Tulburarea de posesie. Art.256 NCP. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 634/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 634
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Președinte – M. V. T.
Judecător – P. M. F.
Grefier – G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea civilă T. P. și de inculpații R. S. și R. C., împotriva sentinței penale nr. 52 din data de 19 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții - inculpați R. S. și R. C., asistați de avocat ales M. R. din Baroul București și apelantul - parte civilă T. P. asistat de avocat ales Ț. P. din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. R., având cuvântul pentru apelanții-inculpați R. S. și R. C., arată că aceștia înțeleg să critice sentința apelată sub aspectul laturii civile.
Curtea aduce la cunoștința inculpaților R. S. și R. C. dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva acestora.
Apelanții - inculpați R. S. și R. C., personal având cuvântul, declară că doresc să dea declarații și în fața instanței de apel.
Curtea procedează la audierea apelanților - inculpați R. S. și R. C., depozițiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat Ț. P., având cuvântul pentru apelantul-parte civilă T. P., față de caracterul devolutiv al apelului, solicită completarea probatoriilor, respectiv încuviințarea probei cu alte înscrisuri în afara celor depuse la dosarul cauzei, completarea expertizei tehnice topografice efectuată de expert Bacaran V., având în vedere că aceasta a fost îndepărtată de instanța de fond fără nicio motivare.
Acest expert a efectuat un număr de 14 convocări, ulterior instanța a dispus completarea expertizei cu încă un obiectiv, expertul fiind împiedicat să răspundă.
Solicită completarea expertizei tehnice topografice cu obiectul stabilit ulterior de instanța de fond și pe care aceasta l-a retractat nejustificat, respectiv unde a fost locul natural al cioatei de nuc și unde este aceasta în prezent.
De asemenea, solicită completarea probei testimoniale cu un martor pe situația de fapt, fără însă a menționa despre cine este vorba.
Curtea pune în discuția părților probele solicitate de apărătorul ales al apelantului-parte civilă.
Avocat M. R., având cuvântul pentru apelanții-inculpați R. S. și R. C., solicită respingerea probei privind completarea expertizei tehnice topografice efectuată de expert Bacaran V., care nu a reușit să efectueze lucrarea deși s-au acordat numeroase termene de judecată în acest sens, fiind în final înlocuit de instanță cu experții O. I. și G. I., care au depus lucrarea în termenul fixat de instanța de fond.
Mai arată că partea civilă este în realitate nemulțumită de concluziile raportului de expertiză și solicită completarea acestuia.
În ceea ce privește proba testimonială, arată că partea civilă nu a indicat numele martorului însă cunoaște că acesta ar fi sora sa, M. R., care însă a fost prezentă în sala de judecată. Mai arată că instanța de fond a audiat câte 4 martori pentru fiecare dintre părți, astfel că un alt martor nu ar mai avea de declarat aspecte relevante pentru împrejurările cauzei.
Solicită respingerea probelor.
Avocat Ț. P., având cuvântul în replică pentru apelantul-parte civilă T. P., arată că expertul G. I. I. a fost coleg de serviciu cu inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune probei cu înscrisuri. Totodată, față de întreg materialul probator administrat în cauză, apreciază că nu se mai impune completarea raportului de expertiză și audierea altor martori.
Curtea încuviințează pentru apelantul-parte civilă proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este concludentă și utilă soluționării cauzei și respinge celelalte probe solicitate, având în vedere că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă.
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au alte chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.
Avocat Ț. P., având cuvântul pentru apelantul-parte civilă T. P., arată că în opinia sa, partea civilă nu a avut parte de un proces echitabil în spiritul art. 6 CEDO, aspect care se datorează comportamentului inculpaților.
Chiar și în lipsa administrării altor probe noi, arată că din întreg ansamblu probator administrat în cauză rezultă că infracțiunea de tulburare de posesie a fost comisă. A întâmpinat o opoziție a organelor de cercetare penală, partea civilă fiind nevoită să formuleze 3 plângeri, invocându-se tardivitatea acestora.
Judecătoria Câmpina și Tribunalul Prahova au admis plângerea părții civile și au dispus completarea probatoriilor, fiind efectuate 4 expertize topometrice și o expertiză agricolă. Totodată, au fost audiați 8 martori. S-a conchis că s-a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie prin desființarea semnelor de hotar. Precizează că cioata de nuc a fost mutată de la locul ei natural pentru a se acredita ideea că hotarul ar fi fost în altă parte.
Instanța a dispus și efectuarea unei a patra expertize, expertul concluzionând că linia îngroșată din plan reprezintă un plus – minus 25-30 m la o suprafață de 700 m, împrejurare care din punctul său de vedere nu poate fi reținută.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond condamnarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
De asemenea, solicită repunerea în situația anterioară comiterii faptei.
Avocat M. R., având cuvântul pentru apelanții-inculpați R. S. și R. C., solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, ca nefondat, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În ceea ce privește latura penală a cauzei arată că partea civilă și-a schimbat frecvent poziția procesuală, încercând să prezinte o variantă cât mai credibilă.
La baza susținerilor părții civile stă adeverința nr. 842/10.09.1991 eliberată de Comisia Băicoi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului în suprafața de 0.1 ha . Partea civilă a fost pusă în posesie la 28.07.1997 cu suprafața de teren de 748 m.p. în intravilan.
