up), iar în baza art. 118 al. 1 lit. b) Cod penal din 1969 a dispus confiscarea acestor înscrisuri în favoarea statului.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală instanța a obligat inculpații C. C. C. și C. N. A. să plătească statului câte 800 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv a obligat inculpații A. R. C., B. I., F. N. F. și S. M. R. să plătească statului câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu B.-Cuș F., în cuantum de 400 lei, pentru inc. S. M., a fost plătit din fondurile M.J. în contul Baroului Bihor, conform delegației nr. 2867/2013.
Totodată, în condițiile în care inculpata C. C. se află în supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform s.p. nr. 120/2014 a Judecătoriei Oradea, instanța a dispus comunicarea prezentei hotărâri cu Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, după rămânerea definitivă, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în ce privește pe inculpata C. C. C..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații C. C. C. și C. N. A..
Inculpata apelantă C. C. C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și a se dispune contopirea pedepsei de 3 ani cu suspendare dispusă prin sentința penală nr. 120 din 28.01.2014 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată în prezenta cauză, iar raportat la dispozițiile art. 36 din Codul penal 1969 să se aplice pedeapsa cea mai mare de 3 ani închisoare fără a se adăuga un spor deoarece pedeapsa de 3 ani este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, cu aplicarea art. 86/1 referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
În motivarea apelului s-a arătat că legea penală veche este mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal. S-a mai arătat că inculpata este fără antecedente penale, a recunoscut faptele ce i se rețin în sarcină, a achitat o mare parte din prejudiciu, iar cu o parte din părțile vătămate a încheiat declarații de împăcare, cu alții convenții de plată eșalonată.
Inculpatul apelant C. N. A. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și a se dispune în temeiul art. 374 raportat la art. 396 alineatul 10 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată cu aplicarea prevederilor art.86/1 din Codul penal, raportat la limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției. S-a solicitat a se reține în mod cumulativ cu procedura recunoașterii vinovăției incidența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alineatul 1 litera a, art. 74 alineatul 2 cu efectele prevăzute la art. 76 alineatul 1 litera c în sensul stabilirii unei pedepse sub minimul special de 2 ani.
În motivarea apelului s-a arătat că legea penală veche este mai favorabilă, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, față de împrejurarea că tratamentul sancționator la concursul de infracțiuni este mai aspru în noul Cod penal, iar în legea veche sporul de pedeapsă este facultativ și variabil, iar efectele circumstanțelor atenuante sunt de asemenea mai favorabile în legea veche.
S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, a achitat o mare parte din prejudiciu, are doi copii minori care ar suferi enorm în cazul privării de libertate a inculpatului.
Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, Curtea, în baza art. 420 alineat 10 Cod procedură penală va reține următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt cu privire la inculpații apelanți.
I. Faptele inculpatului C. N. A..
I.1.La data de 06.02.2012, organele de poliție din cadrul I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la inc. C. N. A., sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2,3 C.p. din 1969 față de BRD Groupe Societe Generale SA-Agenția Podul D. Oradea (f. 130, vol. I up).
La data de 22.10.2010 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, plângerea penală formulată de V. R. SA, reclamând că numitul C. N. A., a comis infracțiunea de înșelăciune (f. 126-128, vol. I up).
La data de 15.08.2005 inculpatul C. N. A. a depus la V. R., Sucursala Oradea, cererea de credit (vol. I, f. 173-175, up, în copie), împreună cu copie contract individual de muncă (vol. I, f. 179-181 up copie stat de salariu (vol. I, f. 182 up), adeverința de salariu din 15.08.2005 (vol. I, f. 183 up), copie carte de identitate (vol. I, f. 184 up), copie carte de muncă (vol. I, f. 185-190 up) care atestau că inculpatul C. N. A. este angajat la ., ca director, cu un salariu lunar net de 1.874 lei, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale.
