Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 96/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 96/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
dosar nr. _ /P/2013
Număr operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 96/A/2014
Ședința publică din 12 martie 2014
Complet de judecată compus din
Președinte: ȚARCĂ G. – judecător
Judecător: A. L. F. – judecător
Grefier: A. S.-S.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de către inculpatul apelant P. V. A., fiul lui natural și M., născut la data de 01.01.1993 în B., județul Bacău, aflat în prezent în Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alineat 1, art. 209 alineat 1 litera a, g și i Cod penal 1968 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal 1968 (2 acte materiale) și art. 208 alineat 1, art. 209 alineat 1 litera i Cod penal 1968, tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal 1968 raportat la art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2 indice 1 litera c Cod penal 1968, violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alineat 2 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal 1968 și de către partea civilă apelantă R. G., cu domiciliul în Negrești Oaș, ., județul Satu M., împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 24 Ianuarie 2014 pronunțată de către Judecătoria Negrești Oaș.
Se constată faptul că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 11 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea amânându-se pentru data de 12 martie 2014, după care:
CURTEA DE APEL
D E L I B E RÂ N D:
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 21 din data de 24 Ianuarie 2014 pronunțată de către Judecătoria Negrești Oaș, în baza art. 345 alineat 2 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 320 indice 1 alineat 7 s-a dispus condamnarea inculpatului P. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alineat 1, 209 alineat 1 litera a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal (punctul A din rechizitoriu), la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 345 alineat 2 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 320 indice 1 alineat 7 s-a dispus condamnarea inculpatului P. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alineat 1, 209 alineat 1 litera i Cod penal (punctul B din rechizitoriu), la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 345 alineat 2 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 320 indice 1 alineat 7 s-a dispus condamnarea inculpatului P. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alineat 2 Cod penal (punctul C din rechizitoriu), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare
În baza art. 345 alineat 2 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 320 indice 1 alineat 7 s-a dispus condamnarea inculpatului P. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2 indice 1 litera c Cod penal (punctul C din rechizitoriu), la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 litera a și art. 34 litera b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza II litera b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alineat 1 s-a menținut starea de arest a inculpatului P. V. A., iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata măsurii arestului preventiv începând cu data de 02.10.2013 și până la zi.
În baza art. 14 și 346 cu aplicarea art. 1357 și art. 1386 Cod civil, s-a admis cererea părții civile B. D. A. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri civile suma de 2500 Euro în echivalent în lei la data plății.
În baza art. 14 și 346 cu aplicarea art. 1357 și art. 1386 Cod civil, s-a admis cererea părții civile R. G. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cu titlu de indemnizație pentru prejudiciul moral suma de 10.000 Euro în echivalent în lei la data plății și suma de 2.040,65 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material (cheltuieli de spitalizare).
În baza art. 191 alineat 1 Cod penal a fost obligat inculpatul să plătească statului 2.400 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 dispune virarea în contul Baroului de avocați Satu M. din fondurile avansate de Ministerul Justiției, a sumei de 200 lei reprezentând onorariu cuvenit avocatului Vișchi R. desemnat din oficiu să acorde asistență juridică inculpatului, în baza delegației cu nr. 213/22.11.2013 emisă de Baroul Satu M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș din data de 23 octombrie 2013 a fost trimis în judecată inculpatul P. V. A., reținându-se că acesta a săvârșit două infracțiuni de: furt calificat fapte prevăzută și pedepsită de: art. 208 alineat 1, art. 209 alineat 1 litera a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, (2 acte materiale); art. 208 alineat 1, art. 209 alineat 1 litera i Cod penal, tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2 indice 1 litera c Cod penal, violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alineat 2 Cod penal; cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
În fapt s-a reținut că în noaptea de 29/30.03.2013 inculpatul a pătruns prin escaladarea unui geam în locuința părții vătămate R. G. din Negrești Oaș. Desfăcând siguranța de la contorul electric inculpatul a întrerupt alimentarea cu curent electric a locuinței iar apoi a pătruns într-o încăpere a locuinței în care se afla partea vătămată singură. Lovind-o pe partea vătămată inculpatul a cerut acesteia să-i dea banii pe care îi are și pentru că partea vătămată a refuzat a început să caute el prin încăpere dar negăsind bani a părăsit locuința părții vătămate.
