Sfidarea organelor judiciare (art. 272 ind 1 C.p.). Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 10568/200/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 262
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. M.
Judecător - G. C.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1066/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care în baza disp. art. 272 ind1 si art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul M. C., fiul lui T. și R., născut la 09.09.1968 în B., domiciliat în buzău, ., județ B., CNP_, cetățean român, căsătorit, 3 copii minori, studii 2 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea dedusa judecații este concurenta cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr 277/17.03.2011 definitiva prin decizia penala nr 573/29.04.2011.
A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare in pedepsele componente de 3 ani inchisoare pentru 208 alin.1 – 209 alin.1 C. pen, 3 ani si 6 luni închisoare pentru art 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i C. pen. si pedeapsa de 3 ani închisoare pentru art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i C. pen aplicata prin. SP 898/06.11.2009.
In baza disp. art. art. 36 C. penal cu referire la disp. art. 33 lit. a C. penal si 34 C. penal au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani si 6 luni închisoare cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa de 3 ani si 6 luni a fost executata in perioada 25.08.2009 – 03.04.2012.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a fost lipsă intimatul-inculpat M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, în susținerea orală a motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 1066/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., consideră că hotărârea atacată este netemeinică întrucât, după contopirea pedepselor, s-a stabilit că pedeapsa aplicată a fost deja executată.
Inculpatul a încălcat solemnitatea ședinței de judecată, a săvârșit un concurs de infracțiuni iar instanța de fond trebuia să-i aplice un spor de pedeapsă, motiv pentru care solicită admiterea apelului formulat, desființarea în parte a hotărârii atacate și aplicarea unui spor de pedeapsă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1066/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:
In baza disp. art. 272 ind1 si art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul M. Cristinel, fiul lui T. și R., născut la 09.09.1968 în B., domiciliat în buzău, ., județ B., CNP_, cetățean român, căsătorit, 3 copii minori, studii 2 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut,la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea dedusa judecații este concurenta cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr. 277/17.03.2011 definitiva prin decizia penala nr. 573/29.04.2011.
A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare in pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru 208 alin.1 – 209 alin.1 C. pen, 3 ani si 6 luni închisoare pentru art 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i C. pen. si pedeapsa de 3 ani închisoare pentru art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i C. pen aplicata prin. SP 898/06.11.2009.
In baza disp. art. art. 36 C. penal cu referire la disp. art. 33 lit. a C. penal si 34 C. penal au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani si 6 luni închisoare cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa de 3 ani si 6 luni a fost executata in perioada 25.08.2009 – 03.04.2012.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr 1455/P/2011 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de încălcarea solemnității ședinței fapta prevăzuta și pedepsită de disp. art 278 NCP cu aplicarea disp art.5 NCP. ( cu referire la art 272 ind 1 NCP).
În sarcina inculpatului s-a reținut ca la data de 17.02.2011, pe parcursul desfășurării ședinței de judecata în dosarul nr_/200/2010 al Judecătoriei B., inculpatul M. C. s-a manifestat agresiv și a folosit injurii și cuvinte insultătoare in mod generic cat si direct la adresa președintelui completului de judecata judecător M. A., perturbând activitatea de judecata.
A reținut instanța de fond că în procedura Camerei preliminare nu s-a contestat legalitatea urmăririi penale si a probelor administrate in cadrul acesteia.
Inculpatul nu a putut fi audiat in cauza.
Analizând materialul administrat in faza de urmărire penala, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.02.2011, în timp ce inculpatul M. C. se afla arestat in alta cauza, a fost prezentat în fața instanței de judecata la Judecătoria B. pentru a fi audiat in calitate de inculpat în dosarul nr._, fiind trimis in judecata pentru comiterea infracțiunii de furt calificat. In timpul dezbaterii cauzei, inculpatul a devenit agresiv lovind cu cătușele în bara de protecție a boxei arestaților, proferând injurii ce nu pot fi reproduse dat fiind conținutul vulgar al acestora. Instanța i-a atras atenția inculpatului asupra conduitei extrem de grave adoptate, insa acesta a continuat sa adreseze injurii in mod ireverențios la adresa doamnei judecător M. A., președintele completului de judecata, in timp ce in sala se aflau justițiabili, cat si avocați si consilieri juridici.
