Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 12063/83/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 281/A/2015
Ședința publică din 14 aprilie 2015
Președinte: R. A.
Judecător: P. M.
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe se află pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de P. de pe lângă Tribunalul Satu M. și de inculpatele D. C. M., R. D. R., P. F., P. M., Tiezler K. și L. M., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 Cod penal 1969, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 rap. la art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969, împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2014 a Tribunalului Satu M..
Se constată că apelurile au fost dezbătute în ședința publică din 17 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru 31 martie 2015 și apoi pentru azi, 14 aprilie 2015, încheierile din 17 martie 2015 și 31 martie 2015 făcând parte integrantă din prezenta.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2014 Tribunalul Satu M., în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei D. C. M., fiica lui I. si M., născuta la data de 04.09.1976 in Satu M., CNP_, trimisă în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material in înscrisuri oficiale, prev. si ped. de art. 288 Cod penal abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. si ped. de art. 248 Cod penal raportat la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 si complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal în infracțiunile de fals material in înscrisuri oficiale, prev. si ped. de art. 288 Cod penal abuz in serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. si ped. de art. 248 raportat la art. 248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 si complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal
S-a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii și a incidenței al.2 al art. 215 la încadrarea juridică inițial stabilită.
În baza art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnată inculpata D. C. M., fiica lui I. si M., născută la data de 04.09.1976 in Satu M., CNP_, domiciliată în Satu M., ..7 jud. Satu M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 248 raportat la art. 248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, art. 33 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal a fost condamnată inculpata D. C. M., cu datele personale de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal potrivit art. 65 Cod penal
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată inculpata D. C. M., cu datele personale de mai sus, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al. 1 si 5 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal potrivit art. 65 Cod penal
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpată.
În baza art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal a fost condamnată inculpata R. D. R., fiica lui I. si D. născută la data de 12.o7.1970 in Satu M., CNP_, domiciliată în loc. Odoreu, .. 35 jud. Satu M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată inculpata R. D. R., cu datele personale de mai sus, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată.
În baza art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal a fost condamnată inculpata P. F., fiica lui M. si A., născută la data de 28 noiembrie 1954 in Cauas, CNP_, domiciliată în Carei, .. 74 jud. Satu M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată inculpata P. F., cu datele personale de mai sus, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la ănșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al. 1 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 41 al. 2 Cod penal
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art. 82 Cod penal stabilind 4 ani termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendări în cazul comiterii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
În baza art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal a fost condamnată inculpata P. M., fiica lui E. si M., născută la data de 2 iunie 1954 in Berveni, CNP_, domiciliată în loc. Căpleni nr. 288 jud. Satu M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată inculpata P. M., cu datele personale de mai sus, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 41 al.2 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art. 82 Cod penal stabilindu-se 3 ani și 8 luni termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendări în cazul comiterii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
În baza art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal a fost condamnată inculpata T. K., fiica lui I. si M., născută la data de 10 mai 1959 in Berveni, CNP_, domiciliată în loc. Foieni nr. 296 jud. Satu M., pentru săvârșirea infracțiuni de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată inculpata T. K., cu datele personale de mai sus, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art. 82 Cod penal stabilindu-se 3 ani și 8 luni termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendări în cazul comiterii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
În baza art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal a fost condamnată inculpata L. M., fiica lui S. si A., născută la data de 02.12.1943 in loc. Capleni, CNP_, domiciliată în loc. Căpleni nr. 358 jud. Satu M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată inculpata L. M., cu datele personale de mai sus, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 41 al. 2 Cod penal
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art. 82 Cod penal stabilindu-se 3 ani și 8 luni termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendări în cazul comiterii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 1382 cod civil au fost obligate inculpatele în solidar la plata sumei de 207.296,89 lei cu dobânda aferentă calculată de la 31.10 2013 la data plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu M..
În baza 353 Cod procedură penală s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatelor prin Încheierea din 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar număr de mai sus, în vederea recuperării prejudiciului.
În baza art. 445 Cod procedură penală au fost declarate false cele 123 certificate de încadrare în grad cu handicap, pentru care s-a formulat constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele la plata sumei de 30.000 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 5000 lei fiecare.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocati Satu M. a sumei de 1200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. C. N., conform delegației nr. 1719/2010 și a sumei de 400 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. B. Abigeil, conform delegației nr. 536/2010.
S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M., din data de 18 februarie 2010, inculpatele D. C. M., R. R., P. F., P. M., Tiesler K. și L. M. au fost trimise în judecată, în sarcina lor reținându-se comiterea infracțiunilor de fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal, abuz in serviciu c/a intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal, rap. la art.13/2 din Legea nr.78/2000, complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art.215 alin.1 Cod penal și respectiv complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în forma prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 288 Cod penal
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt că la data de 27.03.2007, P. de pe lângă Tribunalul Satu M. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul ca zeci de persoane beneficiază de indemnizații de nevăzător obținute in mod ilegal, fiind sesizați ulterior cu privire la aceste aspecte si de către Inspectoratul Județean de Politie Satu M. si de Camera de Conturi a județului Satu M..
Din verificările efectuate de Camera de Conturi Satu M. cu privire la execuția bugetara si a bilanțului contabil pe anul 2007, la D.G.A.S.P.C. Satu M., s-a constatat existenta in plata la Serviciul de Acordare Facilități din cadrul instituției a unui număr de 689 certificate de încadrare in grad de handicap pentru care nu exista înregistrări in registrele de intrare/ieșire ale Secretariatului Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulte, si pentru care nu s-au găsit dosarele medicale aferente.
În urma verificărilor întreprinse de comisia formata la nivelul D.G.A.S.P.C. Satu M., s-a constatat ca un număr de 123 persoane, in special din zona Foieni, Căpleni, se aflau in plata la Serviciul acordare facilități, pentru handicap vizual, fără a avea dosar medical la secretariatul comisiei de evaluare.
Aceste persoane aveau doar certificatul de încadrare in grad de handicap în urma căruia Serviciul acordare facilități a întocmit dosarul administrativ si a editat decizia de acordare a drepturilor bănești.
Conform legislației in vigoare, persoanele cu handicap depun la secretariatul comisiei de evaluare documentele medicale, ulterior fiind examinați de comisia medicala, întocmindu-se astfel dosarul medical al fiecărei persoane. În baza acestui dosar medical si al deciziei comisiei de evaluare, se întocmește de către secretariatul comisiei Certificatul de încadrare in grad de handicap, in baza căruia se emite decizia de stabilire a drepturilor bănești de către Serviciul acordare facilități.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice care a avut ca obiective: să se stabilească daca cele 127 certificate de încadrare in grad de handicap ridicate ca fiind in litigiu au fost imprimate cu același tip de imprimanta ca si cele 20 certificate de încadrare in grad de handicap puse la dispoziție ca model de comparație; să se stabilească dacă semnăturile si parafele existente la rubricile președinte, membri si secretar de pe aversul celor 127 documente in litigiu au fost sau nu executate, respectiv depuse de către titulari, sau au fost realizate prin procedee tehno-computerizate, precum si modalitatea de executare, respectiv depunere a acestora.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifice criminalistice nr._/20-08-2008 a rezultat că semnăturile si parafele existente pe aversul documentelor in litigiu, în partea inferioara, la rubricile președinte, membri si secretar, au fost depuse cu ajutorul unor imprimante color cu jet de cerneala, redând însă traseele grafice ale semnăturilor si parafelor model de comparație puse la dispoziție. În același mod au fost depuse și 29 dintre parafele aflate in partea superioara a documentelor, și anume cele ale instituției emitente.
Semnăturile si parafele existente pe documentele în litigiu au fost aplicate cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneala, după ce în prealabil au fost preluate cu ajutorul tehnicii computerizate prin copierea de pe alt document pe care erau depuse.
Nu s-a putut stabili daca s-a folosit sau nu aceeași imprimanta ca si la cele 20 documente puse la dispoziție pentru comparație.
Pentru a se stabili daca certificate de încadrare in grad de handicap false au fost emise prin programul informatic instalat in acest sens pe calculatorul comisiei de evaluare a persoanelor cu grad de handicap adulți, s-a efectuat o percheziție informatica a hard disk-ului seria_ pe care se afla stocata baza de date a comisiei.
Cu aceasta ocazie au fost identificate, prin sondaj, 53 fragmente de fișiere conținând date de interes pentru cauza. Aceste fișiere au fost create si administrate . date de tip Mysquel, iar ulterior datele conținute de acestea au fost șterse.
În concluzie, s-a reținut că certificatele de încadrare in grad de handicap ridicate sunt false, și au fost emise prin programul informatic instalat pe calculatorul comisiei de evaluare. Programul de emitere a certificatelor de încadrare in grad de handicap era operat de D. C. (născută M.) secretara comisiei, iar in lipsa ei de Ory S.. Introducerea datelor din certificatul de încadrare in grad de handicap vizual necesare acordării facilităților se făcea de Ory S. (informatician), iar in cazul in care lipsea de la serviciu de către T. G. M. (contabil).
1. În urma cercetărilor s-a stabilit faptul ca învinuita P. F., fiind pensionata pentru incapacitate de munca si având o pensie mica, se ocupa cu comercializarea diferitelor bunuri aduse din Ungaria, personalului mai multor instituții. Astfel, comercializând bunuri si funcționarelor din cadrul Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, a Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Satu M., si-a creat o relație de prietenie cu acestea.
Tot prin intermediul acestei activități s-a cunoscut si cu inculpata P. M. care i-a solicitat sa obțină mai multor persoane din localitatea Capleni ajutor financiar pentru nevăzători, persoane care nu sufereau de vreo afecțiune vizuala.
Astfel, pe parcursul anului 2006, începutul anului 2007, inculpata P. M. a racolat mai multe persoane de la care a pretins si primit sume de bani cuprinse intre 200 si 450 euro, în schimbul cărora le promitea ca P. F., prin cunoștințele pe care le are la comisie, le va facilita obținerea pensiei de nevăzători, fără ca aceștia sufere de vreo afecțiune care sa îndreptățească primirea ajutorului financiar, si fără sa fie nevoiți sa fie examinați de Comisia de Evaluare. O parte din aceste sume ii oprea pentru ea, de regula 50 euro, restul ajungând la P. F. care la rândul ei înmâna acești bani funcționarilor din cadrul D.G.A.S.P.C. Satu M..
Alte persoane din zona Careiului, localitățile Căpleni, Foieni ș.a., au fost racolate de F. I., Templfli I., S. I., L. M., Czimermann G., Tiesler K.. Acestea își ofereau ajutorul în a obține pensii de nevăzători persoanelor doritoare, cărora le pretindea sume de bani cuprinse intre 200 si 500 euro (conform tabelului). Persoanele care nu posedau aceasta suma li se cerea să fie de acord să renunțe in favoarea lor la pensia pe primele 3 luni. Și acestor persoane tot inculpata P. F. le-a intermediat ulterior obținerea in mod nelegal a pensiilor de nevăzători.
Inculpata P. F. primea de la aceste persoane plicurile conținând suma de bani, copia actului de identitate și, atunci când era cazul cupon de pensie și acte medicale, plicuri pe care la duce la Secretariatul Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu handicap Adulți sau la Serviciul Facilități a D.G.A.S.P.C. Satu M., cu sediul in ., Satu M., unde le înmâna inculpatei D. C. sau inculpatei R. R., primind de la acestea diferite sume de bani, 20,30,50 euro, urmând ca în timp de 2, 3 săptămâni să revină și să ridice decizia de stabilire a drepturilor bănești.
Inculpata D. C., inspector-secretariat al Comisiei de Expertiza Medicala a Persoanelor cu Handicap Adulți, avea, potrivit fișei postului, atribuția de a redacta certificatele de încadrare în grad de handicap, de a urmări ca acestea să fie semnate de membrii comisiei, de a ține corespondenta Comisiei, de a ține evidenta certificatelor eliberate etc.
Cu ocazia audierii inculpata D. C., a negat inițial orice implicare în emiterea certificatelor de încadrare în grad de handicap vizual in mod nelegal, susținând că implementa doar persoanele care aveau dosar medical, pe baza deciziei comisiei medicale. Ulterior a recunoscut faptul că inculpata P. F. aducea plicuri dar ca nu a pretins și nu a primit sume de bani pentru a emite astfel de certificate.
Fiind confruntate, cele două inculpate și-au menținut declarațiile, inculpata P. F. recunoscând și susținând în continuare faptul ca lăsa plicurile cu acte și bani, iar ea primea o anumită sumă de bani, însă a precizat că acele plicuri nu erau deschise în prezența ei, și banii.
În cursul anului 2006, inculpata R. R. a intermediat obținerea de către mai multe persoane a certificatului de încadrare in grad de handicap, printre care si unor membri ai familiei, folosindu-se de funcția pe care o deținea in cadrul D.G.A.S.P.C. Satu M., și anume inspector in cadrul Biroului Acordare Facilități pentru Persoane cu Dizabilități.
Întrucât D. C. si R. D. R. nu recunosc învinuirile ce li se aduc, s-a procedat efectuarea constatării tehnico științifice ale căror rapoarte cu nr. 113.549/02.12.2009 si nr. 113.521/04.11.2009, concluzionează faptul că pentru răspunsurile la întrebările relevante cauzei, au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat a ambelor inculpate.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatei D. C. M. de a elibera certificate de încadrare in grad de handicap false, unor persoane care nu suferă de afecțiuni, primind in schimb diferite sume de bani, folosindu-se de funcția pe care o deținea la D.G.A.S.P.C. Satu M., si anume, secretarul Comisiei de Expertiza Medicala a Persoanelor cu Handicap Adulți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal, abuz in serviciu c/a intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1 Cod penal
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatei R. D. R. de a facilita obținerea, în schimbul unor sume de bani, de către mai multe persoane a certificatului de încadrare in grad de handicap, printre care și unor membri ai familiei, folosindu-se de funcția pe care o deținea in cadrul D.G.A.S.P.C. Satu M., si anume inspector in cadrul Biroului Acordare Facilități pentru Persoane cu dizabilități, persoane care nu sufereau de afecțiunile înscrise in certificat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cod penal si complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1Cod penal
S-a reținut că fapta inculpatei P. F. de a intermedia obținerea, în schimbul unor sume de bani, de către mai multe persoane a certificatului de încadrare în grad de handicap vizual, fără ca acestea să sufere afecțiuni grave, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cod penal, complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1Cod penal.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei P. M. de a racola și intermedia cu ajutorul inculpatei P. F., obținerea, în schimbul unor sume de bani, de către mai multe persoane a certificatului de încadrare in grad de handicap vizual, fără ca acestea sa sufere afecțiuni grave, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cod penal, complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1 Cod penal.
S-a reținut că, în drept fapta inculpatei T. K. de a racola și intermedia cu ajutorul inculpatei P. M., obținerea, în schimbul unor sume de bani, de către mai multe persoane a certificatului de încadrare in grad de handicap vizual, fără ca acestea să sufere afecțiuni grave, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cod penal, complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1 Cod penal.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei L. M. de a racola si intermedia cu ajutorul inculpatei P. M., obținerea, în schimbul unor sume de bani, de către mai multe persoane a certificatului de încadrare in grad de handicap vizual, fără ca acestea sa sufere afecțiuni grave, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cod penal, complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1 Cod penal.
S-a reținut că, pe rolul Tribunalului Satu M. cauza s-a înregistrat la data de 24 februarie 2010, iar în procedura reglementată de prevederile art. 300 Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actului de sesizare, cu motivarea reținută în hotărârea nr. 94 din 26 aprilie 2010.
Ca urmare a deciziei penale nr. 568 /R/2010 a Curții de Apel Oradea, dosarul de urmărire penală privind inculpatele a revenit la Tribunalul Satu M. în vederea soluționării lui pe fond.
În procedura cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatelor. Astfel în ședința publică din data de 21 februarie 2011 a fost audiată inculpata D., care în declarația de la fila 130 declara că înțelege învinuirile care i se aduc prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M. dar nu se simte vinovată de săvârșirea niciunei infracțiuni.
Corespunde realității că din 2003 până în 2007 a lucrat la Protecția Copilului la Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap. Ca și atribuții de serviciu avea redactarea certificatelor de încadrare în grad de handicap, de preluare a dosarelor și verificarea actelor medicale.
Recunoaște că ea întocmea aceste certificate, însă cele care se reține că ar fi fost întocmite în fals, nu erau semnate de membrii comisiei, la fel cum este adevărat că de pe calculatorul ei au fost tipărite iar persoanele respective au și încasat indemnizația corespunzătoare.