De asemenea în sarcina inculpatului s-a mai reținut că în perioada 10 -14.12.2012 inculpatul a pătruns pe timp de noapte și prin efracție în locuința părții vătămate F. I. din . a sustras bunuri în valoare de 1500 euro pe care le-a valorificat ulterior vânzându-le martorilor P. P. și B. T., iar în perioada martie 2013 – 15.05.2013 inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate B. D. A. din satul T., de unde a sustras mai multe bunuri care au fost ulterior găsite la locuința inculpatului și au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind bunurile ce i-au fost sustrase, bunuri în valoare de aproximativ 2500 Euro.
Înfățișându-se personal la instanță inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor ce fac obiectul trimiterii lui în judecată și a cerut ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Instanța de fond apreciind că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a se putea stabili dacă faptele săvârșite de inculpat există, dacă acestea sunt prevăzute de legea penală și dacă au fost săvârșite de inculpat a admis cererea inculpatului.
Examinând apoi actele și lucrările dosarului de urmărire penală instanța de fond a reținut următoarele.
Inculpatul ascultat în cursul urmării penale recunoaște că a săvârșit faptele ce i se impută. Din declarația acestuia reiese că în data de 05.12.2012, în jurul orelor 22,00, pe timp de noapte inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate F. I. pe poarta de acces ce nu era asigurată, după care a intrat prin spargerea unui geam în anexele gospodărești în timp ce căuta prin anexe a găsit o legătură cu mai multe chei cu ajutorul cărora a reușit să deschidă ușile de acces în casa principală; intrând în casă inculpatul a continuat să caute bunuri, reușind astfel să identifice un motoferăstrău și două bormașini pe care le-a pus într-o geantă și a părăsit locuința.
O parte din bunurile sustrase au fost vândute martorului P. P. din localitatea Boinești, județul Satu M..
În noaptea de 12.12.2012, în jurul orelor 22,00 inculpatul a mers pentru a doua oară în locuința părții vătămate pentru a sustrage bunuri.
De această dată inculpatul a fost observat de mama sa învinuita P. M., care l-a văzut în timp ce încerca să intre în casă și l-a urmat pentru a vedea ce face.
Inculpatul a căutat prin casă diverse bunuri reușind să sustragă un televizor, un DVD, o boxă și o telecomandă, pe care le-a încărcat în două sacoșe pe care le-a scos afară din locuință cu ajutorul mamei sale.
Dacă aceasta din urmă în primă fază când a intrat în casă după fiul său i-a spus acestuia că nu face bine ceea ce face, ulterior deși a realizat că fiul său sustrage fără drept bunuri l-a ajutat să transporte o parte din bunurile furate către un autoturism care îi aștepta în stradă.
O parte din bunurile sustrase a doua oară au fost înstrăinate numitului B. T. din localitatea Negrești Oaș, județul Satu M..
În perioada martie 2012 – 15.05.2013, inculpatul P. V. A. a sustras din locuința părții vătămate B. D. A. mai multe bunuri în valoare de aproximativ 2.500 euro, bunuri ce nu au fost recuperate și restituite părții civile.
În noaptea de 29.03.2013, în jurul orelor 23,00 inculpatul a mers la domiciliul părții vătămate R. G. din localitatea Negrești Oaș, . cu intenția de a sustrage bunuri; după ce a pătruns în curte, inculpatul a intrat prin escaladarea unui geam în casă după care a mers la contorul electric unde a desfăcut siguranțele pentru a nu putea fi recunoscut de către partea vătămată.
Ulterior inculpatul a mers spre camera în care se afla partea vătămată; în momentul în care partea vătămată l-a observat pe inculpat, a aprins o lanternă pe care o avea lângă pat și l-a întrebat pe cel în cauză pe unde a intrat; inculpatul i-a spus că a intrat pe ușă fapt pentru care partea vătămată s-a ridicat din pat pentru a merge să verifice, întrucât știa că a închis ușa, însă inculpatul i-a blocat trecerea i-a smuls lanterna din mână și l-a lovit puternic în zona capului, fapt pentru care a căzut; inculpatul l-a așezat pe pat și a început să caute prin casă bani folosindu-se de lumina unui telefon cu led; în timp ce căuta banii prin casă inculpatul i-a pus mâna la gura părții vătămate deoarece aceasta a început să țipe și l-a amenințat cu moartea dacă nu tace; după ce a răscolit prin cameră fără a găsi banii inculpatul a părăsit casa, nu înainte însă de a o amenința din nou cu moartea pe partea vătămată dacă va spune ceva.