In cauza au fost audiați la indicarea Judecătoriei B., martorii A. R. si la M. E., avocați ce se aflau in sala de judecata au confirmat săvârșirea faptei de inculpat in modalitatea expusa. De asemenea, la dosar a fost atașat suportul optic cu înregistrarea ședinței de judecata din data de 17.02.2011, iar in urma înregistrării audio stocate pe acesta, s-a constatat ca inculpatul in timpul ședinței de judecata a adresat cuvinte insultătoare si sfidătoare, atât în mod generic cat si la adresa instanței de judecata
Fiind audiat, inculpatul a negat săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa si a solicitat audierea a doi martori pe care s-a angajat sa-i prezinte personal organelor de urmărire penala.
Martorul Mecic V. a declarat ca acesta a proferat injurii in timpul ședinței de judecata, dar au fost adresate soției si mamei sale.
In drept, instanța de fond a reținut că, faptele inculpatului M. C. care ca la data de 17.02.2011, pe parcursul desfășurării ședinței de judecata in dosarul nr_/200/2010 al Judecătoriei B., s-a manifestat agresiv si a folosit injurii si cuvinte insultătoare in mod generic cat si direct la adresa președintelui completului de judecata judecător M. A., perturbând activitatea de judecata, întrunesc elementele contitutive ale infracțiunii de sfidare a organelor judiciare. prev de art. . 272 ind1 si art. 5 NCP.
La stabilirea legii mai favorabile, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, care a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest context, instanța de fond, la aplicarea legii mai favorabile a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege (anterior și ulterior modificării lor prin Codul penal), dar si modalitatea de sancționare a concursului si a pluralității intermediare, apreciind ca legea cea mai favorabila in cauza este codul penal vechi.
Reținând și vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, fiind astfel întrunită și latura subiectivă a infracțiunii, instanța l-a condamnat pe acesta, la stabilirea și dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale ce incriminează și sancționează faptele, dispozițiile legale ale părții generale a Codului penal, aplicabile în cauză, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, relevat de împrejurările atingerea adusă atât relațiilor sociale protejate de lege.
Astfel, in baza disp. art. 272 ind1 si art. 5 NCP l-a condamnat pe inculpatul M. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.
S-a constatat ca infracțiunea dedusa judecații este concurenta cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr.277/17.03.2011 definitiva prin decizia penala nr.573/29.04.2011.
A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare in pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru 208 alin.1 – 209 alin.1 C. pen, 3 ani si 6 luni închisoare pentru art 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i C. pen. si pedeapsa de 3 ani închisoare pentru art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. i C. pen aplicata prin. SP 898/06.11.2009.
In baza disp. art. art. 36 C. penal cu referire la disp.art. 33 lit. a C. penal si 34 C. penal s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani si 6 luni închisoare cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa de 3 ani si 6 luni a fost executata in perioada 25.08.2009 – 03.04.2012.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal, Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond nu a aplicat la pedeapsa rezultantă stabilită în urma concursului de infracțiuni un spor de pedeapsă care ar fi fost de natură a sancționa în mod corespunzător gravitatea faptei comise.
