Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 462/111/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._ /P/2014

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 278/A/2015

Ședința publică din 14 aprilie 2015

Complet de judecată compus din:

Președinte: S. L.

Judecător: C. A. I.

Grefier: C. M.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr. 303 din 28.07.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul intimat C. Ș. fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alineatul 1 din vechiul Cod penal.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra apelului a avut loc la data de 31 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru data 14 aprilie 2015, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 303 din 28 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 17 alin.2 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin. 1 lit.b Cod procedură penală a fost achitat inculpatul CANALAȘ Ș., fiul lui A. și E., născut la data de 09.11.1971 în oraș Valea lui M., jud. Bihor, cetățenia română, studii 12 clase., stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, domiciliat în Mun. Oradea, .. 20, cu reședința în Oradea, ., ., posesor al CI. . nr._ eliberat la 07.09.2006 de SPCLEP Oradea, CN.P._, pentru săvârșirea infracțiunii trafic de influentă prev. de art. 257 alin.1 din Codul penal din 1969, infracțiune care are corespondență în art. 291 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore începând cu data de 15.10.2013 ora 20,45 până la data de 16.10.2013 ora 20,45.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 27.01.2014 în dosar nr.732/P/2013, înregistrat la instanță la data de 31.01.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trafic de influentă, prev. și ped. de art.257alin.l Cod penal.

În fapt s-a reținut că inculpatul C. S., ar fi pretins de la denunțătorul B. D. suma de 3.800 lei pentru a-și exercita influența asupra inspectorului șef al I.P.J. Harghita în sensul aprobării transferării fiului denunțătorului de la I.P.J. Harghita la I.P.J. Bihor.

În cursul judecății inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe procedura recunoașterii vinovăției. Instanța a respins cererea formulată de inculpatul C. S. privind judecarea în baza procedurii recunoașterii învinuirii întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 375- 377 Cod procedură penală.

Instanța analizând probele administrate în cauză a reținut că fiul denunțătorului B. D., numitul B. A. D., absolvent al Școlii de Agenți de Poliție din Mun. Cluj N. a fost repartizat, la absolvirea studiilor, în luna decembrie 2012, și și-a desfășurat activitatea la Inspectoratul de Poliție Județean Harghita - Poliția Municipiului Miercurea C..

După ce a terminat stagiul de tutelă, a întocmit un Raport prin care solicita transferul la Inspectoratul de Poliție Bihor, pe care l-a depus la I.PJ. Harghita, comunicându-i-se că nu i se aprobă transferul.

Ulterior, în cursul lunii iunie 2013, agentul de poliție B. A. D., a întocmit un alt Raport prin care solicita transferul, pe care l-a dus personal la I.PJ. Bihor în vederea aprobării, comunicându-i-se că se aprobă raportul său, că poate fi repartizat la I.PJ. Bihor - Poliția Municipiului Marghita, dar că acel Raport trebuie să fie aprobat și de I.PJ. Harghita.

Acesta a depus respectivul Raport la I.PJ. Harghita pe la începutul lunii septembrie 2013 dar nu a primit nici un răspuns, spunându-i-se că i se va comunica dacă se aprobă sau nu.

În perioada iunie - iulie 2013, denunțătorul B. D. i-a povestit detaliat problema fiului său, referitoare la transferul de la I.PJ Harghita la I.PJ. Bihor, unui cunoscut pe nume C. S., persoană cu o situație materială precară, care venea periodic la el pentru a primi mâncare și de care îi era milă. Făptuitorul C. S. s-a oferit că îl ajută el în rezolvarea acelei probleme, afirmând că va vorbi cu o doamnă procuror sau judecător „D.".

Denunțătorul B. D. nu a fost însă convins că numitul C. S. poate „rezolva" problema transferului fiului său, însă acesta a insistat, spunându-i că îl va pune în legătură cu doamna respectivă. După o anumită perioadă, C. S. i-a comunicat denunțătorului B. D. că nu îl poate pune în legătură cu acea doamnă întrucât aceasta nu are timp, dar îl va pune în legătură cu soțul ei.

După un alt interval de timp, C. S. i-a spus denunțătorului B. D. că a vorbit cu un bărbat care îl va ajuta în rezolvarea problemei fiului său. În luna iulie 2013, denunțătorul a fost sunat de către un bărbat, care i-a cerut să se întâlnească. B. D. a mers la întâlnire, pe . Mun. Oradea, împreună cu CANALOS S. care l-a însoțit și i-a indicat în ce autoturism să urce pentru a discuta cu acel bărbat. Denunțătorul s-a urcat într-un autoturism a cărui marcă sau număr de înmatriculare nu le-a reținut, și a dat mâna cu un bărbat care s-a prezentat: „Doctor B.". După ce i-a povestit problema fiului său acelui bărbat, acesta i-a dat asigurări că se va rezolva.

Apoi, denunțătorul B. D. a fost din nou căutat de către C. S. care i-a spus că dacă vrea să fie bine treaba are nevoie de o adeverință medicală din care să rezulte că este bolnav, care să fie anexată la Raportul fiului său. Denunțătorul i-a spus că singura adeverință medicală pe care o poate obține este de la medicul de familie, dar C. S. i-a zis că îi trebuie una care să fie mai credibilă și problema o poate rezolva domnul doctor care știe cum s-o facă.

După un alt interval de timp denunțătorul a fost căutat de C. S. care i-a spus că a rezolvat domnul doctor adeverința, dar că trebuie să meargă el după ea și să îi dea 500 lei.

Denunțătorul B. D. i-a răspuns că nu are nevoie în acel caz de adeverință, dacă îi cere suma de 500 lei și că nu mai are nevoie de serviciile lui.

Fiind căutat din nou de numitul CANALOS S., denunțătorului B. D. i s-a spus de către acesta că a vorbit în numele preotului „L." cu comisarul M., care este șeful Poliției Harghita. După această discuție, denunțătorul B. D. a rugat o cunoștință să verice dacă numele șefului I.PJ. Harghita este „M.""iar acea cunoștință i-a confirmat acest lucru, spunându-i că este o chestie publică care poate fi văzută pe Internet.

Când a fost din nou căutat de către C. S., denunțătorul B. D. i-a spus că ar vrea să-i mulțumească personal părintelui „L. „ pentru ajutor" dar i-a și cerut ca și el, să îi spună acelui părinte că a vorbit în numele său. Numitul C. S. l-a sunat după un timp pe denunțătorul B. D. și i-a spus că a vorbit telefonic cu părintele L. căruia i-a comunicat că a vorbit cu cineva în numele său iar părintele l-a criticat. De asemenea, făptuitorul C. S. ar fi afirmat că părintele „L." i-a transmis că nu este cazul să se întâlnească. Întrucât denunțătorul i-a spus lui C. S. că nu îl crede, acesta din urmă i-a zis că părintele L. este purtătorul de cuvânt al Episcopului și că se poate interesa.

Urmare a acestei discuții, denunțătorul B. D. s-a interesat și a aflat că pe purtătorul de cuvânt al Episcopului nu îl cheamă L., dar nu i-a mai comunicat aceasta făptuitorului.

După o altă perioadă de timp, denunțătorul B. D. a fost sunat din nou de către făptuitorul C. S. care a insistat să obțină o adeverință medicală care trebuie depusă de către fiul meu împreună cu Raportul când va fi chemat. Deși denunțătorul B. D. nu știa ce să creadă, a mers la medicul de familie și a solicitat și obținut o adeverință medicală în care era trecut diagnosticul din fișa sa medicală. Acea adeverință i-a trimis-o fiului său la Miercurea C.. După ce fiul său i-a confirmat primirea adeverinței, denunțătorul i-a spus că dacă îi va fi cerută să o dea iar dacă nu, să dea numai raportul. În următoarea zi după ce a primit adeverința, fiul său, B. A. l-a sunat pe denunțător și i-a spus că a fost chemat de către comisarul „M." care, după ce a intrat în biroul său, l-a întrebat dacă a adus adeverința medicală iar fiul său i-a dat acea adeverință trimisă de către tatăl său.

Denunțătorul B. D. a mai aflat tot de la fiul său faptul că i s-a comunicat de către comisarul „M." că speră ca problema sa se va rezolva cât mai repede.

CANALOS S. l-a căutat din nou pe denunțătorul B. D. și i-a spus că el a fost sunat de R. care i-a spus că „acest gest costă" și i-a cerut să ia legătura cu el și să spună ce sumă ar fi de acord să dea. Denunțătorul l-a întrebat pe făptuitor cine este „R."ar acesta i-a spus că este comisarul „M."

De asemenea, denunțătorul B. D. i-a spus lui C. S. că este de acord să dea suma de 2.000 lei, dar numai după ce băiatul lui va fi la Bihor, acesta fiind de acord dar spunând că va trebui să vorbească cu M. să vadă dacă este de acord cu suma. în aceeași zi, puțin mai târziu, lui CANALOS S., fiind lângă denunțător, i-a sunat telefonul mobil, i-a spus că este sunat de M. și a dat pe difuzor. Bărbatul cu care vorbea la telefon l-a întrebat pe C. S. dacă tatăl băiatului s-a gândit la o sumă, S. i-a răspuns că da, că s-a gândit la suma de 2.000 lei dar acel bărbat a spus că este puțin, că minim 3.800 lei deoarece trebuie să mai îi împartă și cu alții, moment în care a intervenit în discuție denunțătorul și a spus că dacă nu se mai poate negocia, este de acord. Denunțătorul motivează răspunsul său prin faptul că era convins că S. nu a vorbit la telefon cu comisarul M. și că oricum nu va trebui să dea acea sumă de bani.

În data de 27 septembrie 2013, denunțătorul B. D. a fost sunat de către C. S. care i-a spus că fiul său va fi chemat luni la comisarul „M." pentru aprobarea transferului.

În următoarea zi de luni, în data de 30 septembrie 2013, denunțătorul B. D. a fost sunat de către fiul său care i-a spus că a fost chemat la comisarul M. care i-a spus că i-a aprobat Raportul dar că vor mai dura câteva zile până se fac formalitățile de transfer. La scurt timp, denunțătorul a fost sunat și de către C. S. care i-a spus că lui A. i s-a aprobat transferul, că în scurt timp va fi acasă dar că va trebui să „achite factura", denunțătorul răspunzându-i că prima dată să ajungă acasă fiul său iar apoi o va achita.

Denunțătorul B. D. a aflat deja fiul său, B. A.-D. că în data de 30 septembrie 2013 a fost chemat la Serviciul Resurse Umane la I.P.J. Harghita, i s-a spus ce trebuie să facă și i s-a comunicat că începând cu data de 01.10.2013 figurează la I.P.J. Bihor.

Fiul denunțătorului, B. A.-D. a plecat din Mun. Miercurea C. în seara de 30.09.2013 ajungând în Oradea în dimineața zilei de 01.10.2013.

M., 01.10.2013, fiul denunțătorului, B. A.-D. s-a prezentat la I.P.J. Bihor, la Serviciul Resurse Umane, fiind repartizat la Biharia. După aceea denunțătorul a fost sunat de către o femeie care s-a prezentat ca fiind de la Resurse Umane care i-a spus că A. a rămas pe Oradea și i-a cerut să îl sune pe părintele „L.".

După ce a fost sunat, denunțătorul B. D. a fost convins că acea femeie nu este de la Resurse Umane și că „părintele L." la care se referea este, de fapt, C. S.. La puțin timp, denunțătorul B. D. a fost sunat de către C. S. care l-a întrebat dacă a fost sunat de la Resurse Umane, iar el i-a confirmat.

În seara de 01.10.2013, denunțătorul B. D. a fost sunat din nou de către C. S. care i-a spus să nu îi facă probleme și să achite cât mai repede, dar l-a rugat să aștepte până joi, când va face rost de bani.

Miercuri seara, 02.10.2013, CANALOS S. l-a sunat pe denunțătorul B. D., i-a spus că l-a sunat „R."de două ori și l-a întrebat ce să îi spună. Denunțătorul B. D. i-a zis să îl caute joi la serviciu să rezolve problema, fiind sigur că, numitul C. S. nu a fost sunat de către comisarul „R.".

Într-o discuție anterioară avută cu C. S., acesta s-a jurat în fața denunțătorului că nici un ban nu este pentru el, că banii nu va trebui să-i dea lui și să-i ducă la Biserica cu L. din Mun. Oradea, să-i pună unde îi va comunica el în acel moment iar banii vor fi luați de către „cine trebuie".

În finalul denunțului său, B. D. precizează că este convins că transferul fiului său de la I.PJ. Harghita la I.PJ. Bihor, fiind conform legii, nu a fost aprobat urmare a demersurilor făcute de C. S. care, ori el, ori o altă persoană a dat diferite telefoane recomandându-se ca „părintele L.", că are convingerea că acea sumă de bani care nu a fost pretinsă de nici un polițist și va fi ori păstrată de făptuitor în totalitate ori va fi împărțită cu alte persoane care l-au ajutat sau îndrumat. Această convingere îi este întărită de faptul că nu crede că făptuitorul C. S. a fost sunat de către comisarul M. care, fiind pus pe difuzor, i-a cerut suma de 3.800 lei, în opinia sa nici un ofițer de poliție neabordând niciodată telefonic o astfel de problemă.

Denunțătorul B. D. precizează că unele din cele spuse de CANALOS S. s-au adeverit, în sensul că fiul său, B. A.-D. a fost chemat în data indicată de către acesta la șeful I.PJ. Harghita și i s-a aprobat transferul, cerându-i-se și adeverința medicală pe care tot făptuitorul a insitat să o obțină, fapt ce îl determină să creadă că, totuși, cineva care s-a recomandat ca fiind „părintele L." sa îl fi sunat pe șeful I.PJ. Harghita pentru transferul fiului său, B. A.- D.. Denunțătorul B. D. precizează că făptuitorul C. S. încearcă să profite de această situație pentru a obține o sumă de ț?ani iar stăruința acestuia și faptul că nu dorește ca fiul său să aibă probleme l-au determinat să formuleze denunțul în fața autorităților.

În cursul zilei de 04.10.2013, în completarea denunțului său, numitul B. D. a arătat faptul că făptuitorul C. S. l-a sunat atât în data de 03.10.2013 cât și în data de 04.10.2013 și a insistat să „rezolve" problema achitării sumei de bani pretinse, din afirmațiile sale de către R., șeful I.PJ. Harghita. Tot telefonic, făptuitorul C. S. susține că și el sunat de „R." pentru a se rezolva problema.

Urmărirea penală a fost începută în cauză față de numitul C. S. prin ordonanța din data de 09.10.2013 pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin.1 Cod penal.

Prin ordonanța din data de 15.10.2013 ora 20,45 s-a dispus reținerea învinuitului C. S. pe o perioadă de 24 de ore.

Întrucât în cauză s-a apreciat că există îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului și s-a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, prin Ordonanța din 16.10.2013, orele 10.00, în baza art. 116, 117și 119 C pr. pen., procurorul care a instrumentat această cauză a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale psihiatrice.

