Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 256/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 496/259/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.256
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Președinte – M. V. T.
Judecător – M. D.
Grefier – G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul P. M. D., fiul lui I. și I., născut la 07.07.1979 în B., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., ., fără forme legale în B., ., ., cetățean român, șofer, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr.140 din data de 21 mai 2014, pronunțată de Judecătoria M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2015, când a pronunțat următoarea încheiere.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 140 din data de 21 mai 2014, Judecătoria M. l-a condamnat pe inculpatul P. M. D., fiul lui I. și I., născut la 07.07.1979 în B., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., ., fără forme legale în B., ., ., cetățean român, șofer, fără antecedente penale, după cum urmează:
În baza disp. art. 386 din C.p.pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. M. D., din art. art.2151 al.1 C.pen. din 1968 cu aplic.art.41 al.2 C.pen. din 1968 în art. 238 al. 1 din C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. ca neîntemeiată.
S-a stabilit noua calificare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. M. D. din art. art.2151 al.1 C.pen. din 1968 cu aplic.art.41 al.2 C.pen. din 1968 în art.295 al.1 din C.pen. cu aplic. art.35 din C.pen., cu aplic art.308 din C.pen, cu aplic. art. 5 din C.pen.
În baza art. 396 alin.1, 4 C.p.pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul P. M. D., la pedeapsa de 1(unu) an și 4(patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.295 al.1 din C.pen. cu aplic. art.35 din C.pen., cu aplic art.308 din C.pen, cu aplic. art. 5 din C.pen., faptă din perioada 31.03.2011 – 07.04.2011 parte vătămată .. M..
În baza art. 83 al.1 C.pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 al.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 al.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.
Potrivit art. 85 al.2 C.pen. s-a impus ca inculpatul să execute următoarea obligație, respectiv să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 404 al.3 C.p.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul disp. art.397 C.p.pen. rap. la art.19 C.p.pen. raportat la art.998 - 999 C.civ. din anul 1864 și art.3 din Legea nr.71/2011 de aplicare a Codului Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de .., cu sediul în M., ..213, jud.Prahova.
A fost obligat inculpatul să plătească .. suma de 10.612,66 lei (din care 10.192,66 lei reprezintă contravaloarea combustibilului însușit fără drept, iar 420 lei reprezintă suma retrasă de pe cardul părții vătămate, fără drept).
S-au respins în rest pretențiile părții civile.
Prin încheierea pronunțată la data de 13 iunie 2014 de Judecătoria M. în dosarul nr._, în baza disp. art. 278 din C.p.pen. s-a admis cererea de îndreptare eroare materială invocată din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței penale nr.140 din 21.05.2014 în sensul că din eroare s-a menționat ca fiind aplicabile dispozițiile art.259 al.1 din C.pen. cu aplic. art.35 din C.pen., cu aplic art.308 din C.pen, cu aplic. art. 5 din C.pen. și nu art.295 al.1 din C.pen. cu aplic. art.35 din C.pen., cu aplic art.308 din C.pen, cu aplic. art. 5 din C.pen. așa cum era corect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.336/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. și ped. de disp. art. 2151 alin.1 C.pen. cu aplic. art.41 al. 2 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 01.03.2013 sub nr._ .
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului P. M. D. că, în perioada 31.03-07.04.2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de șofer la . M., și-a însușit cantitatea de 1727 litri motorină, prin folosirea unui card primit de la angajator în scopul alimentării cu combustibil a autocamionului încredințat spre exploatare, cauzând un prejudiciu în cuantum de 15.000 lei, care nu a fost acoperit.
Situația de fapt astfel reținută prin actul de sesizare a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: sesizarea părții vătămate și declarații (filele 5, 21 -23, 50-54), documente depuse de partea vătămată (filele39-41), contractul individual de muncă al inculpatului ( filele 6-8), fișa postului (filele 9-11) și decizia de desfacere a contractului de munca (fila 42), adresa de la ITM Prahova (f. 12), suport electronic tip CD și documentele transmise de S.C. MATRAX TRANS. COMPANY S.R.L. B. (filele 14-20), declarațiile martorilor ( filele 24-25,43-44) și declarațiile inculpatului (filele 27-29,55-59).
