Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 925/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 925
Ședința publică din data de 08 octombrie 2015
Președinte - E. N.
Judecător - S. P. B.
Grefier - M. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații P. G. I. și H. C. A. împotriva sentinței penale nr. 87 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat H. C. A., personal și asistat de avocat ales N. G. din Baroul Prahova cu împuternicire avocațială . nr._ din 17.09.2015 aflată la fila 20 dosar, lipsă fiind apelantul inculpat P. G. I. reprezentat de avocat oficiu D. A. cu delegație nr._ din 27.05.2015 aflată la fila 11 dosar și intimata parte civilă . Operațiuni Sud - Est Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Se legitimează apelantul inculpat H. C. A. cu CI . nr._ emis de SPCLEP Bălțești, CNP_, domiciliat în comuna Bălțești, ., județul Prahova.
Curtea având în vedere că la primul grad de jurisdicție inculpatul apelant H. C. A. nu a fost audiat, pune în vedere acestuia că are dreptul de a da declarație în fața instanței de control judiciar raportat la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, precum și dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică.
Apelantul inculpat H. C. A. având personal cuvântul arată că a discutat cu avocatul ales și este de acord să dea declarație.
Curtea luând act de acordul apelantului inculpat H. C. A. de a fi audiat, procedează la ascultarea acestuia, declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Avocații aleși și din oficiu ai apelanților inculpați precum și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind apelurile în stare de judecată.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat ales N. G. având cuvântul pentru apelantul inculpat H. C. A. în susținerea motivelor de apel critică sentința penală nr. 87 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. pentru nelegalitate.
Solicită să se aibă în vedere atitudinea inculpatului pe tot parcursul procesului penal, acesta recunoscând fapta comisă, atitudine menținută și în fața instanțelor judecătorești.
De asemenea, să se aibă în vedere că de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale, înțelegând consecința faptelor sale.
Totodată, arată că fapta dedusă judecății prezintă un pericol social redus, având drept consecință un prejudiciu redus ce a fost recuperat integral.
Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și pe fond să se dispună redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia cu aplicarea disp. art. 86 indice 1 Cod penal anterior cu mențiunea că inculpatul este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Depune motive de apel.
Avocat oficiu D. A. având cuvântul pentru apelantul inculpat P. G. I. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, pe fond reducerea pedepsei aplicate, dându-se eficiență maximă disp. art. 74, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal anterior.
Solicită aplicarea disp. art. 81 Cod penal anterior privind suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în subsidiar aplicarea disp. art. 86 indice 1 Cod penal anterior.
Susține că inculpatul a recunoscut fapta în totalitate încă de la începutul urmăririi penale, pentru acesta legea penală mai favorabilă o constituie Codul penal anterior care permite reținerea atât a circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei sub minimul special și aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.
Să se aibă în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că acesta are un loc de muncă, el înțelegând să se reintegreze în societate precum și valoarea redusă a prejudiciului care a fost recuperat.
Dacă se va considerată că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal solicită să se aplice prev. art. 91 Cod penal, existând acordul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunității.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a apelurilor declarate de inculpați ca nefondate, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele.
Consideră că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt corect stabilite în raport cu gravitatea concretă a faptei săvârșite de aceștia precum și față de circumstanțele personale ale inculpaților și nu se impune a fi reduse.
Să se aibă în vedere că inculpatul H. C. care astăzi într-adevăr a avut o atitudine sinceră a mai fost condamnat în minorat tot pentru infracțiuni de furt calificat, fiindu-i aplicată o sancțiune administrativă.
Pe de altă parte, inculpatul P. G. a fost citat de mai multe ori dar nu s-a prezentat în fața curții de apel, aceeași atitudine având-o și la instanța de fond.
Apelantul inculpat H. C. A. având ultimul cuvânt arată că nu mai are nimic de adăugat față de cele susținute de avocat.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr. 87 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., schimbându-se încadrarea juridică conform art. 386 Cod proc. penală, din art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,g) și alin. 3 lit. h Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, au fost condamnați pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b și alin.3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin.2 lit. b și art. 76 alin.1 și art. 5 Cod penal, inculpații:
- P. G. I., (fiul lui V. și T., născut la 07.01.1993
în localitatea Moreni, județul Dâmbovița, CNP_), domiciliat în ., județul Prahova, la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- H. C. A., (fiul lui G. și L., născut la
data de 21.05.1985 în municipiul Ploiești, CNP_), domiciliat în ., județul Prahova, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 112 alin.1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul P. G. I., a bomfaierului, corp delict folosit la comiterea faptei.