Materialul probator administrat în cursul urmăririi penale însumează următoarele probe:

declarația învitului C. S. din data de 15.10.2013:

„În cursul lunii august 2013, denunțătorul B. D. mi-a propus contra sumei de 300 lei să vorbesc în numele unui preot cu Inspectorul-șef al Poliției Harghita, pe care l-a spus cu numele real, R. M.; ptr.a obține transferul fiului său, B. A.-D., de la IPJ Harghita, la IPJ Bihor.

M-am temut de denunțător, întrucât înainte de aceasta am întreținut cu acesta raporturi sexuale orale, timp de 20 ani și mă bătea de fiecare dată când bea și când făceam curat anterior la Clubul "înfrățirea"(Stimin) și am acceptat propunerea de frică, mai ales că mă amenința cu bătaia, cu un polițist "B.".

I-am spus denunțătorului că eu cunosc un preot cu numele "L.", care mă ajuta cu alimente, de la o biserică din apropierea localului "Quenn,s".

Din august și până acum am discutat cu mmai mulți prieteni ai mei, de la Casa copilului (de unde sânt și eu) să se dea la telefon angajați ai IPJ Harghita sau Bihor.

Eu l-am contactat, telefonic, în luna septembrie 2013, pe Inspectorul-șef al IPJ Hartghita, M. R., în prezența denunțătorului și i.-am spus că sânt părintele "L." și l-am rugat să-l lase pe polițistul B. A.-D., fiul denunțătorului, la Oradea, întrucât este singurul fiu; iar acesta mi-a spus că-l pregătește și, apoi că-I dă drumul pe 1 octombrie la Oradea, mai ales că i-am spus acestuia că este bolnav.

Denunțătorul i-a dat fiului său, ptr.a duce la IPJ Harghita, un act medical din care să rezulte că suferă de spondiloză și mi-a promis că-mi dă suma de 1000 lei când îl transferă; iar suma de 2800 lei rămasă urma a fi dată polițistului "B." de la IPJ Bihor, care i-ar fi pretins, inițial suma de 1500 euro și restul la sfârșit.

Tot de la denunțător am aflat de șeful IPJ Bihor, P. L., ptr.că el a mers la acesta ptr.a-i solicita transferul fiului său și ptr.că polițistul "B."- care ar fi rudă cu inspectorul-șef i-a pretins, inițial suma de 1500 euro, ptr.transferul fiului său de la IPJ Harghita la IPJ Bihor; a renunțat la acesta și s-a hotărât să apeleze la mine.

Arăt că în data de 15.10.2013 am primit suma de 1000 lei de la denunțător, ptr. transferul fiului său de la IPJ Harghita la IPJ Bihor.

Nu i-am cerut niciodată denunțătorului B. D. vreo sumă de bani ptr.transferul fiului său de la IPJ Harghita la IPJ Bihor.

Recunosc fapta comisă.”

declarația inculpatului C. S. dată în fata Tribunalului Bihor:

„Cunosc fapta pentru care sunt trimis in judecată și încadrarea juridică atribuită acesteia și recunosc în totalitate starea de fapt prezentată în rechizitoriu.

Arăt că l-am cunoscut pe Brandas D.. Din discuțiile purtate cu acesta am aflat că fiul său este polițist in județul Harghita și dorea să-l transfere in Oradea. Arat că Brandas D. mi-a oferit sporadic ajutor in sensul că îmi dădea sporadic alimente și mă lăsa să spăl o sala în societatea unde era director și unde mai rămâneam să dorm.

Brandas D. mi-a cerut să-l ajut să-și aducă băiatul din Harghita in Oradea și mi-a propus o sumă de bani contra acestui ajutor.

Brandas D. mi-a spus că îmi dă 38 milioane contra acestui ajutor.

Brandas D. mi-a spus că domnul M. este foarte credincios și mi-a cerut să vorbesc cu acesta, lucru pe care l-am acceptat deoarece nu aveam alimente, nu aveam medicamente, nu aveam bani.

Brandas D. mi-a cerut să vorbesc eu cu domnul M. deoarece știa că sunt penticostal, că merg la biserică și mi-a cerut să vorbesc pe teme religioase cu acesta. Mi-a scris pe o foaie nr. de telefon a domnului M.. L-am sunat pe numitul M., i-am spus că sunt „părintele L.” – identitate pe care mi-am asumat-o pe cererea numitului Brandas D.. Domnul M. mi-a spus că va aproba acel transfer, iar Brandas D. mi-a spus că va formula o cerere de transfer pentru fiul său și va atașa acesteia o adeverință medicală . Am vorbit in repetate rânduri cu domnul M., la rugămintea lui Brandas D., pentru a-l determina pe acesta ca in urma insistentelor mele, să aprobe transferul.

Arat că nu am stiu că fac ceva rău, am fost chemat acasă de Brandas D. să-mi dea banii, iar cand am vrut să iau banii am fost ridicat de organele de poliție.”

declarație martor B. A. D.:

„Am absolvit Școala de Agenți de Poliție „Septimiu M." din Mun. Cluj-N. în luna iunie 2012. Începând cu data de 01 decembrie 2012 am fost repartizat la Inspectoratul de Poliție Județean Harghita, Poliția Municipiului Miercurea-C., Biroul Ordine Publică. Mi-am desfășurat activitatea profesională sub tutelă pe o perioadă de 6 luni. La finalizarea tutelei profesionale am întocmit un Raport prin care am solicitat mutarea mea de la Inspectoratul de Poliție Județean Harghita la Inspectoratul de Poliție Județean Bihor. Acel Raport l-am înaintat pe cale ierarhică, înmânându-1 șefului Biroului Ordine Publică din cadrul Poliției Municipiului Miercurea-C.. După circa 2 săptămâni am primit o comunicare conform căreia mutarea mea nu se aproba datorită lipsei de personal din I.P.J. Harghita.

In data de 13 august 2013 am întocmit un alt Raport prin care am solicitat mutarea de la I.P.J. Harghita la I.P.J. Bihor, pe care l-am depus la Serviciul Resurse Umane din cadrul I.P.J. Bihor. În aceeași zi, Raportul mi-a fost restituit fiind aprobat de inspectorul șef al I.P.J. Bihor, chestor de poliție P. L..

In cursul lunii septembrie, nu mai rețin data exactă dar cu certitudine era înainte de data de 15, când am fost sunat de tatăl meu, B. D., care mi-a spus că urmează să fiu chemat la inspectorul șef al I.P.J. Harghita, chestor de poliție M. R.-S.. Totodată, tatăl meu mi-a spus că dacă voi fi întrebat din partea cui vin să spun că vin din partea „părintelui L.". L-am întrebat pe tatăl cine este acel preot și mi-a spus că nu este treaba mea, este cineva din biserică. În următoarea zi am fost chemat la inspectorul șef al I.P.J. Harghita și am mers la biroul său având la mine și Raportul. Discuția a fost foarte scurtă, domnul inspector șef m-a întrebat din partea cui vin, i-am spus că vin din partea „părintelui L.", m-a întrebat ce religie sunt, am răspuns că sunt ortodox, iar apoi acesta mi-a spus doar că „se va rezolva" după care am plecat, fără a-i lăsa Raportul.

Ulterior, tot în cursul lunii septembrie 2013, tatăl meu mi-a trimis o adeverință medicală din care rezulta că el are probleme medicale cu coloana vertebrală. Tatăl meu m-a sunat pentru ca eu să-i confirm că am primit adeverința și atunci mi-a și spus că în următoarea zi voi fi chemat la inspectorul șef și dacă îmi va cere adeverința medicală să o dau iar dacă nu o va cere să dau numai Raportul. În următoarea zi, nu mai rețin data, dar cred că era spre finalul lunii septembrie 2013, am fost chemat la inspectorul șef al I.P.J. Harghita. Eu i-am înmânat o folie transparentă în care erau puse Raportul și adeverința medicală.

Domnul inspector șef le-a citit după care mi-a spus că mi se va aproba mutarea fără a-mi preciza data.

În data de 29 septembrie 2013, tatăl meu m-a sunat din nou și mi-a spus că voi fi chemat în următoarea zi la inspectorul șef. În data de 30 septembrie 2013 am fost sunat în jurul orelor 08:00 și m-am prezentat la inspectorul șef al I.P.J. Harghita. Acesta mi-a spus că mi-a aprobat mutarea și mi-a zis să merg să-mi iau fișa de lichidare. Imediat după aceea am mers la Serviciul Resurse Umane al I.P.J. Harghita, o doamnă mi-a spus că sunt mutat cu data de 01 octombrie 2013 la I.P.J. Bihor, mi-a explicat că trebuie să îmi termin lichidarea și mi-a dat fișa de lichidare. Am finalizat toate activitățile referitoare la lichidare în data de 30 septembrie 2013 și am pornit spre Oradea.

Am ajuns în Oradea în data de 01 octombrie 2013 iar la orele 10:00 m-am prezentat la Serviciul Resurse Umane al I.P.J. Bihor. Am avut o discuție cu șefa de serviciu, pe care o cunosc doar ca numindu-se T., care mi-a comunicat că urmează să fiu repartizat la Secția 3 Poliție Rurală Biharia. De asemenea, aceasta mi-a spus că un anume „L." mi-a transmis să-1 contactez întrebându-mă totodată și cine este. Eu i-am spus că este un preot și ea s-a exprimat „Ce mai părinte e și ăsta!", fără a-mi mai cere alte detalii referitoare la acesta. Mi-a spus să merg la Poliția Municipiului Oradea să-1 caut pe adjunctul șefului poliției municipale, domnul Ș.. Acesta mi-a comunicat ca în data de 02 octombrie 2013, la ora 08:00 să mă prezint la sediul Poliției Municipiului Oradea, de unde mă va prelua domnul comisar șef I. V., șeful Secției 3 Poliție Rurală Biharia.

Cu privire la Raportul pe care l-am întocmit pentru mutarea de la I.P.J. Harghita la I.P.J. Bihor arăt că l-am redactat pe calculator și în motivarea cererii mele am arătat faptul că sunt student la zi la Facultatea de D. din cadrul Universității Oradea, distanța pe care trebuie să o parcurg lunar pentru a putea fi prezent la minimul de cursuri pentru a asigura prezența, faptul că intenționez să mă căsătoresc iar prietena mea este și ea studentă, motiv pentru care nu poate ea veni la Miercurea-C. precum și faptul că sunt unicul copil la părinți iar tatăl meu suferă de o boală la coloana vertebrală și, stând la casă, ar avea nevoie de ajutorul meu.

Inițiativa anexării unei adeverințe medicale pe numele tatălui meu la Raportul de mutare i-a aparținut acestuia. Am discutat cu tatăl meu această idee, am abandonat-o pentru o perioadă de timp, iar apoi tatăl meu chiar mi-a trimis acea adeverință medicală. De asemenea, eu am solicitat și obținut o adeverință din care rezulta că sunt student, pe care am dorit să o anexez primului Raport care l-am depus la I.P.J. Harghita, însă mi s-a spus că nu are nici o relevanță.

Declar faptul că după ce am fost repartizat la I.P.J Bihor, nu pot preciza data, tatăl meu mi-a spus că de fapt C. S. zis „S." a vorbit telefonic în numele „părintelui L.", eu deducând că ar fi vorbit cu domnul chestor M., pentru a „rezolva" transferul meu la I.P.J. Bihor și pentru acel fapt îi cere insistent suma de circa 3.000 lei. Tot în acea discuție mi-a spus că s-a interesat cine ar putea fi realul „părinte L." și chiar a vorbit cu singurul preot cu acel prenume din Oradea care i-a spus că el nu a sunat pe nimeni. Totodată tatăl meu mi-a spus că a făcut un denunț la D.G.A. și că „S." a fost prins în flagrant când a primit o sumă de bani, pe care eu nu o cunosc. Precizez faptul că nu cunosc foarte multe detalii întrucât tatăl meu este întotdeauna foarte vag în explicațiile pe care mi le oferă, nu numai legat de acest caz ci în general.

Pe „S." îl cunosc din copilărie, știu că a fost crescut la Casa de Copii și venea des la noi acasă întrucât părinților mei le era milă de el și îi dădeau mâncare. Niciodată S. nu a afirmat că tatăl meu să-1 fi agresat fizic pe acesta, mai mult tatăl meu 1-a ajutat întotdeauna și nu este o persoană violentă.

Declar faptul că tatăl meu m-a întrebat cum îl cheamă pe inspectorul șef al I.P.J. Harghita, însă nu mai rețin când s-a întâmplat. I-am spus numai numele și prenumele adică M. R. iar când îl întrebam pe tatăl meu de ce îl interesează nu îmi răspundea la întrebare. Sunt absolut sigur că nici tatăl meu nu m-a întrebat și nici eu nu i-am spus care este numărul de telefon de la I.P.J. Harghita.”

declarație martor denunțător B. D.:

„Fiul meu, B. A.-D. a absolvit Școala de Agenți de Poliție din Mun. Cluj-N. în anul 2012, fiind repartizat la Inspectoratul de Poliție Județean Harghita, Poliția Municipiului Miercurea-C.. în luna mai 2012 i s-a terminat perioada de tutelă și a întocmit un Raport prin care a solicitat mutarea sa la I.PJ. Bihor, raport pe care l-a depus la I.PJ. Harghita și i s-a spus că nu se aprobă. La sfârșitul lunii iulie 2013, fiul meu a întocmit un alt Raport pe care l-a depus la I.PJ. Bihor și i s-a spus că raportul lui va fi aprobat și va fi repartizat la Poliția Municipiului Marghita, dar că acel raport trebuie să-l ducă și la I.PJ. Harghita pentru a i se aproba mutarea. Fiul meu a dus acel Raport la I.PJ. Harghita pe la începutul lunii septembrie 2013 și i s-a spus să aștepte până i se va comunica un răspuns.

În perioada iunie - iulie 2013 i-am povestit detaliat problema referitoare la mutarea fiului meu lui C. S., zis "S.", persoană care venea la noi la masă din când în când, fiindu-mi milă de el știind că a fost crescut la casa de copii. Acesta s-a oferit că mă va ajuta el și că va vorbi cu o doamnă procuror sau judecător, „doamna D.", spunându-mi că acea doamnă îl ajută fiindcă este sărac și ajută și persoanele care îl ajută pe el. Eu nu știam ce să cred, dar nu eram convins dacă acest C. S. poate rezolva problema mutării fiului meu. I-am povestit acestuia toate detaliile referitoare la Rapoartele întocmite de fiul meu, cum au fost sau nu aprobate. Cu ocazia acelei discuții S. mi-a spus că mă va pune în legătură cu acea „doamnă D.". După câteva zile S. m-a căutat și mi-a spus că nu mă poate pune în legătură cu acea doamnă fiindcă ea nu are timp dar mă va pune în legătură cu soțul ei.

