Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 488/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 488
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător - C. G.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul R. I., fiul lui D. și al lui I., născut la 20 februarie 1954, domiciliat în com. P., ., J. Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 472/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care a fost condamnat inculpatul la plata sumei de 7.200 lei amendă penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat R. I., personal și aflat în stare de libertate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În raport de dispozițiile art. 420 alin. (4) Cod procedură penală, Curtea aduce la cunoștință apelantului-inculpat R. I. că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul-inculpat, personal având cuvântul, declară că este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, declarația acestuia fiind consemnată, semnată după ce a fost citită și atașată la dosarul cauzei.
Inculpatul R. I. solicită admiterea probei cu înscrisuri, depunând în ședință publică un act medical prin care dovedește că în august 2014 s-a intoxicat cu vapori de alcool, scrisoare medicală și buletin de analize medicale din care reiese că suferă de hepatită și este cardiac.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la probele solicitate de inculpat, arată că nu se opune încuviințării acestora.
Curtea, deliberând, admite proba cu înscrisuri solicitată de inculpat, apreciind-o ca fiind utilă soluționării apelului și luând act că s-a administrat.
Apelantul-inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea acestuia.
Inculpatul R. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și achitarea sa pentru fapta dedusă judecății, susținând că nu a consumat alcool ci a inhalat involuntar vapori din încăperea în care se fabrica țuică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpat, arătând că instanța de fond a procedat la o evaluare judicioasă a probatoriului administrat și susține că nu sunt incidente disp. art. 29 Cod penal, inculpatul neaflându-se în stare de beție involuntară, accidentală și completă.
Inculpatul R. I., având ultimul cuvânt, susține că medicul care l-a examinat după comiterea faptei a constat că se afla într-o stare normală.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 472/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Găești, în temeiul art. 336 alin. 1 din Cod penal (2009), cu aplicarea art. 5 Cod penal (2009), cu referire la art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal (2009):
A fost condamnat inculpatul R. I., fiul lui D. și I., născut la data de 20.02.1954 în ., domiciliat în com. P., ., jud. Dâmbovița, CNP_,cetățean român, fără antecedente penale, la 7.200 lei amendă penală reprezentând 240 de zile amendă cu un cuantum de 30 lei/zi amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere unui vehicul sub influența alcoolului, faptă din data de 18.09.2013.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Cod penal potrivit cărora, în cazul în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală a fost obligat inculpatul R. I. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 31.10.2014, întocmit în dosarul nr. 2202/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. I., fiul lui D. și I., născut la data de 20.02.1954 în ., domiciliat în com. P., ., jud. Dâmbovița, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (2009).
În fapt s-a reținut că:
La data de 18.09.2013, lucrători din cadrul Poliției orașului Găești, aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe . din orașul Găești, jud. Dâmbovița, au oprit pentru control autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, șoferul fiind identificat în persoana inculpatului R. I. care prezenta halenă alcoolică.
În acestă împrejurare s-a procedat la testarea șoferului cu aparatul etilotest marca Dragger, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat situație ce a impus conducerea acestuia la Spitalul Orășenesc Găești în vederea prelevării mostrelor biologice.
La Spitalul Găești inculpatului i-a fost recoltată o singură probă de sânge, iar în urma efectuării analizelor de laborator, așa cum arată și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 730/20.09.2013 emis de către S.M.L. Dâmbovița, s-a constatat că inculpatul avea în data de 18.09.2013 la ora 21:22 o concentrație de 1,50 g/l alcool pur în sânge.
Din cercetări s-a stabilit că în seara zilei de 18.09.2013, în jurul orei 20:40, inculpatul aflat la domiciliu, după ce a consumat trei pahare cu țuică de casă, la insistențele concubinei acestuia care i-a solicitat să o transporte în orașul Găești, s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel și s-a deplasat însoțit de concubină, fiind oprit în trafic de organele de poliție pe . în jurul orei 21:01.
Audiat în calitate de suspect, R. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei justificând prezența alcoolului în sânge prin împrejurarea că în seara zilei de 18.09.2013 a stat circa 2 ore într-o anexă a gospodăriei sale unde martorii C. R. și M. V. fabricau alcool, astfel că a inhalat vaporii de alcool aflați în încăpere.
