Violarea de domiciliu (art.224 NCP). Decizia nr. 145/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 960/266/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 145/A/2015
Ședința publică din 24 februarie 2015
Președinte: P. M. – președintele secției
Judecător: S. L.
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de partea civilă D. V. împotriva sentinței penale nr. 111 din 28 octombrie 2014 a Judecătoriei Negrești Oaș, privind pe inculpatul Șimon I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 și violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al părții civile apelante, av. Bozso-S. C. și inculpatul intimat Șimon I., asistat de apărătorul său ales, av. T. I. și a lipsit partea civilă apelantă D. V..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța i-a adus la cunoștință inculpatului intimat că, în raport de dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, poate fi ascultat în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că poate să nu dea declarații, dar dacă va da declarație, aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Inculpatul intimat Șimon I. arată că își menține declarațiile date în fața instanței de fond, filele 12-13 și nu dorește să facă precizări suplimentare în fața instanței de apel.
Nefiind chestiuni preliminare, instanța le acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al părții civile apelante, av. Bozso-S. C., solicită să se admită apelul declarat de partea civilă și să se desființeze sentința în sensul ca, pe baza probelor administrate în cauză, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în tentativă la omor, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal 1969 în concurs cu violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969. Apreciază că în raport de circumstanțele concrete în care inculpatul intimat a comis faptele, respectiv de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, zona în care a fost lovită partea civilă apelantă, scopul comiterii faptelor, împrejurarea că anterior între cei doi nu a existat vreun conflict, se impune schimbarea încadrării juridice în sensul celor solicitate, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Satu M.. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită ca, în urma admiterii apelului declarat de partea civilă, să se majoreze cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul intimat la 100.000 lei, în raport de suferințele psihice suferite de partea civilă apelantă ca urmare a agresiunii la care a fost supusă. Solicită obligarea inculpatului intimat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, av. T. I., solicită să se respingă ca nefondat apelul declarat de partea civilă, apreciind că sentința apelată este temeinică și legală, inclusiv sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul intimat.
Arată că inculpatul intimat, ca urmare a unei neînțelegeri legată de o turmă de oi, a avut o discuție cu partea civilă apelantă, discuție care a degenerat, condiții în care inculpatul intimat a intrat în curtea acesteia și a lovit-o. Precizează că în urma acestei lovituri partea civilă apelantă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și că este evident că, niciun moment, inculpatul intimat nu a urmărit și nici nu a acceptat suprimarea vieții părții civile apelante. Apreciază că suma de 100.000 lei solicitată cu titlul de daune morale este exagerată în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă apelantă. Astfel fiind, solicită să se respingă ca nefondat apelul declarat de partea civilă și să se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Procurorul solicită să se respingă ca nefondat apelul declarat de partea civilă, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și să se mențină sentința penală nr. 111 din 28 octombrie 2014 a Judecătoriei Negrești Oaș. Arată că sentința apelată este temeinică și legală, inclusiv sub aspectul încadrării juridice a faptelor, partea civilă apelantă neprecizând în mod concret care sunt elementele de natură a putea duce la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de lovire în cea de tentativă la omor.
Inculpatul intimat Șimon I., în ultimul cuvânt, arată că atunci când a comis fapta era în stare de ebrietate, că o regretă. Mai arată că are doi copii minori de crescut și că a fost coleg de clasă cu partea civilă apelantă, cu care a încercat și va încerca să se împace, pentru nu vor putea fi dușmani o viață.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111 din 28 octombrie 2014, Judecătoria Negrești Oaș, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul Șimon I. fiul luiG. și I., născut în data de 27.01.1976 în loc. Negrești Oaș, jud. Satu M., căsătorit, domiciliat în comuna Orașu Nou, . jud. Satu M., cetățenia română, profesia – agent hidrotehnic, ocupația – agent hidrotehnic, locul de muncă –S.G.A SATU M., studii - liceale, situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, posesor al CI ., nr._, având C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul Șimon I. fiul luiG. și I., născut în data de 27.01.1976 în loc. Negrești Oaș, jud. Satu M., căsătorit, domiciliat în comuna Orașu Nou, ., jud. Satu M., cetățenia română, profesia – agent hidrotehnic, ocupația – agent hidrotehnic, locul de muncă –S.G.A Satu M., studii – liceal, situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, posesor al CI ., nr._, având C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală la pedeapsa închisorii de 8 luni.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal 1969, raportat la art. 5 din Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969 i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii de 8 luni pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare .
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 ind. 1 Cod penal 1969 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cadrul termenului de încercare și în cazul neachitării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotătâre până la expirarea termenului de încercare.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. V., domiciliat în comuna Orașu Nou, ., jud. Satu M. și obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 2500 lei reprezentând daune morale.