S-a susținut că, practic, raportat la modalitatea de individualizare a pedepsei pe care a înțeles să o aplice instanța de fond se poate constata că pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul nu are de executat nicio zi de închisoare, ceea ce este nejustificat raportat la gravitatea faptei dedusă judecății, care face parte din categoria infracțiunilor ce împiedică înfăptuirea justiției, așa încât sporul de pedeapsă ar fi fost necesar în vederea asigurării scopului pedepsei, cât și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și formării urni atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri temeinice prin aplicarea unui spor de pedeapsă față de pedeapsa rezultantă determinată conform regulilor concursului de infracțiuni.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul Ministerului Public nu este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existența faptei pentru care intimatul-inculpat M. C. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Au fost avute astfel în vedere, copia legalizată a încheierii din data de 17.02.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ al acestei instanțe, însoțit de procesul verbal întocmit cu ocazia desfășurării ședinței de judecată de la această dată, depozițiile martorilor A. R. E., M. E. și Mecic V., procesele-verbale de constatare încheiate de lucrătorii de poliție, suportul optic conținând înregistrarea ședinței de judecată de la data 17.02.2011 în dosarul sus menționat aflat pe rolul Judecătoriei B., declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, fișa de cazier judiciar a acestuia, procesele verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere emise în cursul urmăririi penale cu privire la intimatul-inculpat, procesul verbal de ascultare a înregistrării audio.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 17.02.2011 pe parcursul desfășurării ședinței de judecată în dosarul_ al Judecătoriei B., inculpatul intimat M. C. s-a manifestat agresiv și a folosit injurii și cuvinte insultătoare atât în mod generic, cât și direct la adresa președintelui completului de judecată, judecător M. A., perturbând activitatea în ședința de judecată, precum și activitatea instanței.
Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de intimatul inculpat este legală, iar soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, chiar dacă inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat în cursul judecății.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost citat în repetate rânduri și au fost emise împotriva sa mandate de aducere, reușindu-se aducerea acestuia în fața organelor de urmărire penală pentru a fi audiat la datele de 4 iulie 2012 (filele 23,24, dosar urmărire penală) și respectiv 16 aprilie 2014 (filele 19-20, dosar urmărire penală).
În ambele declarații, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii deduse judecății, solicitând audierea de martori în apărare, organul de urmărire penală încuviințând audierea martorului Mecic V., la propunerea inculpatului.
În mod judicios depoziția acestui martor a fost înlăturată ca nesinceră și lipsită de credibilitate în raport de procesul verbal conținând transcrierea audierii suportului optic al înregistrării ședinței de judecată respective, din care rezultă fără dubiu existența fapte și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpat.
În aceste condiții, curtea constată că, soluția de condamnare a inculpatului este legală și conformă probatoriului administrat, cu atât mai mult cu cât inculpatul, deși a fost leal citat și s-a emis împotriva sa mandat de aducere, nu s-a prezentat în fața primei instanțe, cu toate că potrivit procesului verbal încheiat de lucrătorii de poliție la 6.11.2014 acestuia i s-a pus în vedere să se prezinte la Judecătoria B. pentru a fi audiat în calitate de inculpat (fila 16 dosar fond).
Examinând critica privitoare la greșita individualizare a pedepsei principale, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor legale care reglementează legea penală mai favorabilă, reglementate în art.5 alin.1 cod penal, astfel cum acesta au fost interpretate prin Decizia 265/2014 a Curții Constituționale a României, a reținut că în ansamblu, dispozițiile vechii legi penale sunt mai favorabile, având în vedere faptul că dispozițiile ce reglementează pluralitatea infracțională sunt mai favorabile sub imperiul vechii legi penale.
Astfel, dacă în privința conținutului constitutiv al infracțiunii, nu există diferențe între cele două legi penale succesive (deoarece infracțiunea de sfidare a organelor judiciare este incriminată și în noua lege, dar având numai o denumire marginală diferită, cea de încălcare a solemnității ședinței), cu toate acestea se observă că într-adevăr dispozițiile din codul penal din 1969 apar ca favorabile întrucât instanța de fond, constatând că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu alte fapte pentru care inculpatul a fost condamnat pe cale separată la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, a dispus contopirea faptelor aflate în concurs, stabilind pedeapsa rezultantă cea mai grea.
În această situație este evident că din perspectiva regulilor pluralității infracționale sub forma concursului de infracțiuni, dispozițiile codului penal din 1969 sunt net favorabile întrucât stabilirea regimului cumulului juridic nu presupune aplicarea unui spor obligatoriu, ci a unui spor facultativ de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de noua lege penală care impune aplicarea la pedeapsa cea mai grea, a unui spor obligatoriu și fix de pedeapsă, de o treime din totalul celorlalte pedepse componente ale concursului de infracțiuni.