Ulterior, în declarația sa în calitate de inculpat, R. I. menține declarațiile anterioare, arătând că nu are probe de propus în cauză dar contestă mențiunea de pe procesul verbal de prelevare încheiat în data de 18.09.2013 în sensul că nu el a scris că refuză recoltarea celei de a doua probe biologice.
Se arată că susținerile inculpatului sunt contrazise de către martora D. M. care în declarația olografă susține că înainte de a pleca de la domiciliu, inculpatul R. I. a consumat trei pahare cu țuică, după care a condus autoturismul din satul I. și până în orașul Găești.
Declarația martorei s-a coroborat cu procesul-verbal întocmit în data de 18.09.2013, întrucât în cuprinsul acestuia, inculpatul nu a precizat împrejurarea că anterior săvârșirii faptei a stat într-o încăpere în care se fabrică alcool, împrejurare pe care atât inculpatul cât și martorii D. M., C. R. și M. V. o prezintă în declarațiile lor ulterior, după începerea urmăririi penale în cauză.
S-a apreciat că în cauză nu se poate reține existența cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 29 Cod penal întrucât, conform practicii judiciare, beția involuntară trebuia să fie accidentală și completă pentru a înlătura răspunderea penală ori, în prezenta cauză, chiar dacă s-ar accepta împotriva argumentelor științifice că inculpatul ar fi putut ajunge în stare de beție accidentală constatată prin valoarea de 1,50 g/l alcool pur în sânge, datorită faptului că a inhalat vaporii de alcool aflați în încăperea în care se fabrica rachiu, inculpatul nu s-a aflat în imposibilitatea de a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale și de a fi stăpân pe ele în condițiile în care acesta a avut îndemânarea de a conduce un autovehicul pe drumul public, pe o distanță considerabilă, iar pasagera care îl însoțea a avut convingerea că acesta poate pilota un autoturism în condiții de siguranță.
Referitor la împrejurarea arătată de inculpat în sens că nu și-a manifestat intenția de a nu i se preleva cea de a doua probă de sânge, se arată că susținerile acestuia nu pot fi primite în condițiile în care mențiunea a fost efectuată în prezența medicului de gardă și a organului de poliție iar în cuprinsul procesului verbal întocmit în data de 18.09.2013 se face mențiunea că inculpatul nu are de formulat obiecțiuni inclusiv în ceea ce privește recoltarea probelor biologice care s-a făcut în prezența unui martor asistent.
Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare, declarații suspect/inculpat, declarații martori, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 730/20.09.2013, cerere de analiză, proces verbal de prelevare și buletin de examinare clinică întocmite la data de 18.09.2013.
Date referitore la urmărirea penală:
Prin rezoluția din data de 17.12.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul R. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, iar prin ordonanța din data de 25.06.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în cea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (2009), dispozițiile noului Cod penal fiind apreciate ca fiind mai favorabile.
Prin ordonanța din data de 13.08.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul R. I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (2009).
Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință drepturile la data de 17.01.2014 și respectiv la data de 11.09.2014 când a și fost asistat de apărătorul ales, av. Z. I..
Cu privire la inculpat s-a arătat că a avut o atitudine nesinceră de nerecunoaștere a faptelor, iar potrivit fișei de cazier, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ din data de 05.11.2014.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.09.2013, la ora 21:01, lucrători din cadrul Poliției Orașului Găești au oprit pentru control autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ care se deplasa pe . din orașul Găești, jud. Dâmbovița.
Lucrătorii de poliție au constatat faptul că autoturismul era condus de inculpatul R. I., iar pe scaunul din dreapta față se afla martora D. M. (proces verbal - fila 2 d.u.p.).
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, la ora 21:07 a fost testat cu aparatul alcooltest, număr test_, rezultatul fiind 0,65 mg/l alcool pur în sânge (fila 19 d.u.p.)
În continuare inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc Găești unde a fost examinat clinic, iar la ora 21:22 i-a fost recoltată o probă de sânge, inculpatul refuzând recoltarea celei de a doua probe (filele 20-21 d.u.p.).
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 730/20.09.2013 a rezultat că în data de 18.09.2013 la ora 21:22 inculpatul avea o concentrația de 1,50 g/l alcool pur în sânge (fila 18 d.u.p.).
Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală, precum și dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 al. 1 Cod penal (2009).