Susținerile părții civile în sensul că inculpații ar fi ocupat terenul său sunt contrazise de planul topografic al localității, dar și de cele trei expertize efectuate în cauză, la care a achiesat și expertul consilier al inculpaților.
Mai arată că cioata de nuc nu ar fi putut fi mutată în luna august 2011, așa cum susține partea civilă.
Din probele administrate în cauză, inclusiv din expertizele efectuate de experții O. I. și G. I. care stabilesc aceeași concluzii, rezultă că nu s-a mutat aliniamentul gardului.
Faptul că expertiza ing. P. M. i-a atribuit părții civile o suprafață mai mare cu aproximativ 48m.p., față de cea menționată în cuprinsul procesului verbal de punere în posesie nu este de natură a stabili că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a de posesie.
Având în vedere și decizia nr. 3695/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care stabilește că atâta timp cât nu există suficiente temeiuri care să conducă la suspiciunea rezonabilă că ar fi fost săvârșită o infracțiune, se apreciază că fapta dedusă judecății nu există, solicită menținerea soluției primei instanțe de achitare a celor doi inculpați.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpați, ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea lui, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri. Solicită de asemenea, obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Avocat Ț. P., având cuvântul pentru apelantul-parte civilă T. P., cu privire la apelurilor declarate de inculpați solicită respingerea acestora, întrucât apărătorul inculpaților este fiica acestora. Deși există o relație de rudenie atât de strânsă s-a încheiat câte un contract de asistență juridică cu fiecare dintre inculpați, stabilindu-se un onorariu de 90 milioane lei vechi. Consideră că este un onorariu foarte mare, în comparație cu onorariul de expert în cuantum de 15 milioane lei vechi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că prin întregul material probator nu s-a dovedit existența infracțiunii de tulburare de posesie.
Totodată, solicită și respingerea apelurilor declarate de cei doi inculpați, ca nefondate, având în vedere că prima instanță a ținut cont de lucrările dosarului și a redus în mod corespunzător onorariul de avocat.
Apelanta – inculpată R. C., având ultimul cuvânt, arată că nu a existat o tulburare de posesie și nu este vinovată de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
Apelantul - inculpat R. S., având ultimul cuvânt, arată că nucul avea circa 100 de ani, iar rădăcinile sale fasciculare erau jumătate ieșite afară, jumătate se aflau în sol pe o distanță de 8- 14 m. Rădăcina pivotantă ajungea până la o înălțime de 25 m. Pentru a putea fi dislocată acea buturugă i-ar fi trebuit un utilaj și ar fi pus în pericol și casa sa. În ceea ce-l privește pe expertul Bacaran V. nu a ajuns la nicio concluzie după atâtea ședințe, în cursul a 6, 7 luni de zile, instanța fiind nevoită să dispună înlocuirea sa.
Consideră că este total nevinovat pentru presupusa infracțiune pentru care a fost trimis în judecată.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința penală nr. 52 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în temeiul art.396 alin.5 Cpp rap la art.16 lit.a C.p.p. au fost achitați inculpații R. S. și R. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 256 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 5 C.penal.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ.vechi s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă partea civilă T. P..
În temeiul art.275 alin.3 C proc. pen cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 276 alin. (5) C. proc. pen. partea civilă a fost obligată la plata sumei de 4287,9 lei către inculpatul R. S. cu titlu de cheltuieli judiciare, precum și la plata sumei de 3437,90 lei către inculpata R. C. cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința respectivă, Judecătoria Ploiești a reținut următoarele:
Autorul petentului, T. I., a figurat în registrul agricol aferent anilor 1959-1963 cu o suprafață de 0,10 ha curți teren situat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, ce este inclusă în cea de 3,24 ha menționată în adeverința nr. 842/10.09.1991 eliberată de Comisia Băicoi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului și a fost pus în posesie la 28.07.1997 cu suprafața de teren de 748 m.p. în intravilan, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie nr. 4577/1997.
Conform certificatului de moștenitor 733/95 f 140 vol. I O. A. a dobândit de pe urma defunctului O. G. un teren în suprafață de 2000 mp din care 1000 mp curți construcții si 1000 mp arabil situat în Băicoi ., teren din care suprafața de 1050 mp a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentic 1328/8.07.2003 f 252 vol. II încheiat între O. A. și inculpații R. S. și R. C.. Conform certificatului de moștenitor 400/2012, R. C. este unica moștenitoare a defunctei O. A. de pe urma căreia a rămas si restul terenului situat în Băicoi, . .
Potrivit expertizei tehnice topografică M. S., f212 -218 vol. II, f 246-248, vol. II terenul deținut de inculpații R. S. și R. C. este de 1820 mp identificat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-1, terenul deținut de partea vătămată fiind în suprafață de 722 mp identificat între punctele 10-32-33-34-35-36-37-38-39-40-18-10 latura comună dintre cele două proprietăți este pe aliniamentul 10-18, aliniament pe care partea civilă susține că inculpații l-au modificat prin edificarea gardului înspre interiorul proprietății sale în anul 2005. A reținut expertul topograf faptul că ambele terenuri au o dimensiune mai mică decât în actele de proprietate respectiv 1820 inculpații față de 2000 mp și 722 mp partea civilă față de 748 mp, neexistând nicio acaparare de teren. Referitor la suprapunerea cu planul parcelar furnizat de primăria Băicoi s-a precizat faptul că acesta a suportat modificări atât fizice cât și de conținut, precum și faptul că nu este validat de nicio instituție.