Corespunde realității de asemenea, că la calculatorul ei lucra absolut oricine din instituție, întrucât calculatorul nu avea parolă și cu toate că în mai multe rânduri a solicitat șefei de serviciu, pe nume M. J., să achiziționeze un calculator nou și o imprimantă, solicitările ei însă au fost fără nici un rezultat.
În condiții normale de la președintele comisiei medicale ea primea actele pentru persoanele ce impuneau a fi încadrate în diferite grade de handicap, însă cu referire la dosarele ce fac obiectul prezentei cauze prin mâna ei nu a trecut niciun act.
Arătă că se afla în relații bune cu inculpata R. cu care era colegă de serviciu, pe P. o cunoștea că aducea diferite produse pentru comercializare în instituție, pe P. M. a cunoscut-o pentru că în 2004 a avut un dosar a și obținut și certificatul care ulterior a fost prelungit, iar pe celelalte coinculpate nu le cunoaște.
Corespunde realității că certificatele de încadrare în grad cu handicap erau semnate de toți membrii comisiei inclusiv de ea, însă în calitatea ei de secretară era ultima care semna aceste certificate.
Este adevărat că în mai multe rânduri a găsit pe masa de la biroul ei diferite plicuri despre care a aflat de la colegii de serviciu că au fost lăsate de către inculpata P. însă nu cunoaște conținutul acestor plicuri și de câte ori a găsit le-a și restituit, nu cunoaște de ce au fost lăsate acele plicuri.
Mai arătă că inculpata P. se afla în relații bune cu toți colegii ei și nu a văzut pe niciunul dintre ei să primească asemenea plicuri de la aceasta.
Este adevărat că nu a întrebat-o niciodată pe inculpată de ce îi lasă pe birou acele plicuri.
Numiții G. D. și R. sunt nașii ei de cununie însă la scurt timp după căsătorie relațiile dintre ei s-au răcit.
Arăt că a fost colegă de serviciu cu G. D. și a făcut parte din Comisia din care făceam parte și ea în cursul anului 2003-2004, îndeplinind funcția de secretar al acesteia.
Inculpata susține cu tărie că inculpata R. nu a intervenit pe lângă ea pentru a-i facilita diferite lucruri niciodată.
În ședința publică din 21 martie 2011 s-a procedat la audierea inculpatei R. D. R., din a cărei declarație, aflată la fila 134, instanța de fond a reținut în fapt că aceasta înțelege învinuirile care i se aduc prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M. dar nu se simte vinovată de săvârșirea nici unei fapte penale, arătând totodată că își menține în întregime declarațiile date în cursul urmăririi penale întrucât ele corespund realității.
Ca și atribuții de serviciu arătă că se ocupa de arhivarea și corespondența la nivelul direcției, cu inculpata D. se afla în relații de colegialitate iar dintre coinculpate o cunoșteam doar pe P. F., care era beneficiara unui certificat de încadrare în grad cu handicap și se ocupa de comercializarea cu diferite produse aduse din străinătate.
Pentru certificatele eliberate de direcție ea avea obligația de a le arhiva după ce erau puse în plată. Nu își explică cum s-a ajuns la eliberarea unui număr așa de mare de certificate, nu are nici o legătură cu ele, iar ștampila direcției se afla în biroul numitei P. M. care era șefa ei directă.
Arată că ea avea acces la ștampila unității pentru ștampilarea corespondenței și a deciziilor care se emiteau însă numai după ce acestea erau verificate în prealabil de șefa ei, la această ștampilă aveau acces toți colegii ei, care o luau ori de câte ori aveau nevoie de a ștampila ceva, cu înțelegere cu șefa ei, numita P. M. fiecare dintre colegi putea folosi ștampila doamnei, înmânând-o oricărei persoane care o solicita. Despre întocmirea certificatelor fictive ea a aflat în cursul anului 2007 iar cu coinculpata P. nu a avut nici o discuție pe marginea facilitării obținerii unor asemenea certificate.
În cadrul aceleași declarații inculpata mai arată că, certificatele pentru încadrarea în grad cu handicap a persoanelor se obțineau de la comisia pentru persoanele cu dizabilități, după care actele ajungeau la colegul ei Ori S., care avea ca și atribuții de serviciu emiterea deciziei pentru punerea în plată și după acest moment actele ajungeau la ea pentru arhivare. După primirea actelor ea proceda la îndosarierea lor, pentru fiecare certificat se întocmea un dosar distinct pe care trecea numele persoanei și numărul deciziei de punere în plată și le înainta șefei de serviciu pentru controlul financiar preventiv. După acest moment actele îi parveneau din nou iar atunci proceda la arhivarea lor.
Inculpata mai arătă că ea nu avea cunoștință de faptul că unele din certificate erau fictive, însă pe câteva dintre persoanele care au obținut dintre aceste certificate le cunoștea.
Susține cu tărie că niciodată nu am primit de la P. sau de la P. nici un fel de plicuri sau alte atenții.
Nu corespunde realității că în mod periodic s-ar fi consultat cu coinculpata D. pe marginea dosarelor întocmite pentru persoanele ce erau încadrate în grad cu handicap, ea nici nu aveam atribuții în acest sens, ele revenindu-i colegului ei Ori S..
După îndosarierea și reprimirea actelor cu viza de control financiar preventiv de la șefa de serviciu ea nu făcea decât să ducă deciziile care acordau facilități acestor persoane la Electrica, Romtelecom și la Direcția de Dialog.
În aceeași ședință publică a fost audiată inculpata P. F., din a cărei declarație, aflată la fila 134, instanța de fond a reținut în fapt că își menține în totalitate declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, fiind conforme realității, recunoscând totodată comiterea infracțiunilor care i se rețin în sarcină.
Inculpata a arătat că, de la începutul anului 2006 pentru că era posesoarea unui certificat de încadrare în grad cu handicap urmare afecțiunilor de care suferă, a făcut mai multe vizite la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului unde în mai multe rânduri a oferit spre vânzare angajatelor acestei instituții produse pe care le achiziționa din străinătate. Așa a ajuns să se împrietenească oarecum cu ele și pentru că avea o cumnată foarte bolnavă, le-a întrebat cum ar putea să obțină un asemenea certificat. Își amintește că a purtat discuții pe această temă cu D. C., R. R., și o persoană pe nume D., primind răspunsuri de la ele în sensul de a prezenta actele medicale, copie de pe buletin și cuponul de pensie, lucru pe care ea l-a făcut. Mai arătă că, la început a depus actele pentru cumnata ei și ulterior pentru mai multe persoane despre care știa că erau bolnave și dețineau acte medicale însă nu cunoștea dacă natura afecțiunilor de care erau suferinde justificau sau nu acordarea de facilități de la stat.
Inculpata a declarat că, ea ducea actele persoanelor împreună cu banii, pe care le punea într-un plic și le lăsa la secretariat unde erau fetele, respectiv coinculpatele din prezenta cauză.
Sumele de bani erau cuprinse între 200-300 de Euro, funcție de cât înțelegea fiecare solicitant să ofere, nu i s-a cerut niciodată o sumă de bani de la coinculpate și arată de asemenea că au existat foarte multe persoane care au apelat la ea pentru a le acorda ajutor fără să ofere vreo sumă de bani.
Reține că, a auzit la Carei discuții despre foarte multe persoane care au obținut acest gen de certificate însă ea nu are nici o legătură cu ele.
Nu își amintește numărul persoanelor pentru care ea a intervenit pentru a le ajuta.
Nu și-a pus niciun moment problema cu privire la sumele care erau înmânate de solicitanți, știe doar că dacă nu dădeau aceste sume nu obțineau actele necesare și crede că nu le obțineau pentru că nu era legal.
Deciziile de pensionare, cele mai multe, au fost comunicate prin poștă însă s-a întâmplat să ridice și personal aceste decizii când se afla la direcție.
Cu referire la coinculpata P. M. colaborarea a început în legătură cu mama acesteia, care era foarte bolnavă, și pentru care inculpata P. a dus actele la comisie, ulterior le-a dus și pentru coinculpată, care avusese un accident și era bolnavă cu capul și ulterior coinculpata i-a adus acte pentru mai multe persoane majoritatea membrii familiei ei, pe care ea le-a înaintat celor de la direcție.
Nu i-a spus niciodată coinculpatei P. despre contravaloarea obținerii unor asemenea certificate, era suma care se vehicula în . știe de unde a pornit. Mai arată de asemenea că, de la persoanele pentru care ducea actele la comisie, a primit diferite atenții constând în alimente, însă de la coinculpata D. primea sume de bani câte 20 sau 50 de Euro în mod ocazional și mai arătă că a adus la cunoștința acesteia faptul că multe din plicurile pe care i le înmâna nu conținea nici o sumă de bani însă a asigurat-o că nu e nici o problemă și va încerca să îi ajute.
Susține cu tărie că ea a primit sume de bani exclusiv de la inculpata D., de la R. niciodată.
Inculpata mai declară că ea nu verifica plicurile pe care le primea de la P. M. și L. M. însă știa de la ele care dintre acestea au și care nu au bani.
Arătă că deciziile atunci când le ridica ea, le ridica de la Biroul de facilități, unde lucrau R. R., P. M. și G. D., iar numitul Ori îi aducea doar la cunoștință că sunt completate deciziile și le poate ridica.
Arătă încă o dată că plicurile cu acte și banii, acolo unde existau, le lăsa la secretariat unde erau toate fetele, nu discuta doar cu una dintre ele, astfel că toate știau ce se întâmplă.
Sumele de bani pe care le-a primit de la inculpata D. le primea în ziua în care ducea plicurile cu actele și banii însă nu știa dacă sumele pe care aceasta i le remitea erau scoase din plic sau erau din altă parte pentru că ea era ocupată cu marfa.
Sumele de bani pe care le-a primit de la inculpata D. nu le-a primit pentru marfa achiziționată de aceasta ci ca recompensă pentru actele înmânate și sumele de bani predate.
Persoanele aflate în secretariatul comisiei unde ea lăsa plicurile și banii nu au fost surprinse de această atitudine și nici nu au încercat să refuze primirea lor.
În concret cu referire la modalitatea de acționare nu a discutat cu nici una dintre inculpate.
Inculpata P. M., în declarația aflată la fila 136 din dosar a recunoscut comiterea faptelor descrise în actul de sesizare al instanței, arătând că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, ele fiind conforme cu realitatea.
A declarat că a auzit pe raza localității Căpleni, la magazinul din localitate a cărei vânzătoare la rândul ei a auzit de la factorul poștal că în Carei, la o casă roz, se intermediază obținerea de certificate pentru handicapați. Tot de la vânzătoarea de la magazin a aflat că persoana care intermediază se numește F. și când a pomenit numele de familie al inculpatei P., vânzătoarea i-a confirmat că ea este. Tot de la magazinul din . pentru obținerea unor asemenea certificate se plătesc sume cuprinse între 200 - 300 de Euro.
Pentru că o cunoștea pe inculpata foarte bine s-a deplasat la locuința ei, a întrebat-o dacă este adevărat ce a auzit, în prima fază a negat însă ulterior i-a confirmat că este adevărat, a rugat-o să o ajute cu familia sa, însă ulterior au venit vecini și cunoscuți de ai ei care i-au cerut ajutorul.
Din câte își amintește, coinculpatei P. i-a dus în jur de 35 - 40 de plicuri însă cunoaște de pe raza localității Căpleni că un număr mult mai mare de persoane au beneficiat de asemenea pensii însă obținerea lor nu era intermediată de ele. Nu a cunoscut personal nici una din angajatele de la direcție iar P. nu i-a relatat cui anume predă actele și banii și cum obține deciziile.
Pe marginea sumelor de bani ea nu a purtat nici o discuție cu inculpata P. și nici nu a încasat de la aceasta vreun leu.
Mai arătă că, în toate plicurile pe care ea le-a înmânat inculpatei P. se aflau sume de bani.
În continuarea declarației sale, inculpata a mai arătat că ea nu a reținut nici o sumă de bani din cei primiți de la persoanele pentru care a intervenit la P..
Inculpata T. K., a declarat la data de 18 aprilie 2011, potrivit depoziției de la fila 142, faptul că nu se simte vinovată de săvârșirea nici unei fapte penale, și își menține în întregime declarațiile date în cursul urmăririi penale întrucât ele corespund realității.
Arătă că avea probleme mari cu vederea și pentru că în localitate se discuta despre posibilitatea obținerii unor certificate pentru încadrare în grad cu handicap i-a fost recomandată coinculpata P. cu care i s-a cerut să ia legătura pentru rezolvarea problemelor sale. A căutat-o pe aceasta, i-a precizat actele care trebuie prezentate, ea a întrebat care este tariful pentru acest serviciu, inculpata spunându-i să dea cât consideră că merită, ea a apreciat suma de 300 de Euro ca fiind suficientă astfel că a dat actele și banii acesteia. Coinculpata i-a relatat faptul că are la Cărei o cunoștință care se ocupă de intermedierea obținerii acestor certificate iar ce s-a întâmplat după nu știe.
Cu acea ocazie a predat coinculpatei P. actele medicale pentru alte cinci persoane însă nu cunoaște ce sume de bani au pus aceștia în plic întrucât nu a verificat.
Arătă că a încercat personal să obțină de la Direcția de Asistență Socială certificatul care i-ar fi permis să beneficiez de ajutorul de la stat în acest sens s-a deplasat la sediul instituției însă i s-au comunicat că actele medicale pe care le deținea nu o îndreptățeau la obținerea ajutorului social. Ulterior acestui moment pentru că a aflat pe raza comunei despre posibilitatea obținerii în altă metodă a celor dorite de ea, a procedat la maniera arătată anterior.
Arătă că nu le cunoaște pe inculpatele D. și R., nu a discutat niciodată cu ele.
De la coinculpata P. a aflat că actele sunt predate unei persoane pe nume P. din Cărei, însă arătă că nu a cunoscut-o personal pe aceasta din urmă.
După predarea actelor ea nu a fost invitată la sediul direcției, nu a fost nici la comisia constituită în acest scop, de la P. a aflat că i-a fost aprobat dosarul și tot de la ea a primit și actele.
Arătă că în afară de cele cinci persoane nu a intermediat obținerea de certificate pentru nimeni altcineva.
Din câte își amintește ea a predat doar o adeverință medicală de la un medic oftalmolog și buletinul.
A ridicat indemnizația timp de un an, cuantumul ei fiind în jur de 420 lei pe lună.
Arătă că a restituit din această sumă o parte însă nu își amintește exact cât, are acasă chitanța pentru suma achitată.
Nu își amintește dacă a adresat sau nu o cerere direcției când s-a interesat personal dacă poate beneficia de ajutorul oferit.
De la coinculpata P. a aflat că banii sunt dați mai departe, dar nu știe dacă aceasta a beneficiat sau nu de vreo sumă din cele plătite.
Inculpata L. M., în aceeași ședință publică declara că recunoaște faptul că a intervenit pe lângă inculpata P. pentru obținerea de certificate de încadrare în grad cu handicapat pentru ea și rudele sale, în jur de 10- 15 persoane, nu își amintesc exact câte.
Arăt că a auzit pe raza localității Căpleni, că o persoană din Cărei se ocupă cu obținerea de astfel de certificate, a aflat că se numește P. F. și a cunoscut-o personal fiind ambele internate în Spital.
Cu acea ocazie a purtat mai multe discuții cu ea, iar după externare s-a prezentat la domiciliul ei, aceasta i-a indicat ce acte trebuie prezentate pentru obținerea certificatelor, știe că a dus actele respective însă nu pot preciza ce anume i s-a cerut. Tot din localitate rudele ei au aflat că se plătește 200 - 300 de euro pentru acest serviciu, banii i-au fost înmânați personal iar ea i-a dat coinculpatei, însă nu știe ce a făcut mai departe cu ei. Ea personal nu a plătit nici o sumă de bani pentru a obține acel certificat.
Nu cunoaște care era modalitatea în care coinculpata P. reușea să obțină acele certificate.
În opinia inculpatei, nu era îndreptățită la plata acelei indemnizații în raport de afecțiunile pe care le are, arătă că am primit lunar 3 sau 400 de lei o perioadă de câteva luni însă nu poate preciza intervalul exact.
Arătă că nu a făcut nici un demers la direcția de Asistență Socială pentru obținerea acelor facilități întrucât consideră, că nu era îndreptățită.