După plecarea inculpatului partea vătămată a încercat să aprindă lumina, însă a constatat că aceasta nu merge, iar când a mers la telefon a observat că acesta nu are ton, fapt pentru care a așteptat în casă până în zori când a mers și a anunțat cele întâmplate; partea vătămată a declarat că nu a sesizat imediat fapta întrucât i-a fost teamă să iasă afară din casă.
Ulterior după sesizarea organelor de poliție partea vătămată a fost transportată la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale; conform certificatului medico-legal nr. 476/I/a/154 din 1.04.2013 partea vătămată necesită un nr. de 50-55 zile îngrijiri medicale.
Referitor la această faptă inculpatul declară că într-adevăr a intrat în casă în modalitatea menționată mai sus și a agresat-o pe partea vătămată, după care a căutat bani, însă intenția sa ar fi fost inițial aceea de a o speria pe o altă persoană însă a greșit locuința.
S-a reușit recuperarea tuturor bunurilor sustrase astfel că partea vătămată F. I. prin intermediul fratelui său F. V. a declarat că nu mai are nici un fel de pretenții față de inculpatul P. V. A. întrucât prejudiciul în valoare de aproximativ 1.500 euro a fost recuperat.
Pe parcursul cercetărilor atât inculpatul cât și învinuita P. M. au recunoscut faptele săvârșite și au condus organele de poliție la domiciliul persoanelor cărora le-au înstrăinat bunurile sustrase. Față de învinuita P. M. procurorul a dispus în faza de cercetare și urmărire penală aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Atât martorul B. T. cât și martorul P. P. au recunoscut că au achiziționat de la inculpatul P. V. A. diverse bunuri însă nu au cunoscut că acestea provin din furt.
În cauză nu s-a putut stabili în mod cert data săvârșirii infracțiunii, însă s-a constatat că acesta a profitat de faptul că mama sa P. M. locuia la domiciliul mamei părții vătămate, aceasta din urmă având probleme de natură psihică.
În apropierea zilei de 8 martie 2013, inculpatul a făcut cadou mamei sale, oferindu-i mai multe bunuri, respectiv două ceasuri și două sticle de băutură care ulterior au fost recunoscute de către partea vătămată că-i aparțin, fapt pentru care i-au fost restituite acesteia.
Mama inculpatului declară că fiul său i-a oferit bunurile sub formă de cadou, nu a bănuit că provin din infracțiuni, iar când s-au despărțit de acesta a observat că fiul său avea asupra sa un număr de două genți cu mai multe obiecte de vestimentație și încălțăminte.
S-a arătat faptul că din procesele verbale de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor B. M. și M. și certificatul medico – legal cu nr. 476/I/a/154 emis de Serviciul Medico – Legal Satu M. la 11.04.2013, raportul de constatare tehnico – științifică cu nr._/19.04.2013 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Satu M. și declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor, dată atât în cursul urmăririi penale cât în fața instanței reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost dedus judecății.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a reușit identificarea și prelevarea mai multor urme papilare, iar în urma efectuării constatării tehnico-științifice dactiloscopice s-a stabilit că acestea au fost create cu relieful papilar al zonei lipotenare a palmei de la mâna stângă a inculpatului P. V. A..
Coroborând probele descrise mai sus instanța de fond a concluzionat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui.
Fapta inculpatului P. V. A. de a intra la data de 05.12.2012 și în data de 12.12. 2012 pe timp de noapte și prin escaladare în anexele locuinței părții vătămate F. I., precum și în casa acesteia din urmă folosindu-se fără drept de mai multe chei ce au fost găsite în anexe și de a sustrage diverse bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alineat 1, art. 209 alineat 1 litera g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului P. V. A. de a sustrage în perioada martie 2013 – 15.05.2013 mai multe bunuri din locuința părții vătămate B. D. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alineat 1, art. 209 alineat 1 litera i Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei fapte instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului P. V. A. de a intra în noaptea de 29.03.2013 în locuința părții vătămate R. G. prin escaladare și de a o agresa pe aceasta în scopul de a-i sustrage bani din casă, sustragere care însă nu a mai avut loc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute art. 192 alineat 2 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei fapte instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului P. V. A. de a intra în noaptea de 29.03.2013 în locuința părții vătămate R. G. în scopul de a-i sustrage bani din casă, sustragere care însă nu a mai avut loc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute art. 211 alineat 2 litera b și alineat 2 indice 1 litera c Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei fapte instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pluralitatea de infracțiuni săvârșită de inculpat se înfățișează ca un concurs real de infracțiunii (art. 33 litera a Cod penal) fapt ce atrage incidența dispozițiilor art. 34 litera b Cod penal în temeiul cărora instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceia de 4 ani și 6 luni închisoare.