În baza acestor înscrisuri, între V. R. SA, Sucursala Oradea și inculpatul C. N. A. a fost încheiat la data de 24.08.2005 contractul de credit nr._/24.08.2005, prin care i se acorda acestuia din urmă un credit pentru nevoi personale în sumă de 4.500 euro, pe o perioadă de 60 luni (vol. I, f. 162-172 up).
Constatarea tehnico-științifică dispusă în cauză (f. 201-228, vol. I up), a confirmat că actele menționate mai sus au fost semnate de C. N. A., iar completarea la raportul de constatare tehnico-științifică din 23.11.2011 (f. 238-245, vol. I up), precizează că acesta a semnat și ordinul de încasare în numerar ORD 2511.93._.EUR.00, de la .- Sucursala Oradea, pentru suma de 4.500 euro din data de 24.08.2005, (vol. I, f. 246 up).
Constatarea tehnico-științifică stabilește și faptul că semnăturile de la poziția „Angajator” de pe contractul individual de muncă nr._/2004, semnătura de la poziția „Președinte/Director General” de pe adeverința de venit nr. 112/15.08.2005 nu au fost executate de Letai A., iar cea de la poziția „Semnătura Director Economic/Financiar” de pe adeverința de venit nr. 112/15.08.2005 nu a fost executată de H. F..
Din adresa nr._/10.02.2011, emisă de ITM Bihor, rezultă că inculpatul C. N. A., nu figurează cu contract individual de muncă (f. 135, vol. I up, copie și f. 7 vol. III up, original).
Din adresa nr. 4661/14.01.2011, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, rezultă că inculpatul C. N. A., nu figurează cu venituri realizate în perioada 2004-2009 (f. 137, vol. I up, copie).
În cursul urmăririi penale, la data de 28.12.2012, partea vătămată V. SA s-a constituit parte civilă față de C. N. A., în cauză cu suma de 2.131,90 euro (f. 213,214, vol. II u p).
I.2.La data de 18.11.2005 inculpatul C. N. A. a încheiat un contract de credit cu BRD, Sucursala Oradea, Agenția P. D., contract înregistrat cu nr._/2005 (f. 248-251 vol. I u p), în baza unei adeverințe de venit nr. 123/01.11.2005 (f. 252, vol. I up), stat de salarii (f. 253, vol. I up), contract individual de muncă (f. 254-256, vol. I up), înscrisuri falsificate care atestau în mod nereal că inculpatul C. N. A. este angajat la ., ca „director”, cu un salariu lunar net de 3.828 lei, obținând un credit pentru nevoi personale în sumă de 9.000 euro, pe o perioadă de 60 luni.
Persoana vătămată BRD a cesionată creanța către E. F. GMBH, societate cu sediul în Germania, prin mandatar . SRL, care s-a constituit parte civilă în cauză (f. 142,143, vol. I u p).
Din analiza adreselor emise de către ITM și Casa Județeană de Pensii Bihor, se observă că la data solicitării/obținerii creditului, inculpatul C. N. A. nu figura ca angajat al ., iar numiții Letai A. și H. F. nu au semnat și întocmit adeverința de venit, contract de muncă, susțineri care se coroborează cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză. De precizat că același contract individual de muncă fals a fost prezentat atât la unitatea bancară V. cât și la BRD (f. 179-181, vol. I și 254-256, vol. I u p).
În cursul urmăririi penale, inculpatul C. N. A. nu a putut fi audiat iar din verificările efectuate a rezultat că acesta a plecat în Belgia împreună cu familia, la o adresă necunoscută.
În luna aprilie 2006, inculpatul A. R. C., împreună cu C. C. C., s-a deplasat la BRD-Agenția Podul D. din Oradea. Intrând în agenție, C. C. C. s-a dus direct la o funcționară cu numele de „C.”, discutând cu aceasta amical, dând impresia că o cunoaște, spunându-i că „am venit cu băiatul”, după care funcționara le-a solicitat să ia loc la biroul acesteia.