L. M., L. C., T. llona, P. M., sunt doar câteva dintre persoanele pentru care a intermediat obținerea de certificate.
Nu le cunoaște pe coinculpatele D. și R. și nu a fost niciodată la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Dintre persoanele pentru care a intervenit nu cunoaște ca vreuna dintre ele să fi încercat obținerea acelor certificate și să fi fost respins de comisie.
Certificatul l-a obținut la un interval de trei săptămâni sau o lună de la predarea actelor și i-a parvenit prin poștă.
În afară de coinculpata P. nu cunoaște alte persoane care să se fi ocupat de intermedierea acestor certificate iar din banii pe care i-a primit cu titlu de indemnizație a restituit o parte.
Își menține în întregime declarațiile date în cursul urmăririi penale și regretă sincer săvârșirea faptei.
După audierea inculpatelor, s-a trecut la audierea martorilor indicați în actul de sesizare a instanței, sens în care în ședința publica din data de 12 mai 2011 M. I. A., declarație care se află la fila 168 din dosar, din cuprinsul căreia instanța a reținut că acesta, în calitate de director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu M., urmare a unor sesizări și în virtutea atribuțiilor de serviciu a procedat la efectuarea de controale cu privire la dosarele întocmite pentru persoanele care au solicitat ajutor social urmare a încadrării lor la diferite categorii de handicap. în acest scop a constituit o comisie formată din O. G., M. H. și P. M. și a procedat la efectuarea controalelor atât în ceea ce privește dosarele întocmite cât și deplasări în teren și urmare acestor activități, constatând existența unor dosare care nu concordau cu realitatea. A solicitat comisiei medicale punerea la dispoziție a actelor medicale însă acest lucru nu a fost posibil din cauza atitudinii președintelui comisie, dr. A. C., fiind obligat să apeleze la sprijinul Consiliului Județean în subordinea căruia se afla această comisie.
În paralel cu acest aspect a formulat și o sesizare penală punând la dispoziția lucrătorilor serviciului de combatere a fraudelor dosarele care existau la direcție.
Martorul mai arată că, alăturat comisiei medicale, funcționa un secretariat constituit din angajați ai direcției, secretariat din care făcea parte D. C., G. R., T. N. și N. A..
Procedura de obținere și eliberare a certificatelor potrivit legii consta în depunerea unei cereri însoțită de acte medicale, care erau înaintate comisiei, comisie care era obligată să procedeze la investigarea persoanei solicitante și doar după aceea se elibera certificatul în trei exemplare. Persoana care solicita obținerea acestui certificat trebuia să se prezinte personal pentru ridicarea lui, cum de asemenea personal trebuia să depună la Serviciul Facilități pentru punerea în plată.
Martorul mai precizează că dosarele persoanelor cu dizabilități au fost preluate de la fostul Secretariat de Stat pentru persoanele cu Handicap, care s-a desființat iar arhiva întregii instituții, care oricum era păstrată în condiții absolut improprii au fost nevoiți să o preia într-un termen foarte scurt și cum dosarele erau extrem de multe, unele chiar incomplete, a fost necesară alocarea unui număr mai mare de persoane din cadrul instituției pentru a le pune în ordine și ulterior a le depune la arhiva direcției.
În legătură cu dosarele care fac obiectul prezentei cauze arătă că acestea se constituiau la nivelul secretariatului comisiei, secretara acestui departament fiind inculpata D., primeau un număr de înregistrare, după care se înaintau comisiei medicale și apoi circuitul actelor era cel pe care l-a prezentat anterior.
Arătă că, secretariatul comisiei dispunea de ștampilă proprie iar serviciul de acordare facilități al cărui șef era numita P. M., avea atribuită prin dispoziția lui o ștampilă a instituției cu semnătura sa și a făcut acest lucru datorită volumului foarte mare de decizii care se emitea. Mai arătă de asemenea că angajatele din cadrul secretariatului comisiei aveau calculatoare, cu parole proprii, astfel că pe calculator putea opera doar titularul.
Martorul mai precizează că, în calitatea de secretar pe care o avea în cadrul Serviciului Secretariat ce funcționa pe lângă comisie inculpata D. avea activități de asistare și supraveghere a comisiei, după fiecare ședință se întocmea un proces verbal în care se treceau concluziile cu privire la acordarea sau neacordarea facilităților însă înainte de a ajunge dosarele la comisie inculpata avea obligația de a le verifica sub aspectul documentelor depuse.
În nicio împrejurare inculpata nu i-a adus la cunoștință faptul că certificatele se obțin fără ca membrii comisiei să examineze persoana care le solicita, cum de asemenea niciodată nu i-a spus că ar avea probleme cu calculatorul în sensul că ar fi fost folosit și de alte persoane decât ea.
Cu referire la inculpata R. arătă că ea lucra în cadrul Serviciului de Acordare Facilități al cărui șef serviciu era numita P. M., iar atribuțiile ei de serviciu erau cele conforme fișei postului, pe care însă nu le-a putut indica deoarece nu le cunoștea.
Pe inculpata P. F. martorul a declarat că nu o cunoaște.
Din câte cunoaște martorul, actele depuse la secretariatul comisiei erau introduse în calculator și fiecare act procesat avea un cod de operare, cod pe care îl dădea softul și care probabil era al celui care efectuase operarea.
Martorul mai arată că certificatele de încadrare în grad cu handicap se eliberau la secretariatul comisiei medicale, urmare a referatului comisiei iar cu certificatul persoana beneficiară se prezenta la serviciul acordare facilități.
Dosarele pentru punerea în plată a deciziilor emise de Comisia Medicală erau verificate prin sondaj de șefa serviciului Acordare Facilități numita P. M. și asta datorită volumului mare de dosare apreciează că fizic era imposibil să le verifice pe toate.
Verificarea sub aspect financiar a punerii în plată a certificatelor eliberate se realiza înainte de emiterea deciziei de punere în plată iar ștampila direcției cu semnătura lui apăreau doar pe decizia de punere în plată.
Numita P. M., în declarația aflată la fila 170 din dosar a declarat că deținea funcția de Sef Serviciu Acordare Facilități în cadrul DGASPC Satu M. iar inculpata R. D. era colegă cu ea fiindu-i subalternă. Serviciul pe care-l conducea avea ca și atribuții emiterea deciziilor pentru punerea în plată a certificatelor de încadrare în grad cu handicap, după ce aceste certificate erau emise.
În cadrul serviciul existau două calculatoare de pe care se emiteau aceste decizii, calculatoare care erau prevăzute cu cod de acces, iar aceste decizii erau emise exclusiv de numiții Ori și Komuves. Până la emiterea deciziilor de punere în plată dosarele administrative care se constituiau din certificatele eliberate de comisie și o . acte personale ale beneficiarului erau verificate de ea, le aplica ștampila de control financiar preventiv, după care se emitea decizia de punere în plată. La ștampila de control financiar preventiv în afară de ea nu avea acces nici o altă persoană.
Ștampila Direcției care se aplica pe decizia de punere în plată era folosită de mai multe persoane din cadrul serviciului, practic de toate, întrucât ea se impunea a fi aplicată nu doar pe aceste decizii venite de la comisia medicală ci și pe tichete de călătorie, legitimații de călătorie și alte asemenea acte.
Ca și regulă certificatul era prezentat la serviciul unde ea era șefă de către beneficiarul lui, însă erau și situații, și nu puține, în care aceste certificate erau aduse de către inculpata D. pentru a evita întârzieri în punerea în plată a beneficiarilor care fie nu se puteau deplasa, fie nu cunoșteau faptul că trebuie să se prezinte pentru a le ridica.
Pe inculpata P. a cunoscut-o ea fiind cea care ridica biletele și legitimațiile de călătorie pentru persoanele din Carei.
A observat că între inculpata R. și inculpata P. a existat o relație mai apropiată decât cea impusă de relațiile de serviciu, respectiv de câte ori venea inculpata P. R. părăsea biroul și lipsea o perioadă mai îndelungată însă nu i s-a părut nimic suspect în aceasta.
Același lucru poate să-l afirme despre relația inculpatei D. cu aceeași P..
Corespunde realității și faptul că după ce a plecat de la Serviciul Facilități a fost sesizată verbal de o persoană despre faptul că i-a fost sistată plata drepturilor bănești, cu toate că pentru obținerea acestora a fost nevoită să vândă un bun din gospodărie și să dea o sumă de bani unui medic pentru a obține adeverința. Legat de aceste aspecte a sesizat organele de poliție. A arătat că inculpata P. îi cunoștea pe toți angajații serviciului și ai secretariatului însă o relație de genul celei pe care a descris-o cu inculpatele D. și R. nu a sesizat să aibă.
Tot în aceeași ședința publică a fost audiată în calitate de martor și numita G. D., care în declarația dată a arătat că își desfășura activitatea în cadrul direcției la Serviciul de Acordare Facilități iar atribuțiile de serviciu constau în eliberarea biletelor și a tichetelor de călătorie pentru persoane încadrate în grad cu handicap, mai puțin pentru cei din categoria nevăzătorilor și cei de la asociația surzilor, pentru care biletele erau distribuite de asociația corespunzătoare.
În cursul anului 2006 pentru că soțul ei suferea de grave afecțiuni, a încercat să obțină pensionarea lui pe motive medicale, însă a abandonat ideea, după ce a aflat că acesta deține un certificat de handicap pentru nevăzători, certificat despre a cărui existență ea nu avea cunoștință, a aflat de el doar când i s-a propus să se transfere la comisia medicală și consultându-se cu el pe această problemă i-a interzis categoric și atunci i-a adus la cunoștință faptul că are acel certificat.
Ulterior i-a relatat că a luat legătura cu inculpata D. însă detalii despre modul în care a obținut acel certificat nu i-a putut da.
Martora a mai arătat că, inculpata și soțul ei se cunoșteau încă din copilărie, că au fost nașii de cununie a acesteia, însă după ce a aflat cele întâmplate au sistat orice relație cu inculpata.
Despre inculpata R. a arătat că erau colege de serviciu și că nu cunoaștea exact care erau atribuțiile ei de serviciu însă a rămas surprinsă când, într-o dimineață a găsit-o la calculatorul ei încercând să introducă un certificat pentru nevăzători în vederea punerii lui în plată și cum acest lucru s-a întâmplat după ce verificările la serviciul facilități erau deja demarate i s-a părut cât se poate de ciudat, cu atât mai mult cu cât ea știa că certificatele se introduc doar de doi colegi, respectiv Ori S. și Komuveș B.. Atunci a cerut informaticienilor, respectiv lui Ori S. să-i paroleze calculatorul pentru că până la acel moment acesta nu era parolat, iar actele care se emiteau de pe fiecare terminal aveau codul persoanei care lucra pe el.
Nu cunoaște dacă calculatoarele instituției erau parolate, însă știe că al ei, așa cum a arătat anterior, nu era.
A mai arătat că pe inculpata P. o cunoaște, știe că aceasta venea de mai multe ori la serviciul de acordare facilități, însă nu a sesizat să dezvolte vreo relație mai deosebită cu vreuna din colegele ei.
De asemenea, nu știe care erau relațiile dintre inculpata P. și inculpata D..
Inculpata R. nu avea calculator, iar munca ei nici nu era de natură a fi desfășurată pe calculator.
Programul informatizat pentru persoanele cu handicap nevăzători erau introduse pe calculatorul fiecărui angajat făcând parte din baza de date a direcției, iar martora vizualiza programul doar pentru a vedea dacă beneficiază de însoțitor sau asistent personal, ea având tangență doar cu aceștia din urmă.
Martora a mai indicat faptul că bănuiește că până la parolarea calculatorului ei se puteau pune în plată certificatele, însă pentru că nu a accesat niciodată acel program nu poate da un răspuns sigur.
Colegii ei Ori și Komuves aveau ca atribuții introducerea certificatelor și pentru că nu i s-a părut normal, dar s-a întâmplat o singură dată ca inculpata R. să realizeze această operațiune, a cerut parolarea calculatorului pentru a evita orice problemă.
Nu corespunde realității că inculpata P. a ridicat decizii de punere în plată de la ea, întrucât ea nu avea atribuții în acest sens, cum nici nu corespunde realității faptul că, aceasta a abordat-o pentru a o ajuta în obținerea de certificate.
Nu a văzut-o niciodată pe inculpata P. lăsând plicuri în serviciul de facilități.
Tot în cuprinsul declarației sale martora a precizat faptul că împreună cu soțul ei se gospodăresc împreună și au buget comun, însă nu i s-a părut suspect faptul că veniturile lunare nu sunt aceleași întrucât soțul ei, în ciuda afecțiunilor de care suferă este o persoană foarte activă, care realiza venituri suplimentare și înainte de obținerea acelei pensii.
Din câte cunoaște, soțul ei a beneficiat de acel ajutor cea. 4-5 luni, după care a fost sistat.
Sumele acordate cu titlu de ajutor social erau trimise prin poștă însă la solicitarea beneficiarului, când acesta avea deschis cont la CEC sau la bănci se virau acolo. Pentru că inițial soțul ei a primit ajutorul prin intermediul factorului poștal și pentru că se știa în comună că nu este nevăzător, a deschis un cont la CEC, martora precizând că, în două rânduri a ridicat ea sumele respective.
Mai arătă că la ștampila pentru control financiar nu avea acces, avea acces doar șefa serviciului, însă la ștampila direcției a avut acces pentru că erau nevoie a fi ștampilate biletele, avizele de călătorie.
Numitul G. R., soțul martorei audiate anterior, de depoziția sa a arătat că le cunoaște pe inculpatele D. și R., pe D. de când era mică iar R. îi este consăteană.
Martorul a precizat că suferă de mai multe afecțiuni și din această cauză a dorit să obțină pensionarea sa pe motive medicale.
Anterior internării sale cu diagnosticul pancreatită acută, nu a beneficiat de nici un leu cu titlu de indemnizație, iar la spital a fost vizitat de inculpata D. căreia i-a relatat că dorește să obțină pensionarea medicală, aceasta oferindu-se să-i acorde sprijinul, astfel că el a avut în permanență reprezentarea că sumele de bani care i se virează sunt cu titlu de pensie.
Martorul a arătat că a dat buletinul inculpatelor D. și R., iar după cea. două săptămâni, R. i-a spus să deschidă un cont la CEC, le-a comunicat celor două numărul contului, sens în care s-a deplasat la direcție, unde lucra și soția lui, colegă fiind cu cele două, însă nu s-a întâlnit cu acea ocazie cu ea.
Prima indemnizație a primit-o retroactiv pe două luni, soția lui era cu el când a ridicat banii și întrebându-l de unde provin, i-a spus că sunt pensia de boală.
Din cunoștințele sale, pe care nu de la soția lui le știe, numitul Ori era cel care se ocupa cu punerea în plată a deciziilor, la fel cum cunoaște faptul că inculpata R. acosta persoane de pe raza comunei Odoreu și din județ cărora le promitea obținerea acestor certificate.
Martorul a precizat faptul că nu a dat nici o sumă de bani pentru obținerea acelui certificat, cum de altfel nici nu a semnat de primirea lui, iar la un interval de 4-6 luni a sesizat că ceva nu este în regulă, cu toate că suma era semnificativă aproape 8 milioane de lei, și în acest sens a sunat-o pe P. M. care i-a spus că este orb și din această cauză primește banii respectivi.
Mai arăt faptul că, i s-a părut foarte ciudat că nu îmi venea acasă nici un cupon de pensie, ci doar i se virau bani în cont și în acest sens a abordat-o pe P. M., care după ce a verificat l-a informat motivul pentru care nu primește cuponul de pensie.
Ulterior discuției cu P. M., care a avut-o personal cu aceasta, plata pensiei s-a sistat automat.
Nu cunoaște sumele de bani care se plăteau pentru obținerea unui certificat, însă a aflat de la beneficiarii acestor certificate că ele sunt obținute ilegal.
Mai arătă de asemenea că, exceptând acel buletin pe care l-a înmânat celor două inculpate, nu a depus alte acte medicale și nici la comisie nu a fost prezent, cum de altfel nici nu a semnat certificatul în original.
Soția lui a aflat despre banii încasați după cea. două luni și jumătate - trei, a avut o reacție foarte urâtă cerându-i imperativ să își rezolve cât mai repede situația.
Lucrurile care le făceau inculpatele R. și D. erau cunoscute de cei de la direcție, inclusiv departamentul juridic al direcției, mai exact d-nul consilier H..
A arătat că o cunoaște pe inculpata P. F., a văzut-o de câteva ori pe holul direcției stând de vorbă cu inculpata R..
