Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 864/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 864
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
PREȘEDINTE – I. N.
JUDECĂTOR – C. R.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpatulP. D. fiul lui D. și A., născut la data de 08.10.1950 în comuna Brăești, ., domiciliat în municipiul B., ., ., căsătorit, fără antecedente penale, administrator la ., C.N.P._ și de partea civilăDirecția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul inculpat P. D., pentru care a răspuns avocat desemnat din oficiu avocat Elenga Liz P., din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară nr._/2015, apelanta parte civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și intimata parte responsabilă civilmente . SRL prin expert C. Insolvency IPURL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură s-a depus de către apelantul inculpat P. D. cererea înregistrată sub nr._/22.09.2015 prin care solicită a se lua act că își retrage calea de atac formulată în cauză, atașând copie de pe cartea sa de identitate.
Avocat Elenga Liz P., având cuvântul pentru apelantul inculpat P. D., solicită a se lua act de manifestarea de voință a acestuia, în sensul că înțelege să își retragă apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B..
Referitor la apelul declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că s-a achitat suma de 147.908 lei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act că apelantul inculpat P. D. a înțeles să își retragă apelul formulat în cauză, sens în are solicită obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Cu referire la apelul părții civile Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., solicită respingerea, ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrărila cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 42 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în temeiul disp. art.396 alin.6 Cod procedură penală, raportat la art.16 alin.1 lit. h) Cod procedură penală, cu referire la art.741alin.2 Cod penal din1968 și art.5 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. D., fiul lui D. și A., născut la data de 08.10.1950 în ., domiciliat în municipiul B., . antecedente penale, administrator la ., C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) și art.5 Cod penal și respectiv, art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) și art. 5 Cod penal, fapte săvârșite în perioada 01.06._10.
Conform art.741 alin.2 teza a II-a Cod penal (1968) cu referire la art. 91 lit. c) Cod penal (1968) și art. 5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului P. D., sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei, care se va înregistra în cazierul judiciar, constatând că inculpatul a achitat suma de 147.908 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului statului (filele 298 vol. II dosar de urmărire penală și 56-58 dosar instanță).
Prin aceeași sentință, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. -Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. privind obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente S.C. Aluniș 24 M. S.R.L., prin lichidator judiciar SP Expert C. Insolvency IPURL la plata sumei de 355.389 lei și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.
Potrivit art. 397 alin. 3 Cod procedură penală, s-a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr.438/P/2012 din data de 27.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și aplicat prin procesul-verbal din data de 27.03.2014, asupra cotei ideale de 50% din suprafața de 30.000 mp teren, categoria de folosință pădure, situată în extravilanul comunei Brăești, județul B., tarlaua nr.8, . nr.cadastral 4054, așa cum este individualizată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.2.249/29.12.2010 a B.N.P. “E. N.” B..
Conform art. 13 alin.1 din Legea nr.241/2005, o copie a dispozitivului sentinței s-a dispus a fi comunicat, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza materialului probator și a mijloacelor de probă administrate în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 438/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de stopaj la sursă și evaziune fiscală, prev. de art.6 și 9 alin.1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada iunie - decembrie 2010, în calitate de administrator al S.C. Aluniș 24 M. S.R.L., inculpatul nu a evidențiat în contabilitate veniturile aferente unui număr de 24 de facturi emise, cu scopul și consecința sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat în sumă totală de 137.916 lei, din care suma de 56.104 lei reprezintă impozit pe profit, iar suma de 81.156 reprezintă TVA, iar în cursul anului 2010, în calitate de administrator al S.C. Aluniș 24 M. S.R.L., a reținut și a nu virat către bugetul de stat suma de 9.992 lei reprezentând taxe și impozite cu reținere la sursă derivate din veniturile salariale achitate angajaților.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: rapoartele de inspecție fiscală și anexele acestora, procesele-verbale de control financiar-fiscal și anexele acestora, fotocopiile facturilor și alte înscrisuri contabile, declarațiile inculpatului, raportul de expertiză tehnică și anexele acestuia, întocmit în faza de urmărire penală, precum și celelalte înscrisuri atașate cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul P. D. a fost administrator împuternicit atât la . (cu procură specială) cât și la S.C. Aluniș 24 M. SRL, între cele două societăți existând relații comerciale de prestare servicii în domeniul întreținerii și amenajării pășunilor comunale.
În condițiile în care . nu avea angajați, în perioada 2010 - 2011, lucrările au fost prestate de S.C. Aluniș 24 M. SRL, aceasta din urmă facturând apoi prestarea serviciilor către ..