În cauză, la data de 11.06.2013 a fost pronunțată sentința penală nr.105 prin care inculpatul în baza art.2151 al.1 C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Sentința penală nr.105 din 11.06.2013 a fost casată prin decizia penală nr.1402 din 15.10.2013 a Curții de Apel Ploiești cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În considerentele deciziei s-a reținut că la data de 24.01.2013, când inculpatul a fost audiat la P. de pe lângă Judecătoria M., a arătat că domiciliul său este în B., ., ., . fără forme legale la adresa din B., ., . dup).
Pentru termenul de judecată din data de 22.04.2013 de la instanța de fond, inculpatul a trimis la dosarul primei instanțe, prin curier și prin fax, trei cereri prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării și angajării unui avocat ales și a arătat că domiciliul său ales este în B., ., . (filele 29-33 dosar fond).
În încheierea de ședință din data de 22.04.2013, instanța de fond a menționat faptul că inculpatul a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare, însă nu s-a dispus și citarea acestuia la noua adresă indicată nici la acel termen și nici la termenele următoare, inculpatul figurând cu termen în cunoștință. Nici apărătorul din oficiu de la instanța de fond al inculpatului nu a luat legătura cu acesta, iar cauza a fost soluționată fără ca inculpatul să mai fie citat.
Curtea a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.177 alin.1 și 2 C.pr.pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar … dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
Potrivit dispozițiilor art.291 alin.1 C.pr.pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită. Înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.
Prin urmare, Curtea a apreciat că judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa inculpatului, care nu a fost legal citat, deși acesta a indicat adresa la care locuia atât timpul urmăririi penale, la data de 24.01.2013 când a fost audiat la P. de pe lângă Judecătoria M., cât și pe parcursul cercetării judecătorești, anterior termenului de judecată din data de 22.04.2013.
După casare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Inculpatul nu a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.3201 C.p.pen. din anul 1968.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, care nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, reaudiați martorii din primul ciclu procesual, audiați martorii propuși de inculpat și luate declarații părților vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul P. M. D. a fost angajat al părții vătămate .. M., în funcția de șofer, așa cum a atestat contractul individual de muncă (pe durată determinată) nr._/1/29/24.03.2011, înregistrat la I.T.M. Prahova.
În această calitate, inculpatul a primit spre exploatare, de la angajator, autocamionul cu nr. de înmatriculare_, destinat în principal transportului internațional de mărfuri, iar la data de 25.03.2011 s-a dispus în sarcina sa efectuarea unei curse în Germania.
Potrivit Regulamentului de ordine interioară al părții vătămate, la plecarea în cursă, inculpatul a primit actele mașinii, scrisoarea de transport marfă, foaia de parcurs, licențele de transport și două card-uri. Unul dintre cele două card-uri era în valută, în limită de 100 euro (pentru plata taxelor și a diurnei) și altul pentru alimentare cu motorină.
Card-ul de combustibil era emis de Diesel One 24 România și se putea folosi la anumite stații de alimentare cu carburanți, din țară și străinătate în limita a 1000 litri pe zi, dar nu mai mult de 2000 litri pe săptămână, urmând ca, după finalizarea cursei, șoferul să prezinte la societate foaia de parcurs și bonurile de alimentare pentru decont.
Inculpatul a efectuat cursa în Germania în perioada 25-31.03.2011, iar la întoarcere a descărcat marfa la S. G., după care a primit ordin de încărcare marfă din B. și dispoziție de descărcare Chiajna. La B. inculpatul a încărcat parțial camionul urmând ca diferența de marfă să o încarce din Ploiești, după care să-și continue drumul către destinație.
Ulterior, inculpatul a primit dispoziție de a încărca marfă de la Kaufland Ploiești, pentru Germania, însă a refuzat efectuarea cursei și, după o discuție telefonică cu martorul B. L., administratorul ., a abandonat autocamionul, lăsând în cabina acestuia cheile și documentele – nu și cardul de alimentare combustibil, pe care l-a luat cu el.
Potrivit extraselor de cont depuse la dosarul de urmărire penală (filele 18-20), în perioada imediat următoare inculpatul a folosit card-ul de alimentare aparținând .. M., alimentând mai multe autovehicule în B. în perioada 31.03.-07.04.2013, cu cantitatea de 1727 litri motorină în valoare de 10.192,66 lei.