Prezentându-i-se spre vedere semnătura de pe procesul verbal de confruntare din 07 octombrie 2009 de la P., martorul arată că își recunoaște semnătura de la poziția doi.
Martorul a mai arătat că a sesizat-o pe P. M. cu privire la racolările inculpatei R. așa cum le-a menționat anterior, iar dintre persoanele racolate le-a menționat pe R. P., un anume M. și mai sunt și alte persoane ale căror nume nu le cunoaște momentan. Arată că acestor persoane nu li s-au întocmit certificatul pentru că acestora li s-au pretins sume de bani, despre care martorul a aflat de la aceștia că au fost foarte mari și nu și le-au putut permite.
Nu poate preciza cu exactitate anul în care el a obținut pensia pentru nevăzători și anul în care soția lui și-a dat demisia, ce poate să precizeze însă e că intervalul de timp între cele două evenimente a fost foarte scurt.
Despre inculpata D. știa că lucra la comisie iar inculpata R. era colegă de birou cu soția lui.
A mai arătat că, în virtutea funcției pe care o deținea soția lui în mod sigur nu putea să îi rezolve obținerea acelei indemnizații.
Martora G. R., în aceeași ședință publică a arătat că în cursul lunii mai 2006 s-a angajat la DGASPC Satu M. și și-a desfășurat activitatea la compartimentul secretariat care funcționa pe lângă comisia medicală, secretariat din care mai făcea parte și inculpata D., iar chiar la începutul activității martorei lucra acolo și inculpata R., însă după inițierea ei, aceasta s-a mutat la un alt serviciu.
Martora își desfășura activitatea la ghișeu, unde primea actele de la bolnavi, acte constând în buletin, anchetă socială, acte medicale, pe care, după ce le înregistra și le verifica, le preda inculpatei D., care le prezenta comisiei, comisia proceda la evaluarea persoanei prezente, după care se redacta certificatul căruia îi urma apoi decizia. Certificatul se elibera de regulă în zi de vineri.
La ghișeu martora puteam fi înlocuită de inculpata D. și chiar s-a întâmplat acest lucru. Martora afirmă că după părerea ei, nici un certificat nu se elibera fără ca membrii comisiei să evalueze bolnavul.
Pe inculpata P. a cunoscut-o la direcție, aducea spre comercializare diferite produse însă nu a văzut-o și cu alt gen de bunuri.
Certificatele de handicap erau redactate de către inculpata D.. Pe perioada concediului de odihnă a inculpatei aceste certificate erau redactate de Ori Ș.. În secretariat era un singur calculator care era folosit de inculpata D.. La acel calculator în afara inculpatei nu aveau acces alte persoane exceptând perioada concediului de odihnă când acesta era folosit de Ori.
După predarea actelor la comisie acestea erau returnate secretariatului fie de către inculpată, fie de către d-nul doctor iar certificatul era completat întotdeauna de inculpată.
Din relatările inculpatei D. a înțeles că acel calculator nu avea parolă.
Martora a precizat că certificatele erau ridicate personal de către bolnavi sau de aparținători ai acestora, care trebuiau să prezinte buletinul bolnavului, însă în registru era trecută identitatea celui care ridica certificatul.
În situația în care certificatul nu era ridicat, acesta se trimitea prin poștă beneficiarului iar un exemplar se prezenta serviciului facilități pentru punerea în plată. Nu mai reține exact dacă ele duceau certificatele la acel serviciu sau erau ridicate de cei de acolo.
Probatoriul în cursul cercetării judecătorești a continuat prin audierea martorilor indicați în actul de sesizare al instanței, astfel cum apar declarațiile consemnate la filele 192-198, martori fiind persoanele care au beneficiat de pensie pentru nevăzători, cu toate că nu întruneau cerințele legale pentru a beneficia de acestea.
Fără a proceda la redarea în amănunt a conținutului declarațiilor pe care martorii Baumgartner C., R. G., Mezosi A., Horn E., Liblkinger M., Suth E. și B. E. le-au făcut, din cuprinsul acestora instanța de fond a reținut că, exceptându-l pe martorul R., care a obținut certificatul de încadrare în grad cu handicap prin intermediul norei sale, celelalte martore au obținut aceste certificate prin intermediul inculpatelor P. și T., cărora le-au predat copii de pe actul de identitate și cel mult cuponul de pensie, împreună cu sume de bani, iar prin poștă le-a parvenit Decizia și ulterior pensia.
Niciunul dintre martori nu cunoaște însă care a fost modalitatea prin care acestea au intermediat aceste pensii, inculpatele nerelatând cu cine de la direcție au luat legătura și cum anume se puteau obține aceste certificate în condițiile în care nu s-au prezentat la direcție și nici nu au semnat nici un act.
Tot în cadrul probatoriului testimonial a fost audiat și numitul Ory S. care și-a desfășurat activitatea la Serviciul de Acordare Facilități din cadrul DGASPC Satu M., având în cadrul atribuțiilor de serviciu, introducerea datelor persoanelor care erau îndreptățite să beneficieze de facilități în program și urmare acestor introduceri se emitea decizia de punere în plată, pe care ulterior o comunica instituțiilor care efectuau plata, respectiv poștă și bănci.
Martorul a relatat în depoziția sa faptul că el lucra numai cu acte, la el ajungeau doar dosarele care erau analizate de comisie și după emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap el introduceam datele în program.
În cursul lunii septembrie 2006 a înlocuit-o un interval de trei săptămâni pe inculpata D., care era la vremea respectivă secretara comisiei medicale, în sensul că după finalizarea atribuțiilor de serviciu care le avea el la compartimentul unde lucra, introducea actele medicale primite de la dr. A., care la vremea respectivă era președintele comisiei în calculator, emițând astfel certificatele de încadrare în grad cu handicap, după care le restituia comisiei pentru a le semna.
Reține că programul de introducere a acestor date avea parolă și teoretic numai utilizatorul acelui program putea lucra pe el, iar el a primit parola de la cineva însă nu își amintește de la cine.
Martorul a mai relatat că din câte reține, calculatoarele nu au fost parolate, numai după izbucnirea scandalului, pentru că în 2006 când a înlocuit-o pe inculpata D. nu exista nici un scandal, iar calculatoarele erau parolate.
Este adevărat că pe parcursul programului de lucru calculatorul era pornit însă în program se putea intra numai pe bază de parolă.
Este adevărat că odată ințializat programul rămânea activ până la momentul la care cel care l-a inițializat părăsea aplicația și astfel a fost posibil ca în program să lucreze și alte persoane însă numai de la tastatura respectivă.
Completarea unui certificat în sensul introducerii datelor dura în jur de 5-7 minute iar listarea era operațiunea cea mai rapidă.
Nu cunoaște cine avea acces la calculatorul comisiei și din punctul martorului de vedere biroul respectiv era protejat.
În perioada cât a introdus el datele pentru comisie își amintește că tot timpul în birou erau mai multe persoane dintre colegii lui care lucrau în cadrul secretariatului comisiei, dintre care nu-și amintește decât de o colegă pe nume R. și de un coleg G..
În perioada cât a introdus el datele pentru comisie, nu am fost abordat de nimeni pentru obținerea acestor certificate, el primea actele de la dr. A. și tot lui i le restituia pentru semnare.
Martorul arată că o cunoaște pe inculpata P., însă de pe vremea când se prezenta la serviciul unde el lucram pentru obținerea de adeverințe de scutire de plată pentru taxa radio TV pentru persoanele invalide.
Nu corespunde realității că ar fi fost abordat de inculpata P. pentru obținerea acestor certificate, cum de altfel nu a fost abordat de nimeni în această problemă.
S-a reținut că au existat perioade în care aceste decizii de punere în plată erau comunicate și persoanelor îndreptățite însă din motive de lipsa fondurilor au existat și perioade în care nu se mai comunicau cu cei îndreptățiți.
Martorul a mai precizat că în cadrul serviciului de acordare facilități exista un număr de cinci sau șase calculatoare, iar deciziile de dare în plată se emiteau de pe fiecare dintre aceste calculatoare, în cadrul acestui serviciu lucrau Komuves B., G. M., G. D., R. R., iar pe celelalte nu și le amintește.
Datele puteau fi introduse după emiterea certificatului de oricare dintre colegii mei mai sus enunțați, iar în urma acestei operațiuni se emitea decizia, în cadrul serviciului existau mai multe imprimante. După ce erau imprimate deciziile de punere în plată erau semnate de operatorul care a introdus datele după care erau prezentate șefului de serviciu. În funcție de volumul certificatelor emise introducerea datelor în calculator se realiza fie de el și de Komuves, fie de toți colegii din cadrul serviciului. Nu își amintește să o fi văzut pe inculpata R. lucrând pe calculatorul lui, fizic nici nu era posibil cât era el prezent, însă în lipsa lui din birou putea face acest lucru însă numai cu parolă. Arăt că fiecare utilizator avea parolă proprie.
În ședința publica din data de 8 decembrie 2011 a fost audiată ca și martor numita T. G. M., care a lucrat și ea în cadrul Direcției la compartimentul care punea în plată deciziile de încadrare în grad cu handicap eliberate persoanelor îndreptățite.
Martora a arătat că era colegă de serviciu cu inculpata R. a cărei atribuție era de arhivare a documentelor iar inculpata D. își desfășura activitatea pe lângă comisia medicală. Din cunoștințele martorei, persoanele cu afecțiuni se prezentau la comisie, mai puțin cei care erau netransportabili și aceștia prezentau adeverințe în acest sens, ceilalți fiind examinați de comisie. În cadrul comisiei pe parcursul săptămânii era prezent doar dr. A. iar în cursul zilei de vineri se prezentau și ceilalți membrii ai acesteia, semnau certificatele după care acestea se înmânau solicitanților care le prezentau compartimentului unde lucra martora în vederea punerii în plată.
Au existat situații în care aceste certificate nu erau prezentate de beneficiarii lor, însă erau doar cazurile în care urmare a reevaluărilor medicale gradul inițial de handicap se reducea și în acest sens pensia cuvenită urma a fi diminuată. În aceste situații, din inițiativa dr. A. din câte cunoaște și a doamnei M. P., decizia de pensionare era prezentată compartimentului unde martora lucra pentru a se opera reducerea pensiei cuvenite.
Pe inculpata P. a cunoscut-o la serviciu și știe că aceasta în mai multe rânduri s-a prezentat la compartimentul unde lucra ea pentru a ridica bilete de călătorie și pentru a aduce certificate de încadrare în grad cu handicap în vederea punerii lor în plată, însă nu cunoaște cum intra d-nei în posesia acestor certificate. Martora arată că a avut tot timpul reprezentarea faptului că P. îi ajută pe cei necăjiți și din acest motiv aducea ea certificatele și ridica tichetele. Cunoaște faptul că de la un moment dat, însă nu poate preciza acel moment, calculatoarele instituției au fost parolate, respectiv parolat accesul la programul de punere în plată a certificatelor eliberate, operațiune cu care se ocupau Ory și B..
Pe inculpata R. nu a văzut-o lucrând la nici unul din calculatoarele celor două persoane enunțate anterior însă știe că la un moment dat i s-a instalat și ei un calculator, dar acesta din câte știe nu avea instalat programul de punere în plată. Nu a văzut-o niciodată pe inculpata P. să aducă sau să lase plicuri. Nu cunoaște și nu a asistat niciodată la vreo discuție în care inculpata P. solicita sprijinul vreuneia dintre cele două inculpate pentru obținerea acestor certificate.
Din câte cunoaște martora, atâta timp cât beneficiarii acestor certificate sau aparținători ai acestora nu se prezentau la serviciul facilități deciziile nu erau puse în plată.
Nu a văzut-o pe inculpata R. nici la calculatorul numitei G. D. eliberând tichete de călătorie și de altfel inculpata nici nu avea cunoștință de operare pe calculator, martora ajutând-o și arătându-i cum funcționează acesta atunci când l-a primit.
Din câte cunoaște martora, numai Ory S. opera certificatele primite de la comise pentru persoanele nevăzătoare în vederea punerii lor în plată, iar Balazy se ocupa de restul afecțiunilor ce vizau încadrarea în grad cu handicap.
S-a apreciat de către instanță ca fiind oportună audierea medicilor care făceau parte din Comisia medicală, care nu apăreau ca și martori în actul de sesizare a instanței, apreciindu-se că fiind necesară lămurirea unor aspecte legate de procedeul de obținere a acestor certificate, sens în care în ședința publica din data de 1 martie 2012, s-a procedat la audierea președintelui acestei comisii, dr. A. C., cel care în perioada 2003 - 2008 a deținut această funcție.
Martorul a relatat că procedura în vederea obținerii certificatelor în vederea încadrării în grad cu handicap a solicitanților consta în depunerea unei cereri de către titular însoțită de acte medicale, acte de identitate și anchete sociale, când era cazul, după care acestea erau analizate de către el, proceda la efectuarea unui consult solicitantului, excepție făcând cazurile în care cel care solicita emiterea certificatului era netransportabil.
Aceste consultații și verificări de acte se efectuau în zilele de luni până joi, el întocmind un referat medical, care era comunicat secretariatului și în baza acestuia, după introducerea datelor în calculator, se elibera un certificat de încadrare în grad de handicap proform. În ziua de vineri se întrunea comisia medicală în plen, se proceda la o nouă analiză a dosarului și a solicitantului, după care certificatul întocmit era parafat și semnat de membrii comisiei pe toate cele trei exemplare, după care atesta ajungea din nou la secretariat și apoi își urma circuitul legal.
Martorul a precizat că parafa medicală o avea tot timpul asupra lui și crede că în mod similar au procedat și colegii lui.
Susține cu tărie că niciunul din certificatele eliberate nu a urmat un alt procedeu decât cel pe care l-a relatat și toate certificatele care au fost emise de comisie au fost eliberate persoanelor care erau îndreptățite să beneficieze de ele.
Prezentându-i-se spre vedere actul aflat la fila 187 din vol. III, respectiv cel aflat în copie la fila 18 din vol. VI, arătă că semnăturile de pe actele respective îi aparțin.
Corespunde realității că după demararea cercetării penale în prezenta cauză, a solicitat direct Direcției să prezinte comisiei o listă cu persoanele pe numele cărora se eliberaseră certificate false, însă răspunsul primit a fost unul negativ, comunicându-i-se că persoanele respective vor fi anunțate pentru restituirea sumelor încasate și se va sista plata pe viitor a pensiilor respective.
Martorul a mai precizat că în nicio împrejurare secretara comisiei inculpata D. nu i-a solicitat să semneze certificate pentru persoane pe care el nu le-am văzut și cu care nu a stat de vorbă.
Arată că nu s-a implicat în activitatea secretariatului comisiei care avea un coordonator în persoana numitei M. J., ea fiind cea care urmărea desfășurarea activității respective, el a intervenit doar în situațiile în care a observat că numerele de înregistrare de pe cereri nu erau continue și procedând la verificarea registrului de intrare ieșire din secretariat a observat multe spații libere, pe care le-a barat, a cerut explicații pentru această situație însă răspunsul primit a fost unul ambiguu.
Acces la calculatorul comisiei avea secretarul acesteia în persoana inculpatei D..
Martorul nu avea cunoștință de emiterea certificatelor de încadrare în grad cu handicap de pe alte calculatoare în afara de cel al comisiei.
Ștampila comisiei se afla la secretarul acesteia și nu cunoaște să fi fost folosită de alte persoane decât de secretar.
În ziua în care se eliberau certificatele beneficiarul acestuia semna exemplarul care rămânea la comisie, după care două exemplare erau înmânate personal și cu acestea se prezenta la serviciul acordare facilități.
Martorul a mai relatat că ținea legătura cu cei de la serviciul acordare facilități însă făcea acest lucru doar în situația în care la comisie se prezentau cereri privind reevaluarea situației medicale în care beneficiarii lor nu depuneau exemplarul eliberat de comisie inițial și în cadrul procedurii de verificare a actelor aceste deplasări le efectua pentru vizualizarea din dosarul administrativ al serviciului de acordare facilități a certificatului emis.
Susține cu tărie că nu a existat nici un interval de timp în care să se elibereze certificat într-un singur exemplar, întotdeauna au fost eliberate aceste certificate în trei exemplare, inclusiv înainte de 2007 și chiar la începutul lui 2003 au fost și situații în care s-au eliberat și patru exemplare în original.