Astfel, în perioada 01.06.2010 – 30.12.2010, inculpatul P. D. a emis în numele S.C. Aluniș 24 M. S.R.L. și în favoarea .. un nr. de 24 facturi fiscale de prestări servicii, respectiv nr. 441/01.06.2010 în valoare de 71.400 lei (cu TVA), nr. 269/08.09.2010 în valoare de 4.402 lei; nr. 701/01.12.2010 în valoare de 4.761 lei, nr. 702/02.12.2010 în valoare de 4.762 lei, nr. 703/03.12.2010 în valoare de 4762 lei, nr. 704/04.12.2010 în valoare de 15.475 lei, nr. 705/06.12.2010 în valoare de 4.464 lei, nr. 706/07.12.2010 în valoare de 4.910 lei, nr. 707/08.12.2010 în valoare de 4.762 lei, nr. 708/09.12.2010 în valoare de 15.624 lei, nr. 709/10.12.2010 în valoare de 4.464 lei, nr. 710/10.12.2010 în valoare de 14.508 lei, nr. 711/13.12.2010 în valoare de 4.464 lei, nr. 712/14.12.2010 în valoare de 4.799 lei, nr. 713/15.12.2010 în valoare de 4.464 lei, nr. 714/16.12.2010 în valoare de 5.245 lei, nr. 715/17.12.2010 în valoare de 4.464 lei, nr. 716/18.12.2010 în valoare de 22.320 lei, nr. 717/20.12.2010 în valoare de 4.464 lei, nr. 720/25.12.2010 în valoare de 11.160 lei, nr. 721/28.12.2010 în valoare de 55.552 lei, nr. 722/29.12.2010 în valoare de 26.040 lei și nr. 723/30.12.2010 în valoare de 71.300.
Inculpatul P. D. a dispus înregistrarea în contabilitatea clientului .. a celor 24 facturi fiscale, având interes în a înregistra cheltuielile deductibile, în schimb, a omis, cu intenție, înregistrarea și declararea lor de către S.C. Alunis 24 M. S.R.L., cu scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și a T.V.A. de la bugetul de stat.
La datele de 18 și 19.07.2012, organele de poliție, l-au contactat pe inculpatul P. D. în vederea ridicării evidenței contabile, ocazie cu care acesta a luat cunoștinta de existența dosarulului penal și implicit de iminența unui control financiar.
În aceste conditii, inculpatul a hotărât să ascundă fapta de evaziune fiscală, prin înregistrarea a 23 din cele 24 facturi fiscale în balanța de verificare aferentă lunii anterioare, unde a putut insera datele (iunie 2012), preluate în declaratiile fiscale D 394 si D 300 din data de 23.07.2012 (ulterior solicitarii documentelor fiscale).
Cu toate acestea, inculpatul, din neatenție, așa cum a declarat, sau cu intenția de a întări ideea de neglijență, a omis să înregistreze în contabilitate factura fiscală nr. 445 din 26.08.2010.
Ulterior, în perioada 18 - 20.09.2012, s-a desfașurat un control al Gărzii Financiare - Secția B., având ca obiect înregistrarea în contabilitatea S.C. Aluniș 24 M. S.R.L. a veniturilor realizate de societate în cursul anului 2010 și consecințele fiscale.
Prin procesul-verbal nr._ din 20.09.2012 întocmit de comisarii Gărzii Financiare, s-a constatat faptul că cele 24 facturi fiscale nu au fost înregistrate în contabilitate, cu scopul sustragerii de la plata unui impozit pe profit de 56.104 lei și a unei TVA de 81.156 lei, cu mențiunea că până la data controlului, cele 24 facturi fiscale nu fuseseră achitate de .. (30.06.2012).
De asemenea, activitatea S.C. Aluniș 24 M. S.R.L. a facut obiectul inspecției fiscale, întocmindu-se raportul de inspectie fiscala F-BZ nr. 2889/19.11.2012.
Deși au avut la dispoziție constatările Gărzii Financiare și au reținut că explicațiile administratorului privind înregistrarea ulterioară a celor 23 de facturi nu pot fi luate în considerare ca motivare legală a neînregistrării acestora, organele fiscale au stabilit prejudiciul raportându-se doar la cea de-a 24 factură, care nu a fost deloc înregistrată în contabilitate, neformulându-se în actul de inspecție fiscală nicio explicație pentru acest punct de vedere.