Situația de fapt a fost probată cu declarațiile inculpatului, martorilor B. L., G. M. și Mițurcă M. cât și înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală respectiv contractul individual de muncă al inculpatului ( filele 6-8), fișa postului (filele 9-11) și decizia de desfacere a contractului de munca (fila 42), adresa de la ITM Prahova (f. 12), suport electronic tip CD și documentele transmise de S.C. MATRAX TRANS. COMPANY S.R.L. B. (filele 14-20).
Inculpatul a solicitat administrat probei testimoniale cu martori, în apărare.
În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că, înainte de plecarea în cursa de Germania, a stabilit cu administratorul firmei ., martorul B. L., ca, în cazul în care acesta din urmă nu va avea bani să-l plătească, inculpatul să poată achiziționa motorină cu ajutorul card-ului încredințat de societatea angajatoare, până la concurența sumei datorate pentru cursa externă.
Susținerile inculpatului nu au fost susținute însă de niciuna dintre probele administrate, declarațiile martorilor B. L. (administratorul părții vătămate) și ale celorlalți doi martori, coroborându-se cu înscrisurile depuse de părți – inclusiv contractul de muncă înregistrat la ITM Prahova (fila 6 d.u.p.) atestând, așa cum susține administratorul societății angajatoare, că, pentru serviciul prestat ca șofer la ., P. M. D. primea un salariu de 740 lei.
La stabilirea situației de fapt instanța de fond nu a avut în vedere declarația martorului B. V. propus de inculpat întrucât aceasta nu a fost concludentă martorul neputând relata daca discuția telefonică a avut loc între inculpat și reprezentantul legal al . M. și daca acesta și-a dat acordul ca inculpatul să își recupereze contravaloarea cursei in motorină.
Instanța de fond a reținut că inculpatul P. M. D. și-a însușit cantitatea de 1727 litri motorină, prin folosirea fără drept a card-ului primit de la angajator în scopul alimentării cu combustibil a autocamionului încredințat spre exploatare dar și a sumei de 420 lei reprezintă suma retrasă de pe card-ul părții vătămate, fără drept.
În drept, fapta inculpatului P. M. D. care, în calitate de șofer la S.C. S. S.R.L., având atribuții de gestionar respectiv acesta exercitând temporar, remunerat, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice așa cum a fost reglementată de dispozițiile art.308 al.1 C.pen, și-a însușit, în perioada 31.03.-07.04.2013 în dauna părții civile S.C. S. S.R.L., cantitatea de 1727 litri motorină, prin folosirea fără drept a cardului primit de la angajator în scopul alimentării cu combustibil a autocamionului încredințat și a însușit suma de 420 lei reprezintă suma retrasă de pe cardul părții vătămate, fără drept, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare. prev. de art. 295 al.1 C.pen., cu aplic. art.35 din C.pen., cu aplic art.308 din C.pen.
S-au reținut în cauză disp. art.35 C.pen. întrucât inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv.
Astfel, s-a constatat că elementul material al laturii obiective al infracțiunii de delapidare l-a constituit acțiunea inculpatului de a-și însuși contravaloarea a 1727 litri motorină și a sumei de 420 lei folosind în acest scop, fără drept, card-urile încredințate de partea vătămată (persoană juridică), iar urmarea imediată a constat în scoaterea definitivă a contravalorii combustibilului vândut (a banilor) din sfera patrimonială a persoanei vătămate și producerea unei pagube acesteia.
Legătura de cauzalitate a rezultat din chiar materialitatea faptei.
S-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, astfel cum este configurată prin art.16 al.3 pct.1 lit.a C.pen., prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptelor sale, fapta fiind săvârșită în scopul de a obține un folos material injust, respectiv sumele de bani reprezentând contravaloarea combustibilului înstrăinat.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.22/1969, gestionar, în înțelesul prezentei legi, este acel angajat al unui agent economic care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a unui agent economic, indiferent de modul de dobândire și de locul unde se află bunurile.