În latură civilă, potrivit art. 25 Cod proc. penală s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă .-se recuperat prejudiciul produs acesteia.
Conform art. 274 alin.1 și 2 Cod proc. penală fiecare inculpat a fost obligat să plătească suma de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin rechizitoriul nr.716/P/2011 emis la 02.12.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. au fost trimiși în judecată inculpații P. G. I. și H. C. A., pentru săvârșirea infracțiunea de furt calificat, săvârșită la data de 18 martie 2011, în jurul orelor 21:30, parte civilă . Operațiuni Sud Est Ploiești.
Prin încheierea din data de 16 februarie 2015, în procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Deși legal citați, inculpații P. G. I. și H. C. A. nu s-au prezentat la primul termen de judecată stabilit și nu au solicitat să fie judecați în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii iar în ședința publică de la 21.04.2014, au precizat că nu doresc să facă declarații în prezenta cauză.
Efectuând propriul examen asupra probelor administrate prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 28.03.2011, în jurul orelor 21:30, după o înțelegere prealabilă, inculpații P. G. I. și H. C. A. s-au deplasat pe raza comunei Păcureți, pe DJ 231, în zona de intrare în pădure, având asupra lor un bomfaier, pe care primul îl luase de acasă.
În apropierea imobilului locuitorului R. I., secundul s-a urcat într-un pom, a tăiat cablul telefonic prins de stâlpul ce susținea rețeaua de telefonie locală, activitatea fiind continuată de coinculpatul P. G. I., care la rândul său și în aceeași modalitate, l-a desprins de la celălalt capăt, în final materialul însușit fiind transportat în pădure, urmând a fi valorificat cuprul, la centrele specializate.
Sesizate în aceeași seară prin apelul de urgență, însoțite de martorii T. M. I. și L. I., organele de poliție s-au deplasat la fața locului unde au constatat că o bucată de cablu telefonic atârna de un stâlp iar la o distanță de aproximativ 16 m de acesta, au identificat o altă bucată de cablu tăiat, cu o lungime de 30 m, cu înveliș de culoare neagră, tip 100 perechi *2*06.
Continuându-se cercetările, în aceleași împrejurări la o distanță de aproximativ 50-60 m de locul în care a fost găsit cablul, într-o vâlcea din pădure, au fost identificați și cei doi inculpați, având asupra lor bomfaierul folosit la săvârșirea faptelor.
Față de relațiile transmise cu adresa emisă la 29.10.2012, s-a stabilit că în circumstanțele de fapt descrise persoana juridică . fost prejudiciată cu suma de 1578,21 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
În drept, faptele inculpaților P. G. I. și H. C. A. constând în aceea că împreună, pe timp de noapte, și-au însușit fără drept cablu telefonic, parte componentă a instalației de telecomunicații, au fost încadrate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, incriminată în art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b) și alin.3 lit. h) Cod penal, în vigoare la săvârșirea acestora cât și de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a), g) și alin.3 lit. h) Cod penal 1969, puse în aplicare mai înaintea judecății cauzei.
D. consecință, în aplicarea disp. art.5 Cod penal, la alegerea legii penale favorabile celor doi inculpați, instanța de fond a avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare cât și modalitatea de individualizare a pedepselor judiciare stabilite în cauză.
Ca urmare, s-a constatat că în speță mai favorabile sunt dispozițiile art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 3 lit. h NCP, deoarece s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 81 și art. 86 indice 1 Cod penal 1969 privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acestora, față de atitudinea procesuală a inculpaților, pentru care a fost nevoie de aducerea cu mandat la judecata cauzei și nu au dat dovadă că au înțeles gravitatea faptelor săvârșite.
Pe de altă parte, la determinarea cuantumului pedepselor judiciare, pentru fiecare inculpat s-au reținut și dispozițiile art.75 alin.2 lit. b) Cod penal, privind atenuarea răspunderii penale, constatându-se că incidența acestora este atrasă de valoarea relativ redusă a prejudiciului și recuperarea acestuia de către persoana vătămată.