S-a reținut că, prin rechizitoriul emis în data de 21.07.2014 în dosar nr. 613/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Șimon, I., fiul luiG. și I., născut în data de 27.01.1976 în loc. Negrești Oaș, jud. Satu M., căsătorit, domiciliat în comuna Orașu Nou, . jud. Satu M., cetățenia română, profesia – agent hidrotehnic, ocupația – agent hidrotehnic, locul de muncă – S.G.A Satu M., studii - liceale, situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, având C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe și violare de domiciliu fapte prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 224 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că în data de 19.06.2013, inculpatul Șimon I. a mers la domiciliul persoanei vătămate D. V. pentru a discuta cu acesta întrucât în zilele anterioare acesta din urmă a lăsat nesupravegheată turma de capre care i-a distrus mai mulți puieți de pomi fructiferi din livada pe care o deține pe raza loc. Orașu Nou.
Inculpatul a sărit gardul și a pătruns în curtea persoanei vătămate iar după schimbul câtorva replici a lovit-o pe aceasta din urmă provocându-i astfel leziuni ce au necesitat un nr. de 8-9 zile îngrijiri medicale.
Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul D. I., tatăl persoanei vătămate care l-a prins pe inculpat și l-a scos afară din curte, acesta plecând cu autoturismul cu care a venit.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută prin actul de sesizare a instanței cu următoarele mijloace de probă: declarația suspectului Șimon I. (f.7);declarația persoanei vătămate D. V. A. (f. 13) șideclarațiile martorilor D. I. și D. I. (f. 16,19).
La primul termen de judecată (14.10.2014) inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina acestuia prin rechizitoriu și nu solicită administrarea altor probe urmând ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală iar instanța a admis cererea inculpatului.
La același termen a fost audiată persoana vătămată D. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că, în data de 19.06.2013 inculpatul s-a deplasat la locuința persoanei vătămate D. V., a pătruns in curtea acestuia sărind gardul după care l-a lovit pe acesta cu un corp contondent in zona capului provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Pătrunderea în curtea persoanei vătămate s-a făcut cu intenția de a-l agresa pe acesta, având în vedere modul de pătrundere al inculpatului și faptul că în mod firesc eventualele discuții sau reproșuri cu privire la prejudiciul pe care i l-ar fi cauzat inculpatului turma de oi nu necesitau prezența inculpatului în curtea persoanei vătămate. Intenția inculpatului este relevată și de succesiunea rapidă a celor două fapte, imediat după pătrunderea în curte inculpatul lovindu-l pe D. V., aspect ce rezultă din declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor.
Susținerile inculpatului potrivit cărora leziunile suferite de persoana vătămată ar fi fost provocate prin cădere după ce l-a împins pe acesta sunt contrazise de concluziile certificatului medico-legal prin care se arată că leziunile au fost produse prin lovirea cu un corp dur ceea ce confirma afirmațiile persoanei vătămate că inculpatul avea un corp dur, o bucată de metal cu care l-a lovit și declarația martorei D. I., care a relatat că se afla în curte împreună cu fiul acesteia iar inculpatul sărind gardul s-a îndreptat spre fiul său lovindu-l în zona capului.
În opinia instanței motivul invocat de inculpat precum și eventualele discuții ce ar fi avut loc între cei doi nu au relevanța circumstanței atenuante a provocării. Astfel cum declară inculpatul acesta a constatat prejudiciul produs de turma de capre a persoanei vătămate în livada inculpatului în data de 18.06.2013. Chiar dacă aceasta ar putea fi considerată o faptă ilicită gravă, pe de o parte nu se poate susține că aceasta provine din partea persoanei vătămate iar pe de altă parte deplasarea la locuința persoanei vătămate a avut loc a doua zi la ora 19 or, nu se poate aprecia că dat fiind intervalul de timp dintre cele două momente, inculpatul se afla sub imperiul unei puternice tulburări la momentul comiterii faptelor.
Raportat la starea de fapt mai sus descrisă instanța a constatat că fapta inculpatului Șimon I. de a sări la data de 19.06.2013 gardul și de a pătrunde fără drept în curtea persoanei vătămate D. V. și fără consimțământul acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969.
Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului Șimon I. de a o lovi la data de 19.06.2013 pe persoana vătămată D. V. și de a-i provoca leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 8-9 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.
S-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal din 1969 privind existența concursului de infracțiuni.