Ori, potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul avea, atribuții de gestionar de fapt în sensul celor prevăzute de art.1 din Legea nr.22/1969, chiar daca nu avea întocmită fișa postului, prin primirea de la societate a card-ului de combustibil în vederea alimentării autocamionului încredințat spre exploatare, și a cardului pentru plata taxelor de drum, pe timpul efectuării cursei de transport mărfuri, în țară și străinătate, inculpatul dobândind implicit si calitatea de „gestionar de fapt", în raport de cantitatea de carburant gestionată prin folosirea acelui instrument electronic, in scopul stabilit de angajator.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în temeiul art.386 din C.p.pen. din infracțiunea de delapidare prev de art.295 al.1 C.pen (fost 2151 C.pen) în infracțiunea de abuz de încredere prev de art. 238 al. 1 din C.pen. instanța de fond a reținut că persoana care exercită o însărcinare în cadrul unei persoane juridice are calitatea de funcționar indiferent dacă este sau nu încadrată în muncă. Ca atare însușirea de către aceasta a banilor, valorilor sau altor bunuri constituie infracțiunea de delapidare și nu de abuz de încredere. Astfel instanța de fond nu a avut în vedere susținerile inculpatului potrivit căruia nu avea contract de muncă neînsușindu-și semnătura de pe contractul de muncă depus la dosarul de urmărire penala. De altfel partea vătămată a înregistrat acest contract și la ITM Prahova.
Pentru aceste motive instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în temeiul art.386 din C.p.pen. ca neîntemeiată.
Față de analiza situației de fapt instanța de fond a stabilit noua calificare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. M. D. din art. art.2151 al.1 C.pen. din 1968 cu aplic.art.41 al.2 C.pen. din 1968 în art.295 al.1 din C.pen. cu aplic. art.35 din C.pen., cu aplic art.308 din C.pen.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 5 din C.pen. s-a reținut că noul Cod penal este mai favorabil în ceea ce privește limitele de pedeapsă aceasta fiind de la 2 la 7 ani față de reglementarea anterioară unde pedeapsa era de la 1-15 ani. Pentru alegerea legii penale mai favorabile se are în vedere limita maximă care în prezent este de 7 ani față de 15 ani din reglementarea anterioară.
De asemenea, s-a avut în vedere și decizia nr. 265 din data de 6 mai 2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, astfel că s-au reținut aplicabile dispozițiile noului Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, sumele solicitate fiind: 10.192,66 lei – reprezentând c/val. a 1772 litri motorină însușiți pe nedrept, 99 euro – reprezentând suma retrasă de inculpat, fără drept, de pe card-ul societății, 1000 lei – reprezentând valoarea cheltuielilor legate de staționarea autocamionului și 4.000 lei – reprezentând daune morale.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de lege în termen preciși și cuprinzători, care evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic și afectiv, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării etc. – criterii care se subsumează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Ori, în cauză, deși partea civilă a făcut vorbire despre un prejudiciu de imagine, nu s-au făcut dovezi în acest sens.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța de fond a apreciat că s-a impus îndestularea părții civile cu contravaloarea prejudiciului suferit de aceasta la data comiterii infracțiunii (10.192,66 lei – reprezentând c/val. a 1772 litri motorină și 420 euro – reprezentând cei 99 euro retrași de inculpat de pe cardul societății).
D. urmare, în baza art. art.397 C.p.pen. rap. la art.19 C.p.pen. raportat la art.998 - 999 C.civ. din anul 1864 și art.3 din Legea nr.71/2011 de aplicare a Codului Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească .. numai daune materiale în cuantum de 10.612,66 lei (din care 10.192,66 lei reprezintă contravaloarea combustibilului însușit fără drept, iar 420 lei reprezintă suma retrasă de pe card-ul părții vătămate, fără drept), partea civilă nedovedind nici pretinsul prejudiciu de imagine, nici cheltuielile efectuate cu staționarea autocamionului.
De altfel, în lipsa oricăror documente în acest sens, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor audiați nemijlocit, care au arătat că inculpatul a parcat autocamionul în parcarea societății (Mițurcă M.) sau pe într-o zonă nepăzită din aproprierea unei societăți comerciale (B. L.).