Având în vedere că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată anterior datei de 01.02.2014, dată la care a intrat în vigoare a Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal (N.C.P.), instanța va face aplicarea prevederilor art. 5 din legea menționată constatând că în speță sunt mai favorabile prevederile legii penale noi deoarece prevăd pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.
Potrivit art. 336 al. 1 Cod penal conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere având o îmbibație alcoolică ce depășește limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge limită peste care fapta este considerată infracțiune.
Instanța de fond a constatat că, potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 730/20.09.2013, eliberat de Serviciul de medicină legală Dâmbovița, inculpatul a avut la data de 18.09.2013 la ora 21:22 o concentrație de 1,50 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a reprezentat-o starea de pericol generată cu privire la siguranța circulației, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat ex re, din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând producerea acestui rezultat.
Susținerile inculpatului în sensul că la momentul comiterii faptei se afla într-o stare de intoxicație involuntară cu alcool nu au putut fi primite pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a observat că, inițial inculpatul a declarat că nu a consumat băuturi alcoolice, în declarația din data de 18.09.2013 arătând că alcoolemia stabilită poate fi rezultatul tratamentului medicamentos pe care îl urmează (fila 7 d.u.p.).
Ulterior inculpatul și-a menținut declarația în sensul că nu a consumat băuturi alcoolice precizând că în după-amiaza zilei respective a stat circa 2 ore într-o anexă a gospodăriei sale unde martorii C. R. și M. V. fabricau alcool, astfel că a inhalat vaporii de alcool aflați în încăpere.
În fața instanței martorii C. R. și M. V. au confirmat faptul că în data de 18.09.2013 inculpatul i-a ajutat la activitatea de distilare alcool pe care o desfășurau într-o baracă aflată în curtea imobilului inculpatului.
Instanța de fond a reținut că ambii martori apreciază că inculpatul a stat în prezența lor aproximativ 2-3 ore iar anexa în care se desfășura respectiv activitate nu era închisă ermetic, fiind chiar deschisă pe una dintre laturi.
De asemenea, atât martorii cât și inculpatul, au arătat că procedura distilării alcoolului constă în aducerea materiei prime la temperatura de fierbere, captarea vaporilor de alcool, condensarea acestora și colectarea lichidului într-un alt vas. Aceștia arată că îmbinările cazanului cu celelalte elemente componente sunt sigilate cu un amestec de mămăligă, tocmai în scopul de a nu exista pierderi de vapori.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că principiul de funcționare a unei astfel de instalații constă tocmai în asigurarea unei etanșeități cât mai bune și în captarea întregii cantități de vapori de alcool care ulterior să fie condensați.
Mai mult, martorii au arătat că inculpatul a venit la locul respectiv în momentul în care schimbau cazanul cu o nouă materie primă, iar de la acest moment și până la momentul în care începe să curgă alcool în vasul de colectare durează aproximativ 30-40 de minute.
În atare situație instanța de fond a apreciat că era practic imposibil ca, stând doar 2-3 ore în camera respectivă, inculpatul să inhaleze o așa de mare cantitate de vapori de alcool încât să se constate o concentrație de 1,5 g/l alcool pur în sânge.
Mai mult decât atât, potrivit art. 29 Cod penal nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive.
Pentru a se putea reține în favoarea inculpatului cauza de neimputabilitate a intoxicației este necesar a se constata că, datorită intoxicării, inculpatul nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze.
În cauza de față s-a reținut nu numai că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice pe distanța . activitate ce necesită o anumită coordonare ci, mai mult, la examinarea clinică s-a constatat că acesta prezenta valori normale la: păstrarea echilibrului la întoarcere bruscă din mers, la proba indice-nas, la ridicarea unor obiecte mici, comportare, orientare în timp și spațiu, atenție, judecată (fila 20 d.u.p.).
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune continuă care se consumă la momentul în care concentrația alcoolică depășește limita legală și se epuizează la momentul încetării activității de conducere a autovehiculului. Este astfel greu de presupus că în tot acest timp inculpatul s-a aflat în situația de a nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze.
Aspectele invocate de inculpat prin notele scrise în sensul că întreaga acuzare s-a bazat pe declarația martorei D. M. nu pot fi primite. Instanța de fond a avut în vedere atât legătura strânsă de prietenie între martoră și inculpat cât și neconcordanțele existente între declarațiile martorei pe parcursul procesului.