După o anumită perioadă, S. mi-a spus că voi fi căutat de un bărbat cu care a vorbit și căruia i-a dat numărul meu de telefon și am fost sunat de către un bărbat care mi-a cerut să ne întâlnim. în seara respectivă am mers împreună cu S. pe . Oradea și mi-a arătat în ce mașină să urc. Eu am urcat în mașina indicată, a cărei marcă și număr de înmatriculare nu le mai rețin, iar bărbatul de la volan a dat mâna cu mine și s-a prezentat: „doctor B.". I-am povestit și acelui bărbat problema fiului meu iar la finalul discuției acesta m-a asigurat: „Puiule, fii liniștit că se va rezolva", spunându-mi să țin legătura cu S.. Nu cred că l-aș mai putea recunoaște pe acel bărbat întrucât l-am văzut o singură dată.

Când m-a căutat din nou S., mi-a spus că dacă vreau să fie bine treaba am nevoie de o adeverință medicală din care să rezulte că sunt bolnav ca să fie anexată la raportul băiatului meu. Eu i-am spus că singura adeverință medicală o pot aduce de la medicul de familie dar S. mi-a zis cava rezolva problema cu domnul doctor care îmi va da o adeverință care să fie mai credibilă, întrucât este medic și știe cum s-o facă.

După câteva zile S. m-a căutat și mi-a spus că a rezolvat cu domnul doctor adeverința dar trebuie să mă duc eu după ea cu 500 lei. Eu i-am spus că nu am nevoie, că doctorul este escroc dacă îmi cere pentru o adeverință 500 lei și i-am mai spus că nici nu mai am nevoie de serviciile lui.

După o anumită perioadă am fost din nou căutat de S. care mi-a spus că a vorbit în numele „părintelui L." cu comisarul M., care este șeful Poliției Harghita. Am insistat să-mi spună cine este părintele L., spunându-i că vreau să-i mulțumesc personal și i-am cerut ca și el să-i spună că a vorbit în numele lui. S. m-a sunat după o perioadă și mi-a spus că a vorbit cu părintele L. care l-a criticat că a vorbit în numele său dar a zis că nu este nevoie să ne întâlnim. I-am zis lui S. că nu-l cred dar el mi-a spus că părintele L. este purtătorul de cuvânt al episcopului și pot să mă informez.

Imediat după acea discuție am întrebat o cunoștință dacă comisarul M. este șeful de la Harghita iar acea cunoștință mi-a confirmat că așa îl cheamă și mi-a spus că este o chestiune publică care se poate vedea pe internet.

Nu mai rețin data exactă dar sunt sigur că înainte de a i se aproba raportul fiului meu, S. m-a sunat și a insistat ca fiul meu să meargă la șeful lui pentru a-i semna raportul. Eu i-am spus că A. este subordonat și nu are cum să meargă nechemat. De asemenea, i-am spus lui S. să mă lase în pace fiindcă sunt minciuni ale lui că ar fi vorbit cu comandantul de la Harghita. S. mi-a spus că voi vedea că în următoarea zi fiul meu va fi chemat la comandant și să spună că merge din partea „părintelui L.". Eu l-am sunat pe fiul meu și i-am spus că dacă îl cheamă comandantul în următoarea zi și-l va întreba din partea cui vine, să spună că din partea „părintelui L.", cu toate că nici un moment nu am crezut că, după acea discuție cu S., comandantul de la Miercurea-C. îl va chema pe fiul meu în următoarea zi am fost sunat de fiul meu care mi-a spus că a primit telefon să se prezinte la comandant iar eu i-am amintit numele părintelui L. în cazul în care va fi întrebat. După ce a ieșit de la comandant, fiul meu m-a sunat, așa cum îi cerusem deoarece eram curios dacă va fi întrebat din partea cui vine. Fiul meu mi-a spus că a fost întrebat de comandant din partea cui vine iar el i-a spus că vine din partea „părintelui L.", însă comandantul nu i-a spus nimic, dacă îi aprobă sau nu raportul.

Până în acel moment eu nu crezusem nimic din ceea ce-mi spusese S. dar atunci am început să-mi pun niște întrebări urmare a faptului că s-a adeverit ceea ce mi-a spus S. și că fiul meu a fost chemat la comandant, fiind întrebat și din partea cui vine.

Pentru a vedea și dacă într-adevăr există un „părinte L." și pentru a-l întreba pe acela dacă știe că o altă persoană a vorbit în numele său cu comandantul M. de la Miercurea-C., am mers la Episcopie și mi s-a dat un număr de telefon al sigurului preot cu numele L.. Eu I-am sunat și m-am dus să mă întâlnesc cu el la Fundația pe care o are pe . Mun. Oradea. I-am povestit acestuia că fiul meu a cerut transferul de la Harghita la Bihor, că a fost chemat de comandant și întrebat din partea cui vine, spunând că din partea „părintelui L.". L-am întrebat pe preot dacă l-a sunat pe comandantul M. de la Miercurea-C. sau dacă știe că altcineva l-ar fi sunat în numele său. Părintele L. cu care am discutat mi-a spus că el cunoaște mai multe persoane cu numele M. dar el nu l-a sunat pe comandantul de la Miecurea-C., însă se bucură dacă s-a rezolvat o problemă socială chiar dacă altcineva s-a folosit de numele său. îi acel moment, când am văzut că este foarte pasiv și nici măcar nu este curios să știe cine a sunat în numele său, eu am plecat de acolo fără a-i spune nimic de C. S..

În momentul respectiv am realizat că este posibil ca o persoană să fi sunat la Miecurea-C. și să se prezinte ca „părintele L.", însă în nici un caz cel care sună nu este părintele L. ci este ori S. ori o persoană pusă de el.

Fără a-i spune nimic lui S. despre această discuție, am insistat să-mi spună cine este părintele L. crezând că mă va trimite să vorbesc exact cu preotul la care am fost dar S. mi-a indicat un părinte L. ca fiind de la Biserica cu L.. Eu mă interesasem deja la Episcopie, știam că nu este așa dar nu i-am spus nimic lui S. dar eram convins că nu „părintele L." este cel care a sunat. Îmi puneam întrebarea cum anume ceea ce-mi spusese S. se și adeverise și nu-mi dădeam seama cum el sau o altă persoană care îl ajută reușesc să afle niște informații din sistem, care se și adeveresc.

După o perioadă am fost iar căutat de S. care a insistat să obțin o adeverință medicală care trebuie depusă împreună depusă împreună cu Raportul semnat de I.PJ. Bihor de fiul meu când va fi chemat. Eu nu am știut ce să cred dar totuși am mers la medicul de familie care mi-a dat o adeverință cu diagnosticul din fișa medicală. Acea adeverință i-am trimis-o fiului meu la Miercurea C. iar fiul meu mi-a confirmat că a primit-o. I-am spus să o țină la el și să o dea numai dacă îi va fi cerută iar dacă nu îi va fi cerută să dea numai Raportul. în următoarea zi, cam pe la începutul lunii septembrie 2013, fiul meu chiar a fost chemat de comisarul M. care i-a cerut să-i ducă Raportul semnat de I.PJ. Bihor. Fiul meu mi-a spus telefonic că atunci când a intrat în biroul comisarului, acesta l-a întrebat: ,Ai adus adeverința?" iar fiul meu i-a dat adeverința pe care i-am trimis-o eu.

Comisarul i-a spus că speră că se va rezolva cât mai repede.

După o altă perioadă de timp am fost căutat de S. care mi-a spus că a fost sunat de „R." care i-a spus că „acest gest costă" și i-a cerut să ia legătura cu „tatăl băiatului" care să spună ce sumă ar fi de acord să dea. L-am întrebat cine este „R." iar S. mi-a spus că este comisarul M.. I-am spus lui S. că sunt de acord să dau 2.000 (două mii) lei dar numai după ce A. va fi la Bihor. El a fost de acord cu propunerea mea dar mi-a spus că va vorbi cu M. să vadă dacă este de acord cu suma. în aceeași zi, puțin mai târziu, S. fiind lângă mine, i-a sunat telefonul și mi-a zis faptul că îl sună chiar M., a răspuns și a pus pe difuzor. Bărbatul cu care vorbea S. la telefon a întrebat: „S-a gândit tata la o sumă?", S. i-a spus că da, 20 milioane de lei iar bărbatul a zis: „E. puțin, minim 38 pentru că trebuie să mai împart și cu alții" iar eu am intervenit și am spus: „Sandule, dacă nu se mai poate negocia, sunt de acord". Declar faptul că am spus că sunt de acord întrucât eram convins că S., care este o persoană nevoiașă, nu a vorbit la telefon cu comisarul M. și m-am gândit că acea sumă nu o să o achit.

În data de 23 sau 24 septembrie 2013, pe la orele 11:00, m-a sunat S. și mi-a spus că A. va fi chemat la comisarul M. în data de 28 septembrie 2013 pentru aprobarea transferului. în data de 27 septembrie 2013 S. a revenit cu un telefon și mi-a spus că A. nu va fi chemat decât luni.

Luni, 30 septembrie 2013, am fost sunat de fiul meu care mi-a spus că a fost chemat la comisarul M. care i-a semnat raportul și i-a spus că mai durează câteva zile până se fac formalitățile de transfer și va pleca la Bihor.

La scurt timp m-a sunat și S. care mi-a spus că lui A. i s-a aprobat transferul și că în scurt timp va fi acasă. Tot la telefon mi-a spus că va trebui să „achit factura" iar eu i-am spus că o voi achita „după ce va ajunge marfa".

A. mi-a spus la telefon că după ce a mers la comisarul M. a fost chemat la Resurse Umane și a primit un bilețel cu ce are de făcut, spunându-i-se că poate să plece apoi, fiindcă de la întâi figurează la Bihor. El a plecat de acolo luni seara iar marți dimineața a ajuns acasă.

M., 1 octombrie 2013, fiul meu a mers la I.PJ. Bihor, la Resurse Umane, fiind repartizat la Biharia. După ce A. a primit repartiția, am fost sunat de o femeie care a spus că este de la Resurse Umane, că A. a rămas la Oradea și mi-a cerut să-l sun pe „părintele L.". Eu am fost sigur că acea femeie nu este de la Resurse Umane, fiind sigur că „părintele L." este S. și nu am sunat pe nimeni.

După puțin timp, în aceeași zi, am fost sunat de S. care m-a întrebat: „Te-a sunat doamna de la Resurse Umane?" iar eu am spus că da. M. seara m-a sunat S. și mi-a spus că trebuie să achit suma cât mai repede și mi-a cerut să nu-i fac probleme, dar eu l-am rugat să aștepte până joi când voi putea face rost de bani.

Miercuri seara, 02.10.2013, S. m-a sunat din nou și mi-a spus: „Dorine, vezi că m-a sunat de două ori R., ce să-i spun?" iar eu i-am spus să mă caute joi să rezolvăm problema.

Menționez că într-o discuție pe care am avut-o cu S., după ce s-a stabilit suma de 3.800 lei, acesta s-a jurat că nici un ban nu va fi pentru el și mi-a spus că banii nu îi voi da lui ci va trebui să-i duc la Biserica cu L. și să-i pun unde îmi va spune el în acel momente și banii vor fi luați de acolo de cine trebuie.

Convingerea mea este că transferul fiului meu nu s-a aprobat urmare a demersurilor lui S. și a telefoanelor pe care le-a dat ori el ori altă persoană recomandându-se „părintele L." și că acea sumă de bani pe care mi-o tot cerea S. nu este cerută de nici un polițist iar S. va păstra suma de bani ori numai pentru el ori o va împărți cu alte persoane care l-au ajutat și, eventual, îndrumat.

Această convingere îmi este întărită și de faptul că S. a pretins că a fost sunat de comisarul M., care, fiind pus pe difuzor, mi-a cerut direct suma de 3.800 lei. în opinia mea, un ofițer nu va aborda niciodată aceste probleme la telefon.

Mi-am dat seama că S. încerca să mă convingă prin orice mijloace că a rezolvat transferul fiului meu: ori prin faptul că ar fi vorbit la telefon direct cu M., punându-l pe difuzor, ori prin faptul că s-a folosit de numele „părintelui L."pentru a-mi demonstra că este adevărat ce spune, în acest caz unele chestiuni chiar adeverindu-se, însă nici una dintre cele două variante nu era credibilă întrucât eram convins că el încearcă prin orice mijloace să mă convingă să-i dau suma de bani pe care a cerut-o.

Având în vedere că unele chestiuni spuse de S. chiar s-au adeverit, precum faptul că fiul meu va fi chemat la comisarul M., va fi întrebat din partea cui vine și îi va fi cerută adeverința medicală, cred că o anumită persoană chiar este posibil să-l fi sunat pe acesta rugându-l să aprobe transferul fiului meu, dar bănuiesc că ofițerul i-a răspuns că se va aproba când se va putea și sunt convins că nu a pretins nici o sumă de bani. Eu sunt convins că transferul fiului meu a fost legal și a fost lăsat să plece de la Harghita când a avut un înlocuitor dar S. a încercat să profite de toată această situație pentru a obține de la mine o sumă de bani pe care ori intenționa să o păstreze numai pentru el ori o va împărți cu alte persoane care 1-au ajutat.

Întrucât doream să se rezolve în mod legal toate aceste probleme și nu doream ca fiul meu să fie afectat la serviciu, în data de 03.10.2013 m-am prezentat la D.G.A. - SJ.A. Bihor și am formulat un denunț.

După ce am scris denunțul, în data de 03.10.2013, am fost sunat de către S. care mi-a spus că l-a sunat „R." de două ori și că dacă „fac figuri" va vorbi cu „L." și A. va fi dat afară din poliție iar atunci degeaba o să mai merg la el să mă ajute. Eu i-am spus că voi încerca să fac rost de bani și că o vom „rezolva". Arăt faptul că nu am crezut ceea ce mi-a spus „S." la telefon, că a fost sunat de „R." și nu mi-a creat nici o stare de temere referitoare la A. și i-am spus că sigur „vom rezolva" gândindu-mă că organele de anchetă vor lua măsuri în urma denunțului scris de către mine.

În data de 04.10.2013 am fost căutat acasă de „S." care mi-a spus că vom avea probleme iar eu i-am promis că voi încerca să fac rost de bani până marți, 08.10.2013. Pe la începutul discuției, S. mi-a spus că îl sună pe „R." și a sunat o persoană care i-a spus că domnul chestor este în ședință. El mi-a spus că să fac cum vreau dar deoarece nu ne-am ținut de promisiune s-ar putea ca A. să fie dat afară din poliție, el să fie arestat iar mie să mi se facă dosar penal. De asemenea, mi-a spus din nou că nu lui trebuie să-i dau banii .ci să merg la Catedrală și să-i las într-o carte de rugăciuni și a afirmat că el a vorbit în numele „părintelui L.".

Deoarece nici în data de 08.10.2013 nu i-am dat nici o sumă de bani, S. m-a sunat și mi-a spus că vineri, 11.10.2013, vine „R." în Oradea și printre altele vrea să rezolve și această problemă. Eu i-am spus că nu am reușit să fac rost de bani, că urmează să îmi vând mașina, care este avariată. L-am întrebat dacă se poate negocia dar S. a spus că nu se poate dar eu i-am spus că voi avea doar o parte din suma de bani când voi primi avans pe mașină, fără a-i preciza nici o sumă.