Au fost admise pentru partea vătămată proba cu înscrisuri, cu martorii M. I., Parnau C. I., N. M., C. A. C. și cu expertiza agricolă în timp ce, pentru inculpați, a fost admisă proba cu înscrisuri, cu martorii Ș. Teodorica, Partoaca A., S. E., C. V. precum și cu expertiza topografică, probe din care nu rezultă luarea în posesie de către inculpați a vreunei suprafețe din terenul părții civile.
Potrivit expertizei agricole B. V. f 448- 500 vol. III, reiese că a fost investigat doar ½ din sistemul radicular, iar investigarea rădăcinii pivotante nu a fost finalizată, inculpații aducând modificări esențiale "contextului inițial al amplasării cioatei ."
În raportul expertiză completare f 597-600 vol. III f 601-643 vol. IV expertul a arătat că poziția inferioara a rădăcinilor de nuc a fost obținuta prin secționarea severă sau mai puțin severa a unora dintre rădăcini, în urma celor 12 secționări ale rădăcinilor cioata de nuc si-a pierdut sistemul de ancorare naturala in sol, iar folosirea clemelor radiculare la una din rădăcini atesta intervenția umana.
Întrucât nu a răspuns și celui de-al doilea obiectiv stabilit al expertizei agricole respectiv care era locul natural al buturugii de nuc, precum și pentru faptul că a fost depășit termenul de 6 luni prev. de art. 175 C.p.penală, iar instanța nu s-a considerat lămurită a fost efectuată în cauza expertiza comună O. I. și G. I. I. f 851-859 vol. IV care a concluzionat faptul că buturuga de nuc se afla pe locul natural, respectiv pe proprietatea fam. R., nu s-au constatat amputări ale celor 4 rădăcini si nici la pivotantă, aceasta fiind dezgropata 65 cm și nu au fost descoperite cleme radiculare ori secționări sau amputări, materialul vegetal fiind putrezit întrucât au trecut 10 ani de la tăierea nucului care era uscat deja în 2005.
Instanța de fond a reținut faptul că în cauza declarațiile martorilor, inculpaților se coroborează cu concluziile expertizei topografice M. S. și cu expertiza agricola O.-G., declarațiile inculpaților și cu înscrisurile reprezentate de certificatul de moștenitor 733/95 f 140 vol. I, contractul de vânzare cumpărare autentic 1328/8.07.2003 f 252 vol. II, certificatul de moștenitor 400/2012 și procesul verbal de punere în posesie nr. 4577/1997.
În ceea ce privește obligarea parții civile la plata cheltuielilor de judecată către inculpați instanța a avut în vedere art. 2 alin 2 din Codul de proc. civilă potrivit căruia dispozițiile acestui cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare și astfel a făcut aplicarea disp. art.445 alin 2 C.pr.civ și a redus onorariul de avocat de la 5000 lei la câte 2500 lei pentru fiecare inculpat, ținând seama de activitatea desfășurată de avocat și circumstanțele cauzei. De asemenea, instanța a reținut faptul că sumele de 1000 lei onorariu avocat aferente dosarelor_ –Tribunalul Prahova și 1000 lei aferent dosarului_ Judecătoria Câmpina nu pot fi avute în vedere în prezenta cauză
În ceea ce privește onorariile experților parte respectiv V. A. și A. F. instanța a reținut că acestea nu pot fi acordate întrucât nu au fost cheltuieli determinate de partea civila ci au fost rezultatul voinței inculpaților, iar potrivit OG 2./2000 este suportat de partea care l-a nominalizat.
La stabilirea cheltuielilor de deplasare ale apărătorului inculpaților instanța a avut în vedere distanta Câmpina - Păulești de 30 km și un consum de 7% precum și numărul deplasărilor justificate cu bon de benzina care coincid cu termenele dosarului de fata, rezultând cheltuieli de transport in cuantum de 275,81 lei.
Căi de atac
Împotriva sentinței mai sus menționată au formulat apel atât partea civilă T. P., cât și inculpații R. S. și R. C., criticând-o, sub diverse aspecte, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, partea civilă T. P.a arătat, în esență, că instanța a administrat greșit probele în această cauză, iar, în același timp, le-a interpretat cu totul subiectiv și părtinitor, favorizând în mod vizibil pe inculpați.
S-a arătat că modificarea aliniamentului gardului a fost premeditată și intenționată în sensul că, inițial, inculpații au tăiat un nuc, fără autorizație, crengile căzute ale acestuia distrugând gardul despărțitor.
Sub pretextul refacerii gardului - nu numai, așa cum s-ar fi impus, pe cei 6 metri distruși de crengile nucului în cădere, ci pe toata lungimea hotarului de cea. 32 m, pentru a da hotarului tot o linie dreaptă - inculpații au stabilit în lipsa sa și discreționar un alt aliniament, tulburând posesia.