Inculpata C. C. C. i-a înmânat funcționarei un dosar cu mai multe acte, iar după 10-15 minute funcționara i-a dat acesteia contractul de credit pe numele lui A. R. C., rugând-o să se uite dacă este bine și după ce l-a citit C. C. C. i-a spus că este în regulă, funcționara de la bancă întrebându-l pe A. R. C. dacă știe ce sumă împrumută, acesta răspunzând că știe de la C., după care i-a arătat acestuia unde să semneze actele din dosar, îndrumându-l apoi la casierie pentru ridicarea creditului.
Apoi inculpatul A. R. C. s-a deplasat la casieria băncii însoțit de inc. C. C. C., iar inc. A. R. C. a semnat ordinul de încasare, iar suma de 4.000 euro primită a fost înmânată de acesta inculpatei C. C. C. în prezența funcționarei băncii, fără ca inculpatul să-și fi însușit vreo sumă de bani din creditul solicitat, conform celor relatate cu ocazia audierii. După ce au părăsit incinta băncii, C. C. C. i-a comunicat lui A. R. C. să nu-și facă probleme cu rambursarea creditului, deoarece aceasta îl va rambursa la timp și integral.
În același fel, inculpata C. C. C. i-a solicitat lui A. R. C. actul de identitate și să o însoțească la . - Sucursala Oradea, de pe . ridica un alt credit, pentru a rambursa creditul ridicat în numele său de la BRD-Agenția Podul D., urmând ca acesta să rămână doar cu creditul de la ., motivând că dobânda este mai mică.
Conform celor declarate de A. R. C. cu ocazia audierii, la . R. SA-Sucursala Oradea, C. C. C. i-a solicitat lui A. R. C. actul de identitate, spunându-i acestuia să aștepte la . aceasta s-a dus direct la casieria băncii, s-a adresat funcționarei cu cuvinte amicale, predându-i acesteia actul său de identitate, după care casiera a completat un formular în calculator, afirmând că „da, este în regulă”. Ulterior, inculpatului i s-au prezentat acte la semnat, despre care acesta susține că nu știa ce reprezintă, fiind predate la bancă anterior de către C. C. C.. De asemenea, inculpatul A. R. C. susține că față de el și C. C. C., casiera băncii a numărat cu aparatul suma de 7.000 lei, sumă care i-a fost înmânată după ce a semnat un act primit de la casieră, iar suma primită i-a predat-o lui C. C. C. în incinta băncii.
După câteva luni, inc. A. R. C. susține că a fost somat de către un reprezentant al ., întrucât rata lunară nu fusese achitată, iar acesta a luat legătura cu C. C. C., care i-a spus să nu-și facă probleme doar că ea a avut niște probleme financiare și a întârziat cu plata ratei.
Ulterior, inculpatul a fost somat din nou de reprezentanții . dar și de BRD - Groupe Societe Generale SA pentru neplata ratelor lunare, ca urmare, inculpatul A. R. C. a căutat-o pe C. C. C. care în prezența lui a sunat o funcționară de la . - Sucursala Oradea pe care a întrebat-o „A., ce problemă este cu creditul lui A. la V.”, iar după ce a terminat convorbirea cu aceasta, C. C. C. i-a comunicat lui A. R. C. că nu au fost bani suficienți în contul firmei pentru plata ratelor.
Inculpatul A. R. C. a mai precizat că până în anul 2007, când și-a dat demisia de la ., au mai fost întârzieri la plata ratelor lunare, dar acestea au fost rezolvate de către C. C. C., iar când a încetat raporturile de muncă cu ., C. C. C. i-a spus că lunar să o caute la firmă pentru a-i da bani să achite ratele la bănci. În acest sens, A. R. C. s-a prezentat periodic la . pentru a primi bani să-și achite ratele, dar C. C. C. și C. N. A., au refuzat să-i dea bani pentru rate, acesta achitând din banii săi câteva rate, după care nu a mai avut posibilitatea să achite acumulând restanțe la ambele bănci.