Alături de pedeapsa principală a închisorii instanța de fond i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza II și litera b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului,instanța de fond a ținut seama de scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal, reținând în acest sens, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.
Individualizând pedepsele aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere în primul rând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, limite reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 alineat 7.
Individualizând pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptelor precum și faptul că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de tâlhărie și în alte localități din țară, fiind condamnat prin sentința penală nr. 437/2013 de Judecătoria Piatra N. în dosar nr._ la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni închisoare cu supraveghere. În cauză instanța de fond nu a făcut aplicabile dispozițiile art. 86 indice 5 alineat 1, raportat la art. 85 alineat 1 Cod penal, deoarece la data pronunțării prezentei hotărâri pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare nu era definitivă, dosarul fiind pe rolul Curtea de Apel Bacău în vederea soluționării recursurilor declarate în cauză. Faptele săvârșite de către inculpat nu sunt expresia unei deviante accidentale, ci expresia unei deviante persistente, ca stil de viață, care prin ea însăși reprezintă un pericol ce impune cu necesitate împiedicarea producerii unor fapte asemănătoare, prin izolarea inculpatului de mediul obișnuit în care acesta trăiește.
Instanța de fond a reținut că în cauză părțile civile B. D. A. și R. G. au invocat existența unui prejudiciu material și moral,astfel că în baza art. 14 și art. 346 cu aplicarea dispozițiilor art. 1357 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. D. A. suma de 2500 Euro în echivalent în lei la data plății,sumă ce reprezintă despăgubiri civile contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Partea vătămată R. G. înfățișându-se la instanță s-a constituit parte civilă cu suma 10.000 Euro reprezentând prejudiciul moral pentru suferința fizică pricinuită de actele de violență exercitate de inculpat asupra lui,suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 50-55 zile îngrijiri medicale și cu suma de 2.040,65 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material (cheltuieli de spitalizare).
Față de trauma psihică suferită de partea civilă cât și față de nr. de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru vindecare, instanța de fond a apreciat că cererea de constituire de parte civilă este întemeiată și având în vedere dispozițiilor art. 14 și 346 cu aplicarea art. 1357 și art. 1386 Cod civil instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile R. G. cu titlu de indemnizație pentru prejudiciul moral suma de 10.000 Euro în echivalent în lei la data plății și suma de 2.040,65 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material (cheltuieli de spitalizare).
În baza art. 350 alineat 1 s-a menținut starea de arest a inculpatului P. V. A., iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata măsurii arestului preventiv începând cu data de 02.10.2013 și până la zi.
S-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 191 alineat 2.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă R. G. și inculpatul P. V. A..
Instanța din oficiu a pus în discuția părților conform articolului 386 din Codul de procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. V. A. din infracțiunile prevăzute și pedepsite de articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele a, g, i Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele i Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 192 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 20 raportat la articolul 211 alineat 2 litera b și alineat 2/1 litera c Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală în infracțiunile prevăzute și pedepsite de: articolul 229 alineat 1 literele b și d Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal anterior și articolul 320/1 din Codul de procedură penală anterior, articolul 229 alineat 1 litera d Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior și articolul 234 alineat 1 litera d și f din Codul penal cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior.
Inculpatul P. V. A., prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare reținerea prevederilor articolului 5 din Codul penal și schimbarea încadrării juridice în sensul pus în discuție din oficiu de către instanță și reindividualizarea pedepsei raportat la noile limite de pedepse în sensul reducerii acestora precum și micșorarea pretențiilor civile acordate părților civile.