Astfel, inițial martora a declarat că, înainte de a se urca la volan, inculpatul a consumat trei pahare cu țuică, ulterior revenind asupra acestui aspect și declarând că, în prezența sa, inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice.
Instanța de fond a observat că prima declarație a martorei, în sensul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: rezultatul testării cu alcooltest și buletinul de analize.
De asemenea, audiată la data de 20.01.2014, martora a declarat că, la petrecerea la care a participat în seara zilei de 17/18.09.2013 inculpatul a consumat vin roșu fără a putea preciza ce cantitate avea acel pahar.
Ulterior, în fața instanței, martora a revenit asupra tuturor declarațiilor anterioare, justificând că a declarat neadevărat la presiunea organelor de poliție și datorită faptului că s-a emoționat.
Tot în fața instanței martora a declarat că a ajuns la domiciliul inculpatului în jurul orei 09:00 aspect contrazis atât de ceilalți martori audiați în cauză care indică ora 16:00 -17:00 cât și de inculpat.
De asemenea nu au putut fi primite nici apărările inculpatului în sensul că nu a refuzat să îi fie recoltată cea de a doua probă de sânge. Pe lângă faptul că pe procesul verbal de prelevare există mențiunea „nu doresc recolt proba a doua” în zona rubricii „semnătura persoanei examinate” (fila 20 d.u.p.), despre această situație se face vorbire și în procesul verbal de depistare întocmit în prezența martorului asistent (fila 2 d.u.p). Mai mult, în declarația din data de 17.01.2014 (fila 9 d.u.p.) inculpatul declară că „am fost condus la Spitalul Găești unde am acceptat recoltarea unei singure probe biologice” .
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că, așa cum declară inculpatul, acesta este fost lucrător al Ministerului de Interne, deci o persoană familiarizată cu procedura în astfel de situații.
Instanța de fond a mai constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea de pedepse.
La stabilirea naturii, a cuantumului/duratei pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii precum și periculozitatea infractorului care au fost apreciate după criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal (2009).
Astfel instanța de fond a constatat că infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece inculpatul a condus vehiculul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice peste limita legală, deci cu atenția și reflexele afectate, punând în primejdie viața, sănătatea și integritatea corporală a sa și a celorlalți participanți la trafic.
Instanța a avut în vedere și faptul că, potrivit fișei de cazier judiciar (fila 71 din dosarul de fond) inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a avut în vedere de asemenea valoarea mare a alcoolemiei stabilite (1,5 g/l) cât și conduita inculpatului care a încercat să justifice această alcoolemie prin inhalarea nevoluntară de vapori de alcool.
Instanța de fond a aplicat inculpatului dispozițiile noului cod penal întrucât, apreciază că reeducarea acesta și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse cu amenda.
La stabilirea amenzii instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 61 Cod penal (2009) constatând că potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal amenda este prevăzută alternativ cu închisoarea mai mare de 2 ani, deci cu limite cuprinse între 180 și 300 de zile amendă.
La stabilirea cuantumului unei zile amendă instanța de fond a avut în vedere situația materială a inculpatului precum și de obligațiile legale ale inculpatului față de persoanele aflate în întreținerea sa. Instanța a avut în vedere astfel situația că inculpatul nu are persoane în întreținere, așa cum declară acesta fiind necăsătorit, pensionar MAI, proprietar al unui autoturism.
De asemenea instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 61 alin. 2 Cod penal (2009) potrivit cărora suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 și 500 de lei.
Având în vedere toate aceste argumente, prima instanță de judecată l-a condamnat pe inculpatul R. I. la 7.200 lei amendă penală reprezentând 240 de zile amendă cu un cuantum de 30 lei/zi amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere unui vehicul sub influența alcoolului, faptă din data de 18.09.2013.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Cod penal (2009) potrivit cărora, în cazul în care, cu rea credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 274 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței a exercitat apel inculpatul Razorea I., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei.
S-a susținut de catre apelant ca este gresita condamnarea sa de catre prima instanța pentru conducere a unui autoturism sub influenta alcoolului intrucat a inhalat involuntar alcool, solicitandu-se admiterea apelului, desfiintarea hotararii atacate si achitarea sa in baza disp. art. 16 alin.1 lit.d Cod proced. penala.