În data de 15.10.2013 am pus la dispoziția ofițerilor D.G.A. suma de 1.000 (o mie) lei compusă din 10 bancnote a câte 100 (una sută) lei, seriile acestora fiind notate într-un proces-verbal. Apoi am mers la mine acasă și am luat legătura cu S., spunându-i doar să vină să vorbim. I-am spus ca am primit avans pe mașină și că am 1.000 lei, S. a spus inițial că trebuie să dăm toată suma dar apoi a acceptat și a primit de la mine cei 1.000 lei, i-a numărat și a spus că mai trebuie să dăm și restul de 2.800 lei. Imediat după aceea au intervenit ofițerii D.G.A. fiind conduși la sediul SJ.A. Bihor unde a fost scris un proces-verbal cu privire la ce s-a întâmplat în data de 15.10.2013, după care mi-a fost restituită suma de 1.000 lei pe care eu am pus-o anterior la dispoziție pentru a fi notate seriile bancnotelor.”

5. Proces-verbal de redare a convorbirii telefonice din anul 2013, luna octombrie, ziua 15, în mun. Oradea, jud. Bihor.

„În baza Ordonanței privind autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon și a înregistrării audio-video în mediu ambiental emisă de P. de pe lângă Tribunalul Bihor la 04.10.2013, ora 14:00, confirmată prin încheierea nr. 121 din 08.10.2013 emisă de Tribunalul Bihor precum și a Ordonanței de delegare emisă la 11.10.2013, în temeiul art. 91 ind. 1 și următoarele Cod procedură penală, am procedat la redarea convorbirii telefonice purtate în data de 04.10.2013, la orele 16:48:37, între învinuitul C. S. (notat în cuprinsul redării cu CS), utilizator al postului telefonic nr._, care ia legătura cu un bărbat neidentificat (notat în cuprinsul redării cu B), utilizator al postului telefonic nr._, după cum urmează:

B: - Alo!

CS: - Dacă te sună îi spui că domnu" chestor e în ședință și...vă sună domnu" părinte. Bine?

B: - Stai...Dacă mă sună cine?

CS: - Un prieten de-al meu, ăsta care îmi dă banii.

B: - Dacă mă sună îi spun că domnu" chestor este în ședință.

CS: - Da, părinte îmi spui mie. Părinte. Părinte, domnu" chestor este în

B: - Ședință...

CS: - ...ședință, da-i cam supărat pe dumneavoastră.

Discuțiile redate au fost purtate în limba română.”

6. Proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 15.10.2013

„In data de 15.10.2013, denunțătorul B. D. a pus la dispoziția organelor de cercetare penală din cadrul D.G.A. - S.J.A. Bihor suma de 1.000 (o mie) lei iar seriile cele 10 (zece) bancnote au fost consemnate în procesul verbal întocmit în acest sens la data de 15.10.2013, anterior organizării flagrantului.

În continuare ne-am deplasat spre domiciliul denunțătorului, loc stabilit de comun acord ca punct de întâlnire în vederea remiterii sumei de bani pretinse, însoțiți de martorii asistenți:

1.B. A.-A., născut la 04.09.1993 în Oraș Jimbolia, jud. T., domiciliat în .. Comloșu M.) nr. 169, jud. T., posesor al CI. . nr._, C.N.P._;

2.B. D.-I., născut la 20.06.1992 în Oraș Darabani, jud. B., domiciliat în .), jud. B., posesor al CI. . nr._, C.N.P._;

La domiciliul denunțătorului B. D., conform înțelegerii telefonice, în jurul orelor 17:00, s-a prezentat învinuitul C. S., care după o scurtă discuție a primit de la denunțător suma de 1.000 lei (zece milioane lei vechi) după ce anterior a precizez că vrea toată suma, adică și diferența de 28 milioane lei vechi. Au intrat apoi în încăpere organele de cercetare, și-au declinat calitatea și l-au surprins pe învinuit imediat după ce a primit suma de 1.000 lei de la denunțător. Învinuitul a citit seriile celor 10 bancnote primite, constatându-se că acestea corespund în totalitate cu seriile consemnate în procesul-verbal întocmit în acest sens. Fiind întrebat pentru ce a primit acea sumă de bani de la denunțător, învinuitul C. S. a declarat verbal că a primit acea sumă de bani pentru a o remite „părintelui L." întrucât fiul denunțătorului a fost transferat de la un alt inspectorat de poliție la Bihor. I s-a cerut apoi învinuitului să ne însoțească la sediul D.G.A. -S.J.A Bihor în vederea redactării procesului-verbal de constatare.

Suma de 1.000 (o mie) lei, ridicată de la învinuitul C. S. în data de 15.10.2013 cu ocazia constatării infracțiunii flagrante se ridică în vederea efectuării cercetărilor în cauză.

Martorii asistenți nu au de făcut obiecțiuni cu privire la cele constatate și la cele consemnate în prezentul procesul-verbal.

Fiind întrebat dacă are obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare al activității și cu privire la cele consemnate în prezentul proces-verbal, învinuitul C. S. a declarat verbal că nu are de făcut obiecțiuni.

Pe parcursul desfășurării activității de constatare a infracțiunii flagrante a fost efectuată video-filmare judiciară cu camera video digitală marca „Sony", model DCR - HC32E cu seria_, imaginile filmate fiind stocate pe mini caseta marca „Sony" cu . 5811.

Materialele rezultate din înregistrările audio-video ambientale au fost descărcate pe suport optic și au fost anexate prezentului proces-verbal.

Constatarea infracțiunii flagrante a avut loc între orele 17:00 - 17:15 iar prezentul proces-verbal a fost redactat la sediul D.G.A. - S.J.A. Bihor între orele 17:25- 17:35.”

7. Proces - verbal de analizare a listingului convorbirilor telefonice efectuate de învinuitul C. S. de la numărul_ din data de 22.01.2014.

„Astfel, analizând datele puse la dispoziție în format electronic pe suportul optic tip CD-R marca „TDK" cu .: 2161 139 M B 641, înregistrat cu nr. „T401", am constatat următoarele:

- de la nr.:_, utilizat de învinuitul Canalaș S., în data de 22.07.2013, ora 10:07:35, a fost apelat nr._, alocat Inspectoratului de Poliție Județean Harghita, fiind purtată o convorbire cu durata de 56 secunde. De asemenea, de la același număr utilizat de învinuit, în data de 22.07.2013, ora 10:08:45, a fost apelat nr._, alocat Inspectoratului de Poliție Județean Harghita, fiind purtată o convorbire cu durata de 73 secunde;

- între nr.:_, utilizat de învinuitul Canalaș S. și nr.:_, utilizat de șeful Inspectoratului de Poliție Județean Harghita, în perioada iulie - septembrie, s-au transmis un număr de 155 SMS-uri (marea majoritate fiind transmise de la nr._) și au fost purtate un număr de 22 convorbiri telefonice, conform următoarei situații tabelare:

Nr.	Data (ziua/luna/anul) și	înv. Canalaș	Durata
crt.	ora convorbirii	S. a	convorbirii (în
		apelat / a	secunde)
		fost apelat
1.	30.07.2013, 15:47:37	a apelat	45
2.	29.07.2013, 10:29:12	a apelat	28
3.	03.08.2013, 09:35:51	a apelat	484
4.	03.08.2013, 13:32:21	a fost apelat	28
5.	01.08.2013, 09:56:34	a apelat	984
6.	09.08.2013, 13:50:47	a apelat	43
7.	09.08.2013, 13:55:17	a fost apelat	75
8.	12.08.2013, 17:42:15	a apelat	96
9.	27.08.2013, 16:24:52	a apelat	73
10.	02.09.2013, 13:07:47	a apelat	196
11.	03.09.2013, 11:28:28	a apelat	464
12.	04.09.2013, 18:26:28	a fost apelat	58
13.	06.09.2013, 08:56:36	a apelat	42
14.	11.09.2013, 13:26:57	a apelat	336
15.	11.09.2013, 15:14:47	a fost apelat	56
16.	11.09.2013, 15:14:01	a apelat	1
17.	13.09.2013, 11:24:56	a apelat	12
18.	16.09.2013, 10:38:31	a apelat	288
19.	23.09.2013, 10:47:28	a apelat	1001
20.	01.10.2013, 11:25:58	a apelat	32

- de la nr.: utilizat de învinuitul Canalaș S., în perioada iunie- octombrie, a fost apelat de 14 ori numărul de telefon:_, alocat Inspectoratului de Poliție Județean Bihor, conform următoarei situații tabelare:

Nr. crt.	Data (ziua/luna/anul) și ora convorbirii	înv. Canalaș S. a apelat / a fost apelat	Durata convorbirii (în secunde)
	21.06.2013,16:51:12	a apelat	84
	15:07.2013, 10:46:36	a apelat	13
3.	11.07.2013, 09:29:36	a apelat	40
4.	22.07.2013, 09:14:45	a apelat	121
5.	22.07.2013, 09:29:23	a apelat	39
6.	22.07.2013, 09:30:24	a apelat	101
7.	13.08.2013, 09:19:25	a apelat	130
8.	27.08.2013, 16:31:05	a apelat	123
9.	25.09.2013, 10:34:11	a apelat	14
10.	25.09.2013, 10:36:52	a apelat	65
11.	25.09.2013, 10:38:17	a apelat	63
12.	25.09.2013, 10:02:25	a apelat	88
13.	01.10.2013, 08:33:46	a apelat	225
14.	01.10.2013, 07:52:45	a apelat	40

- de la nr.:_, utilizat de învinuitul Canalaș S., în data 25.09.2013, 10:57:39 și în data de 26.09.2013, 08:49:58 a fost apelat nr._, alocat Inspectoratului de Poliție Județean Bihor - Serviciul Resurse Umane, fiind purtată convorbiri cu durata e 188 respectiv 138 secunde.

8.Proces verbal de redare a convorbirii telefonice

B: - Alo!

CS: - Dacă te sună îi spui că domnu" chestor e în ședință și...vă sună domnu" părinte. Bine?

B: - Stai...Dacă mă sună cine?

CS: - Un prieten de-al meu, ăsta care îmi dă banii.

B: - Dacă mă sună îi spun că domnu" chestor este în ședință.

CS: - Da, părinte îmi spui mie. Părinte. Părinte, domnu" chestor este în

ă…….

B: - Ședință...

CS: - ...ședință, da-i cam supărat pe dumneavoastră.”

9. Proces - verbal de redare a convorbirii telefonice din 15.10.2013:

„În baza Ordonanței privind autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon și a înregistrării audio-video în mediu ambiental emisă de P. de pe lângă Tribunalul Bihor la 04.10.2013, ora 14:00, confirmată prin încheierea nr. 121 din 08.10.2013 emisă de Tribunalul Bihor precum și a Ordonanței de delegare emisă la 11.10.2013, în temeiul art. 91 ind. 1 și următoarele Cod procedură penală, am procedat la redarea convorbirii telefonice purtate în data de 05.10.2013, la orele 10:55:36, de învinuitul C. S. (notat în cuprinsul redării cu CS), utilizator al postului telefonic nr._ ia legătura cu numitul B. D. (notat în cuprinsul redării cu . telefonic nr._, după cum urmează:

CS: - Da, m-ai sunat, spune!

.-am sunat, că tu m-ai tăt sunat, am zîs că să mă suni dacă

vrei că... Nu tu m-ai sunat?

CS: - De ce?

.-ai sunat?

CS: - Nu, tu m-ai sunat pă mine și am zis să mă suni. înțelegi? No, uite, ultima săptămână că m-a sunat ăsta ieri, da" nu te-am mai sunat. Avem la dispoziție până joi, de joi începe el să intre pe fir. înțelegi?

.-am spus...că până-n data dă 8. Nu? Așa-m zîs. 8 îi marți...no.

CS: - Da, în fine. Io ț-am spus ce mi-o spus el.

.> CS: - înțelegi? M-a sunat pe la vreo 7 seara și a spus că: Părinte, vă promit că de...de maxim miercuri, joi, maximum pe joi o să intru în acțiune. Și io-am zis că: Io rezolv situația pe marți cu dumneavoastră...

.> CS: - ...așa că-mi cer mii de scuze, n-am putut pentru c-am fost la spital, mă simt foarte rău, i-am zis c-am aprindere de plămâni, vă rog să luați în considerare... Vă rog să luați în considerare ce-am spus eu o zis, atât.

CS: - Și nici nu i-am zis la revedere, nimic, numa" mi-o-nchis. No...

., bine, bine, io...chiar acum, ia, io chiar acuma, imediat mă duc în .> CS: - Da.

. duc, o să mă duc imediat până în . o plimbare și...

CS: - Cum vreți voi D.. Dă mine, nu faceți nimica. Dă mine nu faceți nimica că io vă spus că io-s primu" pă lista dă Arest, după aceea veniți voi. înțelegi? Că...

CS: - No. Da, da, o să vezi D. ...

. dorești tu nouă mă?

CS: - Nu mă. Nu mă, nu vă doresc, io asta știu că pentru mine. Siguranța mea nu va mai fi liberă. înțelegi?

.> CS: - Pentru că până joi mi-o dat. înțelegi?

.> CS: - Și vreau să termin cu împuțitu" ăla definitiv. Înțelegi

.> CS: - No. Bine, du-te, du-te, fă-ți...faci cum vrei și discutăm.

CS: - Mă sunați. Bine? No bine. C., ceau, ceau, ceau.

.> 10. Proces-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediu ambiental din 15.10.2013:

„În baza Ordonanței privind autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon și a înregistrării audio-video în mediu ambiental emisă de P. de pe lângă Tribunalul Bihor la 04.10.2013, ora 14:00, confirmată prin încheierea nr. 121 din 08.10.2013 emisă de Tribunalul Bihor precum și a Ordonanței de delegare emisă la 11.10.2013, în temeiul art. 91 ind. 1 și următoarele Cod procedură penală, am procedat la redarea înregistrării audio-video în mediu ambiental conținând discuțiile purtate între învinuitul C. S. (notat în cuprinsul redării cu C) și denunțătorul B. D. (notat în cuprinsul redării cu B) în data de 04.10.2013, în intervalul orar 16:34:39 - 17:20:24, după cum urmează:

Discuția efectivă începe de la minutul 12:13 al înregistrării, corespondent orei 16:48:52.

C - Salut...Mă scapă și pișu...

B - No du-te la pișu...Chiar acuma îmi căutam buletinu.

C - Nu mai eu am un stres...îți dai seama.

B - Auzi?

C- Da...?

B - Auzi, să nu crezi că numai tu ești stresat! Auzi? Să nu crezi că numai eu sunt stresat sau că...

C - Nu am mai răspuns din cauza voastră! Și atuncia mi-a dat mesaj, ce să cred?

B - Ascultă aci!

C- Da?