Inculpații, premeditându-și fapta, au tulburat atât posesia sa, cât și a Poștei Ț. (teren privat al statului), iar numai după aceea au solicitat efectuarea măsurătorilor cadastrale și intabulare, care, astfel, a inclus și terenurile acaparate.
Partea civilă a mai arătat că pe parcursul cercetării penale și judecătorești, s-au efectuat 3 expertize, respectiv: exp. ing. S. F., exp. ing. P. M. și exp. ing. M. S.. T. experții, în urma măsurătorilor, ajung la aceeași suprafața și nu numai exp. ing. P. M..
Coroborând depozițiile martorilor cu planșele foto și expertiza d-lui dr. ing. Bacaran V., toate arată că cioata de nuc a fost mutată, mutare prin care s-a vrut să se ascundă adevărul, adevăr care a ieșit la iveală, printre altele, odată și cu demascarea mutării cioatei, adevărul fiind acela ca inculpații au acaparat, cu certitudine, o suprafața din terenul fam. T..
Instanța de fond a greșit în mod grav și prin modul de acordare a cheltuielilor de judecata, obligându-l la plata sumei de 4287,9 lei pentru inculpatul R. S. și de 3437,90 lei pentru inculpata R. Constanta.
Acest mod imoral de solicitare a unor sume exorbitante reprezintă o practica a av. R. M., iar instanța avea dreptul, dar și obligația, sa cenzureze aceste pretenții și să le diminueze ca fiind vădit exagerate.
D. urmare, partea civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond condamnarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Apelanții-inculpați R. S. și R. C. au arătat că instanța de fond, pe de o parte, nu a motivat reducerea onorariului de avocat, rezumându-se la sintagma generală prevăzuta de legiuitor, deșt ar fi trebuit justificată pe aspecte concrete ce au avut loc de-a lungul ciclului procesual și, pe de altă parte, această reducere de onorariu nu este întemeiată.
Astfel, se poate observa din actele și lucrările dosarului că apărătorul lor a fost angajat de la primul termen în prezenta cauză, respectiv din luna iunie 2013, fiind prezent la fiecare ședință de judecată.
Mai arată apelanții-inculpați că cercetarea judecătorească s-a prelungit pe parcursul mai multe termene, ședințele nu au fost mai scurte de 60 minute, la termenul la care a avut loc audierea martorilor, ședința de judecată s-a derulat în intervalul orar 8.30 – 17.00, iar cuvântul pe fond s-a desfășurat în intervalele orare 09.00 – 10.000 și 12.00 – 14.30.
Un al doilea aspect de nelegalitate se referă la onorariile de avocat aferente dosarelor nr._ – Tribunalul Prahova și nr._ Judecătoria Câmpina.
Motivarea privind neacordarea lor nu are temei legal deoarece potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală aceste cheltuieli nu au putut fi acordate la momentul soluționării acestor dosare, întrucât recursurile declarate au fost respinse, iar dosarul a fost înaintat organului de urmărire penală în vederea completării probatoriului.
Un al treilea aspecte de nelegalitate se referă la onorariile experților parte, respectiv V. A. și A. F..
Respingerea solicitării acordării onorariilor experților-parte este nelegală, instanța de fond făcând o interpretare greșită a normelor juridice în această materie.
Astfel, deși dispozițiile art. OG nr. 2/2000 stabilesc că aceste onorarii trebuie avansate de partea care a solicitat participarea la desfășurarea unei lucrări de specialitate a unui expert-parte, dispozițiile Codului de procedură civilă, care se aplică și în această materie, la Cap. „Cheltuieli judiciare” stabilesc modul în care vor fi suportate aceste cheltuieli la soluționarea dosarului. Potrivit acestor dispoziții legale, partea civilă trebuie obligată la plata în totalitate a acestora, având în vedere că i s-au respins în totul pretențiile civile și s-a dispus achitarea inculpaților, iar aceste cheltuieli au fost alocate ca urmare a exercitării dreptului la apărare în combaterea învinuirilor aduse de partea civilă.
Un ultim motiv de nelegalitate se referă la stabilirea cheltuielilor de deplasare ale apărătorului inculpaților. Apelanții-inculpați consideră că în mod greșit prima instanță a luat în calcul o deplasare pentru fiecare termen de judecată de 30 km, respectiv distanța Câmpina – Păulești, deși apărătorul s-a deplasat din municipiul București, unde își desfășoară activitatea în mod curent, în . având numai un sediu secundar.
Prin urmare, inculpații au solicitat admiterea apelurilor formulate, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Aprecierea Curții
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelurile sunt nefondate.
Astfel, Curtea reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 5.12.2012 sub nr. _ petentul T. P. - în conformitate cu disp. art. 2781 C.pr.pen. - a formulat plângere împotriva rezoluțiilor dispuse de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul penal nr. 2265/P/2006, prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de intimații R. S. și R. C., pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie.
În motivarea plângerii petentul a susținut că în cauza penală menționată procurorul de caz a dat la 12.10.2012 rezoluția de încetare a urmăririi penale, împotriva căreia a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, pe care a înaintat-o cu scrisoare recomandată la 31.10.2012, însă nici până în prezent nu a primit niciun răspuns și cum nu are cunoștință dacă s-a analizat sau nu plângerea sa adresată prim-procurorului, invocă aceleași motive din acea plângere, pe care o anexează.