Curtea, examinând sentința apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala si in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, expune urmatoarele constatări :
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, parte readministrate nemijlocit in fata sa, prin coroborarea înscrisurilor constând in procesul verbal de depistare intocmit de organele de politie, buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. 730/20.09.2013, cerere de analiza, proces verbal de prelevare si buletin de examinare clinica din data de 18.09.2013, cu declaratiile martorilor D. M., C. R., M. V. rezultand ca in data de 18.09.2013 in jurul orei 21.01, inculpatul a condus autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare_ pe . din orasul Gaesti, jud. Dambovita, avand o imbibatie alcoolica de 1,5 g/l alcool pur in sânge.
In urma aprecierii temeiniciei respectivelor dovezi, aceeasi instanță a stabilit dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infractiunea de conduecere a unui vehicul sub influenta alcoolului prev. de art. 336 alin.1 Cod penal si a fost comisa de inculpat cu forma de vinovatie a intentiei.
Critica inculpatului vizeaza situatia de fapt retinuta de prima instanta, acesta sustinand ca a inhalat involuntar vaporii de alcool aflati . anexa gospodareasca unde in seara respectiva martorii C. R. si M. V. fabricau tuica.
Acesta aparare a fost invocata si la fond, prima instanța verificând-o si motivand amplu si convingător, prin raportare atat la condițiile legale ce trebuiesc indeplinite pentru a se putea retine cauza de neimputabilitate prev. de art. 29 Cod penal, cat si la probatoriul administrat sub acest aspect, cu referire la declarațiile martorilor C. R. si M. V., ca inculpatul nu s-a aflat in situatia dea nu-si da seama de acțiunile sale ca urmare a intoxicației involuntare complete cu alcool, faptul ca acesta ar fi stat cca. 2-3 ore . pe o latura in care se desfasura respectiva activitate, folosindu-se o instalație a carei etanșeitate ere asigurata in scopul evitarii pierderii de alcool, neexplicând concentrația de 1,5 g/l alcool pur in sange pe care acesta a prezentat-o la momentul prelevării probelor biologice.
Starea de betie este completa atunci cand procesul de intoxicatie cu alcool este atat de avansat incat a dus la cvasiparalizarea energiei fizice si la totala întunecare a facultăților psihice ale persoanei, acesta nemaifiind stapana pe mișcările ei fizice si neavand capacitatea de a înțelege si voi; ea se afla, in mod obiectiv, la limita starii de iresponsabilitate. Or, in speta, nici macar inculpatul nu a pretins ca stare de betie in care s-ar fi aflat ar fi fost completa, de natura a-i aboli capacitatea de a înțelegere, de stăpânire a propriilor reacții, nefiind așadar in măsura a înlătura caracterul penal al faptei si a conduce la achitarea sa.
Mai mult decât atât, judecătorul fondului a reținut la formarea convingerii sale prima declarație data de martora D. M., potrivit careia inculpatul ar fi consumat alcool înainte de a se urca la volan, retractarea ulterioara a acesteia nefiind de natura, prin ea insesi, sa o înlăture, atata timp cat nu s- a dovedit ca respectiva declarație a fost data in condiții de nelegalitate, simpla pretindere a exercitării de presiuni asupra sa de catre organele de politie fiind lipsita de orice suport probator. Sub acest aspect nu exista temei legal pentru a se creea o ordine de preferinta intre declarațiile succesive ale martorei, instanța fiind îndreptățită a retine numai pe aceea pe care o considera ca exprima adevărul si care se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba. Simpla retractare a unor declarații nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractata, mai ales atunci cand situatia de fapt aratata in cuprinsul ei rezulta si din alte probe ale dosarului, ceea ce in speta se regaseste, respectiva declarație coroborându-se cu buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. 730/20.09.2013, proband ca inculpatul a comis fapta pentru care a fost condamnat, in ciuda negarii constante a acesteia, nesinceritatea sa fiind evidenta, prin raportare la declarația propriei concubine care-l incriminează.
In consecință, in temeiul art. 421 pct.1 lit b cod proced. penala se va respinge apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând si disp. art. 275 alin. 2 Cod proced. penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr. 472/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Găești.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. D. C. G.
Grefier,
S. A.
Red. D.M.
Tehnored. S.A.
5 ex./03.06.2015.
Dos. fond_, Judecătoria Găești.
Jud. fond M. D..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 574/2015.... | Tulburarea de posesie. Art.256 NCP. Decizia nr. 634/2015. Curtea... → |
|---|