B - Stai acolo! Stai jos! Deci nu numai că tu ai stres și eu am stres! Și fii atent ca să ai...uite mi-am căutat buletinul. Fii atent, mi-e mie rușine de tine deja, mi rușine de tine că ai încercat să...Mi-e rușine de tine, că ai încercat să faci o treabă și acuma...bun.

C - Da. Am pe alții care îmi fac mie probleme după aia.

B - No și tu la rândul tău ai probleme. Probabil... C - Și la mine, în Poliție e numărul meu de telefon.

B - Deci fii atent! Fii atent care e situație reală, reală! O venit frate-meu la ALEȘD să scoată banii, dar banii îs puși pe termen și termenul se încheie pe data de 8. De aia am spus că dacă vrei să fie treaba credibilă, eu scriu aci pe o foaie că mă angajez că pe data de 8 îți dau banii. Uite acuma îmi căutam buletinul. Deci nu știu cum să fac ca tu să mă crezi că întradevăr...

C - Da eu nu, mie să îmi zici sigur, ca eu să îi spun omului vă promit ca pe data de 8.

B - Deci are depuși frate-meu banii pă termen și o venit la ALEȘD să îi scoată. Ti-am zis că vine nu?

C - Da, am înțeles

B - Și o zis că pe data de 8 termenul no. Dacă îi scoate fii liniștit că...

C - Ce dată e astăzi? B- Cred că 4.

C- Da.

B - Ia vezi când îi 8? In data de 8 poate să scoată. Termenul e până pe data de 8!

C - Mîine ce îi...5, sâmbătă îi 5, duminică 6, luni îi 7, marți e 8 nu? M. e 8!

Rămâne pe 8!

B-Da.

C - Uite acuma îl sun.

B - Da?

C - Da ți-am zis că...așa e mai bine.

B - Amu tu știi, chestia este că...

*C. Ș., discută cu o altă persoană la telefon (notată în text cu „X") *

C - Alo? Doamne ajută...

X - Este în ședință.

C - A este în ședință? Am înțeles...

X - Dar este foarte supărat pe dumneavoastră.

C - Eu vă cred, vă cred. Vă rog din suflet să îi spuneți că pe data de 8, că

sunt la spital. Bine? Sunt la spital și promit că pe data de 8 rezolv situația să fie bine! Bine vă promit.

X - Eu îi transmit domnului chestor.

C - Am înțeles. Spuneți că-i promit din suflet, vă rog mult să îi spuneți că sunt la spital și de aceea nu prea port telefonul la mână. Bine?

X - Eu am să îi transmit și în cazul în care iese din ședință probabil că vă va

resuna.

C - Am înțeles. Vă mulțumesc din suflet! Bine, bine.

X- Bine domn părinte.

C - Mulțumesc, Doamne ajută!

X- Doamne ajută.

*C. S., revine la dialog inițial *

C - Vezi, m-ați pus în probleme! Și ăsta ajunge până la L. și îmi faceți mie belele înțelegi? Pentru căci ăsta a zis căci cum s-a terminat să îi trimit când îi transferul. Nu l-am ascultat înțelegi? Cum e gata transferul, vă rog să puneți! Nu am făcut! Deci nu trebuie să îmi faci mie! Am zis pe data de 8!

B - Păi am zis că fac aci o hărtie cu tine amu, că uite în data de atuncia...

C - Nu, nu, vă rog cu mine să vă țineți de cuvânt că mă futeți! Mă futeți! Și dacă este să mă futeți, pe mine mă găsește mi-e tot una, dar problema e că A. zboară de-a acolo, tu problemă cu dosar penal și ne fute ei. înțelegi? Jucați-vă! Mai e ANIȘOARA, o discutat cu ANIȘOARA vă vină aici. Treaba voastră! D. fă-o să fie! Eu le-am zis motivul că sunt bolnav la spital înțelgi?

B - Da. Deci s-ar putea să aibă probleme copilul din cauza asta?

C - Da! Pentru că noi nu ne-am ținut D. de promisiune! îți dau

cuvântul meu de onoare, dacă ajunge la L., A. nu mai e în Poliție!

B- Da?

C - A. nu mai e în Poliție! Și eu fac pârnaie din start

B - De ce să faci tu pârnaie?~ —

C - D., pentru căci eu am vorbit în numele unui preot care nu există.

Pentru minciună fac pârnaie! Deci eu nu am mințit nimic, ăilalți cere. Eu am amprenta telefonică de la orange, și de la toate telefoniile. Deci vă faceți voi probleme cu R. ăsta, eu îmi fac probleme cu L..

B - Pă tine cel mai tare te bâzâie la cap nu R. ce probabil altcineva? Intermediar sau ceva?

C - D., R. nu știe ...părinte, eu am discutat de 2 luni situația asta.

B - Da?

C - Banii nu mie trebe să mi-i dea, către om, ăla v-a da mai departe! M-ai înțeles? Mi-e nu trebuie să îmi dați nimic! Mie acuma dacă îmi dădeai banii, merg la Catedrală, iau cartea de rugăciune orice, am luat-o, o închid repede, o sigilez și să ajungă la domnul R.! Ei știu toată legătura, eu am discutat cu L.. Dar îți spun că dacă o lăsăm așa și tărăgănim, nu mie trebuie să îmi dați nimica, ci acolo! Mi-e nu îmi trebe nimica! Dar îți spun din start căci dacă R. ajunge la L., am îmbulinat-o eu, tu, A.! Da? Pentru că o să meargă la L., înțelegi?

B - Cine e ăla L.?

C - Ăsta e părintele L., căci eu am vorbit în numele lui și l-am înștiințat, dar lui nu i-am zis acuma de bani! Nu i-am zis nimic! Ca noroc căci nu s-a interesat de părintele L., ce mă crede pă mine părintele L. înțețegi?

B - Îhîm.

C - Asta e problema D.! Deci îți spun căci dacă e să vorbească cu L., A. în Poliție cât e viața lui nu mai intră, eu la „tuhaus" intru, și tu dosar penal.

B - Mă dar tu crezi că R. are tupeu să...?

C - R. e mai tupeist decât L. de mii de ori! R. e mai dobitoc decât

L. de mii de ori! L. a fost pe București pe tară, R. ăsta e...știi cum mi-o zis nu vreți să îmi cunoașteți partea rea că nu știți consecințele.

B - Cine, M.?

C - Da. Dacă nu crezi, când iese te pun...

B - Da dă-1 îm p...a măsii, chiar așa lacom să fie ăla că...?

C - Da mă...

B - Că ți-am zis o publicat la televizor, că are 10.700 salar pe lună!

C - Știi cum mi-o zis mie căci nu lui trebuie să mulțumesc, ce pe superiorii lui atât!

B- Păi dacă ala are atâta salariu, da apoi superiorul lui cât ,,lovea”?

C-D.…

B- No bun! Știi ce, dacă eu nu aveam probleme cu mașina nu trebuia să apelez la frate-meu.

C- B. eu îs de acord.

B- Ai văzut mașina cum este? Ai văzut-o cum îi?

C- Eu îs de acord știu, e varză.

B - Și de atuncia nu mai mi-e tot una. De aia te-am și chemat să vii să vezi, să nu crezi că vorbesc prostii. Ai văzut mașina cum este?

C-Da, D..

B-Și mulțumim la Dumnezeu că…

C-Nu o pățit nimic A..

B-Nu o pățit nimic nimeni.

C- Da…destul de grav e...

B - Ai văzut mașina varză e...! Acuma de când e mașina așa deja nu știu de ce dar îs tulburat de cap. Zic mă uite trebe să dau atîția bani nu știu la cine. Nu știu la cine!

C - Da, dar mie nu îmi dați în mână nimic.

B - Că ăla are atâția bani, căci eu nu îi fac în 10 ani.

C - Domnule, e vorba că A. e la ORADEA.

B - Da! Și asta îi mulțumesc la Dumnezeu, că a făcut așa încât să fie aicea. Deci chiar îi mulțumesc lui Dumnezo.

C - Domnule, eu nu vreau ca din cauza voastră să fiu depistat! De aia am zis că mie nu îmi trebuie nici un ban în mână, dați voi acolo. Da să știi căci eu am numărul de la Poliție, tocmai de la Cercetări Penale am numărul, ai înțeles? Așa că o pot suge eu, nu e de jucat!

B - Deci eu să îți spun sincer eu tot timpul am crezut că banii ăștia nicidecum nu vor ajunge la M., ci vor ajunge la altcineva. Mă gândeam că nu se poate așa pentru cât 1000 de euro...așa gândesc eu.

C - Domnule, D. am discuta aici față de tine cu el, am discutat aici

când făceai tu supa aia de nu știu ce...

B - Da.

C - D. îți spun mie nu îmi da-ți nimic, da o să vezi dacă nu o să fim luați de către Poliție, mă ia pe mine, pe tine, la A. îi desface contractul de muncă, pentru că vă ăsta o zis că vă pot ataca pe o parte...înțelegi?

B- Da.

C - Atât mi-o zis. I-am zis nu e neapărat vă rog, nu îi neapărat.

B - Acuma zis și eu așa dacă se poate se poate dacă nu, atunci nu că no fiecare când are probleme mai zice. Vreau să zic acuma din suma asta nu se mai poate negocia nimica? Atîta rămîne fix?

C- DORINE...?

B- Da nu zic așa, nu se mai poate negocia? Nu...?

C- Nu! Voi o dați la …

B- Nu se mai poate renegocia să zic așa?

C- Eu nu vreau să vorbesc despre treaba asta D.? Nu vreau să vorbesc că și așa am stat foarte mult.

B- Deci?:

C- D....

B- Mă gândesc că nu fac rău că întreb?

C- Da, e foarte bine...

B- Oare mă gândesc? Uite îi spui tu, uite ăsta a avut acuma un accident dă acuma o parte și peste nu știu cât timp mai dau o parte. Nu știu cum să zic...

C- D., eu nu...

B - Că acuma pentru mine e important orice bănuț. De aia întreb se mai poate renegocia ceva sau nu?

C - Deci nu este după mine. Eu nu mai vreau să îmi fac probleme cu ei.

B - Acuma deci...

C - Si când am zis prima dată de 34 de mii, cât ai zis tu prima dată.

B - Nu de atâta am zis, eu am zis de 20.

C - De două mii, el a zis că nu! Nu! Și de aceea nu mi la dat pe A. la dat de 1 Septembrie, când trebuia să mi-1 dea! Nu mi la-a dat nici la școală nu mi 1-a lăsat.

B - Exact! Vezi...

C - Pentru că D. mi-a zis să trimit atunci și nu am trimis! înțelegi? Să trimit suma respectivă la dumnealui. A zis către mine părinte ce se întâmplă de nu ne-ați trimis? Da acuma stați că sunt la spital, e numai un cantor acolo dar când revin vă promit să rezolvăm.

B - Și uite că a renunțat la un an de școală...

C - D. dar nu îl lăsa nici acuma, știi ce mi-o zis, a zis către mine așa, părinte la momentul semnării transferului vreau să îmi văd banii. Eu i-am zis luați legătura cu părintele de la catredrală I. el mă știe pă mine.

B - Eu nu am treabă cu astea ți-am spus de la început. Ți-am spus de la început că pe mine nu mă interesează ce și cum da?

C- Știu D.. D.?

B- Da?

C - Acuma față de tine am discutat, pe data de 8.

B- Da?

C - D., dacă vreți să îi dați, dacă nu, nu! Dar să te aștepți la un singur lucru că vom fi luați!

B - Deci printre altele eu ți-am spus că în data de 8 la frate-meu îi expiră termenul, am vrut să te întreb atâta că, din suma asta mai putem renegocia ceva sau nu?

C- Nu! Nu după mine merge. Eu am cuvânt în această situație! Dumnealui când i-am zis de 3400,e 3800, acolo ai fost.

B- A, o vorbit când l-am auzit și eu la telefon.

C-Domnule…?

B- Da.

C- Da? Eu nu îmi fac probleme.

B- Eu l-am auzit când o zis că e puțin 2000 că 38.

C - Da! D. de mine nu da-ți nimic, însă vă spun că la probleme ajungem și eu și tu, mai ales că L. mă știe, știe că am fost la Penitenciar.

B - Da ce tu ai fost în Pușcărie?

C- Da am fost și sunt mai ușor de ridicat. Am făcut acuma 16 ani pușcărie...

B - Când?

C - Da, da în 2004... în 1995 și cine a semnat mandatul meu de arest a fost chiar L..

* Circa 2 minute cei doi discută aspecte neconcludente cauzei. *

Min: 28:29

C - DORINE vii tu și voi cu mâna voastră luați o carte de rugăciune, și în carte de rugăciune puneți...și carte de rugăciune sigilată voi cu mâna voastră o da-ți părintelui respectiv la Catedrală. Mi-e nu îmi da-ți nimic că nu iau! D. să vezi că nu iau! O să vezi, tu stai acolo și vezi de acolo, în momentul respectiv eu îl întreb...

B - No bun, hai că eu pun banii acolo și după aia o să zică domnule că nu am pus.

C - Nu că se știe! Știe despre ce e vorba! Se știe tot-tot.

B - Nu cumva că eu o să pun banii acolo și pe urmă domnule, când îmi dai

banii?

C- D., nu.

B - No bun, întreb și eu?

C - D. vei vedea la timpul potrivit că...

B - Unde la Biserica cu L.?

C - Nu, la Catedrală.

B - Aia nouă care s-a construit acuma sau aia veche de lângă tine?

C - L. Piață, Catedrala aia mare.

B - Aia nouă care s-o făcut.

C - Da. Acolo îl căutați pe Părintele I., el îl știe și acolo va fi! Vă spun din start... Deci eu nu vreau să fiu luat, căci dacă sunt luat A. îți pierde funcția rapid, dosar penal tu, eu pușcărie direct.

B - Doamne feri.

C - D. până acolo se v-a ajunge dacă noi nu ne ținem de cuvânt. Iți spun din start, uite acuma i-am spus la chestorul I., căci este omul lui R., domnule vreau să iau legătura cu domnul R.. Da nu se poate că îi în ședință.

B - No dacă vrei fac hârtie cu tine până în data de 8.

C - Nu! Nu! Cum să zic, mie nu trebe să îmi dați nimica, mă vede

Dumnezeu că te-am ajutat, să fii tu un om liniștit și să îți arata că prin

nimeni în drum se face toată situația. Și că eu te-am ajutat și cu asta și te-am

ajutat și cu băgatul pruncului aicea la Poliție. înțelegi?

B-Da.

C - Tot ce nu ai putut tu, am făcut-o eu! înțelegi D.?

B - Da.

C - Pă mine nu mă interesează, de mine nu dați nimic, dar să nu de-a Dumnezeu ziua aia când pă mine mă aduce încătușat, pentru că ăsta v-a spune că cercetează cazul. Tu știi că polițiștii fac un singur lucru pregătește flagrantul.

B - Știi...știi tot.

C - Este convorbire telefonică da? Și atuncia în flagrant și eu și tu am supt-o!

Este amprenta telefonică.

B - Da...Doamne feri ca se ajungă la așa ceva.

C - eu nu vreau D., de aceea vă rog mult, insistent, uite acuma ai spus că pe data de 8.