Partea civilă R. G. a arătat în fața instanței că își susține apelul formulat și că a înțeles să exercite calea de atac întrucât a dorit să se asigure că odată cu . noului Cod penal inculpatul nu va scăpa de pedeapsă.
Curtea, examinând hotărârea atacată conform articolului 420 alineat 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:
Potrivit articolului 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunilor până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În alegerea legii penale mai favorabile instanța trebuie să țină seama de încadrarea juridică a faptei a cărei consecință este mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, atunci când legea nouă modifică limitele de pedeapsă.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat faptă prevăzută și pedepsită de articolul 208 alineat 1, articolul 209 alineat 1 litera a, g și i din Codul penal anterior cu aplicarea articolului 41 alineat 2 din Codul penal anterior (2 acte materiale) și articolul 208 alineat 1, articolul 209 alineat 1 litera i din Codul penal anterior, tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 20 din Codul penal anterior raportat la articolul 211 alineat 2 litera b și alineat 2 indice 1 litera c din Codul penal anterior, violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 192 alineat 2 din Codul penal anterior, cu aplicarea articolului 33 litera a din Codul penal anterior.
În fapt, s-a reținut că, la data de 05.12.2012, inculpatul a intrat pe timp de noapte și prin escaladare, în anexele locuinței părții vătămate F. I., precum și în casa acestuia folosindu-se fără drept de mai multe chei găsite în anexe, de unde a sustras bunuri, apoi la data de 12.12.2012 a intrat pe timp de noapte cu ajutorul mai multor chei în locuința aceleași părți vătămate, de unde a sustras de asemenea bunuri (punctul A din rechizitoriu).
De asemenea, în perioada martie_13, inculpatul a sustras mai multe bunuri din locuința părții vătămate B. D. A. (punctul B din rechizitoriu).
Ulterior, la data de 29.03.2013, pe timp de noapte, inculpatul a intrat prin escaladare, în locuința părții vătămate R. G., pe care a agresat-o în scopul de a-i sustrage banii din casă, sustragere care nu a mai avut loc (punctul C din rechizitoriu).
Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în procedura reglementată de articolul 320/1 din Codul de procedură penală, cerere admisă de instanța de fond.
Instanța de fond procedând la judecarea cauzei în mod corect a reținut că probele administrate în cauză dovedesc existența faptelor și vinovăția inculpatului în comiterea acestora și a pronunțat o soluție de condamnare.
Se constată că în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de acuzare, legea penală nouă este mai favorabilă sub aspectul pedepselor principale întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse. Ca atare, tragerea la răspundere penală pentru faptele comise de inculpat trebuie supusă regimului dispozițiilor articolului 5 din Codul penal privind încadrarea juridică potrivit legii penale mai favorabile intervenită de la data comiterii și până la judecarea definitivă a cauzei, urmând ca pedeapsa să fie individualizată în raport de limitele din legea nouă care se va aplica și în privința pedepsei complementare și accesorii.
Prin urmare, instanța, va descontopi pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor și anume: 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele a, g, i Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal, articolului 320/1 din Codul de procedură penală, 4 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 208 alineat 1 – 209 alineat 1 litera i Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală; 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 192 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 20 raportat la articolul 211 alineat 2 litera b și alineat 2/1 litera c Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală și va înlătura condamnarea inculpatului la pedepsele mai sus arătate și în baza articolului 386 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute și pedepsite de articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele a, g, i Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele i Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 192 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 20 raportat la articolul 211 alineat 2 litera b și alineat 2/1 litera c Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală în infracțiunile prevăzute și pedepsite de: articolul 229 alineat 1 literele b și d Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal anterior și articolul 320/1 din Codul de procedură penală anterior, articolul 229 alineat 1 litera d Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior și articolul 234 alineat 1 litera d și f din Codul penal cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior.
Având în vedere că potrivit noii reglementări infracțiunea de tâlhărie, articolul 234 alineat 1 litera f (prin violare de domiciliu), o absoarbe în conținutul său pe cea de violare de domiciliu, aceasta pierzându-și autonomia, nemaifiind posibilă reținerea celor două infracțiuni în concurs, dată fiind starea de fapt anterior expusă, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate mai sus, pentru faptele de la punctul C din rechizitoriu reținându-se în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de articolul 234 alineat 1 litera d și f din Codul penal cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior.