Prin încheierea din data de 18 aprilie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimații R. S. și R. C..
În temeiul disp. art. 2781 alin. 8 lit. c C.pr.pen., a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul T. P., în contradictoriu cu intimații R. S. și R. C..
S-a desființat în parte soluția de încetare a urmăririi penale dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina prin rezoluția nr. 2265/P/2006 din 12.10.2012, confirmată prin rezoluția nr. 1509/II/2/2012 din 28.12.2012 dată de P. de pe lângă Tribunalul Prahova.
A fost pusă în mișcare acțiunea penală, reținându-se spre judecată cauza privind pe inculpații: R. S. și R. C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie în formă continuată prev. de art. 220 alin. 2 și 3 Cod pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen, fiind menținute restul dispozițiilor rezoluțiilor.
La data de 19.03.2015 s-a pronunțat în cauză sentința penală nr. 52 de către Judecătoria Câmpina, mai sus menționată.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor astfel cum au fost reținute prin încheierea din data de 18 aprilie 2013 se constată că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 289 /2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispoz. art. 5 alin. 1 Cp., potrivit cărora în cazul în care de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei se succed în timp cel puțin 2 legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii penale mai favorabile aplicabile în speță, aceasta trebuie identificată și valorificată în mod global, așa cum s-a decis și prin decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 publicată în MO 372/20.05.2014.
Curtea, având în vedere particularitățile cauzei deduse judecății efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare și criteriul sancțiunii principale, constată că legea nouă este mai favorabilă deoarece permite aplicarea unui tratament sancționator mai blând, limitele de sancționare ale pedepsei fiind mai reduse. De asemenea, conținutul infracțiunii prevăzut în noua lege nu are forme agravante. Prin urmare, încadrarea juridică a faptelor este cea prev. de art. 256 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 5 C.penal.
Reanalizând materialul probator, Curtea reține că petentul și intimații sunt în relații de vecinătate și că autorul petentului, T. I., a figurat în registrul agricol aferent anilor 1959-1963 cu o suprafață de 0,10 ha curți teren situat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, ce este inclusă în cea de 3,24 ha menționată în adeverința nr. 842/10.09.1991 eliberată de Comisia Băicoi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului și a fost pus în posesie la 28.07.1997 cu suprafața de teren de 748 m.p. în intravilan, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie nr. 4577/1997.
În anul 1978 casa familiei T. situată pe terenul intravilan anterior indicat a fost distrusă într-un incendiu, iar acest fapt a determinat mutarea acestei familii într-o altă locuință, continuând însă să folosească terenul ca livadă și grădină.
Curtea reține că petentul T. P. a formulat plângere penală la 11.03.2005, înregistrată sub nr. 561/P/2005, cu privire la săvârșirea de către numiții R. S., R. C., O. A., R. C., Ș. D. și C. C. a infracțiunilor de tulburare de posesie, prev și ped. de art. 220 C.pen., furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 C.pen. și distrugere, prev. și ped. de art. 217 C.pen.
În cuprinsul plângerii petentul a subliniat că învinuiții la 11.01.2005 i-au distrus un număr de 6 pomi fructiferi, desființând totodată gardul despărțitor între proprietăți, iar cu ocazia refacerii gardului i-au ocupat abuziv aproximativ 100 m.p., prin strămutarea semnelor de hotar existente anterior incendierii casei părinților săi, eveniment ce s-a produs în luna decembrie 1978. A mai susținut că ocuparea abuzivă a terenului s-a realizat în etape, dar inițial în dimensiuni relativ mici, însă la 11.01.2005 ocuparea terenului a fost una majoră.
În faza de urmărire penală au fost efectuate expertize topografice respectiv: M. S. (filele 212- 218 vol. II, filele 246-248 vol. II), Ș. Madena (f 49-52, 54) dosar 2265/P/2006, S. F. (f.4-6) și P. M. ( f 40-47 și 86-91) dosar 2265/P/2006.
Expertiza Ș. Madena a concluzionat faptul că T. P. deține suprafața de 747 mp, iar inculpații suprafața de 1826 mp, concluzionându-se ca nu a fost acaparată nicio suprafață de teren părții civile.
Expertiza S. F. a concluzionat faptul că potrivit măsurilor inculpații stăpânesc 1834 mp, iar partea civilă 727 mp, atât inculpații cât și partea vătămată dețin mai puțin teren decât în actele de proprietate și nu se poate reține vreo acaparare de teren din partea inculpaților.
Expertiza P. M., singura care diferă față de celelalte 3 expertize topografice efectuate în cauză concluzionează faptul că suprafața acaparată de către inculpați din terenul părții civile este de 73 mp, aflată în perimetrul A-B-_-10-29-28-A, terenurile stăpânite de părți fiind de parata civilă de 723 mp, de inculpați 1833 mp. Considerentele avute în vedere de acest expert au fost suprapunerea măsurătorilor topografice efectuate cu planul topografic al localității. De asemenea precizează experta faptul că arborele de esență nuc a fost tăiat în anul 2005, iar buturuga a fost mutată spre gardul care delimitează proprietățile R. și T., fără însă ca acest aspect să fi fost fi verificat în prealabil de către expert .În plus concluzia raportului de expertiză ar contrazice procesul verbal de punere in posesie din anul 1997 potrivit căruia partea vătămata stăpânea în 1997 748 mp iar nu 796 mp așa cum rezultă din raportul de expertiză în discuție.