B- Da.

C - D. nu va fi pe data de 8, eu nu spun nimic, dar să ne așteptăm, să ne așteptăm, că dacă se enervează M. își dă cuvîntul în fața lui L. să se cercetează cazul. Și dacă se cercetează cazul, A. își pierde funcție și după aceea eu fac pușcăria, tu dosar penal din start. Ai înțeles D.?

B - Da.

C - Nu vă jucați, că aș putea merge la pușcărie pentru că ți-am făcut ție un bine. Iți spun că dacă L. vine și mă ia la noapte gata ești. Am numărul de la Poliție de la furturi....da?

B - Eu nici nu vreau să le știu pe astea, nici nu vreau să le știu.

C - DORINE eu vreau să știi un singur lucru, te rog insistent, nu mai este loc de negociat nu mai este loc de nimic, dați banii, voi îi puneți într-o carte de rugăciune, pe tine te iau și tu îi dai la părintele respectiv, iar părintele respectiv îi v-a da domnului R.. în momentul respectiv, când va da părintele la domnul R., eu o să îl sun pe R. și o să îl întreb ați primit cartea? Atât! Da părinte mulțumesc o să zică și cu asta gata nici un mesaj, nici o treabă.

B - B.! Hai că trebe să mă duc și eu la cineva.

C- B..”

În esență fapta inculpatului, așa cum aceasta rezultă din materialul probator administrat constă în aceea că inculpatul Canalaș S. ar fi pretins de la denunțătorul B. D. suma de 3800 lei pentru a-și exercita influența asupra inspectorului Șef al IPJ Harghita în sensul aprobării transferării fiului denunțătorului de la IPJ Harghita la IPJ Bihor.

Infracțiunea de trafic de influență este încriminată în art. 291 Cp constă în ,,pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Raportând această stare de fapt la textul de lege sus-indicat instanța a reținut că fapta inculpatului nu intră sub incidența acestuia pentru următoarele considerente:

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar.

Cerința legii este însă îndeplinită atunci când influența de care se prevalează făptuitorul este credibilă, astfel că nu constituie trafic de influență orice afirmații privind exercitarea influenței asupra unui funcționar, ci acele afirmații care creează convingerea cumpărătorului de influență că făptuitorul are în mod real influența pretinsă. În literatura de specialitate - ,,D. penal român. Partea specială, T. T. pag. 271 – caracterul verosimil al influenței pretinse de făptuitor este subliniat în sensul de a se susține că influența reală sau pretinsă a făptuitorului constituie pentru cumpărătorul de influență ,,motivul determinant al tranzacției”. Cu alte cuvinte o persoană ,,cumpără” influența afirmată de făptuitor având convingerea că este reală. Practica judiciară a tratat, la rândul său, cu exigență acest element esențial al traficului de influență apreciind că afirmațiile cu caracter general privind influența reală sau pretinsă a făptuitorului nu realizează conținutul infracțiunii de trafic de influență, fiind necesare referiri concrete care să facă această afirmație a făptuitorului credibilă astfel încât persoana de la care se pretind și se primesc banii să creadă că făptuitorul are influența afirmată – d.p./7 ian. 2002, completul de 9 judecători publicată în ,,Jurisprudență și doctrină penală în materia corupției”, D. Cuincan, pg. 715

Reținând aceste considerente s-a apreciat că în cauza de față influența pretinsă de făptuitor nu are un caracter verosimil, nu este credibilă, urmare elementelor de ordin personal ce caracterizează atât persoana făptuitorului cât și persoana martorului denunțător, respectiv a raportului existent între poziția socială a acestora. Din declarația martorului denunțător B. D. rezultă că inculpatul Canaloș S. este o persoană lipsită de posibilități materiale, căruia martorul denunțător îi oferea mâncare și adăpost, respectiv că îi era milă de inculpat întrucât a crescut la orfelinat. Martorul a arătat că deși inculpatul s-a oferit să-l ajute cu transferul fiului său nu a crezut că inculpatul are resursele necesare. Este evident că pentru martorul denunțător influența pretinsă de inculpat nu a fost credibilă. Mai mult raportat la elementele concrete ale cauzei, pentru un observator obiectiv, influența pretinsă de inculpat nu este credibilă. În concret nu este credibil că o persoană fără adăpost, care nu are unde să înopteze, trăiește din alimente pe care le primește de la alte persoane din considerente umanitare, poate ,,rezolva” transferul unui agent de poliție, exercitându-și influența asupra unui inspector șef. Chiar acceptând ipoteza că de principiu situația sa de persoană nevoiașă nu excludea posibilitatea ca inculpatul să fi avut acces în cercul unor astfel de persoane, în cauză s-a constatat că nu existau elemente concrete care să ateste acest fapt și care să-i fie cunoscute martorului denunțător.

S-a constatat că în condițiile în care martorul denunțător nu are convingerea că influența pretinsă de inculpat este reală, mai mult influența pretinsă de inculpat are un caracter neverosimil, în mod obiectiv, pentru orice persoană, este evident că nu s-a lezat în nici un mod prestigiul funcționarului și a instituției în care acesta își desfășoară activitatea.

Pentru aceste considerente s-a apreciat că fapta inculpatului nu este o faptă de trafic de influență așa cum aceasta este încriminată și sancționată de legea penală.

Mai mult caracterul neverosimil al influenței pretinse de către inculpat lipsește de efect analizarea acestei fapte și din perspectiva infracțiunii de înșelăciune, lipsa de credibilitate a influenței pretinse lipsind infracțiunea de înșelăciune de elementul esențial al acesteia de inducerea în eroare, în cazul infracțiunii de înșelăciune elementele de amăgire – în cauza de față influența pretinsă – fiind la rândul lor supuse condiției de a fi apte a induce în eroare, aptitudini raportate la diligența manifestată de un om obișnuit și nu neapărat la persoana vătămată din cauză. În prezentul dosar însuși martorul denunțător a arătat că nu a crezut în influența pretinsă de inculpat.

S-a mai reținut că inculpatul a efectuat demersuri pentru a crea convingerea martorului, respectiv a organizat o întâlnire cu un medic, a determinat anumite persoane care să-l sune pe martor și să-și atribuie diverse identități, fie de angajați ai Serviciului Personal din cadrul Inspectoratului de Poliție fie de inspector șef, demersuri cu privire la care martorul denunțător de asemenea a declarat că nu au fost credibile. Mai mult inculpatul a invocat implicarea ,,părintelui L.”, persoană pe care martorul denunțător o verifică și constată că ,,este posibil ca inculpatul să fi sunat la Miercurea C. și să se prezinte ca părintele L.”. Aceste aspecte de altfel sunt atestate și de alte probe administrate în cauză, respectiv declarații de martor, proces verbal de analizare a listingului convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Cu toate acestea s-a reținut așa cum s-a arătat mai sus că ceea ce interesează în cazul traficului de influență este ca influența reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției (tranzacția: vânzare de influență/cumpărare de influență).

S-a constatat că în cauza de față nu a existat o ,,tranzacție” între inculpat și martorul denunțător: inculpatul a încercat să-și ,,vândă” pretinsa influență, însă martorul denunțător nu a crezut în influența pretinsă de inculpat, a verificat toate demersurile inculpatului, iar în momentul în care inculpatul a pretins bani, l-a denunțat organului de poliție și s-a organizat prinderea în flagrant a acestuia.

Aparent conduita martorului denunțător ar putea avea semnificația unei atitudini specifice unei persoane ce urmărește prinderea unui infractor.

Cu toate acestea elementele concrete ale cauzei, s-a apreciat că, conduc spre o altă concluzie.

Astfel, din analiza raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 190 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul Canalaș S. prezintă un nivel intelectual inferior, Q1=82, funcții cognitive slabe, capacități operaționale ale gândirii deficitare, cunoștințe scăzute.

În mod evident martorul denunțător a fost conștient atât de precaritatea stării materiale cât și intelectuale a inculpatului, pe aceste elemente fiind de astfel fundamentată concluzia privind caracterul neverosimil al influenței pretinse de inculpat. În aceste condiții, s-a apreciat că o persoană de bună credință, tocmai datorită faptului că inculpatul era o persoană nevoiașă, neinstruită, că acțiunea inculpatului era lipsită de credibilitate, ar fi încercat la momentul inițial să-l demobilizeze pe acesta sau cel puțin să-l ignore.

În mod contrar martorul denunțător s-a implicat în demersul inculpatului, acceptă întâlniri și discuții cu alte persoane implicate de inculpat, în opinia instanței, martorul dovedind în acest fel o intenție efectivă de a încerca să cumpere o influență asupra funcționarului ce în virtutea atribuțiilor de serviciu dispunea în privința fiului său, iar pentru a cumpăra această influență, având în vedere caracterul neverosimil al influenței pretinse de inculpat verifică demersurile făcute de către acesta și se implică în ele.

Ca atare această conduită a martorului denunțător nu denotă faptul că influența pretinsă de inculpat ar fi fost verosimilă, nu a avut acest caracter pentru martorul denunțător conform însăși declarației acestuia și este lipsită de acest caracter pentru un observator obiectiv.

Demersurile martorului denunțător demonstrează în opinia instanței, doar dorința puternică a acestuia de a obține transferul fiului său, chiar și prin acest mijloc, acțiunile sale, (întâlniri cu persoane aduse de inculpat, discuții telefonice cu persoane puse de inculpat) raportat la condiția martorului denunțător și raportul dintre poziția sa socială și cea a inculpatului fiind greu de înțeles.

Demersurile inculpatului de a convinge că are influență asupra funcționarului și de a ,,vinde” această influență sunt lipsite de orice semnificație penală în condițiile în care influența pretinsă este lipsită de credibilitate, mai mult toate demersurile sale au acest caracter necredibil, conform declarației martorului denunțător.

În concluzie s-a reținut că fapta inculpatului de a pretinde bani pentru a-și exercita influența asupra unui funcționar, influență necredibilă martorului denunțător și necredibilă în general nu se regăsește în legea penală așa cum aceasta reglementează infracțiunea de trafic de influență.

Mai mult această faptă tot urmare caracterului necredibil al influenței pretinse nu poate constitui nici infracțiunea de înșelăciune, deoarece acțiunea de inducere în eroare, prin influența și calitatea persoanei asupra căruia a fost pretinsă nu este aptă să denatureze realitatea, în raport de percepția unui om obișnuit asupra acesteia, cât și în cazul de față, în raport de percepția concretă avută de martorul denunțător așa cum acesta a reliefat-o în denunț și declarațiile date.

Față de aceste considerente instanța în baza art. 17 alin.2 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul C. S., fiul lui A. și E., născut la data de 09.11.1971 în oraș Valea lui M., jud. Bihor, cetățenia română, studii 12 clase., stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, domiciliat în Mun. Oradea, .. 20, cu reședința în Oradea, ., ., posesor al CI. . nr._ eliberat la 07.09.2006 de SPCLEP Oradea, CN.P._, pentru săvârșirea infracțiunii trafic de influentă prev. de art. 257 alin.1 din Codul penal din 1969, infracțiune care are corespondență în art. 291 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore începând cu data de 15.10.2013 ora 20,45 până la data de 16.10.2013 ora 20,45.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și condamnarea inculpatului C. S. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență pentru care a fost achitat de către instanța de fond.

În motivarea apelului penal formulat s-a arătat că din probele care au fost administrate în cauză rezultă că inculpatul C. S. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv aceea de trafic de influență.

S-a apreciat că a rezultat nu doar că influenta inculpatului a fost apreciată ca fiind credibilă de către cumpărătorul de influență, denunțătorul B. D., dar, în final, cele afirmate de inculpat s-au și materializat.

Denunțătorul a afirmat că, deși nu îl credea în stare pe acesta de un demers atât de ingenios, respectiv convingerea sefului IPJ Harghita să accepte transferul fiului sau la IPJ Bihor, a confirmat totuși că toate afirmațiile inculpatului s-au materializat, nemaiputându-se vorbi de faptul că influența pretinsă a fost una generică, inculpatul menționând numele funcționarului public – M. R. și stabilind faptul că acordarea transferului intra în atribuțiile de serviciu ale acestuia.

Din probele administrate a rezultat că inspectorul IPJ Harghita a confirmat că a fost contactat de către o persoană care a afirmat că este preot și cu care a purtat discuții despre transferul fiului denunțătorului, iar martorul B. A. D. a confirmat că atunci când i-a spus inspectorului sef de la IPJ Harghita că vine din partea părintelui L., acesta i-a spus că se va rezolva, fiind transferat după câteva zile.

Declarația martorului B. A. D. confirmă faptul că tatăl său i-a dezvăluit faptul că inculpatul Canalaș Ș. a vorbit telefonic în numele părintelui „L.”, toate declarațiile martorilor audiați în cauză dovedind metodele folosite de inculpat pentru a-i câștiga încrederea denunțătorului.

S-a arătat de către parchet că la fel de convingătoare sunt și probele care confirmă faptul că martorului denunțător i-a fost întărită convingerea existenței influenței pe care inculpatul ar fi avut-o asupra martorului M. R. – inspector șef al I.P.J Harghita. Astfel, denunțătorul a acceptat să se întâlnească cu doctorul B., a trimis adeverința medicală solicitată de inculpat, i-a spus fiului său să îi spună inspectorului șef al I.PJ Harghita că vine din partea părintelui „L.” așa cum îl sfătui-se inculpatul, a determinat anumite persoane să-l sune pe martor și să-și atribuie diverse identități, fie de angajați ai serviciului personal din cadrul Inspectoratului de Poliție fie de inspector șef.

Din conținutul convorbirilor purtate de inculpat și denunțător rezultă că inculpatul pretinde bani în schimbul influenței exercitate asupra inspectorului șef al I.P.J Harghita; coroborarea acestor elemente cu faptul că denunțătorul nu a declarat că nu credea că inculpatul ar putea avea o asemenea influență, ci doar că „nu știa ce să mai creadă” văzând că tot ce îi spune acesta se confirmă dovedește că inculpatul a lăsat o puternică impresie de influență asupra inspectorului șef al I.P.J Harghita.

Este irelevant faptul că inculpatul nu pare a avea calitățile necesare pentru exercitarea traficului de influență în condițiile în care, din probele administrate în cauză rezultă n mod indubitabil că acesta a acționat de această manieră, gradul redus de inteligență al acestuia nefiind nevoie a fi raportat la o interacțiune efectivă cu șeful I.P.J Harghita, fiind posibil ca inculpatul să nu fi fost cel care l-a determinat pe șeful I.P.J Harghita să admită cererea de transfer a fiului denunțătorului.

Pentru a exista infracțiunea de trafic de influență este suficient ca inculpatul să fi lăsat să se creadă că are influență asupra funcționarului public, împrejurare ce rezultă cu prisosință din probele administrate în cauză.