Organele fiscale au stabilit și alte sume datorate bugetului de stat, în plus față de prejudiciul produs prin infracțiunea de evaziune fiascală, provenind din înregistrari eronate sau datorii neachitate, precum și alte sume preluate din inspecția fiscală anterioară.
De asemenea, s-a mai reținut că în perioada 01.07.2010 – 31.08.2012, S.C. Aluniș 24 M. SRL, nu a achitat în termenul legal impozitele și taxele cu reținere la sursă, în sumă totală de 47.275 lei, din care impozit pe veniturile din salarii: 13.324 lei, contributia pentru asigurari sociale angajati: 20.944 lei, contributia pentru asigurari de sănătate, 11.044 lei, contributia pentru fondul de somaj datorată de angajator, 955 lei și contribuția pentru fondul de somaj datorată de asigurați 1.008 lei.
La data de 06 iunie 2013, în faza de urmărire penală, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, cu următoarele obiective:
- să se verifice, de către expert, care este data certă a înregistrării în evidența contabilă a S.C. Aluniș 24 M. S.R.L. a celor 24 facturi fiscale emise de .., în valoare de 431.805 lei și să se constate ce facturi fiscale erau neînregistrate, la data controlului din 18.09.2012;
- să se calculeze valoarea impozitului pe profit și TVA datorate de S.C. Aluniș 24 M. SRL, ca urmare a neînregistrării facturilor fiscale identificate;
- să se stabilească activul net al S.C. Aluniș 24 M. SRL, ca diferență între activele imobilizate și circulante, pe de o parte, și pasivul societății, pe de altă parte, și să se aprecieze dacă societatea putea să-și achite, parțial sau total, obligațiile bugetare cu reținere la sursă, și care este cuantumul acestora, la momentul prezent;
- să se stabilească dacă în perioada în care au fost acumulate impozitele și taxele cu regim de stopaj la sursă, S.C. Aluniș 24 M. SRL a avut disponibilități bănești în conturile bancare și în casierie și care a fost destinația acestor resurse financiare;
- dacă aceste disponibilități bănești puteau asigura achitarea impozitelor și contribuțiilor cu regim de reținere la sursă.
În conformitate cu documentele expertizate, expertul a comunicat că 23 din cele 24 facturi fiscale s-au înregistrat în balanța din iunie 2012 a S.C. Alunis 24 M. S.R.L., iar valoarea impozitului pe profit și a TVA sustrase ca urmare a neînregistrarii în contabilitate a facturii nr. 445 din 26.08.2010 este de 8.160 lei, respectiv, 12.240 lei.
Referitor la posibilitatea achitarii sumelor datorate cu titlu de stopaj la sursă, expertul a apreciat că, potrivit situațiilor soldului de cont și a activului net, în perioada de comitere a faptei, societatea avea posibilitatea să achite aceste sume, în perioada iulie 2010 – decembrie 2010, dupa care nu a mai avut disponibilitati banesti.
Cu toate acestea, destinația sumelor respective a fost: achitarea salariilor, achitarea furnizorilor, achitarea dividendelor către asociat, achitarea creditelor bancare, parțial, pentru achitarea unor datorii către bugetul de stat.
Din lămuririle solicitate ulterior, a rezultat că suma datorată cu acest titlu în perioada când inculpatul avea disponibilități financiare este de 9.992 lei.
În urma solicitarii unei completari a expertizei, expertul contabil a calculat și sumele datorate cu titlu de impozit pe profit și TVA aferente celor 23 facturi fiscale, care, potrivit datelor rezultate din anchetă, fac parte din prejudiciul produs prin evaziune fiscală, ca urmare a neînregistrarii veniturilor societătii, rezultând suma de 47.944 lei impozit pe profit și suma de 68.916 lei TVA.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului P. D. care, în perioada iunie-decembrie 2010, în calitate de administrator al S.C. Aluniș 24 M. S.R.L., nu a evidențiat în contabilitate veniturile aferente unui număr de 24 de facturi emise, cu scopul și consecința sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat în sumă totală de 137.916 lei, din care suma de 56.104 lei reprezintă impozit pe profit și suma de 81.156 reprezintă TVA, iar în cursul anului 2010, în calitate de administrator al aceleiași societăți comerciale, a reținut și a nu virat către bugetul de stat suma de 9.992 lei reprezentând taxe și impozite cu reținere la sursă derivate din veniturile salariale achitate angajaților, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. b) din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (1968) și respectiv art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (1968).