Prin urmare, 3 din cele 4 rapoarte de expertiză efectuate în cauză au stabilit faptul că părții civile nu i-a fost acaparată nicio suprafață de teren prin raportare la procesul verbal de punere in posesie deținut de partea civilă și contractul de vânzare cumpărare autentic 1328/8.07.2003 și certificatul de moștenitor 733/95 deținut de inculpați.
Curtea reține faptul că potrivit expertului M. S. planul parcelar al localității Băicoi, nu este avizat de nicio instituție așadar nici de OPCI Prahova și în plus acesta a suportat modificări atât fizice cât și de conținut. Concluziile expertului P. M. bazat exclusiv pe compararea măsurătorilor topografice cu acest plan parcelar nu pot fi avute în vedere în aceste condiții.
Inculpații au intabulat suprafața de 1050 mp în anul 2003, conform extrasului de carte funciară aflat la f 144 vol. I, așadar anterior anului 2005, planul de amplasament de la f 140 vol. I fiind avut in vedere de experți la întocmirea expertizelor efectuate.
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză propuși de partea vătămată instanța reține că în ceea ce o privește pe martora N. M. (f. 179 volumul 1) aceasta a afirmat că nu a fost de față în 2005 când au fost efectuate lucra la gardul comun însă în anul 2006 a constatat că era modificat aliniamentul gardului din interiorul proprietății T.. De asemenea, a remarcat că o parte din soclul de beton al gardului . fost tăiata si modificat amplasamentul in lungime pe aliniamentul gardului Poșta T.. A mai arătat ca trunchiul de nuc aflat inițial la circa 1 -1,5m de gardul comun se află se afla la momentul 2006 doar la cifra 0,5 metri față de gardul comun. A mai precizat ca inițial familia R. avea câteva rânduri de vita de vie care erau situate la circa 2 -2,5 metri gard iar acum se la circa o distanță de 1m, iar familia R. a mai plantat vita de vie. Martora a mai fost audiată și în data de 10 martie 2009, când a arătat că frecventa familia T. pe vremea când era în clasa 2 -3 primară respectiv prin anii 80, iar când a reintrat pe proprietatea T. în anul 2009, a remarcat că gardul comun dintre proprietățile T. R. era modificat din punctul de vedere al materialelor precum si ca aliniament prin raportare la un pom din care culegea fructe în copilărie.
Curtea reține că datorită trecerii unui interval mare de timp, depoziția martorei este cel puțin incertă din punct de vedere al rigurozității.
Martorul Pârnău C. I. (f 183 dosar vol. I) a văzut în ianuarie 2005 distrugerea gardului comună T. R. pe o distantă de 4 -5 metri și a precizat că a mai fost pe proprietatea T. dar recent, în anul 2013 a constatat ca noul gard nu mai este pe vechiul aliniament fiind mutat cu circa 50 - 60 de centimetri înspre proprietatea T.. A mai precizat că gardul dintre familiile R. si Posta era inclinat în ianuarie 2005 iar acum este drept și de asemenea faptul că în ianuarie 2005 trunchiul de nuc situat pe proprietatea R. era situat la circa 2 3 metri de gardul comun .A susținut că gardul dintre Postă și T. este spart pe o distanta de 0,5 m de familia R. iar ca urmare acestei modificări a fost acaparat teren din proprietatea T. pe toată lungimea gardului. Punctul de reper la care s-a raportat l-au constituit cei 4-5 pomi tăiați în ianuarie 2005 situați pe proprietatea T..
Martorul C. A. C. (fila 187 volumul 1) a arătat că în ianuarie 2005 a fost la fata când a fost tăiat nucul de proprietatea R. si care a stricat în cădere gardul comun dintre parți pe o lungime de 4-5 metri si a căzut si pe 3 copaci aflați pe proprietatea T.. A arătat că fata de colțul gardului T. Posta R. nucul se afla la o distanță de 1-1,5m iar fata de casa familiei R. la circa 1m precum și faptul că gardul dintre Poștă și R. nu era în linie dreaptă ci inclinat, iar actualmente este în linie dreaptă.