Inculpatul A. R. C. a recunoscut că a semnat actele necesare solicitării creditelor la cele două bănci, dar nu își recunoaște semnătura pe cererea de credit, adeverința de venit și contractul individual de muncă din dosarul nr._/06.02.2006 la . - Sucursala Oradea, fapt care este confirmat și de constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză, (f. 322-337, vol. II u p).
Concluziile din constatarea tehnico-științifică, menționează că semnăturile de la poziția „Director Economic” din Adeverințele de venit din 01.02.2006 și nr. 31/01.02.2006, cât și semnătura de la rubrica „Întocmit” din Statul de plată al . pe luna ianuarie 2006, nu aparțin numitei H. F..
Conform completării raportului de constatare tehnico-științifică grafică, inc. A. R. C. a semnat la pozițiile „Semnătura” și „Semnătura client” Ordinul de retragere numerar nr. ORD.2511.93._.RON.00 și Ordinul de retragere numerar nr._, fapt recunoscut și de către acesta cu ocazia audierii.
Conform celor susținute de inculpatul A. R. C., acesta nu avea un salariu de 25.000.000 lei ROL, conform contractului individual de muncă nr._/2005, contract care la rubrica „Salariat” nu este semnat de acesta, fapt consemnat și în concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafică, (f. 283-285, vol. II).
Din adresele emise de către Casa Județeană de Pensii (f. 150-154, vol. II up) și ITM Bihor, (f. 155,156, vol. II up), rezultă că inculpatul A. R. C. a lucrat la . în perioada 2005-2007, în baza contractului nr._/20.01.2005, având venituri brute, între 310-370 lei.
Însă, în cuprinsul contractului de muncă prezentat la unitățile bancare venitul său brut era de 2.500 lei (25.000.000 lei vechi), mențiune nereală. De asemenea este de reținut că numita H. F. nu a semnat și întocmit adeverința de venit, susțineri care se coroborează cu constatările tehnico-științifice efectuate în cauză. În consecință, se reține că inculpatul A. R. M. a prezentat la unitățile bancare înscrisuri falsificate (atât sub aspectul mențiunii veniturilor, cât și a semnăturilor), respectiv contract individual de muncă, adeverință de salariu și stat de salariu.
Fapta inculpatei C. C. C..
La data de 20.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, plângerea penală a numitului B. I., acesta reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină un credit cu documente falsificate, de la BRD Oradea (f. 28, 29, vol. I up).
La data de 20.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală a numitului A. R. C., acesta reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină două credite cu documente falsificate, de la BRD Oradea și V. Oradea, (f. 142, 143, vol. II up).
La data de 27.08.2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea penală a numitului S. M. R., reclamând că numita C. C. C. l-a înșelat, determinându-l să obțină un credit cu documente falsificate de la BRD Oradea, (f. 181, 182, vol. III up).
Astfel, din plângerile formulate de inculpații B. I., A. R. C. și S. M. R. rezultă că inculpata C. C. C. a convins inculpații să contracteze credite bancare în baza unor înscrisuri falsificate, aceasta beneficiind totodată și de sumele obținute în mod fraudulos. Actele false depuse la unitățile bancare au fost furnizate de inculpata C. C. C., inculpații acceptând folosirea acestora, deși cunoșteau că nu îndeplinesc condițiile consemnate în acestea.
Totodată, din declarațiile numitului P. G. C. (fost învinuit în cauză, față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală)) și a inculpatului F. N. F. rezultă că inculpata C. C. C. i-a convins să contracteze credite bancare, le-a furnizat înscrisurile falsificate, necesare pentru obținerea creditelor, însoțindu-i la unitățile bancare pentru semnarea contractelor de creditare și ridicarea sumelor de bani. Și în cazul acestor persoane, inculpata C. C. C. a fost cea care a beneficiat de toate sumele de bani obținute cu titlu de împrumut.