S-a reținut că în faza de urmărire penală, inculpatul P. D. a achitat din prejudiciul total în cuantum de 147.908 lei (pentru evaziune - 137.916 lei și pentru stopaj la sursă - 9.992 lei), suma de 35.000 lei, iar ulterior, în faza de judecată, a achitat restul de 112.908 lei.
Potrivit dispozițiilor art.741alin.1, 2 Cod penal (1968), în cazul săvârșirii unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, dacă prejudiciul este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
S-a motivat că activitatea infracțională a inculpatului P. D. s-a desfășurat până la pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 573/03.05.2011 (publicată în Monitorul Oficial nr.363/25.05.2011), astfel încât, dispozițiile art. 741 alin. 1, 2 Cod penal (1968), constituie pentru acesta, normă penală mai favorabilă.
În ceea ce privește acțiunea civilă, s-a reținut că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente S.C. Aluniș 24 M. S.R.L., prin lichidator judiciar SP Expert C. Insolvency IPURL, la plata sumei de 355.389 lei și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume, însă, instanța de fond a apreciat că nu poate avea în vedere acest prejudiciu, cu motivarea că partea civilă nu a indicat perioada pentru care se calculează penalitățile, a omis faptul că inculpatul a fost trimis în judecată numai pentru activitatea desfășurată în cadrul S.C. Aluniș 24 M. S.R.L.nu și în cadrul altor societăți comerciale, nu a reținut concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală (filele 145-156, 161-164 vol.II), comunicat părții civile și însușit în esență conform adresei nr. 2130/04.04.2014 (filele 181-182 vol. II), în pretențiile părții civile fiind incluse și alte sume care reprezintă pagube aduse bugetului de stat cauzate prin fapte ale inculpatului, fără caracter penal
Totodată, a reținut că dispozițiile art. 741 alin. 1, 2 Cod penal (1968), vizează prejudiciul penal produs de către inculpat, neplata accesoriilor fiscale nefiind de natură a atrage răspunderea penală a acestuia.
S-a motivat că deși acțiunea civilă este alăturată celei penale, repararea pagubei se face potrivit legii civile, iar în cazul însușirii unor sume de bani, partea civilă este îndreptățită la acordarea despăgubirilor bănești pentru paguba efectivă și folosul nerealizat dar a căror întindere este certă, lichidă și exigibilă la momentul pronunțării hotărârii penale și numai aflate în directă legătură de cauzalitate cu actele materiale ce întregesc conținutul legal al infracțiunilor descrise în actul de sesizare a instanței penale.
S-a constatat că în faza de cercetare judecătorească, partea civilă nu a solicitat alte probe pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, motiv pentru care s-a apreciat că simpla comunicare a acestora nu este de natură a le considera certe, lichide și exigibile, precum și în legătură de cauzalitate cu faptele penale reținute în sarcina inculpatului.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond, în baza disp. art. 396 alin.6 Cod procedură penală, rap. la art.16 alin.1 lit. h) Cod procedură penală cu referire la art.741 alin.2 Cod penal (1968) și art.5 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) și art. 5 Cod penal, și respectiv, art. 9 alin.1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (1968) și art. 5 Cod penal, fapte săvârșite în perioada 01.06._10.
Conform art. 741 alin. 2 teza a II-a Cod penal din 1968, cu referire la art.91 lit.c) Cod penal (1968) și art.5 Cod penal, tribunalul a aplicat inculpatului P. D. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei, care se va înregistra în cazierul judiciar, constatând că inculpatul a achitat suma de 147.908 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului statului (filele 298 vol. II dosar de urmărire penală și 56-58 dosar instanță), acesta fiind, conform probelor administrate, singurul prejudiciu cert, lichid, exigibil și produs prin săvârșirea infracțiunilor.
În consecință, pentru considerentele reținute anterior, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. privind obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente S.C. Aluniș 24 M. S.R.L., prin lichidator judiciar SP Expert C. Insolvency IPURL, la plata sumei de 355.389 lei și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.
Constatând că prejudiciul a fost reparat în totalitate, în baza art. 397 alin. 3 Cod penal, instanța de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 438/P/2012 din data de 27.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și aplicat prin procesul-verbal din data de 27.03.2014, asupra cotei ideale de 50% din suprafața de 30.000 mp teren, categoria de folosință pădure, situată în extravilanul comunei Brăești, județul B., tarlaua nr.8, . număr cadastral 4054, așa cum este individualizată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2.249/29.12.2010 a B.N.P. “E. N.” B..