Martorul M. I. (fila 191 dosar volumul 1) a arătat faptul ca gardul comun dintre parți a fost modificat în urmă cu câțiva ani pe toata lungime intrându-se pe proprietatea T. la distanță de 1,5 metri. Nucul care există în apropierea gardului . proprietatea R. la circa 3m de gard iar fata de casa familiei R. la o distanță de circa 6 -7 metri în timp ce în prezent se află în apropierea gardului comun dintre părți la circa 1m. A mai precizat că gardul dintre T. și Poștă care este construit din ciment si plasa si stâlpi de fier este spart pe o porțiune de circa 7 metri înspre familia R. si noul gard este construit lângă marginea sparta soclului. Martorul a mai fost audiat la data de 6 noiembrie 2008 (f21 din dosarul 2265/P/2006) când a arătat că amplasamentul gardului comun dintre proprietățile T. și R. a fost schimbat, iar la data de 9.02.2007 (fila 18) martorul a arătat că gardul dintre cele două proprietăți a fost mutat. Curtea reține că martorul în declarațiile anterioare nu a făcut precizări referitoare la trunchiul de nuc aflat pe proprietatea R. și nici referitor la distrugerea gardului dintre R. și Poștă cu ocazia declarațiilor date pe parcursul urmării penale. De asemenea declarația martorului este contradictorie, pe de o parte susținând ca gardul comun R. T. a fost mutat pe o distanta de 1,5 m in interiorul proprietății T. iar pe de alta parte afirmă că pomii care se aflau inițial in aproprierea gardului comun pe proprietatea T. se afla parțial pe proprietatea R. și parțial pe proprietatea T., lucru care ar fi fost imposibil în condițiile unei mutări a gardului comun pe distanta menționata pe toata lungimea gardului așa cum a afirmat.
Martora C. V. audiată la solicitarea inculpaților ( fila 177 volumul 1) dosar a arătat ca gardul comun dintre proprietățile R. si T. nu a fost modificat, iar aceasta merge foarte des la familia R. încă din copilărie, apreciază ca gardul dintre Oficiul Poștal și familia R. exista in anul 2005 nu a suferit în timp modificări de puncte vedere al dimensiunii sau aliniamentului. A mai arătat martora ca la momentul ianuarie 2005 terenul proprietatea părții civile nu era înconjurat pe toate laturile de gard, respectiv pe latura dinspre . ce privește buturuga nucului situată pe proprietatea R. aceasta este aflată în același loc în care a fost dintotdeauna, iar soclul de beton al gardului oficiului poștal dinspre latura cu proprietatea T. nu a fost spartă în partea dinspre R..
Martora S. E. (f 181 vol. 1) a arătat ca de circa 1 -2 ani gardul dintre Postă si familia R. a fost refăcut, are la bază un soclu de beton circa un metru înălțime, iar în apropierea gardului comun se află buturuga unui nuc taiat si care se află la aproximativ 1m de acesta, iar amplasamentul nu a fost niciodată modificat. Distanța dintre gardul comun Posta R. și peretele oficiului poștal este de circa un metru și așa a fost întotdeauna, gardul comun Posta R. pornește colțul unei magazii al poștei și așa îl cunoaște din totdeauna. Pe latura proprietăți T. cu . fost mutat înăuntrul proprietății pe o distanță de circa trei metri și lungime de10- 15 metri și a mai arătat că în urmă cu cinci șase ani nu exista gard între proprietatea T. și .> Martora Partoaca A. (f 185 vol. 1) a arătat faptul că a fost salariată la Poștă unde a lucrat timp de 20 de ani pensionându-se în anul 2007. A precizat că până în anul 2007 gardul dintre proprietățile R. si Posta a făcut cu tambre din lemn, iar gardul dintre proprietăți fost a fost refăcut de primărie în anii 1990 A existat un soclu de beton in gardul comun cu proprietatea T. însă acesta nu a fost niciodată modificat, iar gardul de fier construita pe acest soclu nu a fost modificat. Nucul era situat la circa un metru de capătul soclului de betonpe proprietatea R. si este situat în același loc. Martora mai fost audiata si data de 19 ianuarie 2009, ocazie cu care a declarat ca gardul comun dintre proprietățile T. și R. a fost reconstruit pe același aliniament pe lângă soclul gardului dintre Postă și proprietatea T.. A mai arătat ca nucul era situat la cca 1 m de gardul comun. În ceea ce o privește pe aceasta, Curtea reține că, având în vedere că a fost chiar angajata oficiului poștal ce se învecinează cu părțile, martora cunoaște cel mai bine situația gardului comun al oficiului poștal cu proprietățile T. și R..
Martorul Ș. Teodorică (f 189 volumul 1) a arătat ca a fost prezent în ianuarie 2005 când a participat si la refacerea gardului dintre proprietatile părților și care a fost făcut pe același aliniament. Pe toată lungime era perfect drept, pentru care au fost tăiați niste pomi 2 -3 zarzări ale căror cioate au fost scoase. În capătul dinspre posta gardul a fost prins de un stalp metalic care se afla acolo dintotdeauna precum și în capătul dinspre pârâul Dambu. A precizat că soclul de beton din gardul T. Poșta nu a fost tăiat la momentul refacerii gardului. Trunchiul de nuc se afla la circa un metru și jumătate de gard și la o distanță de circa 2,5 metri fata de casa fam R., iar în prezent se afla in același loc. Martorul a fost audiat și în data de 21 ianuarie 2009, ocazie cu care a participat la tăierea nucului, la refacerea gardului dintre proprietăți comune ale părților înlocuind bulumacii din lemn cu unii de țeava. La refacerea gardului a folosind o sfoara lungă pe care a legat-o de stâlp din dreptul zidul de beton ce delimitează proprietatea lui T. de Posta precum și de stâlpul de fier lângă pârâul D. unde se află de asemenea o țeavă de hotar introdusă în beton. Cu ocazia alinierii gardului a schimbat câțiva stâlpi fie in partea lui T., fie în partea lui R.. O altă declarație a fost data de martor in data de 13.10.2005, care a arătat că a construit gardul dintre proprietățile T. R. pe același amplasament.