În mod normal în organigramă figurau trei persoane în secretariatul comisiei însă au fost situații în care s-a lucrat și cu două persoane, iar în perioada care apare în prezenta cauză la secretariat au funcționat mai multe persoane printre care G. R., Ory S., d-na S., N. A.. Nu cunoaște cine avea ca și atribuții completarea registrului de intrări – ieșiri.
Martorul afirmă cu certitudine că încărcarea datelor în calculator se făcea de secretara comisiei, respectiv de doamna D., însă este adevărat că trecând prin secretariat de mai multe ori a văzut în fața calculatorului și alte persoane cum ar fi domnul Ory, despre care inculpata i-a spus că i-a solicitat ajutorul pentru că avea probleme cu softul.
În perioada cât inculpata se afla în concediu, atribuțiile acesteia erau preluate de o persoană desemnată de direcție.
Zilnic se procesau un număr de 30 - 40 de verificări, însă au fost perioade în care numărul acestora era și mai mare.
Corespunde realității că în diferite împrejurări a văzut în secretariatul comisiei diferite persoane care ofereau spre vânzare diferite produse însă a cerut îndepărtarea lor și chiar a sesizat coordonatorul secretariatului, respectiv pe doamna M., să ia măsuri ca asemenea situații să nu se repete.
Urmare neregulilor constatate în funcționarea activității de secretariat, nereguli constând în fluctuația de personal, nerespectarea nr. de ordine în registrul de intrări - ieșiri, a formulat mai multe solicitări orale atât coordonatorului secretariatului, doamnei M., cât și directorului direcției și într-o singură împrejurare a formulat solicitarea în scris cu referire la activitatea doamnei G. R., care a și fost discutată în comisia de disciplină.
În momentul în care a constatat suprapuneri peste numerele de înregistrare, precum și în cazurile în care aceste numere de înregistrare nu erau consecutive proceda la verificarea registrelor de intrări - ieșiri, acest lucru se întâmpla atunci când constata neregulile respective pentru că nu era atributul lui să efectueze verificări periodic.
Martorul a mai arătat că, au fost situații în care la final de an solicita dosarele în care au fost eliberate certificate pentru a le verifica și au fost situații în care aceste dosare nu erau în secretariat. Din câte își amintește acest lucru l-a făcut în anul 2007. Cu toate sesizările făcute conducerii direcției nu a primit nici o soluționare favorabilă.
Într-o singură împrejurare respectiv după controlul efectuat de Curtea de Conturi, a primit în scris de la conducerea direcției un punct de vedere care cuprindea măsuri concrete.
În cadrul măsurilor dispuse în urma controlului Curții de Conturi la finalul zilei de vineri, după eliberarea certificatelor semnate de comisie se întocmea un tabel nominal cu beneficiarii și împreună cu un exemplar al originalului certificatului comisia îl preda serviciului acordare facilități. Anterior acest lucru nu se întâmpla, beneficiarul primind două exemplare ale certificatului atrăgându-i-se atenția că unul trebuia depus la compartimentul facilități.
Martorul a mai precizat că la nivelul anului 2007 s-a constituit o comisie internă în cadrul Direcției pentru efectuarea de verificări cu privire la aspectele semnalate urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi, reține că au fost efectuate verificări la comisie, la un moment dat organele de urmărire penală au ridicat un număr de 30 de dosare și chiar într-o întrevedere pe care am avut-o cu directorul Direcției și secretarul Consiliului Județean i s-au prezentat mai multe certificate cu privire la care i s-a cerut să dea explicații, însă constatând că acestea sunt copii nu a furnizat niciun fel de relații cu privire la ele.
Ca urmare a unui raport întocmit de Curtea de Conturi, la comisia medicală a ajuns o listă cu mai multe dosare cu probleme și procedând la efectuarea de verificări a constatat că unele dintre acestea nu au dosar medical întocmit și nici nu se regăsesc în registrul de intrări, decât eventual la numere date în duplicat, aspect pe care l-a comunicat Curții de Conturi pentru că i s-a cerut poziția cu privire la situația creată. Afirmă însă că nu a semnat niciun certificat de încadrare în grad cu handicap care să nu aibă dosar medical întocmit și referatul pe care el îl realiza înainte de eliberarea lui. A arătat că nu își explică în nici un fel situația creată.
În ședința publica din data de 22 martie 2012 s-a procedat la audierea în calitatea de martor a altui membru al comisiei, respectiv dr. R. E. care a activat în cadrul acesteia de la începutul anului 2002- 2003 până în 2008.
Din depoziția martorei instanța de fond a reținut că activitatea comisiei medicale se desfășura în ziua de vineri, când de dimineață erau prezentate comisiei dosarele solicitanților din cursul săptămânii respective, dosare care erau însoțite de acte medicale justificative, de acte de identificare și de ancheta socială acolo unde era cazul. Martora verifica din punct de vedere medical aceste acte, au fost situații în care a stat de vorbă și cu solicitanții, însă este adevărat că nu cu referire la toate dosarele care erau prezentate comisiei a discutat cu cei în cauză și nu a făcut acest lucru în situația în care cei care solicitau ajutorul social sufereau de boli incurabile, caz în care prezența lor la comisie nu era necesară.
După examinarea dosarelor și acolo unde a fost cazul a pacienților și a solicitanților, după analiza notei de fundamentare întocmite de dr. A. secretariatul comisiei redacta certificatul de încadrare în grad cu handicap, act care era semnat apoi de membrii comisiei și parafat de aceștia.
Martora a precizat că parafa se afla în permanență asupra ei și prezentându-i-se spre vedere în original certificatele de încadrare în grad handicap aflate în dosarele depuse la camera de corpuri delicte instanței, martora și-a recunoscut semnătura de pe certificatul eliberat numitei T. M. M. în schimb nu-i aparține semnătura aflată pe certificatele eliberate numiților L. M. și G. R..
Cunoaște faptul că activitatea secretariatului comisiei o desfășura inculpata D., din câte știe exista un calculator la care se redactau aceste certificate și mai știe că inculpata în perioadele de concediu era înlocuită de alte persoane.
Susține cu tărie că toate certificatele pe care le-a semnat aveau la bază documente justificative și nu s-a întâmplat niciodată să semneze certificate fără să analizeze actele din dosar, dar asta nu înseamnă că parafa ei nu putea fi contrafăcută.
Corespunde realității că în perioada ultimelor doi ani când a funcționat la comisie au existat mai multe dosare în care a semnalat nereguli cu privire la documentele medicale prezentate de solicitanți și eliberate de medici specialiști, dar cum specialitatea ei este de medicină de familie nu putea să conteste actul întocmit de specialist, însă în acele situații solicita prezentarea unui act medical eliberat de un cabinet medical pe care-i indica. Reține de asemenea că au fost situații în care cei în cauză au revenit cu actele solicitate însă nu poate afirma cu tărie că acest lucru au făcut toți.
După ce au început problemele cu privire la certificatele eliberate pentru nevăzători, martora își amintește că li s-a cerut de către conducerea D.G.A.S.P.C. Satu M. reevaluarea acestor dosare, pentru mai bine de 100 de dosare au fost emise invitații pentru a se prezenta la comisie și din câte reține aceste invitații au fost onorate de mai puțin de jumătate.
Martora a precizat că nu cunoaște nici o persoană cu numele de P. F. și niciodată nu a verificat registrul de intrări - ieșiri al comisiei, de altfel nici nu avea în atribuție acest lucru.
Nu cunoaște de asemenea, nici numele persoanei care completa acest registru și nici dacă calculatorul de la care se trimiteau aceste certificate era protejat în vreun fel.
În continuarea declarației sale, martora a indicat faptul că nu se făcea o diferențiere din punctul de vedere al dosarelor reevaluate și al dosarelor nou întocmite în privința ordinilor de examinare; nu aveau un proces verbal în care să fie indicate dosarele ce se impuneau a fi reevaluate și dosarele nou intrate însă în toate cazurile dosarele nou întocmite și încadrarea solicitanților în grad cu handicap se realiza în baza referatului medical întocmit de dr. A. care era angajatul permanent al direcției. Nu exista o ordine de verificare a acestor dosare însă bănuiește că aveau ordinea din registrul de intrări - ieșirii al comisiei.
Nu cunoaște cum se desfășura activitatea subcomisiilor medicale. Este adevărat că după declanșarea cercetărilor penale comisia a devenit mai vigilentă în verificarea dosarelor în care se eliberau certificat de încadrare în grad cu handicap și tot acela a fost momentul la care s-a referit în partea introductivă a declarației sale, când a vorbit de peste cele 100 de dosare.
Au fost situații când ziua de vineri, când era comisia, verifica doar acte nu și bolnavi, însă acest lucru se realiza doar în situația bolnavilor netransportabili care de regulă se prezentau când depuneau actele.
Martora așa știe că era obligatorie prezența titularilor la ridicarea certificatului, aceștia având obligația să semneze în registrul de primire, iar comunicarea lor prin poștă era nelegală. Nu corespunde realității că erau agreate de către comisie doar doamnele dr. Csutak și Csik, dimpotrivă cele mai mari suspiciuni a avut comisia tocmai legate de actele medicale eliberate de cele două cabinete, însă în calitatea pe care o avea martora nu putea contesta actul specialistului.
În câteva din dosarele unde avea suspiciuni, solicitanții erau îndrumați la cabinetele oftalmologice de la policlinica de pe Gh. L., respectiv cea care funcționa lângă Spitalul Județean 1.
La nivelul comisiei medicale nu exista o listă a cabinetelor medicale agreate dimpotrivă în cele mai multe cazuri s-au solicitat atunci când a fost nevoie acte medicale prin sistemul public de sănătate.
Tot în aceeași ședință publică s-a procedat la audierea în calitate de martor a numitei M. I., fila 403 din vol. II, angajată a DGASPC, din declarația căreia instanța de fond a reținut faptul că aceasta, scriptic avea atribuții de coordonare a activității secretariatului comisiei medicale, însă faptic acest lucru nu s-a întâmplat niciodată și asta din cauza autorității președintelui comisiei dr. A., care prefera să facă el toată treaba.
Martora arată că nu corespunde realității că i-ar fi adresat reclamații cu privire la modul de completare a registrului de intrări-ieșiri, probabil că aceste reclamații le-a adresat inculpatei D..
Potrivit atribuțiilor de serviciu, martora avea obligația de a verifica modul de întocmire a registrului de intrări ieșiri, de eliberare a certificatelor de încadrare în grad cu handicap, însă recunoaște că nu a făcut acest lucru din cauza reținerii care a avut-o față de atitudinea președintelui comisiei, și nici nu a formulat niciun fel de obiecții raportat la faptul că era medic și a considerat că știa mai bine ce era de făcut. Arată că niciodată nu a efectuat verificări în registre. Relațiile cu secretara comisiei erau colegiale însă absolut formale același lucru îl poate afirma și despre relația cu inculpata R.. Pe inculpata P. F., martora a arătat că nu o cunoaște. Martora a precizat că certificatele erau completate de inculpata D. însă nu cunoaște dacă calculatorul de pe care se eliberau aceste certificate erau protejate într-un fel. Registrele de intrări - ieșiri erau completate de inculpata D., precum și de alte persoane care își desfășurau activitatea în secretariat.
Martora precizează că o cunoaște pe numita G. D. dar nu are cunoștință ca vreunul din membrii familiei ei să fi beneficiat de certificat de încadrare în grad cu handicap fals. La secretariatul comisiei își desfășurau activitatea două persoane de regulă, și își amintește că inculpata D. a lucrat pe rând atât cu G. R. cât și cu G. G..
Cunoaște faptul că, mai multe persoane veneau cu diferite produse la direcție pentru comercializarea lor și acestea intrau în fiecare birou. Personal nu a fost contactată în a oferi sprijinul pentru obținerea certificatelor de încadrare în grad cu handicap și nici nu a auzit ca aceste persoane care își prezentau spre comercializare produsele ar fi solicitat sprijinul altor colegi. Martora a mai învederat instanței că, din anul 2003 și până în 2006 activitatea ei în cadrul secretariatului comisiei se rezuma la întocmirea pontajului pentru angajații direcției.
S-a arătat că probatoriul testimonial în cauză a continuat cu audierea în ședința publica din data de 17 mai 2012 a celorlalți membri ai comisie medicale, respectiv Csutak I., Csik Maticu M. și B. V..
Din declarația martorei Csutak I., fila 413 vol. II, instanța de fond a reținut că aceasta și-a desfășurat activitatea ca membru al comisiei medicale din cadrul D.G.A. S.P.C. Satu M. și în toată perioada cât a făcut parte din comisie, încadrarea în grad cu handicap a persoanelor se făcea după o prealabilă discuție cu aceștia în fața comisiei și nu s-a întâmplat niciodată să semneze doar decizii de încadrare fără să vadă persoana în discuție.
Prezentându-i-se spre vedere certificatele de încadrare în grad cu handicap eliberate pe numele Heinrich M. și lacobuț M., martora a arătat că își recunoaște semnătura și parafa de pe aceste certificate, însă a făcut precizarea că ele sunt copii xerox și crede că aceasta era singura modalitate în care puteau fi falsificate certificatele, respectiv prin xeroxarea unei decizii semnată de membrii comisiei și completarea acesteia cu nume ale unor persoane care nu întruneau condițiile pentru a beneficia de indemnizația de la stat.
Martora a precizat că acesta era în opinia ei singurul mod la care își explică că se puteau falsifica aceste certificate pentru că, toți cei îndreptățiți au fost examinați de comisie. A mai arătat, de asemenea, că niciunul din dosarele vizate de membrii comisiei nu s-a întâmplat să nu aibă referatul întocmit de dr A. președintele comisiei, iar despre inculpata D. arată că activitatea acesteia începea după ce toți membrii comisiei semnau certificatul în discuție, când actele îi erau înmânate și apoi le dădea în lucru.
Corespunde realității că în secretariatul comisiei și-au desfășurat activitatea și alte persoane în afara inculpatei D., însă arată că nu cunoaște numele acestora.
A arătat că nu s-a întâmplat în nicio ocazie ca certificatele de încadrare în grad cu handicap emise să fie corectate prin tragerea cu o linie peste diagnosticul inițial, respectiv încadrarea inițială, și să se treacă o altă încadrare și apoi modificarea să fie semnată de membrii comisiei. Nu cunoaște eventualul dialog purtat în scris între președintele comisiei medicale și conducerea direcției.
Nu cunoaște dacă calculatorul care se afla în secretariatul comisiei era sau nu parolat, nu știe cine avea acces la el și de asemenea nu știe dacă existau mai multe calculatoare de pe care se emiteau aceste decizii.
Martora Csik Matiku M. declara la fila 414 din vol. II, că și-a desfășurat activitatea un interval de aproximativ trei ani la comisia medicală care funcționa pe lângă D.G.A.S.P.C. Satu M., și arată că în calitatea ei de membru al acestei comisii în zilele în care se făceau evaluarea dosarelor nu erau prezenți nici unul dintre solicitanții indemnizațiilor urmare a încadrării în vreun grad cu handicap.
Comisia analiza practic doar dosarele care cuprindeau o evaluare medicală făcută de medicul specialist cu documente justificative atașate și ulterior acestei analize se stabilea dacă gradul de handicap propus de președintele comisiei, Dr. A., era sau nu corect. În situația în care erau de acord cu gradul de handicap propus, se semna decizia de încadrare, care își urma apoi cursul firesc, însă arată că, au existat și situații în care nu au fost de acord cu gradul propus, caz în care se dădea dosarul secretarei comisiei cu recomandarea de a se proceda la revizuirea acesteia.
Nu reține însă să fi procedat vreodată la verificarea dosarelor în care nu era stabilit gradul corespunzător, dacă a fost sau nu revizuit.
Propunerea de încadrare în grad cu handicap era făcută de dr.A. urmare a discuțiilor care le avea cu solicitanții și a unei examinări medicale realizată la nivelul la care era posibil în cadrul acestei comisii, evaluare care se realiza în prezența unor cadre medicale specializate, însă numele acestora nu le cunoaște pentru că se tot schimbau.
Nu s-a întâmplat niciodată să semneze vreun dosar de acordare a gradului de handicap fără să existe documentația medicală aferentă.
Prezentându-i-se spre vedere deciziile de încadrare în grad cu handicap eliberate pe numele R. G., Steinerbruner E. și S. loan arătă că, își recunoaște parafa și semnătura de pe aceste certificate, însă nu își explică cum au fost ele semnate în condițiile în care documentația medicală nu exista la dosar.