S-au avut în vedere, de asemenea, faptul că deși au avut contribuții identice în aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale inculpatul H. C. A. nu este la prima încălcare a legii penale, așa încât chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile stării de recidivă, pedeapsa stabilită acestuia din urmă trebuie să reflecte perseverenta infracțională.
Totodată, conform art.112 alin.1 lit. b) Cod penal 1969 s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale față de bomfaierul corp delict, aparținând inculpatului P. G. I. și folosit de coinculpați la săvârșirea infracțiunii.
În latură civilă, s-a apreciat că prejudiciul produs societății comerciale a fost recuperat iar în baza art.25 Cod proc. penală s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă . neîntemeiat.
Împotriva aceste sentințe în termenul legal au declarat apeluri inculpații P. G. I. și H. C. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul încadrării juridice dată faptelor și individualizării pedepselor.
Astfel, sub un prim aspectapelanții inculpați P. G. I. și H. C. A. s-a susținut că raportat la data desfășurării activității infracționale stabilită în sarcină, 28 martie 2011 și consecințele tragerii la răspundere penală se impunea să se stabilească faptul că în cazul acestora legea favorabilă conform art. 5 NCP este reprezentată de Codul penal abrogat la 01.02.2014.
S-a argumentat că o astfel de concluzie este determinată de împrejurarea că pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare cu executare prin privare de libertate, determinate conform art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 3 lit. h cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 NCP, sunt prea severe, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare.
Aceasta întrucât față de conduita sinceră și de regretă manifestată încă din cursul urmăririi penale, lipsa antecedentelor penale, pericolul social redus al faptelor săvârșite determinat de cuantumul prejudiciului recuperat integral prin restituirea cantității de cablu telefonic sustrase, acordul dat pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, formează convingerea că scopul preventiv - retributiv al pedepsei poate fi realizat prin reducerea cuantumului la limita minimă de 3 luni închisoare, admisă de prevederile art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal 1969 în vigoare la 28 martie 2011 și care să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere conform art. 81 (primul), respectiv art. 86 indice 1 din același cod (ambii).
În consecință, apelanții inculpați P. G. I. și H. C. A. au solicitat admiterea apelurilor exercitate, desființarea în latură penală și în parte a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care rejudecând cauza pe fond să se înlăture aspectele de nelegalitate și netemeinicie anterior menționate.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de inculpații P. G. I. și H. C., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 418 al. 1 și art. 417 al. 2 NCPP, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii și vinovăția, pe larg expuse în precedente, s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate la urmărirea penală și necontestate de aceștia, ce au fost complet analizate și just apreciate.
S-au avut în vedere astfel, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 28 martie 2011 de FPR Vălenii de M. în prezența martorului asistent T. M. I. și coinculpaților P. G. I. și H. C., declarațiile făcute de aceștia și martorul L. I. precum și documentația depusă de partea civilă . Operațiuni Sud Est Ploiești) privind situația prejudiciului suferit la data de 28 martie 2011.
Din analiza probelor anterior menționate, se justifică concluzia primei instanțe, ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că lipsiți fiind de resurse financiare, de comun acord, în seara zilei de 28 martie 2011, în jurul orelor 21:30 împreună, coinculpații P. G. I. și H. C. s-au deplasat pe drumul județean 231 situat pe raza comunei Păcureți, iar în apropierea imobilului aparținând proprietarului R. I., prin tăiere, și-au însușit cantitatea de 10 m cablu, integrat în rețeaua de telefonie ce deservea abonații din zonă și administrată de partea civilă . Operațiuni Sud Est Ploiești).
S-a probat de asemenea, că în activitatea infracțională aceștia au folosit un bomfaier corp delict ridicat cu ocazia cercetării locului faptei, aparținând primului inculpat iar modalitatea de operare a fost concepută de secundul care a executat și primele acte materiale necesare aducerii la îndeplinire a rezoluției infracționale respectiv s-a urcat într-un copac din apropiere și prin tăiere a detașat cablul telefonic, după care împreună l-au transportat în pădurea din apropiere, unde au procedat la secționarea acestuia, pentru îndepărtarea izolației și extragerea cuprului ce urma a fi valorificat, la centrele specializate.