Raportat la soluția pronunțată, s-a făcut aplicarea disp. art. 13 alin.1 din Legea nr.241/2005, și s-a dispus ca o copie a dispozitivului sentinței să fie comunicată, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în termen legal, au declarat apel inculpatul P. D. și partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., care au criticat soluția instanței de fond de nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel depuse, filele 8-10, apelanta - parte civilă a criticat soluția instanței de fond de netemeinicie, în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, susținând că deși s-a constituit parte civilă cu suma de 355.389 lei, actualizată, nu au fost avute în vedere probatoriile administrate în acest sens, respectiv, scriptul ce poartă nr. de înregistrare_ din 06.05.2015, în care sunt detaliate sumele reprezentând prejudiciul, inclusiv accesoriile acestora, și nici procesul verbal nr. 1377 din 15 noiembrie 2012, respectiv nota internă nr._ din 16.06.2014 a Serviciului de Evidență Analitică pe Plătitori din cadrul instituției.
Totodată, s-a invocat faptul că instanța de fond a judecat cauza cu încălcarea dreptului apelantei la un proces echitabil, deoarece a fost administrată proba cu expertiza de specialitate iar instanța nu i-a comunicat această expertiză.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, potrivit art. 417 alin.-2 Cod proc. penală, constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul P. D., Curtea constată că prin cererea formulată de acesta și înregistrată la Registratura instanței sub nr._ din 22 septembrie 2015, a învederat că înțelege să își retragă apelul formulat în cauză, astfel că în ședința publică din data de 23 septembrie 2015, din oficiu, a pus în discuția avocatului desemnat din oficiu apelantului inculpat și reprezentantului Ministerului Public, cererea formulată de apelantul inculpat, concluziile formulate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei.
Având în vedere că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 415 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac exercitată și față de manifestarea de voință a apelantului-inculpat P. D., exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, Curtea urmează să ia act de declarația apelantului – inculpat, în sensul retragerii căii de atac.
Pe cale de consecință, potrivit art. 275 alin.2 Cod proc. penală, se va dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu, asistența juridică fiind obligatorie, potrivit art. 90 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, stabilit în baza disp. art. 5 alin. 1 lit. a) din Protocolul Comun nr._/2015 al Ministerului Justiției și nr. 21-DCAJ-2015 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Referitor la apelul declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., instanța de control judiciar, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza actelor și lucrărilor cauzei și a dispozițiilor legale incidente, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că prin cererea formulată la data de 28 noiembrie 2014, filele 24-25 d.f., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., s-a constituit parte civilă cu suma de 375.616 lei, compusă din 272.238 lei, reprezentând TVA și 56.104 lei, impozit pe profit precum și suma de 47.275 lei, reprezentând impozite și contribuții sociale stopaj la sursă.
S-a motivat că suma solicitată reprezintă prejudiciul cauzat bugetului de stat, așa cum rezultă din procesul verbal nr._ din 20 septembrie 2012 întocmit de Garda Financiară și Decizia de impunere nr. FBZ nr. 1652/19.11.2012, emisă ca urmare a inspecției fiscale la S.C. Aluniș 24 M. SRL, sens în care au fost depuse documentele invocate.
Ulterior, prin adresa nr. 2038 din 13 mai 2015, partea civilă a precizat că își menține cererea de constituire de parte civilă pentru suma totală de 355.389 lei, pentru prejudiciul cauzat de inculpatul P. D., fost administrator al . și al . SRL, cu detalierea creanțelor fiscale cu privire la fiecare din cele două societăți comerciale.
Analizând critica de netemeinicie invocată de partea civilă, se constată, raportat la actele și lucrările cauzei, că aceasta este nefondată, instanța de fond soluționând cauza cu respectarea normelor de drept material și procesual incidente în cauză, astfel că sentința pronunțată la primul grad de jurisdicție este legală și temeinică.
Se constată, astfel, că prin Rechizitoriul nr. 438/P/2012 din 14 august 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, constând în aceea că în calitate de administrator al . SRL, nu a evidențiat în contabilitate veniturile aferente unui număr de 24 de facturi, emise în perioada iunie - decembrie 2010, cu scopul și consecința sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat, în sumă de 137.916 lei, din care, 56.104 lei, reprezintă impozit pe profit iar suma de 81.156 lei, reprezintă T.V.A.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. D. și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal anterior, constând în aceea că în calitate de administrator al . SRL a reținut și nu a virat către bugetul de stat suma de 9.992 lei, reprezentând taxe și impozite, cu reținere la sursă, derivate din veniturile salariale achitate angajaților în cursul anului 2010.