Susține cu tărie cu nu a semnat niciun certificat fără să examinez actele medicale aferente și arată că nu cunoaște aspecte legate de activitatea de secretariat a comisiei decât faptul că atunci când inculpata D. era în concediu era înlocuită de alte persoane.
Nu cunoaște de asemenea despre corespondența purtată de dr. A. cu conducerea direcției și de asemenea nici de nemulțumirile manifestate de dr. A. cu privire la nereguli constatate în activitatea secretariatului comisiei. Nu cunoaște detalii cu privire la activitatea secretariatului comisiei, cu privire la calculatorul folosit, la eventuala parolare a acestuia și persoanele care aveau acces la el. Arată că nu cunoaște nici o persoană pe numele de G. D.. Nu știe de asemenea cine avea obligația de completare a registrului de intrări - ieșiri de la comisie.
Activitatea acestei comisii, în ziua de vineri când se întrunea ea, nu s-a desfășurat niciodată în formație completă, fiecare din membrii comisiei prezentându-se când aveau timp și când puteau și nu a existat o consultare colectivă cu privire la gradul de handicap ce urma a fi acordat ci doar - și asta din punctul ei de vedere - o verificare a acestor dosare și a corelației dintre actele medicale și gradul de handicap propus.
Cu referire la dosarele pentru care nu a fost de acord cu gradul de handicap propus, și pe care nu le-am semnat, este adevărat că nu a făcut nici o sesizare în scris cu privire la aceste aspecte și nu cunoaște dacă ele au fost rectificate sau nu.
Arată că în zilele de vineri când se verificau dosarele pentru stabilirea gradului de handicap certificatele erau deja întocmite și se aflau la dosar și nu în urma evaluării făcute de membrii comisiei se stabilea gradul și ulterior se întocmea certificatul ci dimpotrivă când membri comisiei ajungeau să vadă dosarele, gradul era deja stabilit și certificatul întocmit. D. în această modalitate se putea ajunge la o discordanță între gradul stabilit și părerea ei cu privire la gradul care se impunea a fi acordat și a cărei revizuire o solicita. Întotdeauna certificatele care se aflau în dosarele ce urmau a fi analizate de membrii comisiei în ziua de vineri erau deja semnate de dr.A..
Martora a mai făcut precizarea că în urmă cu doi - trei ani la cabinetul ei au fost efectuate verificări cu privire la un pacient al cărui nume nu-l mai reține, și care a beneficiat de pensie pentru persoane cu handicap și arată că numărul trecut pe certificatul medical, data eliberării acestuia și numele persoanei nu s-au regăsit nicăieri în registrul ei, știe că au fost efectuate verificări și la spital și nici acolo nu s-au găsit datele respective și cu toate astea certificatul a fost emis și decizia pusă în plată.
Martora B. V. C., în declarația dată și consemnată la fila 416 din vol. II, arată că din 2005 își desfășoară activitatea în cadrul comisiei medicale care funcția pe lângă D.G.A.S.P.C. Satu M. și în calitatea pe care o avea, de reprezentant al ONG-urilor, verifica dosarele ce erau depuse la comisie în vederea încadrării persoanelor solicitante în grad cu handicap și cu referire la aceste aspecte precizează că activitatea comisiei se desfășura în ziua de vineri - aceasta până la finele anului 2008 - când se întrunea comisia, ca și regulă erau prezenți toți membrii comisiei, se proceda la verificarea dosarelor care erau întocmite, aveau completat certificatul de încadrare în grad cu handicap și după ce cadrele medicale verificau partea medicală a pacientului, iar ea împreună cu un psiholog și un asistent social făceau verificări cu privire la aspecte sociale ale cazului.
Prezentându-i-se spre vedere certificatul de încadrare în grad cu handicap eliberat pe numele lui R. G. și S. loan, martora declarară că îi aparține parafa de pe aceste certificate, însă în ce privește semnătura nu este sigură că este a ei și asta pentru că ea semnează zilnic o multitudine de acte și semnătura ei, cum este foarte simplă de multe ori îi iese în modalități diferite. Consultând însă dosarele cu privire la cele două persoane și actele pe care ele le conțin, martora arată că, niciodată nu și-a pus parafa și semnătura pe un certificat de încadrare în grad cu handicap în condițiile în care dosarul medical cuprindea doar relații atât de sumare cu privire la persoana în discuție. Nu își explică cum a fost posibil să apară semnătura și parafa ei pe certificate întocmite în condiții nelegale.
Susține cu tărie că în acele zile de vineri erau prezenți toți membrii comisiei când discutau și analizau dosarele, și discutau cu persoanele care solicitau obținerea de facilități. Dacă bine își amintește însă, a existat o perioadă în care membrii comisiei se prezentau și semnau certificatele când aveau timp și atunci într-adevăr se verificau doar dosare însă această perioadă a fost una relativ scurtă și se întâmpla chiar la începutul activității sale în cadrul acestei comisii, însă de fiecare dată certificatele erau întocmite când ceilalți membrii ai comisiei studiau dosarele. Încadrarea în grad cu handicap se realiza de dr. A. pe baza documentelor medicale prezentate de solicitant și ulterior acestui moment certificatul era redactat de inculpata D.. Cunoaște că au existat situații în care au existat neconcordanțe cu privire la diagnostic și gradul de handicap propus însă de fiecare dată membrii comisiei au căzut de acord cu privire la gradul ce urma a fi acordat. Cunoaște că, activitatea secretariatului comisiei a fost asigurată de inculpata D. și de încă o persoană, însă nu știe dacă calculatorul la care se redactau aceste certificate, era sau nu parolat și dacă în afară de membrii secretariatului aveau acces la el și alte persoane.
Din câte își amintește, membrii comisiei semnau un număr de trei sau patru certificate în original și un plan de recuperare pe persoană și săptămânal se semnau certificate pentru un număr de aproximativ 150 - 120 de persoane, iar la sfârșit de lună numărul acestora creștea.
Arată că nu s-a întâmplat niciodată ca din punct de vedere psihosocial gradul de handicap propus de dr. Anitaș să nu corespundă cu aprecierea comisiei legat de acest aspect. Ca și mod de lucru al comisiei cu privire la eliberarea acestor certificate arată că, era același pe care l-a descris anterior, și în privința cererilor nou intrate cât și în privința dosarelor care erau la termen pentru revizuire. Martora a mai arătat că dr. Anitaș nu accepta să analizeze dosarele fără ca persoana solicitantă să fie prezentă.
Probatoriul în cauză a continuat cu audierea celorlalți membri ai comisiei medicale, astfel că în ședința publica din data de 4 octombrie 2012, potrivit actului aflat la fila 449 a volumului II a fost audiată martora man A. M., care a arătat că începând cu data de 31 octombrie 2008 a fost numită în calitatea de președinte a comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap înlocuindu-l pe dr. A., care până la momentul respectiv a deținut această funcție.
Legat de activitatea acestei comisii anterior numirii sale în funcție a afirmat că, evaluarea pacienților și propunerea pentru încadrarea lor într-unul din gradele medicale era realizată de comisia existentă lucru, care după preluarea funcției de către ea nu s-a mai întâmplat, în sensul că s-a constituit o subcomisie alcătuită din dr. A., un psiholog și un asistent social care consulta pacientul și întocmea un referat cu propunere de încadrare într-unul din grade, referat care ajungea în fața comisiei, aceasta din urmă hotărând asupra încadrării.
În măsura în care comisia nu era lămurită de aspectele consemnate în referat amâna discutarea lui stabilind o întâlnire cu pacientul și abia ulterior acesteia se acorda gradul de invaliditate. Anterior nu știe să se fi petrecut lucrurile în această manieră.
După preluarea funcției de către martoră, aceasta declară că a auzit că ar fi fost anterior probleme în sensul că, s-ar fi întocmit dosare fictive și s-ar fi început urmărirea penală față de una dintre secretarele comisiei.
Mai arătă că, la reevaluarea dosarelor întocmite sub conducerea dr. A. a întâlnit acele referate în care se propunea încadrarea într-un grad de invaliditate și din punctul de vedere al martorei, dosarele pe care le-a avut de reevaluat au fost corect întocmite. Din motive obiective, caz de boala incurabilă, nu a putut fi audiată și o altă membră a comisiei, respectiv O. R..
În vederea lămuririi laturii civile a cauzei, raportat la faptul că prin adresa depusă încă în faza de urmărire penală Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu M., a formulat cerere prin care solicită obligarea inculpatelor la plata întregului prejudiciu cauzat, respectiv pentru cele 689 de certificate eliberate în mod nelegal, pentru persoane care nu erau îndreptățite la plata acestei indemnizației și cum obiectul prezentului dosar era reprezentat de cele 123 certificate stabilite ca fiind fictive, evidențiate astfel în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi, sau solicitat relații de la DGASPC Satu mare.
Astfel la data 29.10.2012 s-a comunicat reactualizarea sumelor pentru care DGASPC înțelege să se constituie parte civilă, respectiv se consideră prejudiciată în acest dosar cu suma totală de 185.214,79 calculată la data de 26.10.2012, conform anexei, sumă la care se adaugă majorări de întârziere calculate conform reglementărilor în vigoare, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, pentru ca la data de 14.02.2013 să procedeze la reactualizarea sumelor raportat la cele 123 de persoane, pentru care se constituie parte civilă, respectiv se consideră prejudiciată în acest dosar cu suma totală de 213.405,84 calculată la data de 14.02.2013, conform anexei, sumă la care se adaugă dobândă aferentă calculată de la data primei plăți a sumelor necuvenite, până la data recuperării integrale a prejudiciului.
După audierea în calitate de martori a persoanelor indicate în actul de sesizare al instanței, respectiv a celor 44 persoane, exceptând funcționarii din cadrul Direcției, din ale căror declarații, aflate în cuprinsul volumului I și II, ( filele192-198, 224-233, 257-263, 297-304, 317-322, 349-352, 375-376) instanța a reținut faptul că persoanele audiate au obținut certificate de încadrare în grad cu handicap, achitând pentru acestea sume de bani în lei și valută către inculpatele din prezenta cauză, respectiv inculpatelor P., P., Tiesler și L. și nu numai, ci și către alte persoane care fie au rămas neidentificate fie au decedat, cărora le-au prezentat copii de pe actul de identitate și uneori un cupon de pensie iar pensia le-a venit prin poștă, însă nici unul din martorii audiați nu a furnizat relații cu privire la persoanele din cadrul direcției prin intermediul cărora se realizau certificatele fictive.
Pentru lămurirea cu exactitate a laturii civile a cauzei și a contribuției fiecărei inculpate la comiterea faptelor, aspect care se impunea a fi lămurit încă din cursul urmăririi penale însă nerealizat, s-a încercat efectuarea unei expertize contabile, însă la fila 556 din vol. II se află adresa înaintată de către expert în care comunică imposibilitatea efectuării expertizei deoarece nu există documente contabile care să fie supuse expertizării, documente din care să rezulte posibilitatea de a stabili contribuția fiecărei inculpate la prejudiciul stabilit, condiții în care instanța a revenit asupra acestei probe.
Constatându-se că persoanele care au făcut obiectul analizei Curții de Conturi nu au fost audiate în cauza penală și apreciind că este absolut necesară audierea acestora în vederea stabilirii cu exactitate a stării de fapt și a contribuției fiecărei inculpate la comiterea infracțiunii, instanța a dispus identificarea acestora în baza de date a SEIP și apoi citarea lor în vederea audierii, depozițiile acestora aflându-se în volumele III și IV ale dosarului.
Au fost audiați astfel în cadrul cercetării judecătorești a cauzei, din totalul celor 123 persoane reținute în raportul Curții de Conturi, un număr de 80 de persoane, iar ceilalți, prin aparținători au depus fie certificate de deces, fie rezultatul mandatelor de aducere emise pe numele lor a fost în sensul că nu mai locuiesc la adresele indicate, astfel încât cu toate eforturile depuse nu s-a reușit audierea lor.
Fără a intra în reținerea cu exactitate a aspectelor declarate de martori, instanța de fond a arătat că fiecare dintre persoanele audiate au înmânat persoanelor la care au intervenit pentru obținerea certificatelor fictive, sume de bani cuprinse între 400-450 euro și copii ale actelor de identitate și/sau cupoanelor de pensii, așteptând apoi plata pensiei. Pe raza localităților Carei și Căpleni acesta era un fenomen arhicunoscut, însă reprezentarea persoanelor audiate, beneficiare ale acestor certificate era că se primeau ajutoare de la Uniunea Europeană, dar nici unul dintre beneficiari nu și-a pus problema de ce trebuie să achite sume de bani pentru obținerea lor.
Din depozițiile acestor martori, instanța de fond a reținut că doar un număr de 8 persoane au apelat la inculpata P. pentru obținerea acestor certificate, respectiv K. M.- fila 775, Koncz Iolan-fila 776, K. C.-fila 777, O. E.-fila 913, P. O.-fila 917, T. E.-fila 925, T. M.-fila 926, V. V.-fila 929 și T. M.-fila 926.
De asemenea, dintre martorii audiați în cadrul persoanelor reținute în raportul Curții de Conturi, doar 12 persoane au apelat la ajutorul inculpatei P. pentru obținerea acestor certificate, respectiv Baumgartner C., Csenenyak M., Daarbos I., Darbos M., Halmasi A., heinrich M., Ionucz M., Iuhasz I., Czumbil M., N. M., P. M. și P. M., iar un număr de 7 persoane la inculpata L. M., respectiv Hevely M., Kind I., L. M., P. M. magdalena, P. Ferenct, Hartman E. și S. M..
Niciunul dintre martorii audiați dintre persoanele inserate în raportul Curții de Conturi nu confirmă obținerea pensiei prin intermediul inculpatei Tiesler, însă aceasta recunoaște în declarația de inculpată dată în fața instanței intermedierea obținerii unui număr de 5 certificate pentru diferite persoane, de la care a luat plicurile cu bani pe care le-a înmânat inculpatei P..
Toate celelalte persoane care au obținut aceste certificate au avut ca intermediari alte persoane decât cele patru inculpate care nu erau angajatele direcției.
Vastul probatoriu administrat in faza de cercetare judecătorească a stabilit fără nici un dubiu faptul că inculpata D., primea de la inculpata P., care l-a rândul ei obținea de la inculpatele P., T. și L., copii ale cărților de identitate și sume de bani, care se situau de regulă în jurul valorilor de 200-450 euro, de la diferite persoane, cărora inculpata D. le elibera certificate pentru încadrare în grad cu handicap, prejudiciind astfel bugetul de stat cu sume mai mult decât semnificative.
Astfel, inculpata P. se prezenta la Direcție cu plicuri cuprinzând sume de bani și acte, pe care le lăsa inculpatei D., primind sume de câte 50 euro pentru această intermediere, după care inculpata D. proceda la eliberarea certificatelor fictive.
În această activitate de eliberare a certificatelor false, inculpata D. s-a bucurat de concursul inculpatei R., care la rândul ei a facilitat pentru alte persoane decât cele pentru care a intervenit P., obținerea certificatelor fictive, parte din martorii audiați in faza de cercetare judecătorească afirmând că prin intermediul ei au obținut acestei certificate.
Activitatea inculpatelor angajate ale Direcției a fost una vastă, care s-a întins pe parcursul mai multor ani, ajungându-se astfel la eliberarea unui număr impresionant de certificate fictive, care ulterior erau puse în plată, iar consecința acestor activități a fost paguba creată.
Nu este mai puțin adevărat că parte din sumele pe care beneficiarii acestor certificate le-au obținut au fost restituiți, însă acest lucru nu absolvă de răspundere pe cei care au intermediat și eliberat aceste certificate în mod fraudulos, cunoscând că beneficiarii lor nu sunt îndreptăți la acesta.
S-a reținut și atitudinea pe care inculpatele au înțeles să o adopte în prezenta cauză, respectiv inculpatele D. și R. nu au recunoscut comiterea faptelor care li se impută, iar inculpatele P., L., Tiesler și Pinkau au recunoscut comiterea lor, relatând cu lux de amănunte modul și comiterea faptelor imputate.
S-a arătat că aspectele relatate de cele patru inculpate care au recunoscut comiterea faptelor imputate sunt reale este, pe lângă faptul că certificatele au fost emise și rezultatul testului poligraf la care au fost supuse inculpatele R. și D. și care la întrebările relevante cauzei a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat.
Coroborarea între ele a tuturor probelor administrate pe parcursul a trei ani de judecată, au evidențiat fără niciun dubiu faptul că inculpatele se fac vinovate de comiterea faptelor care li se impută și se impune a fi pronunțată o soluție de condamnare a acestora.