În baza 274 alin. (1) C.p.pen. și art.276 al.1 C.p.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și a cheltuielilor de judecată avansate de partea vătămată – onorariu avocat în sumă de 1500.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. M. D., criticând-o atât sub aspectul încadrării juridice cât și al cuantumului despăgubirilor civile.
În motivarea apelului inculpatului susține, prin apărător ales, că fapta comisă de către inculpat constituie infracțiunea de abuz de încredere, iar nu delapidare, deoarece în perioada respectivă încetase contractul de muncă cu partea civilă.
Inculpatul nu a predat cele două carduri bancare aparținând părții civile și le-a folosit considerând că i se cuvine drept recompensă pentru drepturile datorate de societate.
În ceea ce privește despăgubirile civile, apărătorul inculpatului susține că partea civilă deși a stabilit însușirea cantității de 1727 litri motorină, a calculat-o la prețul actual, de 5,8 lei în loc de prețul avut la data faptelor care ar fi fost de 4,38 lei.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata că apelul este fondat în latură civilă.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea consideră că aceasta a fost corect reținută de către prima instanță și anume că, în perioada 31 martie – 7 aprilie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de șofer al părții civile, inculpatul și-a însușit cantitatea de 1727 litri motorină, folosind un card de alimentare al firmei, destinat alimentării autoturismului din dotare.
În declarațiile sate de către inculpat nu a negat folosirea cardului de alimentare ori cantitatea de motorină, dar a justificat acest lucru prin faptul că partea civilă avea o datorie către el constând în decontarea diurnei pentru cursa efectuată pentru aceasta în Germania.
În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea consideră, că fapta inculpatului care primise de la partea civilă un card de alimentare combustibil și pe care l-a folosit în interes personal, deși trebuia înapoiat părții civile după încetarea contractului de muncă, constituie infracțiunea de delapidare, iar nu de abuz de încredere, întrucât a folosit în interes personal cardul pe care îl avea în gestiune, aducând un prejudiciu părții civile, constând în cantitatea de 1727 litri motorină.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul a mai retras de pe un alt card încredințat de către societate suma de 420 lei.
Aceste fapte constând în folosirea, fără drept și în interes personal a bunurilor gestionate de către inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215/1 Cod penal anterior (art. 295 Cod penal).
În ceea ce privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare, Curtea observă că aceste aspecte nici nu sunt criticate de către apelant.
Totodată, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de aplicare.
Referitor la latura civilă, Curtea își însușește opinia inculpatului în sensul că, partea civilă a calculat greșit cuantumul despăgubirilor întrucât prețul litrului de motorină a fost, la data faptelor, în medie de 4,705 lei, rezultând astfel o valoare de 8337,47 lei.
La această sumă se adaugă suma retrasă de 420 lei, fiind vorba de un prejudiciu total de 8757,47 lei și la care va fi obligat inculpatul către partea civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de inculpatul P. M. D., împotriva sentinței penale nr.140 din 21 mai 2014 pronunțată de Judecătoria M., pe care o va desființa în parte, în latură civilă și în consecință, va reduce cuantumul sumei la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile ., de la suma de 10.612,66 lei la suma de 8757,47 lei.
Va menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Văzând și disp. art. 275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul P. M. D., fiul lui I. și I., născut la 07.07.1979, domiciliat în B., ., ., ., fără forme legale în B., Bulevardul Muncii, nr.22, ., jud. B., împotriva sentinței penale nr.140 din 21 mai 2014 pronunțată de Judecătoria M..
Desființează în parte, în latură civilă, sentința apelată și, în consecință, reduce cuantumul sumei la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile ., de la suma de 10.612,66 lei la suma de 8757,47 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Respinge cererea formulată de către partea civilă . privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către aceasta.
Dispune plata sumei de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, din contul Ministerului Justiție în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. V. T. M. D.
Fiind în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
Grefier,
G. D.
Fiind în concediu de odihnă
semnează prim grefierul instanței
Red. M.D.
Tehn.grefier G.D. DC
8 ex/ 03.04.2015
d.f._ Judecătoria M.
j.f. T. N.
Operator de date cu caracter personal.
Nr. notificare 3113/2006
| ← Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... | Sfidarea organelor judiciare (art. 272 ind 1 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