Inculpații A. R. C., B. I., F. N. F. și S. M. R. și numitul P. G. C. au susținut că inculpata C. C. C. s-a ocupat de întocmirea actelor necesare la dosarelor pentru bănci în vederea solicitării creditelor, aceasta prezentând adeverințele de venit, contractele de muncă și state de plată.
Martora U. (fostă C.) A., director la . – Sucursala Oradea, confirmă că inculpata C. C. C. s-a deplasat în repetate rânduri la sediul băncii pentru a se interesa de credite pentru angajați și a ridicat formulare pentru aceștia, iar la solicitarea creditelor de către angajați, aceasta i-a însoțit la depunerea actelor și ridicarea sumelor din bancă.
Afirmațiile inculpaților și a numitului P. G. C. în sensul că sumele ridicate de la bănci au fost ridicate la solicitarea numitei C. C. C. și în folosul acesteia, sunt susținute și de faptul că aceasta a achitat în numele acestora o parte din rate la bănci, cât și din corespondența acesteia prin e-mail cu B. I., unde menționează că mama sa va achita lunar ratele acestuia la bancă (f. 59-71, vol. III, f. 115-117, vol. I up).
Apelurile penale declarate de inculpații C. A. N. și C. C. sunt fondate și urmează a fi admise.
Curtea va reține în favoarea inculpatului C. A. N. dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Atât Codul de procedură penală din 1968, prin art. 320/1, cât și actualul Cod de procedură penală, prin art. 375, reglementează procedura în cazul recunoașterii vinovăției.
Într-adevăr, potrivit actualului Cod de procedură penală, inculpatul trebuie să declare personal, înainte de începere cercetării judecătorești că recunoaște în totalitate faptele descrise în rechizitoriu însă, potrivit art. 320/1 alin. 1 Cod procedură penală 1968, declarația inculpatului în sensul recunoașterii faptelor și solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală se putea face atât personal cât și prin înscris autentic.
Inculpatul C. A. N. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate în cazul recunoașterii vinovăției prin înscris autentic, declarația notarială în acest sens fiind depusă la dosarul cauzei la momentul la care era în vigoare Cod procedură penală din 1968, care, astfel cum s-a arătat mai sus, permitea judecarea pe baza proceduri recunoașterii vinovăției și pe baza unui înscris autentic (fila 10, vol. II, dos. inst.).
Art. 13 din actualul Cod de procedură penală prevede în mod explicit principiul activității legii procesual penale, stipulând că legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la . și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii. Ca efect al principiului legalității, în procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, fiind aplicabil principiul tempus regit actum. Regula tempus regit actum este de generală aplicare în privința normelor juridice de procedură penală, avându-se în vedere totdeauna legea în vigoare la momentul efectuării actului procesual.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile.
Astfel fiind, Curtea va reține că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins cererea formulată de inculpatul C. A. N. de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate în cazul recunoașterii vinovăției, câtă vreme, la data formulării acesteia erau îndeplinite condițiile cerute de legea procesual penală în vigoare, potrivit art. 320/1 alin. 1 Cod procedură penală 1968 inculpatul putând declara și prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală și pe baza acestuia a reținut situația de fapt și a făcut încadrarea în drept.
Față de situația de fapt reținută corect de instanța de fond, curtea constată că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpații C. A. N. și C. C. este corespunzătoare, că vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită.
Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor cuprinse în articolul 4 din Codul de procedură penală, instanța de fond în mod corect a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații C. A. N. și C. C..
Dată fiind vinovăția dovedită a inculpaților instanța va proceda la verificarea temeiniciei pedepsei aplicate de instanța de fond.
Cu privire la inculpatul C. A. N., Curtea se reține că la individualizarea pedepsei principale, în cadrul general prevăzut de articolul 74 din Codul penal, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorului, lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului C. A. N., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal.