În drept, atari acte materiale stabilite în sarcina coinculpaților P. G. I. și H. C., realizează elementele constitutive ce întregesc conținutul legal al infracțiunii de furt calificat, privind cablul din instalații de telecomunicații, fiind incriminată atât de disp. art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,g și alin. 3 lit. h Cod penal 1969 în vigoare la data săvârșirii faptelor (reținută prin rechizitoriu), cât și art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 3 lit. h Cod penal pus în aplicare începând cu 01.02.2014.
Analizând motivul de reformare invocat sub acest aspect prin căile de atac exercitate de cei doi apelanți și în cadrul controlului judecătoresc ierarhic se apreciază că legea penală în vigoare la momentul judecății cauzei în primă instanță constituie legea mai favorabilă în sensul art. 5 NCP, deoarece limitele speciale de pedeapsă prevăzute sub textele incriminatorii s-au redus de la 4 – 18 ani închisoare, la 3 – 10 ani închisoare.
Pe de altă parte, cum s-a argumentat și în sentința apelată, pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare stabilite prin atenuarea răspunderii penale potrivit art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal, (reducerea limitei minime speciale prevăzute de lege cu o treime), ca și întindere sunt juste și corespund întocmai criteriilor de individualizare determinate sub art. 74 din același cod și nici nu sunt întrunite condițiile cumulative privind suspendarea condiționată ori suspendarea sub supraveghere a executării acestora, conform prevederilor art. 81, respectiv art. 86 indice 1 Cod penal 1969.
În sensul dispozițiilor legale anterior menționate, este știut că în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, la stabilirea pedepselor judiciare instanțele judecătorești sunt obligate să țină seamă atât de cuantumul daunelor materiale produse persoanelor vătămate cât și de gravitatea concretă a acestora și periculozitatea inculpatului, determinate de modalitatea de operare, mijloacele folosite, natura și importanța bunurilor sustrase, perseverența manifestată la încălcarea legii penale, motivul și scopul urmărit, precum și conduita adoptată în cursul procesului.
Or, față de criteriile expuse, se constată că prima instanță a respectat întocmai dispozițiile legale menționate, întrucât în concret, faptele reținute în sarcina apelanților P. G. I. și H. C. A. prezintă gravitate ridicată, având în vedere că lipsiți fiind de mijloace materiale, deși au capacitatea de a munci, pentru a-și asigura existența, împreună și în timpul nopții, manifestând temeritate de excepție s-au deplasat într-o localitate limitrofă aceleia de domiciliu și conjugându-și acțiunile, prin tăiere au detașat din instalația de telefonie publică, aflată în funcțiune, o cantitate apreciabilă de cablu, intenționând să valorifice cuprul rezultat la centrele speciale iar descoperirea faptelor, identificarea acestora și recuperarea bunurilor sunt consecința exclusivă a măsurilor de pază implementate de organele de poliție pentru limitarea unor astfel de sustrageri, ce se impun în prezent ca și fenomen infracțional.
Separat de cele ce preced, nu este de neglijat nici conduita adoptată de ambii apelanți, care după primele declarații date la urmărirea penală, nu s-au mai prezentat în fața organelor judiciare, situație în care, deși prinși în flagrant au fost trimiși în judecată abia la 02 decembrie 2014 iar pentru audieri în ședință publică s-a impus emiterea mandatelor de aducere, aspecte ce justifică concluzia primei instanțe privind rezistența la măsuri de reinserție socială, neînțelegând gravitatea faptelor săvârșite și consecințele privind răspunderea penală.
În plus, din examinarea fișelor de antecedente penale, se constată că apelantul H. C. A. nu se află la primul conflict cu legea penală, atât în minorat cât și în majorat suferind alte două condamnări tot pentru furt calificat, săvârșit noaptea și din loc public, perseverență infracțională manifestată chiar în cursul urmăririi penale desfășurate în prezenta cauză când prin ordonanța nr. 472/P/2011 din 19 septembrie 2012 emisă de aceeași unitate de parchet i s-a aplicat amenda administrativă în sumă de 700 lei, conform art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.a Cod penal 1969.