Astfel, inculpatul l-a nominalizat expres pe cel asupra căruia trebuia să intervină, actul ce trebuia realizat, intra în atribuțiile de serviciu ale inspectorului șef, iar pretinderea banilor s-a făcut conform martorului denunțător în perioada în care inculpatul lăsa să se creadă că are influență asupra funcționarului public, și a continuat și ulterior așa cum rezultă din conținutul interceptărilor efectuate în cauză.

Referitor la aprecierile instanței de fond privind motivele pentru care fapta inculpatului nu poate fi încadrată drept o infracțiune de înșelăciune s-a arătat că o asemenea analiză nu se impune deoarece fapta săvârșită întrunește pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

S-a apreciat că instanța de fond putea să rețină în sarcina inculpatului o eventuală săvârșire a infracțiunii de șantaj, având în vedere că momentul care l-a determinat pe martorul denunțător să aducă la cunoștința autorităților fapta inculpatului a fost acela în care inculpatul îi pretindea în mod repetat să îi remită sumele de bani pentru influența exercitată, deoarece s-a apreciat în mod just că această acțiune a inculpatului venea tocmai ca urmare a acceptării acestei plăți din partea martorului denunțător.

Referitor la aprecierea făcută de instanța de fond cu privire la slaba instruire sub aspect intelectual a inculpatului care, în opinia acesteia îl putea determina pe martorul denunțător să își dea seama de caracterul nereal al influenței pretinse de inculpat, s-a arătat că din probele administrate a rezultat nu că martorul denunțător ar fi fost convins de falsitatea afirmațiilor inculpatului ci că, acestuia îi venea cu greu să creadă că tot ce spune inculpatul se adeverește.

De asemenea, impresia aparentă de impotență intelectuală a inculpatului este contrazisă de modul elaborat în care acesta a acționat, fiind evident faptul că acțiunea a fost una deliberată și premeditată și nu s-a produs întâmplător.

Examinând sentința apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate curtea va reține următoarele:

Inculpatul Canalos S. a fost trimis in judecata de către P. de pe lângă Tribunalul Bihor pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că ar fi pretins de la denunțătorul Brandaș D. suma de 3800 lei pentru a-și exercita influenta asupra inspectorului sef al IPJ Harghita, pe care l-a nominalizat cu numele real și, ca urmare a demersurilor sale, această persoană ar fi îndeplinit un act care intra în atribuțiile sale de serviciu, constând în aprobarea mutării agentului de politie Brandaș A. D. ( fiul denunțătorului ) de la IPJ Harghita la IPJ Bihor, precum și faptul că inculpatul, cunoscând că agentului de poliție mai sus menționat i-a fost aprobata mutarea, a făcut demersuri insistente pe lângă denunțător pentru a-și primi efectiv suma de bani pretinsă anterior, sens în care a afirmat ca l-ar fi sunat ,,R.,, care l-a presat pentru achitarea banilor.

În acest sens, în data de 15.10.2013 inculpatul a și primit de la denunțător suma de 1000 lei, ocazie cu care organele de urmărire penală au procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

În esență, din actul de sesizare întocmit de către organele de urmărire penală rezultă următoarea stare de fapt:

La datele de 3 si 4.10.2013 martorul Brandaș D. a formulat două denunțuri în care a arătat că fiul său, martorul Brandaș A. D., a fost repartizat, după terminarea scolii de agenți de politie, în cadrul IPJ Harghita, Politia Miercurea C., iar la terminarea stagiului de tutelă, acesta a întocmit un raport prin care a solicitat transferul la IPJ Bihor, raport care i-a fost respins.

În luna iunie 2013 martorul B. A. D. a formulat un nou raport de transfer pe care, după prezentarea și aprobarea lui de către conducerea IPJ Bihor,l-a depus la IPJ Harghita la începutul lunii septembrie 2014.

În perioada iunie-septembrie 2013 denunțătorul B. D. i-a povestit această situație inculpatului Canaloș Ș., persoană cu o situație materială precară, care venea periodic la el pentru a-i oferi mâncare .

În acest context inculpatul s-a oferit să îl ajute să-l transfere pe fiul denunțătorului, precizându-i că va vorbi el cu o doamna judecător sau procuror pe nume D., susținerea acestuia nefiind crezută de către denunțător.

După o anumită perioadă, inculpatul i-a comunicat denunțătorului B. D. că nu îl poate pune în legătură cu acea doamnă întrucât aceasta nu are timp, dar îl va pune în legătură cu soțul ei.

Ulterior, inculpatul Canalaș Ș. i-a spus denunțătorului B. D. că a vorbit cu un bărbat care îl va ajuta în rezolvarea problemei fiului său, în luna iulie 2013, denunțătorul fiind sunat de către un bărbat, care i-a cerut să se întâlnească. B. D. a mers la întâlnire, pe . Mun. Oradea, împreună cu Canaloș Ș..

Denunțătorul s-a urcat într-un autoturism a cărui marcă sau număr de înmatriculare nu le-a reținut, și a dat mâna cu un bărbat care s-a prezentat: „Doctor B.",iar după ce i-a povestit problema fiului său acelui bărbat, acesta i-a dat asigurări că se va rezolva.

Apoi, denunțătorul a fost din nou căutat de către inculpatul Canaloș Ș. care i-a spus că dacă vrea să fie bine treaba are nevoie de o adeverință medicală din care să rezulte că este bolnav, care să fie anexată la raportul fiului său. Denunțătorul i-a spus că singura adeverință medicală pe care o poate obține este de la medicul de familie, dar inculpatul i-a zis că îi trebuie una care să fie mai credibilă și problema o poate rezolva domnul doctor care știe cum s-o facă.

După un alt interval de timp denunțătorul a fost căutat de inculpatul Canaloș Ș. care i-a spus că a rezolvat domnul doctor adeverința, dar că trebuie să meargă el după ea și să îi dea 500 lei.

Denunțătorul i-a răspuns că nu are nevoie în acel caz de adeverință, dacă îi cere suma de 500 lei și că nu mai are nevoie de serviciile lui.

Ulterior inculpatul Canaloș Ș. l-a căutat pe denunțător și i-a spus că a vorbit în numele preotului „L." cu comisarul M., care este șeful Poliției Harghita, motiv pentru care denunțătorul B. D. a rugat o cunoștință să verice dacă numele șefului I.PJ. Harghita este „M."", aceasta confirmându-i acest lucru, spunându-i că este o chestie publică care poate fi văzută pe Internet.

Când a fost din nou căutat de către inculpat, denunțătorul B. D. i-a spus că ar vrea să-i mulțumească personal părintelui „L. „ pentru ajutor" dar i-a și cerut ca și el, să îi spună acelui părinte că a vorbit în numele său. Inculpatul l-a sunat după un timp pe denunțătorul B. D. și i-a spus că a vorbit telefonic cu părintele L. căruia i-a comunicat că a vorbit cu cineva în numele său iar părintele l-a criticat, precizând totodată că părintele „L." i-a transmis că nu este cazul să se întâlnească.

Întrucât denunțătorul i-a spus lui inculpatului că nu îl crede, acesta din urmă i-a zis că părintele L. este purtătorul de cuvânt al Episcopului și că se poate interesa.

În acest sens, denunțătorul B. D. s-a interesat și a aflat că pe purtătorul de cuvânt al Episcopului nu îl cheamă L., dar nu i-a mai comunicat aceasta făptuitorului.

După o altă perioadă de timp, denunțătorul B. D. a fost sunat din nou de către făptuitorul Canaloș Ș. care a insistat să obțină o adeverință medicală care trebuie depusă de către fiul acestuia împreună cu raportul când va fi chemat. Deși denunțătorul B. D. nu știa ce să creadă, a mers la medicul de familie și a solicitat și obținut o adeverință medicală în care era trecut diagnosticul din fișa sa medicală. Acea adeverință i-a trimis-o fiului său la Miercurea C.. După ce fiul său i-a confirmat primirea adeverinței, denunțătorul i-a spus că dacă îi va fi cerută să o dea iar dacă nu, să dea numai raportul. în următoarea zi după ce a primit adeverința, fiul său, B. A. l-a sunat pe denunțător și i-a spus că a fost chemat de către comisarul „M." care, după ce a intrat în biroul său, l-a întrebat dacă a adus adeverința medicală iar fiul său i-a dat acea adeverință trimisă de către tatăl său.

Denunțătorul B. D. a mai aflat tot de la fiul său faptul că i s-a comunicat de către comisarul „M." că speră ca problema sa se va rezolva cât mai repede.

Inculpatul Canalos S. l-a căutat din nou pe denunțătorul B. D. și i-a spus că el a fost sunat de R. care i-a spus că „acest gest costă" și i-a cerut să ia legătura cu el și să spună ce sumă ar fi de acord să dea. Denunțătorul l-a întrebat pe făptuitor cine este „R." acesta i-a spus că este comisarul „M."

De asemenea, denunțătorul i-a spus inculpatului Canalaș Ș. că este de acord să dea suma de 2.000 lei, dar numai după ce băiatul lui va fi la Bihor, lucru cu care acesta a fost de acord, spunând insa că va trebui să vorbească cu M. să vadă dacă este de acord cu suma.

În aceeași zi, puțin mai târziu, inculpatului, fiind lângă denunțător, i-a sunat telefonul mobil, acesta spunându-i denunțătorului că este sunat de M. și a dat pe difuzor.

Bărbatul cu care vorbea la telefon l-a întrebat pe inculpatul Canalaș Ș. dacă tatăl băiatului s-a gândit la o sumă, Ș. i-a răspuns că da, că s-a gândit la suma de 2.000 lei dar acel bărbat a spus că este puțin, că minim 3.800 lei deoarece trebuie să mai îi împartă și cu alții, moment în care a intervenit în discuție denunțătorul și a spus că dacă nu se mai poate negocia, este de acord.

A arătat denunțătorul că a fost de acord cu suma de 3800 lei deoarece era convins că Ș. nu a vorbit la telefon cu comisarul M. și că oricum nu va trebui să dea acea sumă de bani.

În data de 27 septembrie 2013, denunțătorul B. D. a fost sunat de către inculpat care i-a spus că fiul său va fi chemat luni la comisarul „M." pentru aprobarea transferului.

Denunțătorul B. D. a aflat de la fiul său, B. A.-D. că în data de 30 septembrie 2013 a fost chemat la Serviciul Resurse Umane la I.P.J. Harghita, i s-a spus ce trebuie să facă și i s-a comunicat că începând cu data de 01.10.2013 figurează la I.P.J. Bihor.

Fiul denunțătorului, B. A.-D. a plecat din Mun. Miercurea C. în seara de 30.09.2013 ajungând în Oradea în dimineața zilei de 01.10.2013.

După ce a fost sunat, denunțătorul B. D. a fost convins că acea femeie nu este de la Resurse Umane și că „părintele L." la care se referea este, de fapt, Canalaș Ș.. La puțin timp, denunțătorul B. D. a fost sunat de către Canalaș Ș. care l-a întrebat dacă a fost sunat de la Resurse Umane, iar el i-a confirmat.

În seara de 01.10.2013, denunțătorul B. D. a fost sunat din nou de către Canalaș Ș. care i-a spus să nu îi facă probleme și să achite cât mai repede, dar l-a rugat să aștepte până joi, când va face rost de bani.

Miercuri seara, 02.10.2013, Canalaș Ș. l-a sunat pe denunțătorul B. D., i-a spus că l-a sunat „R."de două ori și l-a întrebat ce să îi spună. Denunțătorul B. D. i-a zis să îl caute joi la serviciu să rezolve problema, fiind sigur că, numitul Canalaș Ș. nu a fost sunat de către comisarul „R.".

Într-o discuție anterioară avută cu Canalaș Ș., acesta s-a jurat în fața denunțătorului că nici un ban nu este pentru el, că banii nu va trebui să-i dea lui și să-i ducă la Biserica cu L. din Mun. Oradea, să-i pună unde îi va comunica el în acel moment iar banii vor fi luați de către „cine trebuie".

În finalul denunțului său, B. D. a precizat că este convins că transferul fiului său de la I.PJ. Harghita la I.PJ. Bihor, fiind conform legii, nu a fost aprobat urmare a demersurilor făcute de Canalaș Ș. care, ori el, ori o altă persoană a dat diferite telefoane recomandându-se ca „părintele L.", că are convingerea că acea sumă de bani care nu a fost pretinsă de nici un polițist și va fi ori păstrată de făptuitor în totalitate ori va fi împărțită cu alte persoane care l-au ajutat sau îndrumat. Această convingere îi este întărită de faptul că nu crede că făptuitorul Canalaș Ș. a fost sunat de către comisarul M. care, fiind pus pe difuzor, i-a cerut suma de 3.800 lei, în opinia sa nici un ofițer de poliție neabordând niciodată telefonic o astfel de problemă.

Denunțătorul B. D. precizează că unele din cele spuse de Canalaș Ș. s-au adeverit, în sensul că fiul său, B. A.-D. a fost chemat în data indicată de către acesta la șeful I.PJ. Harghita și i s-a aprobat transferul, cerându-i-se și adeverința medicală pe care tot făptuitorul a insistat să o obțină, fapt ce îl determină să creadă că, totuși, cineva care s-a recomandat ca fiind „părintele L." sa îl fi sunat pe șeful I.PJ. Harghita pentru transferul fiului său, B. A.- D.. Denunțătorul B. D. precizează că făptuitorul Canalaș Ș. încearcă să profite de această situație pentru a obține o sumă de bani iar stăruința acestuia și faptul că nu dorește ca fiul său să aibă probleme l-au determinat să formuleze denunțul în fața autorităților.

În cursul zilei de 04.10.2013, în completarea denunțului său, numitul B. D. arată faptul că făptuitorul Canalaș Ș. l-a sunat atât în data de 03.10.2013 cât și în data de 04.10.2013 și insistă să „rezolve" problema achitării sumei de bani pretinse, din afirmațiile sale de către R., șeful I.PJ. Harghita. Tot telefonic, făptuitorul Canalaș Ș. susține că și el a fost sunat de „R." pentru a se rezolva problema.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând că denunțătorul Brandaș D. i-a propus, contra sumei de 300 lei, să vorbească cu seful IPJ Harghita, asumându-si o identitate falsă a unui preot, pentru a obține transferul fiului său Brandaș A. D. de la IPJ Harghita la IPJ Bihor. Inculpatul a arătat că a acceptat această propunere deoarece îi era frică de denunțător, întrucât timp de 20 de ani anterior întreținuse cu acesta relații sexuale orale și fusese bătut de mai multe ori de către denunțător.

Inculpatul a arătat ca a luat legătura telefonic cu martorul M. R., căruia i s-a prezentat ca fiind părintele L., discuția fiind purtată în fața denunțătorului B. D.. Cu această ocazie l-a rugat pe martor să îi aprobe fiului denunțătorului transferul la IPJ Bihor, întrucât are unele probleme medicale, martorul spunându-i că va aproba transferul.

Inculpatul a arătat că denunțătorul i-a dat fiului său un act medical din cuprinsul căruia rezultă că denunțătorul suferă de spondiloză, act ce a fost folosit de fiul său în susținerea cererii de transfer formulată anterior. De la denunțător inculpatul a aflat că acesta fusese și la comandantul IPJ Bihor, P. L. si obținuse, prin intermediul unui polițist pe nume tot B., acceptul pentru transferul fiului său.