Ca și încadrare juridică, instanța de fond a reținut că fapta inculpatei D., care prevalându-se de funcția pe care o deținea în cadrul DGASPC Satu M., respectiv de secretar al Comisiei de expertizare medicală a persoanelor cu handicap adulți, a eliberat certificate de încadrare în grad cu handicap false persoanelor care nu sufereau de afecțiuni care să justifice eliberarea lor, primind în schimbul acestei activități diferite sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material in înscrisuri oficiale, prev. si ped. de art. 288 Cod penal, abuz in serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. si ped. de art. 248 raportat la art. 248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 si complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 al.2 Cod penal în aceste sens fiind și schimbată încadrarea juridică dată inițial faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina acesteia.
S-a reținut că faptele inculpatei R., care în schimbul obținerii unor sume de bani a facilitat obținerea de către mai multe persoane a certificatelor de încadrare în grad de handicap, cu toate că nu erau îndreptățiți la aceasta, uzând de funcția pe care o deținea, respectiv de inspector în cadrul Biroului Acordare facilități din cadrul DGASPC Satu M. și de participarea inculpatei D. la aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 C.pen
S-a reținut că fapta inculpatei P. de a intermedia obținerea în schimbul unor sume de bani, de către mai multe persoane a certificatului de încadrare în grad de handicap vizual, fără ca acestea să sufere de afecțiuni de acest gen, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al.1 si 5 Cod penal.
S-a apreciat că aceeași încadrare juridică se impune a fi dată și faptei inculpatei P., care a racolat și apoi cu ajutorul inculpatei P. a intermediat obținerea în schimbul unor sume de bani, de către mai multe persoane a certificatului de încadrare în grad de handicap vizual, fără ca acestea să sufere de afecțiuni de acest gen.
În privința inculpatelor L. și Tiesler, instanța a reținut că acestea din urmă au racolat și prin intermediul inculpatei P. au facilitat obținerea, tot în schimbul unor sume de bani, a certificatelor de încadrare în grad cu handicap pentru mai multe persoane, care nu erau îndreptățite la aceasta, astfel că și în ceea ce le privește pe acestea din urmă, încadrarea juridică dată faptelor a fost aceeași ca și pentru inculpata P., respectiv complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si complicitate la înșelăciune, prev. si ped. de art. 26 raportat la art. 215 al. 1 si 5 Cod penal.
În ședința publică din 14 martie 2013, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii al. 2 al art. 215 Cod penal respectiv folosirea mijloacelor frauduloase având în vedere că acele certificate fictive reprezintă mijlocul fraudulos prin care s-a comis fapta, solicitare care însă a fost apreciată de instanța de fond ca neîntemeiata și respinsă, dat fiind modul în care s-a procedat în obținerea acestor certificate, inculpata nefolosindu-se de nume sau calități mincinoase pentru realizarea activității infracționale, iar certificatul fictiv obținut este rezultatul activității întreprinse și nu mijlocul fraudulos, pentru a putea fi reținută în cauză și incidența al. 2 al art. 215 Cod penal
Evaluând întreaga activitate infracțională a inculpatei D. și apoi a coinculpatelor, cu referire la infracțiunea de înșelăciune care li se reține în sarcină, instanța a apreciat că atâta vreme cât suntem în prezența infracțiunii de abuz în serviciu, pentru că în legătură cu aceasta s-a derulat întreaga activitate infracțională, nu se poate pune problema reținerii și a infracțiunii de înșelăciune, sub aspectul laturii obiective aceasta fiind absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, sens în care pentru infracțiunea de înșelăciune și respectiv complicitate la înșelăciune, urmează a se pronunța o soluție de achitare pe temeiul prevederilor art. 10 lit. a Cod penal pentru fiecare dintre inculpate.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de inculpata D. și care se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped. de art. 248 raportat la art. 248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, art. 33 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 5 ani închisoare, apreciind-o ca fiind proporțională cu faptele comise și în măsură să contribuie la reeducare acesteia.
Pedeapsa pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal a fost stabilită la 3 ani, iar ca modalitate de executare a pedepselor contopite potrivit regulii impuse de art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal instanța de fond a apreciat că privarea de libertate este singura în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ și coercitiv al pedepsei, sens în care s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 71 Cod penal în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
La stabilirea acestei modalități de executare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpata cu intenție directă și urmărind obținerea de foloase materiale pentru ea, a procedat la maniera incalificabilă de a elibera certificate fictive de încadrare în grad cu handicap a unui număr impresionant de persoane, care au beneficiat astfel în mod absolut nejustificat de pensii de la stat.
În cauză s-a dat eficiență în cauză și prevederilor art. 7 din Legea 76/2008.
În ceea ce o privește pe inculpata R., reținând vinovăția acesteia în comiterea faptelor care i se impută, întrunite fiind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective, instanța de fond a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani, iar ca modalitate de executare să dispună privarea de libertate a acesteia.
Consecință a stabilirii acestui mod de executare a pedepsei, instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 71 Cod penal în sensul că i-a interzis inculpatei să exercite drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei. S-a dispus de asemenea și prelevarea de la inculpată de probe biologice.
În ceea ce le privește pe celelalte patru inculpate, instanța de fond a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, în cuantumuri diferite, în raport de contribuția concretă pe care fiecare dintre ele a avut-o, însă ca modalitate de executare a pedepsei a dispus suspendarea condiționată a executării acestora, la stabilirea acestei modalități fiind avute în vedere contribuțiile concrete ale fiecăreia dintre ele, respectiv faptul că acestea au racolat persoane interesate în obținerea certificatelor fictive și predat actele și banii inculpatei D., aceasta fiind cea care a eliberat aceste certificate, împrejurarea că au recunoscut comiterea faptelor care li se impută, având o atitudine sinceră încă de la începutul urmăririi penale, împrejurări care au determinat instanța să rețină în favoarea lor circumstanțele atenuante astfel cum sunt ele reglementate de art. 74 al.1 lit. a și c Cod penal, cu consecința reducerii pedepselor. Nu în ultimul rând la stabilirea modalității de executare a pedepsei s-a avut în vedere vârstele celor patru inculpate, mediul social din care provin și nivelul lor de instruire.
În raport de aceste aprecieri, instanța de fond a reținut că în privința inculpatei P., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material in înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal se impune condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Dispunând condamnarea acesteia, în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 Cod penal în sensul interzice exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul prevederilor art. 81 Cod penal și art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art. 82 Cod penal stabilindu-se 4 ani termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendări în cazul comiterii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.
Pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, comisă de inculpatele L. M., Tiesler K. și P. M., instanța a apreciat că pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, redusă tot ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, astfel cum au fost ele anterior enunțate, este în măsură să contribuie la reeducarea lor, făcând de asemenea aplicarea în cauză a prevederilor art. 71 Cod penal în sensul că le-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Întemeiat pe prevederile art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art. 82 Cod penal stabilindu-se 3 ani și 8 luni termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatelor asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendări în cazul comiterii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.
În privința soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 1382 Cod civil în sensul obligării inculpatelor în solidar la plata sumei de 207.296,89 lei cu dobânda aferentă calculată de la 31.10 2013 la data plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu M..
Pentru că nu s-a putut realiza în cadrul cercetării judecătorești o stabilire cu exactitate a prejudiciului cauzat de fiecare inculpată în parte, instanța de fond a optat ca în soluționarea laturii civile a cauzei să oblige inculpatele în solidar la suportarea întregului prejudiciu cauzat, astfel cum este el calculat de reprezentanții părții civile.
Ca o garanție pentru recuperarea prejudiciul, la scurt timp după începerea procesului penal, partea civilă a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatelor, măsură asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea din 13 decembrie 2010, în sensul admiterii acesteia, sens în care executorul judecătoresc I. A. a fost desemnat pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței.
Soluționarea prezentei cauze prin pronunțarea condamnării inculpatelor a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art. 353 Cod procedură penală în sensul menținerii măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatelor, astfel cum a fost el dispus prin încheierea din 13 decembrie 2010.
În baza art. 445 Cod procedură penală au fost declarate false cele 123 certificate de încadrare în grad cu handicap, pentru care s-a formulat constituire de parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Satu M. și inculpatele D. C. M., R. D. R., P. F., P. Margerate Tiezler Ktalin și L. M., apreciind-o ca netemeinică și nelegală.
Prin apelul declarat, astfel cum a fost precizat, P. de pe lângă Tribunalul Satu M. a solicitat să se dispună condamnarea inculpatelor D. C. și R. R., Tiszler K., P. F., L. M. și P. M. atât pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, cât și pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă în mod cert că inculpatele au comis ambele infracțiuni, infracțiunea de trafic de influență în momentul în care au susținut că au influență asupra comisiei, iar cea de complicitate la înșelăciune în momentul în care actele au fost înregistrate, iar în baza acestora s-au obținut pe nedrept sumele de bani cu titlul de pensie.
Inculpata apelantă D. C. M. a solicitat să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. c Cod penal procedură penală de sub învinuirea comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, susținându-se că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata a comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată.
De asemenea, s-a susținut că hotărârea atacată se bazează numai pe indicii, că probele administrate în cauză în faza de cercetare judecătorească au răsturnat acuzația adusă inculpatei și că este incident principiul in dubio pro reo.
În subsidiar s-a cerut să se reducă pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatei și să se dispună suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, arătându-se și faptul că, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu nu se poate forma agravată în raport de cuantumul prejudiciului.
Inculpata R. D. R. a solicitat să se dispună încetarea procesului penal pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals materiale în înscrisuri oficiale și să se dispună disjungerea laturii civile a cauzei pentru a se stabili întinderea prejudiciului, în raport de împrejurarea că partea civilă și-a modificat de 3 ori pretențiile.
Inculpatele P. F., P. M., T. K. și L. M. au solicitat să se dispună reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.
Curtea, din oficiu, în ședința publică din 17 martie 2015 a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 26 rap. la 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în cea prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 248 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 121/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt și a vinovăției inculpatelor, dar neîntemeiată sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatelor, în speță intervenind și o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale în ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și respectiv complicitate la această infracțiune.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatelor pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Astfel, din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cea a cercetării judecătorești rezultă că, în perioada 2006-2007, inculpata Dorgeanu C. M., folosindu-se de funcția de inspector-secretar pe care o deținea în cadrul DGASPC Satu M. – Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Adulți, a eliberat un număr de 123 certificate de încadrare în handicap false, pentru handicap vizual, unor persoane care nu sufereau de această afecțiune, activitate în care a fost ajutată de inculpata R. D. M., inspector în cadrul aceleași instituții, la Biroul Acordare Facilități.
De asemenea, corect s-a stabilit și că, în perioada 2006-2007, inculpatele P. F., P. M., T. K. și L. M., în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale au intermediat obținerea pe nedrept, a unor certificate de încadrare în grad de handicap de către un număr de 123 de persoane care nu erau îndreptățite, certificate care au stat la baza obținerii indemnizațiilor.
Se impune precizarea că P. de pe lângă Tribunalul Satu M. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că zeci de persoane beneficiază de indemnizații de nevăzător obținute ilegale, iar din verificările efectuate de Camera de Conturi Satu M. cu privire la execuția bugetară și bilanțul contabil pe anul 2007 la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Satu M., s-a constatat existența în plată la Serviciul de Acordate Facilități din cadrul instituției a unui număr de 689 certificate de încadrare în grad de handicap pentru care nu existau înregistrări în registrele de intrare/ieșire ale Secretariatului Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulte și pentru care nu s-au găsit dosarele medicale aferente.
Având în vedere aceste constatări, la nivelul DGASPC Satu M., s-a format o comisie și, în urma verificărilor întreprinse de aceasta, s-a constatat că un număr de 123 de persoane, în special din zona Foieni și Căpleni, din județul Satu M. se aflau în plată pentru handicap vizual, fără a avea dosar medical la secretariatul comisiei de evaluare, având doar certificatul de încadrare în grad de handicap, certificat pe baza căruia Serviciul acordare facilități a întocmit dosarul administrativ și a editat decizia de acordare a drepturilor bănești.
Or, potrivit legislației incidente în materie, persoanele cu handicap trebuiau să depună la secretariatul comisiei de evaluare documentele medicale, ulterior să fie examinate de comisia medicală, întocmindu-se astfel dosarul medical al fiecărei persoane. Pe baza dosarului medical și a deciziei comisiei de evaluare se întocmea apoi de către secretariatul comisiei certificatul de încadrare în grad de handicap, în baza căruia se emitea decizia de stabilire a drepturilor bănești de către Serviciul acordare facilități.
În cauză, în faza de urmărire penală, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifică (filele 40-75 din vol. I al dosarului de urmărire penală), potrivit căreia în cazul unui număr de 127 documente intitulate „certificat de încadrare în grad de handicap”, în cazul unui număr de 126 scrisul tehnoredactat fiind depus pe hârtie albă în format A4, cu ajutorul unor imprimante color cu jet de cerneală, semnăturile și parafele existente pe aversul documentelor în partea inferioare, la rubricile „președinte, secretar, membri” fiind, de asemenea, depuse cu ajutorul unor imprimante color cu jet cerneală, după ce în prealabil au fost preluate cu ajutorul tehnicii de computerizate prin copierea de pe un alt document pe care erau depuse semnături și parafe folosite ca model.
În urma percheziției informatice a calculatorului comisiei de evaluare (filele 34-38 și 27-33 din vol. I al dosarului de urmărire penală), s-a stabilit că certificatele de încadrare în grad de handicap false au fost emise prin programul informatic instalat pe calculatorul comisiei de evaluare, în urma percheziției hard disk-ului acestuia identificându-se, prin sondaj, 53 de fragmente de fișiere ce au fost create și administrate într-o bază de date de tip Mysquel, iar ulterior datele au fost șterse.
În raport de cele mai sus arătate este evident că certificatele de încadrare în grad de handicap emise prin programul informatic instalat în acest sens pe calculatorul comisiei de evaluare a persoanelor cu grad de handicap adulți sunt false.
Este de precizat că acest calculator, aflat în secretariatul comisiei, era utilizat de inculpata D. C. M. care, de altfel îndeplinea funcția de secretară a comisiei, operând programul de emitere a certificatelor de încadrare în grad de handicap.
Mai este de precizat că, din declarația martorului Anitaș C. (filele 390-392 din vol. II al instanței de fond), care a deținut funcția de președinte al comisiei în perioada 2003-2008, rezultă că cea care coordona activitatea inculpatei D. C. M. era M. J. și că el a intervenit doar în situațiile în care a observat că numerele de înregistrare de pe cereri nu erau continue și în momentul în care a procedat la verificarea registrului de intrare-ieșire din secretariat a observat multe spații libere, pe care le-a barat, cerând explicații pentru această situație, însă a primit un răspuns ambiguu.
De asemenea, martorul a arată că la calculatorul comisiei avea acces secretarul acesteia, respectiv inculpata D. C. M..
Din declarația martorului Ory Ș. (filele 340-341 din vol. II al instanței de fond) rezultă că acesta a înlocuit-o un interval de trei săptămâni pe inculpata Dorgeanu C. M., secretara comisiei, în sensul că după finalizarea atribuțiilor de serviciu care le avea la compartimentul unde lucra introducea în programul electronic aflat pe calculatorul comisiei astfel certificatele de încadrare în grad de handicap, după care le înainta comisiei, pentru a fi semnate.
A precizat martorul că deși calculatorul nu avea parolă, programul avea și că, teoretic, numai utilizatorul acelui program putea lucra cu el și că deși este adevărat că odată inițializat programul acesta rămânea activ până cel care l-a inițializat părăsea aplicația dar, este greu de crezut că o persoană străină, care nu cunoștea programul, ar fi profitat de lipsa inculpatei D. C. M. și ar fi emis aceste certificate. De altminteri, martorul a arătat că în momentul în care lucra pe acest program în birou erau tot timpul mai multe persoane, astfel că este greu de crezut că o persoană neîndreptățită și-ar fi permis să acceseze programul și să lucreze în el.