Așadar, deși noua lege penală prevede un tratament sancționator mult mai blând (închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amendă) spre deosebire de vechea lege penală care sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, cu toate acestea, în raport de reglementarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni, rezultă că în mod global, vechea legea penală este cea favorabilă, astfel cum în mod corect s-a apreciat la primul grad de jurisdicție.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, care constituie obiect al criticii formulate în cadrul prezentei căi de atac, curtea contată că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă situată către limita medie prevăzută de textul legal incriminator pentru infracțiunea ce constituie obiectul judecății.
Prin constatarea corectă a existenței pluralității infracționale sub forma concursului de infracțiuni, raportat la alte fapte pentru care s-a dispus, pe cale separată, condamnarea definitivă a intimatului inculpat, instanța de fond a realizat o corectă aplicare a disp. art.36 alin.1 și 3 cod penal din 1969 care reglementează modul de palicare și de stabilire a pedepsei pentru infracțiunile concurente, așa încât, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare a fost corect determinată, ca fiind pedeapsa de executat pentru pluralitatea de infracțiuni constatată.
În ceea ce privește împrejurarea că la această pedeapsă rezultantă instanța de fond nu a adăugat un spor de pedeapsă permis de disp. art.36 rap. la art.34 C.penal din 1969, curtea apreciază că această critică este nefondată, deoarece în concret, față de gradul de pericol social concret al infracțiunii, data săvârșirii faptei, și împrejurarea că pedeapsa rezultantă a fost deja executată, aplicarea unui spor de pedeapsă apare ca inutilă, nefiind în măsură să contribuie la reinserția socială a inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel, este adevărat că infracțiunea dedusă judecății, face parte din categoria celor îndreptate împotriva înfăptuirii justiției, iar sub imperiul vechii legi penale, aceasta avea un tratament sancționator mai aspru, necesitând așadar o represiune socială pe măsură, mai ales avându-se în vedere modul și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii și persoana inculpatului care nu se află la prima încălcare a legii penale.
În egală măsură însă, se observă că fapta dedusă judecății a fost comisă la 17.02.2011, deci cu peste 4 ani în urmă, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită la primul grad de jurisdicție și determinată conform regulilor concursului de infracțiuni, a fost executată în intervalul 25.08.2009 – 03.04.2012.
În aceste condiții, împrejurarea că această pedeapsă rezultantă a fost deja executată cu aproape 3 ani în urmă, corelată cu faptul că inculpatul nu a fost prezent la judecata în primă instanță și nici la judecata în apel deși a fost în mod legal citat, iar la instanța de fond a fost emis împ0triva sa un mandat de aducere care a fost executat, fără însă ca inculpatul să se prezinte personal în fața instanței, conduc la concluzia că sporul de pedeapsă facultativ permis de dispozițiile art.36 rap. la art.34 c.penal din 1969 nu se impun a fi aplicat în cauză.
În consecință, observându-se aceste elemente mai sus menționate, curtea apreciază că, pedeapsa rezultantă fiind deja executată, finalizarea fazei execuționale de o perioadă lungă de timp, de aproape 3 ani, este în măsură să prejudicieze finalitatea aplicării unui spor de pedeapsă la un asemenea interval de timp, ceea ce formează convingerea instanței de control judiciar în sensul inutilității aplicării acestui spor de pedeapsă, la acest moment.
Pe cale de consecință, criticile formulate în cadrul prezentei căi de atac, sunt apreciate ca nefondate, instanța de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, cât și la o corectă aplicare a regulilor ce reglementează pluralitatea infracțională, astfel încât apelul va fi respins ca nefondat conform art.421 pct.1 lit.b C.pr.penală.
Văzând și disp. art.275 alin.2 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1066/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria B..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
D. M. G. C.
Grefier,
S. A.
Red. DM/ Tehnored. S.A./MM
5 ex./30.03.2015
Dos. fond_, Judecătoria B..
Jud. fond A. B..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 256/2015. Curtea de Apel... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 321/2015.... → |
|---|