Față de aceste date personale și participația efectivă avută la îndeplinirea rezoluției infracționale (conceperea modalității de operare, detașarea cablului electric, urcat fiind într-un pom din apropiere), chiar dacă inculpatul H. C. A. și-a reconsiderat conduita procesuală în sensul prezentării în fața instanței de control judiciar și recunoașterii vinovăției iar valoarea prejudiciului produs ar putea fi apreciată ca fiind relativ redusă, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru fapta săvârșită, situată la limita minimă rezultată prin aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal, cu executare în regim privativ de libertate este justă și aptă să contribuie la reinserția socială a acestuia atât pentru supunerea la programe educative instituționalizate în cadrul administrației penitenciare, cât și la protejarea ordinii publice, prin descurajarea sustragerilor de conductori aparținând rețelelor de telefonie și în scopul valorificării acestora ca și fier vechi prin centrele de colectare a materialelor refolosibile.
Ca urmare, referitor la apelantul inculpat H. C. A., Curtea reține că sentința primei instanțe este justă și conformă legii, astfel că în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod proc. penală apelul declarat de acesta se va respinge, ca nefondat.
Cât privește pe apelantul inculpat P. G. I., existând elemente că acesta a acționat sub coordonarea coinculpatului H. C. A., în contextul modificărilor psihovolitive specifice personalității în formare la vârsta de 18 ani, că se află la primul conflict cu legea penală iar la judecata în primă instanță și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare într-un loc de deținere, fiind suficientă instituirea unor măsuri de supraveghere a conduitei acestuia, în condițiile reglementate de art. 91 Cod penal.
Rezultând așadar, că sub acest aspect sentința primei instanțe este netemeinică, admițându-se calea de atac exercitată de apelantul inculpat P. G. I., în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală, Curtea va proceda la desființarea acesteia, în parte, în latură penală și rejudecând cauza pe fond, în baza art.91 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit conform art.92 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere acesta va respecta măsurile de supraveghere menționate la alineatul 1 lit. a - e, iar în temeiul art.93 alin.2 din același cod, va fi obligat să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
De asemenea, conform art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul aceluiași termen de supraveghere inculpatul apelant P. G. I. va presta și o muncă neremunerată în folosul comunității, timp de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Bălțești - Administrația publică locală sau P. Bălțești, conform art. 404 alin. 2 Cod procedură penală.
În consecință, se va atrage atenția acestuia asupra prevederilor de art.96 Cod penal privind revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei închisorii, în caz de nerespectare, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere sau neexecutării măsurilor impuse de instanță.
Restul dispozițiilor sentinței primei instanțe se vor menține, constatându-se că sunt drepte și conforme legii.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 și 3 Cod procedură penală ce reglementează plata cheltuielilor judiciare în cazul respingerii, respectiv admiterii căilor de atac ordinare, precum și acelea privind suportarea onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu, în cursul judecății în cauzrele în care legea prevede pentru infracțiune săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de cinci ani, inclusiv până la prezentarea unui avocat ales,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul P. G. I. fiul lui V. și T., născut la data de 07 ianuarie 1993, domiciliat în ., județul Prahova împotriva sentinței penale nr. 87 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Desființează în parte în latură penală sentința primei instanțe și rejudecând cauza pe fond, în baza art.91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. G. I., pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) și alin. 3 lit. h) Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b), art. 76 alin. 1 și art. 5 Cod penal pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit conform art.92 alin.1 Cod penal.
În baza art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul P. G. I. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a-să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta;
b-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d-să comunice schimbarea locului de muncă;
e-să comunice informații și documente de natură a permite control mijloacelor sale de existență;
În temeiul art.93 alin.2 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere obligă pe inculpatul P. G. I. să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul P. G. I. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Bălțești - Administrația publică locală sau P. Bălțești, conform art. 404 alin. 2 Cod proc. penală.
Atrage atenția inculpatului P. G. I. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării măsurilor impuse de instanță prev. de art.96 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
II. În baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod proc. penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. C. A. fiul lui G. și L., născut la data de 21 mai 1985, domiciliat în ., județul Prahova împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe apelantul inculpat H. C. A. la plata sumei de 390 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 90 lei reprezintă onorariu parțial cuvenit pentru avocatul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Cheltuielile judiciare în ce privește pe inculpatul P. G. I. rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 360 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat P. G. I. din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 octombrie 2015.
Președinte,Judecător,
E. N. S. P. B.
Grefier,
M. G.
Red. NE
Tehnored. GM
3 ex./ 09 noiembrie 2015
Dosar fond nr._ Judec. Vălenii de M.
Judec. fond B. D. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 72/2015. Curtea de... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 858/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