Potrivit art. 5 Cod penal, s-a reținut că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai favorabilă.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, luând în considerare în mod global limitele de pedeapsă, natura pedepsei, instituțiile de drept penal incidente în speță prevăzute de vechiul cod penal comparativ cu codul penal actual instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969. Cu toate că în cazul ambelor infracțiuni reținute în sarcina inculpatului potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 2 și art. 224 alin. 1 Cod penal actual, pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii, instanța a apreciat că raportat la gravitatea faptelor, în speță, aplicarea pedepsei pecuniare nu ar fi suficientă. Optând pentru aplicarea pedepsei închisorii instanța a reținut faptul că regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mult mai sever reglementat de dispozițiile art. 39 Cod penal din 2009 comparativ cu prevederile art. 34 Cod penal din 1969 având în vedere obligativitatea aplicării sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile (infracțiunea) concurente. De asemenea raportat la dispozițiile art.16 din Legea nr. 187/2012 instanța a reținut faptul că prevederile vechiului Cod penal sunt mai favorabile și în ipoteza alegerii unei modalități de executare a pedepsei închisorii fără privare de libertate.
Condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii se justifică având în vedere numărul relativ mare de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și zona în care persoana vătămată a fost lovită, scopul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu precum și împrejurările concrete în care au fost săvârșite cele două infracțiuni. S-a reținut așadar că persoana vătămate se afla în propria sa curte, un loc care este strâns legat de desfășurarea vieții intime și libertatea individuală (în sensul dispozițiilor art. 192 Cod penal din 1969) și care în mod firesc trebuie să confere oricărei persoane un sentiment de siguranță. Anterior acestui moment între persoana vătămată și inculpat nu a avut loc un contact direct sau un conflict care justifice sau cel puțin să reprezinte o scuză a reacției violente a inculpatului ci dimpotrivă inculpatul a venit direct la domiciliul persoanei vătămate cu intenția de a-l agresa scop în care a fost săvârșită și infracțiunea de violare de domiciliu. Existența concursului de infracțiuni cu conexitate etiologică (în sensul că infracțiunea de violare de domiciliu a fost săvârșită tocmai în scopul săvârșirii infracțiunii de lovire) relevă în opinia instanței gravitatea sporită a infracțiunii de violare de domiciliu. Modul în care au fost săvârșite cele două infracțiuni și reacția exagerată a inculpatului determinată de o faptă ce nu este imputabilă în mod direct persoanei vătămate, operează în detrimentul unor circumstanțe personale ale inculpatului precum lipsa antecedentelor penale și faptul că acesta este o persoană integrată social.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală instanța a constatat că limitele de pedeapsă între care urmează a se face individualizarea, reduse cu o treime se situează între 2 luni și 1 an și 4 luni pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 și respectiv între 4 luni și 2 ani și 8 luni pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Astfel, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală la pedeapsa închisorii de 6 luni.
Pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 8 luni.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal din 1969 instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
Având în vedere faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este mai mică de 2 ani iar aceasta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, în fapt acesta neavând antecedente penale și de faptul că inculpatul este integrat social instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate și reinserția socială a inculpatului poate fi realizat fără privarea de libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969.
În baza art. 82 Cod penal 1969, instanța a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. Totodată i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
În baza art. 71 Cod penal 1969 instanța i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și lit. b Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei principale, constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, apreciind că natura și gravitatea faptelor comise și atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea celor două infracțiuni îl fac nedemn pentru exercitarea acestor drepturi civile.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 instanța a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă de drept și executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește latura civilă instanța a reținut că persoana vătămată D. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 lei, precizând la solicitarea instanței, faptul că această sumă este pretinsă pentru repararea prejudiciului moral.
Din actele dosarului nu se relevă existența vreunui prejudiciu material, acesta nefiind justificat nici de către partea civilă, iar cheltuielile de spitalizare în cuantum de 299,05 lei au fost achitate de către inculpat conform chitanței nr._ din data de 17.10.2013 eliberată de Spitaulul Județean de Urgență Satu M. (fila 34).
În ceea ce privește repararea prejudiciului moral instanța a reținut faptul că cererea părții civile este întemeiată numai în parte, cuantumul daunelor morale solicitate fiind exagerat și nejustificat raportat la urmările produse prin săvârșirea celor două infracțiuni.
S-a reținut că așa cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1357 și 1381 cod civil legea nu distinge intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată, ținând seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de către inculpat.
Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere ca acesta să aibă efect compensatoriu dar și caracter rezonabil neputând să constituie o sancțiune excesivă pentru inculpat sau un venit nejustificat pentru partea civilă.
În speță s-a reținut că existența prejudiciului moral rezultă din suferințele fizice și psihice încercate de persoana vătămată ca urmare a lovirii. Leziunile suferite, constând în plagă epicraniană fronto parietală situată la 4 cm de linia mediană, au avut o gravitate medie, necesitând pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale astfel cum rezultă din certificatul medico-legal din data de 28 iunie 2013 (f. 28 d.u.p.). Din certificatul medico-legal rezultă că persoana vătămată a resimțit și alte efecte precum pierderea cunoștinței, sindrom de vărsături și cefalee fiind internată în spital în perioada 19.06.-21.06.2013.