Audiat fiind de către instanța de fond inculpatul Canalaș Ș. a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate. Referitor la activitatea infracțională desfășurată de el a arătat inculpatul că îl cunoștea pe denunțătorul B. D., iar din discuțiile purtate cu acesta a aflat că acesta dorea să-l transfere de la Harghita la Oradea pe fiul său, care este agent de poliție.

Referitor la relația existentă între denunțător și inculpat, acesta din urma a arătat ca denunțătorul îl mai ajuta în mod sporadic în sensul că îi dădea alimente și îl lăsa să se spele și să doarmă într-un imobil al societății unde era director.

A arătat inculpatul că denunțătorul i-a cerut să ia legătura telefonic cu comandantul IPJ Harghita, martorul M. R., despre care i-a spus că este o persoană foarte credincioasă și să vorbească cu acesta pe teme religioase, inculpatul precizând că el este de asemenea o persoana foarte credincioasă, fiind de religie penticostală.

Inculpatul a arătat ca l-a sunat pe martorul M. R. pe numărul de telefon primit tot de la denunțător si i-a spus acestuia ca este ,,părintele L. ,,așa cum i-a cerut denunțătorul B. D., discutând cu acesta despre posibilitatea transferării fiului denunțătorului. Inculpatul a arătat că a vorbit de mai multe ori la telefon cu martorul M. R., la rugămintea denunțătorului, determinându-l în cele din urma pe acesta, prin rugămințile adresate, să aprobe transferul fiului denunțătorului.

În fața instanței de apel inculpatul nu a mai dorit să dea declarații arătând că își menține declarațiile date anterior în cauză.

Instanța de apel a procedat totodată la audierea martorilor B. D., B. A. D., fiul denunțătorului și M. R., comandantul IPJ Harghita, ambii arătând că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Martorul denunțător B. D. a arătat în declarația dată în fața instanței de apel că îl cunoaște pe inculpatul Canaloș Ș. încă de când era elev la școala ajutătoare, iar după absolvire a continuat să îl ajute pe acesta, oferindu-i un loc unde să doarmă și invitându-l de mai multe ori să ia masa la el acasă, deoarece îi era milă de el.

În acest context inculpatul a aflat despre greutățile întâmpinate de fiul său în ceea ce privește aprobarea cererii de transfer la IPJ Bihor, acesta spunându-i că poate să îl ajute să obțină un răspuns favorabil, sens în care, după un timp, l-a sunat și i-a spus că a luat legătura cu un preot pe nume L., care ar fi prieten cu comandantul Politiei Harghita.

Denunțătorul a arătat că i-a spus inculpatului că vrea să îl cunoască și el pe acest preot, lucru cu care acesta a fost inițial de acord, însă ulterior i-a spus că preotul L. nu dorește să se întâlnească cu el. Inculpatul a devenit tot mai insistent, contactându-l telefonic de mai multe ori, iar la un moment dat acesta i-a solicitat, pentru părintele L., suma de 2000 lei, în schimbul ajutorului dat de acesta în cazul rezolvării favorabile a raportului de transfer formulat de fiul său.

În acel moment denunțătorul a arătat că personal a mers la Episcopie și a întrebat dacă există vreun preot cu numele L., după care, primind un număr de telefon și o adresă a unui preot ce purta acest nume, a mers și s-a întâlnit cu el. Denunțătorul i-a relatat preotului respectiv că cineva i-a promis în numele său că îl poate ajuta pe fiul său să se transfere, fără să-i spună numele inculpatului și nici că acesta a cerut bani în numele său.

Denunțătorul a arătat că preotul respectiv i-a spus că nu îl cunoaște pe comandantul IPJ Harghita, fără să îl întrebe însă cine este persoana care s-a folosit de numele său, afirmând doar că, dacă numele său a fost de ajutor pentru a obține transferul fiului său, el nu are nimic împotrivă.

Denunțătorul a arătat că inculpatul a fost cel care i-a spus să îi trimită fiului său o adeverință medicală din care să rezulte că suferă de anumite boli, sens în care denunțătorul a obținut de la medicul său de familie actul medical solicitat. Referitor la acest act medical a arătat denunțătorul că inculpatul s-a oferit să îl ajute să îl obțină, ducându-l chiar să se întâlnească cu un bărbat despre care i-a spus că este medic și pentru care, de asemenea i-a solicitat o sumă de bani.

Martorul Brandaș A. D. a arătat că îl cunoștea pe inculpatul Canaloș Ș. de mai mult timp, acesta fiind ajutat de tatăl său cu alimente, context în care inculpatul a aflat că martorul vrea să se transfere în Bihor și s-a oferit să îl ajute. Martorul a arătat că ulterior a fost chemat la comandantul IPJ Harghita, care l-a întrebat din partea cui vine, iar el a arătat că vine din partea părintelui L., însă nu știe dacă inculpatul a fost cel care i-a spus tatălui său să-i spună martorului acest lucru. Martorul a arătat că tatăl său nu i-a spus niciodată că ar fi purtat discuții cu inculpatul Canalaș despre mutarea sa.

Din declarația dată de martorul M. R. în faza de urmărire penală și menținută în totalitate în fața instanței de fond, acesta a arătat că, în cursul lunii septembrie 2013, după ce martorul B. A. D. a înregistrat la IPJ Harghita al doilea raport de transfer, a fost sunat pe telefonul de serviciu de către un bărbat care s-a recomandat a fi preot în parohia în care tatăl martorului B. A. D. este membru în comitetul bisericii și care i-a spus că acesta este grav bolnav, suferind un atac cerebral, motiv pentru care ar avea nevoie de ajutorul fiului său. A mai arătat martorul că, deranjat fiind de insistențele persoanei respective i-a atras atenția agentului de poliție B. A. D. să îi ceară acestuia să nu îl mai deranjeze cu astfel de solicitări întrucât exista o procedură care trebuie respectată, ocazie cu care agentul B. i-a confirmat că exista un preot la parohia unde tatăl său este membru în comitetul bisericii. Martorul i-a solicitat totodată agentului de poliție să justifice cu acte medicale situația medicală a tatălui său.

Raportat la starea de fapt mai sus expusă și la probele care au fost administrate în cauză curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului Canalaș Ș. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina acestuia, din materialul probator administrat în cauză rezultând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.16 litera b Cod procedură penală.

Astfel, potrivit art. 291 din Codul penal, traficul de influență constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, de către o persoană care are influență sau lasă se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri,

Raportând această stare de fapt la textul de lege sus-indicat în mod corect instanța de fond a reținut că fapta inculpatului nu intră sub incidența acestuia, câtă vreme, pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar.

Influența de care se prevalează făptuitorul trebuie să fie credibilă, astfel că, nu constituie trafic de influență orice afirmații privind exercitarea influenței asupra unui funcționar, ci acele afirmații care creează convingerea cumpărătorului de influență că făptuitorul are în mod real influența pretinsă,astfel ca o persoană ,,cumpără” influența afirmată de făptuitor având convingerea că este reală.

Afirmațiile cu caracter general privind influența reală sau pretinsă a făptuitorului nu realizează conținutul infracțiunii de trafic de influență, fiind necesare referiri concrete care să facă această afirmație a făptuitorului credibilă astfel încât persoana de la care se pretind și se primesc banii să creadă că făptuitorul are influența afirmată .

Raportat la ceste considerente apreciem că în cauză, influența pretinsă de inculpatul Canalaș Ș. nu are un caracter verosimil, nu este credibilă, raportat la circumstanțele de ordin personal ce caracterizează atât persoana acestuia cât și persoana martorului denunțător, respectiv a raportului existent între poziția socială a acestora.

Astfel,din chiar declarația martorului denunțător B. D. rezultă că inculpatul Canalaș S. este o persoană lipsită de posibilități materiale, căruia acesta îi oferea mâncare și adăpost, respectiv că îi era milă de inculpat întrucât a crescut la orfelinat.

Martorul arată că deși inculpatul s-a oferit să-l ajute cu transferul fiului său nu a crezut că inculpatul are resursele necesare,fiind astfel evident că pentru martorul denunțător influența pretinsă de inculpat nu a fost credibilă.

De altfel, raportat la elementele concrete ale cauzei, influența pretinsă de inculpat nu este credibilă nici pentru un martor obiectiv, nefiind credibil că o persoană fără adăpost, care nu are unde să înnopteze, trăiește din alimente pe care le primește de la alte persoane din considerente umanitare, poate ,,rezolva” transferul unui agent de poliție, exercitându-și influența asupra unui inspector șef, cu atât mai mult cu cât, în cauză nu există elemente concrete care să ateste acest fapt și care să-i fie cunoscute martorului denunțător.

În condițiile în care martorul denunțător nu a avut convingerea că influența pretinsă de inculpat este reală, mai mult influența pretinsă de inculpat are un caracter neverosimil, în mod obiectiv, pentru orice persoană, este evident că nu s-a lezat în nici un mod prestigiul funcționarului și a instituției în care acesta își desfășoară activitatea.

Caracterul neverosimil al influenței pretinse de către inculpat lipsește de efect analizarea acestei fapte și din perspectiva infracțiunii de înșelăciune, lipsa de credibilitate a influenței pretinse lipsind infracțiunea de înșelăciune de elementul esențial al acesteia de inducerea în eroare, în cazul infracțiunii de înșelăciune elementele de amăgire – în cauza de față influența pretinsă – fiind la rândul lor supuse condiției de a fi apte a induce în eroare, aptitudini raportate la diligența manifestată de un om obișnuit și nu neapărat la persoana vătămată din cauză. În prezentul dosar însuși martorul denunțător arată că nu a crezut în influența pretinsă de inculpat.

Mai reținem că inculpatul a efectuat demersuri pentru a crea convingerea martorului, respectiv a determinat anumite persoane care să-l sune pe martor și să-și atribuie diverse identități, fie de angajați ai Serviciului Personal din cadrul Inspectoratului de Poliție fie de inspector șef, demersuri cu privire la care martorul denunțător de asemeni declară că nu au fost credibile.

Mai mult inculpatul invocă implicarea ,,părintelui L.”, persoană pe care martorul denunțător o verifică și constată că ,,este posibil ca inculpatul să fi sunat la Miercurea C. și să se prezinte ca părintele L.”.

Referitor la această împrejurare curtea reține că din conținutul procesului verbal de redare a convorbirii telefonice purtată în data de 5.10.2013 de inculpatul Canalaș Ș. și denunțătorul B. D. (filele 98-100 dosar urmărire penală) rezultă că denunțătorul B. D. știa în momentul respectiv că inculpatul Canalaș Ș. a purtat convorbiri telefonice cu martorul M. R., ocazie cu care și-a asumat o identitate falsă, aceea a părintelui L. .

Astfel, în cursul discuției purtate între cei doi, inculpatul îi spune denunțătorului că a fost sunat de către martorul M. R. care i-a promis ca miercuri sau joi ,,o sa intre in actiune,,,ocazie cu care martorul i s-a adresat cu apelativul ,,părinte,,:

CS: -Întelegi? M-a sunat pe la vreo 7 seara și a spus că: Părinte, vă promit ca de…de maxim miercuri, joi, maximum pe joi o să intru în acțiune. Si io am zis ca: Io rezolv situația pe marți cu dumneavoastră…

De asemenea, din procesul verbal de redare a discuției telefonice purtată în data de 4.06.2013 între inculpat și denunțător rezultă că inculpatul i-a spus clar denunțătorului că, in convorbirile telefonice purtate cu martorul M. R. și-a asumat identitatea falsă a părintelui L., menționând chiar că a avut noroc că acesta nu a verificat această identitate (fila 104 dosar urmărire penală):

B(denunțătorul) - Da. Deci s-ar putea să aibă probleme copilul din cauza asta (că nu a plătit suma de bani n.n.)

C(inculpatul) - Da! Pentru ca noi nu ne-am ținut D. de promisiune! Îți dau cuvântul meu de onoare, dacă ajunge la L., A. nu mai e în politie!

B- Da?

C- A. nu mai e in politie! Si eu fac pârnaie din start.

B- De ce să faci tu pârnaie?

C- D., pentru că eu am vorbit în numele unui preot care nu există. Pentru minciună fac pârnaie. Deci eu nu am mințit nimic, ăialalți cere….

…………………………………………………………………………….......

B- Cine e ăla L.?

C- Ăsta e părintele L., căci eu am vorbit în numele lui și l-am înștiințat, dar lui nu i-am zis acum de bani. Nu i-am zis nimic! Ca noroc căci nu s-a interesat de părintele L., ce mă crede pe mine părintele L., înțelegi?

B-Ihim.

Conținutul acestor convorbiri telefonice se coroborează și cu declarația martorului M. R., comandantul IPJ Harghita în care acesta a arătat ca a fost sunat de un bărbat care s-a recomandat părintele L. și care i-a spus că tatăl agentului B. A. D. este un membru în comitetul bisericii din parohia sa, rugându-l să îl transfere pe acesta întrucât total sau este bolnav. Martorul a mai arătat că i-a atras atenția martorului B. A. să nu mai fie deranjat de acest preot și i-a spus să depună la departamentul de cadre eventualele acte medicale pe care le deține în dovedirea raportului.

Probele mai sus arătate confirmă declarația dată de inculpatul Canaloș Ș. în care acesta a arătat că denunțătorul știa că l-a sunat pe comandantul IPJ Harghita sub o identitate falsă, aceea a părintelui L..

La dosarul cauzei nu exista nici o dovadă ca martorul denunțător a luat legătura cu adevăratul părinte L., care, de altfel, nici nu a fost identificat și audiat de către organele de urmărire penală.

În aceste condiții apreciem că în cauza de față corect a reținut instanța de fond că aparent conduita martorului denunțător ar putea avea semnificația unei atitudini specifice unei persoane ce urmărește prinderea unui infractor, însă toate acestea elementele concrete ale cauzei conduc spre o altă concluzie.

S-a reținut că, din analiza raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 190 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul Canalaș S. prezintă un nivel intelectual inferior, Q1=82, funcții cognitive slabe, capacități operaționale ale gândirii deficitare, cunoștințe scăzute.

Demersurile martorului denunțător demonstrează, așa cum bine a arătat instanța de fond doar dorința puternică a acestuia de a obține transferul fiului său, chiar și prin acest mijloc, acțiunile sale, raportat la condiția martorului denunțător și raportul dintre poziția sa socială și cea a inculpatului fiind greu de înțeles.

F. de considerentele mai sus expuse, curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale 303/28.07.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală.

Respinge ca nefondat apelul penal declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale 303/28.07.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

S. L. C. A. I. C. M.

Redactat decizie – S.L./29.06.2015,

Judecător fond – M. C.

Tehnoredactat 4 ex./29.06.2015.

2 comunicări – inculpat intimat Canalaș Ș.

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

← Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 279/2015....		Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 265/2015. Curtea... →

Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel ORADEA