D. urmare, din evaluarea coroborată a mijloacelor de probă mai sus arătate, instanța de apel constată în mod direct că aprecierea Judecătoriei Câmpina vizând soluția la care a ajuns este una corectă. Fapta de ocupare în parte prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar a imobilului –teren aflat în posesia părții civile T. P. nu a fost dovedită în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 16 lit. c Cod proc.penală în ceea ce-i privește pe inculpații R. S. și R. C..
Nu poate fi apreciat că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil părții civile T. P., doar prin împrejurarea că instanțele nu au achiesat la poziția sa privind interpretarea probelor administrate.
Din contră, atât prima instanță de judecată cât și cea de apel, ca instanțe independente și imparțiale, au statuat asupra temeiniciei acuzației penale adusă împotriva inculpaților R. S. și R. C., potrivit art. 6 pct. 1 CEDO constatând inexistența acestei temeinicii.
Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a învederat că instanțelor naționale le revine sarcina de a aprecia elementele de probă administrate de acestea, iar sarcina stabilită în competența CEDO constă numai în a cerceta dacă procedura privită în ansamblul său a îmbrăcat un caracter echitabil (în acest sens a se vedea cauza Sadak și alții împotriva Turciei, nr. 29.900/96, 29.901/96,_/96 și_/96, § 63, CEDO 2001 – VIII; cauza Craxi împotriva Italiei (nr. 1), nr. 34.896/97, § 84, 5 decembrie2002; cauza Doorson împotriva Olandei, Hotărârea din 26 martie 1996, culegere 1996 – II, pag. 470, § 67; cauza V. Mechelen și alții împotriva Olandei, Hotărârea din 23 aprilie 1997, Culegere 1997 – III, pag. 711, § 50).
Raportat la cele astfel reținute, Curtea constată că apelul părții civile T. P. nu se susține, urmând a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește apelurile inculpaților R. S. și R. C., Curtea constată că niciuna dintre criticile aduse modului de soluționare a cererii vizând cheltuielile judiciare efectuate de aceste persoane nu sunt întemeiate.
- Reducerea onorariului de avocat la jumătate este întemeiată din punct de
vedere legal pe dispozițiile art. 2 și art. 451 Cod procedură civilă. Din punct de vedere faptic este întemeiată pe activitatea concretă desfășurată de această apărătoare și coroborată cu cuantumul ridicat al onorariului, în condițiile existenței relației de rudenie între apărător și clienții săi.
- De asemenea, Judecătoria Câmpina a apreciat în mod just și asupra
neacordării onorariilor de apărător aferente dosarelor nr._ al Tribunalului Prahova și nr._ al Judecătoriei Câmpina câtă vreme căile de atac formulate de inculpații din prezentul dosar în acele cauze au fost respinse.
- Aceeași interpretare corectă a fost dată și cu privire la neacordarea
onorariilor experților parte V. A. și A. F., dispozițiile art. 18 alin. 1 și 3 din OG nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, fiind lipsite de echivoc în acest sens. Astfel, „partea interesată are dreptul să solicite ca pe lângă expertul tehnic judiciar numit să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, și un expert tehnic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta și încuviințat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în calitate de consilier al părții.
Onorariul expertului tehnic judiciar sau al specialistului care participă la efectuarea expertizei în condițiile alin. (1) este stabilit de parte și de expert, de comun acord, în temeiul raporturilor contractuale dintre aceștia, și este plătit acestuia de către partea care l-a nominalizat”.
În plus, art. 276 alin. 5 Cod procedură penală menționează într-adevăr că, „în caz de achitare partea civilă este obligată să plătească inculpatului … cheltuielile judiciare făcute de acesta, dar numai în măsura în care au fost provocate de … partea civilă”. Ori, este evident că mai sus menționatele cheltuieli efectuate de către inculpații R. S. și R. C. cu plata expertului judiciar consilier al părții nu pot fi apreciate ca fiind provocate de către partea civilă, oricât de larg s-ar interpreta noțiunea de provocare în această materie.
- Cu privire la pretinsele cheltuieli de deplasare ale apărătorului inculpaților,
Judecătoria Câmpina s-a bazat strict pe înscrisurile depuse la dosar de către inculpați, astfel că nu pot fi avute în vedere alte susțineri nedovedite ale acestora.
Față de cele astfel reținute, Curtea constată că sentința Judecătoriei Câmpina este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile ca nefondate.
De asemenea, în baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 453 Cod procedură civilă, se va respinge cererea formulată de apărătorul ales al apelanților-inculpați R. S. și R. C. de obligare a părții civile T. P. la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă T. P., domiciliat în Băicoi, ., ., ., județ Prahova și de inculpații R. S., fiul lui V. și M., născut la 26.06.1949 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, CNP_ și R. C., fiica lui G. și A., născută la 28.12.1952 în Băicoi, jud. Prahova, domiciliată în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 52 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Respinge cererea formulată de apărătorul ales al apelanților-inculpați de obligare a părții civile la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă apelanții la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. V. T. P. M. F.
Grefier,
G. D.
Red. M.V.T.
Tehnored. G.D.
6 ex. /29.06.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Câmpina
Judec. fond - C. T. C. A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 627/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