Totodată, pe lângă suferințele fizice cauzate, acțiunea agresivă a inculpatului a fost de natură a cauza persoanei vătămate și suferințe psihice generate de sentimentul de umillință și insecuritate resimțit în urma încălcării drepturilor privind integritatea corporală și inviolabilitatea domiciliului.
Ținând seama de aceste aspecte instanțaa apreciat că suma de 2500 lei reprezintă o despăgubire echitabilă și proporțională cu gravitatea și urmările faptelor săvârșite de inculpat.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel partea civilă Șimon I., solicitând desființarea acesteia în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul intimat în infracțiunile de tentativă la omor, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal 1969 și violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 Cod penal 1969 și a majorării daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatului intimat în favoarea părții civile la 100.000 lei.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice s-a susținut că, în raport de circumstanțele concrete în care inculpatul intimat a comis faptele, respectiv de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, zona în care a fost lovită partea civilă apelantă, scopul comiterii faptelor, împrejurarea că anterior între cei doi nu a existat vreun conflict, se impune schimbarea încadrării juridice în sensul celor solicitate, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Satu M..
Referitor la daunele morale, s-a arătat că se impune majorarea acestora, în raport de suferințele psihice ce i-au fost cauzate prin faptele inculpatului intimat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va constata că această este temeinică și legală, iar apelul declarat de partea civilă este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Instanța a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare și stabilind în mod corect legea penală mai favorabilă.
Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, care se coroborează cu declarația dată de inculpatul intimat în fața instanței de fond (fila 12), rezultă că, în data de 19 iunie 2013, inculpatul intimat Șimon I. s-a deplasat la domiciliul părții civile D. V., pentru a purta cu acesta o discuție, deoarece în zilele anterioare, partea civilă lăsate nesupravegheată turma de capre, care i-a distrus inculpatului intimat mai mulți puieți de pomi fructiferi din livada pe care acesta o deține pe raza localității Orașu Nou.
Observând că partea civilă apelantă este în curte, inculpatul intimat a sărit gardul și a pătruns în curtea părții civile apelante cu care a purtat discuții contradictorii, după care inculpatul intimat a agresat-o fizic pe partea civilă apelantă, agresiune în urma căreia partea civilă apelantă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 839/f/a/211 din 28 iunie 2013 emis de Serviciul Medico-Legal Satu M. (fila 28 din dosarul de urmărire penală), partea civilă apelantă D. V. a suferit o contuzie cerebrală minoră, plagă contuză dreaptă și sindrom vertiginos posttraumatic, leziunile putându-se produce prin lovire activă cu un corp dur, contondent.
În raport de probele administrate în cauză și de circumstanțele concrete în care s-a comis fapta, de numărul de zile de îngrijiri medicale ce i-au fost necesare părții civile apelante pentru vindecare, este evident că inculpatul intimat nu a avut niciun moment intenția directă sau indirectă de a suprima viața părții civile apelante, fiind evident că inculpatul intimat nu a urmărit și nici nu a acceptat această urmare. Mai este de precizat sub acest aspect că viața părții civile apelante nu a fost pusă în primejdie.
Astfel fiind, cererea părții civile apelante de a se schimba încadrarea juridică a infracțiunii de lovire în cea de tentativă la omor și a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu M. este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Curtea apreciază că pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului intimat a fost corect individualizată și corespunde, atât sub aspectul naturii, cât și al duratei sale, gravității faptelor comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului intimat, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Este de precizat că inculpatul intimat a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând comiterea faptelor încă din faza de urmărire penală, a achitat cheltuielile de spitalizare ale părții civile apelante și că a dorit să se împace cu aceasta.
Suma de 2.500 lei ce a fost stabilită cu titlul de daune morale a fost corect individualizată și corespunde suferințelor fizice și psihice susceptibil în mod rezonabil a-i fost cauzate părții civile apelante prin faptele inculpatului apelant, ținând seama și de numărul de zile de îngrijiri medicale ce i-au fost necesare pentru vindecare, astfel că și sub acest aspect apelul declarat de partea civilă este nefondat.
În raport de cele mai sus arătate curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, considerent pentru care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
De asemenea, în baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, cu referire la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, se va dispune obligarea părții civile apelante la plata în favoarea inculpatului intimat a sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă D. V., împotriva sentinței penale nr. 111 din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, pe care o menține în întregime.
Respinge cererea părții civile apelante privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate în apel.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în apel.
Obligă partea civilă apelantă la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea inculpatului Șimon I..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
P. M. S. L.
GREFIER,
P. C.
red. decizie P. M., 3.03.2014
jud. fond S. F.C.E.
tehnored. 5 ex.,k 4.03.2015, pc
| ← Traficul de migranţi (art.263 NCP). Decizia nr. 137/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