Cu privire la inculpata C. C. C. la stabilirea pedepsei se va ține seama de faptul că inculpata era cunoscută fără antecedente penale la data faptelor, era integrată în societate, administra în acea perioadă o societate comercială, aspecte reținute drept circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969, s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și le-a regretat, în plus inculpata a plătit către firmele care au preluat creanțele o parte din sumele restante aferente creditelor contractate de ceilalți inculpați (sumele de 10.000 lei și 2000 euro-fila 81, fila 23, vol. III inst. și parțial din suma de 5000 euro, care se referă la două dosare penale ale inculpatei, dosarul de față și dosarul nr._/271/2013, fără să rezulte cât reprezintă plata în prezentul dosar-fila 24, vol. 3, inst.), astfel că s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 2 Cod penal din 1969.
Așa fiind, Curtea va aprecia că scopul pedepsei inculpatei C. C. C. poate fi atins și fără privarea de libertate și nu se impune aplicarea unui spor fiind suficientă o pedeapsă de 3 ani închisoare în condițiile art.86 /1 Cod penal aplicată inculpatei C. C. C., pentru realizarea scopului acesteia – de reeducare a inculpatei și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la cererea inculpatului C. N. A. care solicită a se dispune în temeiul art. 374 raportat la art. 396 alineatul 10 din Codul de procedură penală, condamnarea sa la o pedeapsă just individualizată cu aplicarea prevederilor art.86/1 din Codul penal Curtea reține că de-altfel acestuia i s-a aplicat prin hotărârea atacată o pedeapsă în condițiile art.86/1 Cod penal.
Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatei C. C. C. în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauză, 10 luni închisoare, 3 luni închisoare ( aplicate prin sentința penală nr.120/2014 a Judecătoriei Oradea), înlăturând totodată sporul de 2 luni închisoare aplicat în cauză.
Va recontopi pedepsele mai sus arătate fără a mai aplica vreun spor astfel că inculpata C. C. C. va executa o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969.
Pentru aceste considerente curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală, va admite apelurile penale declarate de inculpații C. A. N. și C. C. împotriva sentinței penale nr.585 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va desființa în sensul că:
Va reține în favoarea inculpatului C. A. N. dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatei C. C. C. în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauză, 10 luni închisoare, 3 luni închisoare ( aplicate prin sentința penala nr.120/2014 a Judecătoriei Oradea), înlăturând totodată sporul de 2 luni închisoare aplicat în cauză.
Va recontopi pedepsele mai sus arătate fără a mai aplica vreun spor astfel că inculpata C. C. C. va executa o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969.
Va atrage atenția inculpatei C. C. C. asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969, art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.86/3 alin.1 lit. a) Cod penal din 1969 va obliga inculpata C. C. C. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpata a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal din 1969, măsuri pe care instanța le impune inculpatei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală.
ADMITE apelurile penale declarate de inculpații C. A. N. și C. C. împotriva sentinței penale nr.585 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o desființează în sensul că:
Reține în favoarea inculpatului C. A. N. dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatei C. C. C. în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauză, 10 luni închisoare, 3 luni închisoare ( aplicate prin sentința penala nr.120/2014 a Judecătoriei Oradea), înlăturând totodată sporul de 2 luni închisoare aplicat în cauză.
Recontopește pedepsele mai sus arătate fără a mai aplica vreun spor astfel că inculpata C. C. C. va executa o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969.
Atrage atenția inculpatei C. C. C. asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969, art.83 și 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.86/3 alin.1 lit. a) Cod penal din 1969 obligă inculpata C. C. C. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpata a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) Cod penal din 1969, măsuri pe care instanța le impune inculpatei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. A. S. L. C. M.
Redactat decizie – C.A./22.12.2015,
Judecător fond – R. I.M.
Tehnoredactat 7 ex./22.12.2015,C.M.
5 comunicări - inculpata apelantă C. C. C.
- inculpatul apelant C. N. A.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
| ← Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 656/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