Așa fiind, curtea, în baza articolului 229 alineat 1 literele b și d Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal anterior și articolul 320/1 din Codul de procedură penală anterior, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.
În baza articolului 229 alineat 1 litera d Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza articolului 234 alineat 1 litera d și f din Codul penal cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare.
În baza articolului 67 din Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 66 litera a și b din Codul penal pe o durată de 1 an.
În baza articolului 33 litera și 34 litera b din Codul penal anterior va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 66 litera a și b din Codul penal pe o durată de 1 an.
În baza articolului 65 din Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 66 litera a și b din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, limite reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor articolului 320/1 din Codul de procedură penală, modul și împrejurările în care au fost comise faptele, urmările produse, perseverența inculpatului în comiterea faptelor, precum și conduita acestuia pe parcursul procesului penal.
În ce privește aplicarea dispozițiilor articolului 41 alineat 2 din Codul penal pentru fapta de la punctul A din rechizitoriu, se constată că nu se poate pune problema legii penale mai favorabile, fiind vorba de subiecți pasivi distincți, iar referitor la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se constată că față de împrejurarea că nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă de către instanța de fond este mai favorabil Codul penal anterior.
Așadar, față de toate aceste considerente, în baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură se va admite apelul declarat de inculpatul P. V. A. în sensul celor arătate mai sus.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate
Față de motivele invocate de către partea civilă R. Gheoghe în apelul declarat și anume că exercitat calea de atac întrucât a dorit să se asigure că odată cu . noului Cod penal inculpatul nu va scăpa de pedeapsă, curtea apreciază apelul declarat ca nefondat și îl va respinge ca atare, în baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală.
Conform articolul. 275 alineat 2 din Codul de procedură penală partea civilă apelantă va fi obligată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Onorariu în sumă de 200 lei pentru apărător din oficiu, avocat Rukaj I., conform delegației nr. 999/25.02.2014, emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelul declarat de inculpatul apelant P. V. A., născut la data de 01.01.1993 din Penitenciarul Oradea împotriva sentinței penale nr. 21/24.01.2014 a Judecătoriei Negrești Oaș pe care o desființează și în rejudecare face aplicarea articolului 5 din Codul penal și în consecință:
Descontopește pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și anume: 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele a, g, i Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal, articolului 320/1 din Codul de procedură penală; 4 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 208 alineat 1 – 209 alineat 1 litera i Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală; 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 192 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 20 raportat la articolul 211 alineat 2 litera b și alineat 2/1 litera c Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală.
Înlătură condamnarea inculpatului la pedepsele mai sus arătate și în baza articolului 386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute și pedepsite de articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele a, g, i Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 208 alineat 1 – 209 alienat 1 literele i Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 192 alineat 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală, articolul 20 raportat la articolul 211 alineat 2 litera b și alineat 2/1 litera c Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală în infracțiunile prevăzute și pedepsite de: articolul 229 alineat 1 literele b și d Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal anterior și articolul 320/1 din Codul de procedură penală anterior; articolul 229 alineat 1 litera d Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior și articolul 234 alineat 1 litera d și f din Codul penal cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior.
În baza articolului 229 alineat 1 literele b și d Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal anterior și articolul 320/1 din Codul de procedură penală anterior condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.
În baza articolului 229 alineat 1 litera d Cod penal, cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza articolului 234 alineat 1 litera d și f din Codul penal cu aplicarea articolului 320/1 din Codul de procedură penală anterior condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare.
În baza articolului 67 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 66 litera a și b din Codul penal pe o durată de 1 an.
În baza articolului 33 litera și 34 litera b din Codul penal anterior dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 66 litera a și b din Codul penal pe o durată de 1 an.
În baza articolului 65 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 66 litera a și b din Codul penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de către partea civilă apelantă R. GHEOGHE declarat împotriva aceleași sentințe.
Conform articolul. 275 alineat 2 din Codul de procedură penală obligă partea civilă apelantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Rukaj I., conform delegației nr. 999/25.02.2014, emisă de Baroul Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2014.
Președinte, Judecător,
Țarcă GabrielaAntik L. F.
Grefier,
A. S.-S.
Redactat decizie Ț.G./21.03.2014
Judecător fond O. C.
Tehnoredactat A.S.S./21.03.2014/6 exemplare
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 95/2014. Curtea de... | Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 190/2014.... → |
|---|