Martora T. G. M. (fila 350 din vol. II al dosarului instanței), economistă în cadrul DGASPC Satu M., a arătat că și-a desfășurat activitatea la compartimentul de punere în plată a deciziilor și că inculpata Dorgeanu C. M. era secretara comisiei, iar inculpata R. D. R. arhiva documentele comisiei. Martora P. M. A. (fila 170 din vol. I al dosarului instanței de fond) a arătat că deținea funcția de Șef Serviciu Acordare Facilități în cadrul DGASPC Satu M., iar inculpata R. D. îi era subalternă și că observat că între aceasta și inculpata P. F. exista o relație foarte apropiată și că ori de câte ori inculpata P. F. venea la DGASPC, inculpata R. D. părăsea biroul, lipsind o perioadă mai îndelungată. A mai arătat martora că într-adevăr, toți angajații serviciul o cunoșteau la inculpata P. F. însă aceasta avea o relație specială doar cu inculpatele D. C. M. și R. D. R..
G. D. M. care lucra tot în cadrul Serviciului de Acordare Facilități, având ca atribuție eliberarea biletelor și a tichetelor de călătorie a arătat în declarația dată în calitate de martor (filele 171-172 din vol. I al dosarului instanței de fond) că a surprins-o la un moment dat într-o dimineață, la calculatorul său, pe inculpata R. D., care încerca să introducă un certificat pentru nevăzători, în vederea punerii lui în plată și că ulterior, datorită acestui incident- a solicitat să-i fie parolat calculator.
Inculpata P. F. (filele 134-135 din vol. I al dosarului instanței de fond) a arătat că la începutul anului 2006 a ajuns să se împrietenească cu inculpatele D. C. M. și R. D. R. și, cum avea o cumnată bolnavă, le-a întrebat în ce mod ar putea obține aceasta un certificat de încadrare în grad de handicap, acestea comunicându-i că trebuie să prezinte doar acte medicale și copii de pe cartea de identitate și cuponul de pensie. A arătat inculpata că inițial a depus aceste acte pentru cumnata sa iar apoi pentru mai multe persoane despre care știa că sunt bolnave și a precizat că, în fiecare caz în parte punea actele, împreună cu o sumă cuprinsă între 200-300 euro într-un plic, pe care îl lăsa în secretariat. A mai arătat inculpata că unele decizii au fost comunicate prin poștă, iar altele le-a ridicat ea personal de la secretariat și că s-a întâmplată să primească de la persoanele pentru care ducea actele la comisie diferite atenții. De asemenea, a arătat inculpata că inculpata D. C. M. îi dădea ocazional sume de bani de câte 20 sau 50 de euro.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata P. F. este cea care a intermediat inițial obținerea acestor certificate, racolând diferite persoane și că ulterior, ca urmare a acestei activități, a cunoscut-o pe inculpata P. M. care i-a cerut să le obțină mai multor persoane din localitatea Căpleni ajutor financiar pentru nevăzători, sens în care inculpata P. M. a racolat mai multe persoane, de la care a pretins și primite sume de bani cuprinse între 200 și 450 euro, o parte din acesta sume oprind-o pentru ea, restul ajungând la P. F..
Alte persoane din zona localităților Carei, Căpleni și Foieni au fost racolate de inculpatele Tiesler K. și L. M. care pretindeau sume de bani cuprinse între 200 și 500 euro, iar persoanelor care nu dețineau această sumă li se cerea să fie de acord să renunțe în favoarea lor la pensia pe primele 3 luni.
Curtea va reține că instanța de fond a făcut o analiză exhaustivă a probelor administrate în cauză și că din coroborarea acestora rezultă, în mod cert că inculpata D. C. M., folosindu-se de funcția de secretar al Comisiei de Expertiză Medicală a DGASPC Satu M., a eliberat certificatele de încadrare în grad de handicap false unor persoane care nu suferă de afecțiuni primind în schimb diferite sume de bani și că inculpata R. D. R. a facilitat obținerea acestor certificate, inclusiv unor membri ai familiei sale.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond și că inculpatele P. F., P. M., T. K. și L. M. au racolat mai multe persoane pentru care, prin intermediul inculpatei P. F., au obținut, contra unor sume de bani certificate de încadrare în grad de handicap vizual, fără ca acesta să sufere de astfel de afecțiuni.
Este de precizat că așa cum rezultă atât din declarațiile acestor inculpate, cât și a persoanelor care au beneficiat de indemnizații rezultă că aceste nu s-au prevalat de influența pe care ar fi avut-o asupra membrilor comisiei, percepția persoanelor care au beneficiat de aceste indemnizații fiind că inculpatele „rezolvă” obținerea pensiilor, niciodată acestea nefăcând referire la modalitatea concretă în care reușesc obținerea acestora. Inculpata T. K. a arătat că inculpata P. i-a spus doar că are la Carei o cunoștință care se ocupă de intermedierea obținerii acestor certificate (P. F.). Așa fiind, cererea formulată de procuror, de a se reține în sarcina inculpatelor infracțiunea de trafic de influență nu poate fi primită, niciuna dintre inculpate neprevalându-se de influența pe care ar avea asupra membrilor comisiei.
În raport de cele mai sus arătate, curtea va reține că cererile inculpatelor D. C. M. și R. D. R., de a se dispune achitarea lor sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în cauză fiind dovedit în mod cert că inculpata Dorgeanu C. M. a emis certificatele de handicap false și că inculpata R. D. R. a facilitate obținerea acestora, relevantă fiind relația apropiată pe care aceasta o avea cu inculpata P. F., precum și celelalte aspecte reținute de instanța de fond.
Curtea va reține că inculpata D. C. M. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 Cod penal 1969, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal 1969 rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 iar celelalte inculpate pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.
În raport de valoarea prejudiciului, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatei D. C. M. din infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal 1969 rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 în cea prev. și ped. de art. prev. de art. 248 rap. la art. 248/1 Cod penal 1969 rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, în faza de urmărire penală, prin adresa nr._ din 14 septembrie 2009 (fila 3 din vol. I al dosarului de urmărire penală) DGASPC Satu M. a precizat că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin acordarea unor ajutoare necuvenite persoanelor cu handicap este de 3.160.320,55 lei.
Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, partea civilă a indicat alte sume, situate sub 200.000 lei dar, prin adresa nr._ din 22 noiembrie 2013 (fila 990 din vol. IV al dosarului instanței a precizat că, raportat la cele 123 de persoane care au beneficiat pe nedrept de indemnizațiile pentru handicap și cu privire la care s-au constituit parte civilă în cauză prejudiciul este în sumă de 207.296,89 lei, condiții în care, în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 248/1 Cod penal 1969, în raport de cele ale art. 146 din același cod, potrivit cărora, prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei.
Mai este de precizat că cererea inculpatei R. D. R. de a se disjunge latura civilă a cauzei pentru a se stabili valoarea concretă a prejudiciului nu poate fi primită, având în vedere împrejurarea că expertul desemnat în cauză de instanța de fond a arătat că este imposibilă efectuarea expertizei deoarece nu există documente contabile sau evidențe contabile care să fie supuse expertizării și cu ajutorul cărora să se poată stabili contribuția fiecărei inculpate la prejudiciu.
Curtea va reține mai întâi că de la comiterii faptelor și până la data pronunțării prezentei decizii a intervenit o lege penală nouă și că inculpatelor le este mai favorabilă legea penală veche, având în vedere că în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, respectiv complicitate la această infracțiune, potrivit legii penale noi, ar trebui reținut concursul de infracțiuni, respectiv un număr de infracțiuni egale cu numărul de certificate falsificate.
Ținând seama de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, respectiv complicitate la această infracțiune, de la 3 luni la 3 ani, de data comiterii activității infracționale (perioada 2006 – începutul anului 2007), curtea va reține că în cauză este incidentul cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală, intervenind prescripția specială a răspunderii penale.
Potrivit art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal 1969, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, iar conform art. 124 Cod penal 1969, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripție este depășit cu încă odată.
Așa fiind, ca urmare a admiterii apelurilor declarate în cauză, curtea va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatelor pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, respectiv prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, respectiv complicitate la această infracțiune, curtea va reține că elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni constă în inducerea în eroare care se comite cu acea formă de vinovăție a intenției calificată prin scop, în concret, obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, subiectul activ al acestei infracțiuni nefiind unul calificat.
În speță, ținând seama de împrejurarea că aceste certificate false au fost emise de către inculpata Drogranu C. M. în calitatea pe care o avea, secretar al Comisiei de Expertiză Medicală a DGASPC Satu M., se va constata că suntem în prezența unor infracțiuni de serviciu, infracțiune ce tinde la apărarea relațiilor sociale a căror normală funcționare, desfășurare și dezvoltare presupune, cu necesitate, asigurarea bunului mers al activității instituțiilor și apărarea intereselor persoanelor de orice abuzuri ale funcționarilor sau ale altor salariați.
Realizarea activităților specifice elementului material al infracțiunii de înșelăciune de către un subiect activ calificat, respectiv de către un funcționar în exercitarea atribuțiilor funcției, strămută fapta în sfera infracțiunilor de serviciu, deoarece funcționarul ce îndeplinește în mod eronat o atribuție de serviciu acționează, nu în interes propriu, ci pentru instituția în cadrul căreia funcționează, iar obiectul ocrotirii penale specific acestor infracțiuni și care prevalează este constituit de buna desfășurare a activității instituției și, corelativ, ocrotirea persoanelor de activități nelegale ale funcționarilor, iar nu ocrotirea patrimoniului în mod exclusiv, după cum este cazul infracțiunii de înșelăciune.
Așa fiind curtea, în urma admiterii apelurilor declarate în cauză, în baza art. 386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 reținută în sarcina inculpatelor R. D. R., P. F., P. M., T. K. și L. M. din infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal 1969 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, constatând totodată că soluția instanței de fond de achitare a inculpatei D. C. M. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de complicitate la înșelăciune este corectă.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Satu M. și de inculpatele D. C. M., R. D. R. și P. M. și se va desființa sentința atacată în sensul că se vor reține în cauză dispozițiile art. 5 Cod penal și, în ceea ce o privește pe inculpata D. C. M. se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969 în pedepsele componente de 5 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal și 3 ani închisoare.
Se va înlătura pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Se vor înlătura dispozițiile art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 și se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 248 Cod penal 1969 rap. la art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969.
În ceea ce o privește pe inculpata R. D. R. se va înlătura pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Se vor înlătura dispozițiile art. 11 punctul. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penal 1968, precum și dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal 1969.
În baza art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal 1969 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia va fi condamnată inculpata R. D. R., cu datele personale aflate la dosar la o pedeapsă de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969.
Curtea apreciază că aceste pedepse de câte 3 ani închisoare corespund, atât sub aspectul naturii cât și al duratei lor, gravității faptelor comise de cele două inculpate, pericolului social pe care îl prezintă persoana acestora, precum și aptitudinii lor de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale. Este de precizat că nu se poate omite conduita procesuală a celor două inculpate, care nu au recunoscut comiterea faptelor, numărul mare de certificate emise, valoarea prejudiciului, precum și împrejurările concrete în care au a comis faptele deduse judecății, folosindu-se de funcțiile deținute.
În ceea ce le privește pe inculpatele P. F., P. M., T. K. și L. M. curtea, ținând seama de conduita avută de acestea anterior comiterii faptelor, niciuna neavând antecedente penale și fiind integrate social, dar și de conduita procesuală, acestea recunoscând comiterea faptelor, va reține în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal 1969.
În ceea ce o privește pe inculpata P. F. se va înlătura pedeapsa de 2 ani închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Se vor înlătura dispozițiile art. 11 punctul. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penal 1968, precum și cele ale art. 33 lit. a Cod penal 1969.
În baza art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal 1969 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 cu reținerea art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 76 lit. c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia o va fi condamnată inculpata P. F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969.
Apreciind că în raport de persoana inculpatei, de activitatea concretă desfășurată, de vârsta și celelalte circumstanțe personale ale acesteia nu este absolut necesară executarea pedepsei considerent pentru care, în baza art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei mai sus arătate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.
I se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal 1969.
Cât le privește pe inculpatele P. M., T. K. și L. M., se vor înlătura pedepsele de câte 1 an și 8 luni închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatelor pentru comiterea infracțiunii prev. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Se vor înlătura dispozițiile art. 11 punctul. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penal 1968, precum și cele ale art. 33 lit. a Cod penal 1969.
În baza art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal 1969 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 cu reținerea art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 76 lit. c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia vor fi condamnate inculpatele P. M., T. K. și L. M., cu datele personale aflate la dosar, la o pedeapsă de câte 1 an și 8 luni închisoare cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II, b Cod penal.
Ținând seama de activitatea concretă a acestora, respectiv de numărul mai mic de persoane racolate, precum și de conduita lor procesuală, apreciind că nu este absolut necesară executarea pedepsei, în baza art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei mai sus arătate pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani și 8 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969, urmând să li se atragă atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal 1969.
Referitor la apelurile declarate de inculpatele P. F., T. K. și L. M., curtea va constata că inculpatei T. K. minuta sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2014 a Tribunalului Satu M. i-a fost comunicată în data de 7 ianuarie 2014 (fila 1019 din dosarul instanței de fond, iar inculpatelor P. F. și L. M. în data de 8 ianuarie 2014 (filele 1020-1021 din dosarul instanței de fond).
Potrivit art. 363 alin. 1 Cod procedură penală 1968, în vigoare la acea dată, termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare sau comunicare, dispoziții similare cu cele art. 410 din actualul Cod de procedură penală.
Inculpatele au declarat apel în data de 23 ianuarie 2014, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege considerent pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, se vor respinge ca și tardive apelurile declarate de aceste inculpate urmând ca, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală să fie obligate la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare în apel. De asemenea, în temeiul art. 272 Cod procedură penală, se va dispune plata onorariilor pentru apărătorii din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,
Admite apelurile penale declarate de P. de pe lângă Tribunalul Satu M. și de inculpatele D. C. M., R. D. R. și P. M. împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2014 a Tribunalului Satu M., pe care o desființează în sensul că:
Reține dispozițiile art. 5 Cod penal.
1.În ceea ce o privește pe inculpata D. C. M.: Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969 în pedepsele componente de 5 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal și 3 ani închisoare.
Înlătură pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 248 Cod penal 1969 rap. la art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Inculpata D. C. M. va executa pedeapsa de:
-3 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969.
2.În ceea ce o privește pe inculpata R. D. R..
Înlătură pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Înlătură dispozițiile art. 11 punctul. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penal 1968.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal 1969.
În baza art. 386 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal 1969 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia o condamnă pe inculpata R. D. R., cu datele personale aflate la dosar la o pedeapsă de:
-3 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969.
3.În ceea ce o privește pe inculpata P. F.:
Înlătură pedeapsa de 2 ani închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Înlătură dispozițiile art. 11 punctul. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penal 1968.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal 1969.
În baza art. 386 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal 1969 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 cu reținerea art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 76 lit. c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia o condamnă pe inculpata P. F., cu datele personale aflate la dosar, la o pedeapsă de:
-2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969.
În baza art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei mai sus arătate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal 1969.
4.În ceea ce le privește pe inculpatele P. M., T. K. și L. M.:
Înlătură pedepsele de câte 1 an și 8 luni închisoare și în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. f teza I Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatelor pentru comiterea infracțiunii prev. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 288 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Înlătură dispozițiile art. 11 punctul. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penal 1968.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal 1969.
În baza art. 386 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 și 5 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal 1969 comb. cu art. 248/1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 cu reținerea art. 74 lit. a și c Cod penal 1969 și art. 76 lit. c Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, text de lege în baza căruia le condamnă pe inculpatele P. M., T. K. și L. M., cu datele personale aflate la dosar, la o pedeapsă de câte:
-1 an și 8 luni închisoare cu aplicarea art. 71 alin. 2, art. 64 lit. a teza a II, b Cod penal.
În baza art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei mai sus arătate pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani și 8 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.
Atrage atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal 1969.
Menține dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
II. În temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca tardive apelurile penale declarat de inculpatele P. F., T. K. și L. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală dispune obligarea inculpatelor P. F., T. K. și L. M. la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Suma de câte 400 lei, onorariu pentru apărătorii din oficiu, av. B. Antița, conform delegației nr. 4009/22.09.2014, av. B. P., conform delegației nr. 4013/22.09.2014, av. B. R., conform delegației nr. 4481/17.10.2014, av. I. N., conform delegației nr. 4010/22.09.2014, emise de Baroul Bihor și suma de 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av. L. C., conform delegației nr. 4012/22.09.2014, emisă de Baroul Bihor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 14 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. A. P. M.
GREFIER,
P. C.
red. decizie P. M., 13.05.2015
jud. fond H. S.
tehnored. 10 ex., 13.05.2015, pc
| ← Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 284/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 290/2015.... → |
|---|