Pe parcursul urmăririi penale, s-a dispus și administrat proba cu expertiză contabilă judiciară, întocmită de expert S. C. D., filele 145-156, astfel cum a fost completată în urma obiecțiunilor formulate, filele 161-164 vol. II iar concluziile acesteia au fost avute în vedere de procuror la trimiterea în judecată a inculpatului, stabilindu-se că prin activitatea infracțională imputată acestuia s-a produs un prejudiciu total de 147.908 lei, din care, la data de 03 iunie 2014, inculpatul a achitat suma de 35.000 lei.
S-a motivat de către procuror că deși Administrația Financiară a Finanțelor Publice B. s-a constituit parte civilă cu suma de 592.081 lei, potrivit adresei de la filele 183 și urm. vol. II, în cuprinsul acesteia sunt incluse dobânzi și majorări de întârziere pentru sumele reprezentând prejudiciul penal dar și alte sume ce reprezintă pagube aduse bugetului de stat, cauzate prin fapte fără caracter penal, motiv pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului stabilindu-se că prejudiciul este de 147.108 lei.
Sub un prim aspect, se impune sublinierea că la baza întocmirii raportului de expertiză contabilă au fost avute în vedere atât plângerea penală formulată de persoana vătămată D.G.F.P. B., respectiv, raportul de inspecție fiscală nr. FBZ nr. 2889 întocmit la data de 19 noiembrie 2012, ca urmare a controlului efectuat de Garda Financiară în luna septembrie 2012 cât și evidența contabilă a S.C. Aluniș 24 M. SRL, așa încât, instanța de fond, constatând că întinderea prejudiciului este cea stabilită în actul de sesizare iar acesta a fost integral achitat de inculpat, în mod temeinic și legal a dispus respingerea cererii de obligare a inculpatului P. D. la despăgubiri în cuantum de 355.389 lei și a obligațiilor fiscale accesorii, motiv pentru care și critica de netemeinicie invocată prin prezenta este nefondată.
De altfel, așa cum rezultă din actele și lucrările cauzei, prin adresa nr.2130 din 04 aprilie 2014, filele181-182, partea civilă a depus pe parcursul urmăririi penale „Punct de vedere referitor la raportul de expertiză” din cuprinsul căruia rezultă acordul său în privința celor constatate de expert, astfel că, luând în considerare că în susținerea pretențiilor civile în cuantumul solicitat prin cererea de constituire de parte civilă dar și prin motivele de apel, nu s-au făcut dovezi în sensul impus de art. 249 Cod proc. civilă, cu referire la art. 1357 Cod civil, reiterarea întinderii prejudiciului la cel arătat în cererea de constituire de parte civilă este lipsită de suport probator, probele administrate pe parcursul urmăririi penale, singurele administrate în latură civilă, conducând la concluzia, la care a ajuns și instanța de fond, că prejudiciul cauzat de inculpatul P. D. prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 și 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 este în cuantum de 147.908 lei și a fost acoperit integral de către inculpat, situație necontestată de partea civilă.
Referitor la cea de-a doua critică, se constată, contrar susținerilor apelantei inculpate că nici aceasta nu se justifică, având în vedere că raportul de expertiză contabilă a fost întocmită după convocarea acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 157-159, vol.2.d.u.p., mai mult, partea civilă a formulat „Punct de vedere referitor la raportul de expertiză” înregistrat sub nr.2130 din 04 aprilie 2014, filele181-182, așa încât, drepturile sale procesuale au fost pe deplin respectate iar critica invocată sub aspectul încălcării dreptului recunoscut de art. 6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este fondată.
Întrucât nu există temei pentru obligarea inculpatului la plata sumei de 355.389 lei precum și la plata accesoriilor fiscale aferente acesteia, rezultă că soluția instanței de fond este temeinică și legală iar apelul declarat de partea civilă este nefondat, astfel că în temeiul disp. art. 421 alin. 1 lit.b) Cod procedură penală, urmează să dispună respingerea căii de atac formulate, cu obligarea apelantei la cheltuieli judiciare către stat, în cauză fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.415 Cod procedură penală ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul P. D. împotriva sentinței penale nr.42 din 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B..
Conform art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova, iar pe apelanta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
Red.I.N./tehnored D.R.D.
6 ex./16.10.2015
d.f._ –Tribunalul B.
j.f. F. A.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 859/2015. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
