Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 891/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 891
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței penale nr.43 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 30.09.2015, când a luat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.43 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în baza art.9 al.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.396 al.10 C.pr.pen. cu referire la art.375 alin.1, 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul A. M. E., fiul lui I. și M., născut la data de 17.06.1967 în mun. Hunedoara, jud. Hunedoara, studii 10 clase și școala profesională, căsătorit, un copil minor, stagiu militar îndeplinit, constructor, fără antecedente penale, CNP:_, domiciliat în Mun. B., ., . și fără forme legale în Mun. B., Calea București, nr.78, ., jud. B., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în perioada 24.03._10.
În baza art.81 C.pen.(1968) cu referire la art.82 C.pen.(1968) și art.5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durată de 3 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
Conform art.404 al.2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile.
În baza art.71 C.pen.(1968) și art.5 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și b C.pen.(1968) și art.5 N.C.pen.
Conform art.71 al.5 C.pen.(1968) și art.5 N.C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.19 C.pr.pen. raportat la art.998 C.civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. suma de 7.509 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. privind obligarea inculpatului la plata sumei de 33.551 lei și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.
În baza art.404 al.4 lit.c C.pr.pen., s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr.876/P/2012 din data de 11.11.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și aplicat prin procesul-verbal din data de 11.11.2014, asupra autoturismului marca Volkswagen Golf 1 HX0 cu nr. de înmatriculare_, an fabricație 1994, . WVWZZZ1HZRP488308.
În baza art.13 al.1 din Legea nr.241/2005, s-a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentințesă se comunice, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art.274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 300 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocați B. din fondul special al Ministerului Justiției urmând a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.876/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., înregistrat pe rolul instanței la data de 02.02.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. M. E. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005.
În susținerea rechizitoriului, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada 24.03._10, în calitate de persoană fizică neautorizată, a realizat venituri din efectuarea unei lucrări de construire a unui imobil în ., fără a declara organelor fiscale veniturile realizate și prin aceasta s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a unui impozit pe venit în sumă de 7.449 lei și CASS în sumă de 2.560 lei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv plângerea formulată de numitul Ș. G., convenția de construire din data de 24.03.2010, raportul de inspecție fiscală nr.506/28.06.2013 întocmit de inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B. și anexa acestuia, nota explicativă dată de inculpat în fața inspectorilor fiscali, facturi fiscale privind achiziția de materiale de construcție prezentate de inculpat, raportul de expertiză contabilă, răspunsul expertului contabil la obiecțiunile AJFP B., declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesul-verbal de confruntare între inculpatul A. M. E. și I. P., actele privind instituirea sechestrului asigurator precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.03.2010 numita R. D., fiica petentului Ș. G., a încheiat cu numiții A. M. E. și I. P. o convenție de construire a unei case pe raza localității Bucov, jud. Prahova, contra sumei de 35.000 euro, preț care includea și materialele de construcție.
Banii au fost predați în totalitate inculpatului A. M. E., inițial suma de 34.000 euro la data de 24.03.2010, momentul încheierii convenției, ulterior fiindu-i înmânată și suma de 1.000 euro.
În executarea convenției, construcția a fost edificată în perioada 22.03-30.06.2010 de o echipă de muncitori condusă de inculpatul A. M. E., dispozițiile pe șantier fiind date de către acesta.
Inculpatul A. M. E. a deținut în trecut o societate comercială cu obiect de activitate, lucrări de construcții MONOLIT PROD SRL, însă societatea a fost radiată la data de 21.03.2006, astfel că imobilul pe de raza localității Bucov a fost construit în calitate de persoană fizică neautorizată.
De asemenea, muncitorii folosiți la executarea construcției au fost plătiți la negru de inculpatul A. M. E., fără a avea încheiate contracte de muncă.
Astfel, la ridicarea construcției au muncit în medie 5 muncitori și inculpatul A. M. E., dintre muncitori fiind identificați I. P., B. N., fiul acestuia, B. S., și C. S..
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul A. M. E. a declarat că suma de 35.000 euro a primit-o în totalitate, întrucât avea posibilitatea achiziționării și transportării materialelor de construcție cu autoturismul proprietate personală, susținând că profitul său a fost în valoare de 15.500 lei și că sumele primite de ceilalți lucrători au fost: I. P. - 13.000 lei și B. N. - 13.000 lei.
Cu privire la sumele plătite către muncitori, inculpatul A. M. E. nu a fost consecvent în declarațiile date în faza de urmărire penală: între 60 și 80 lei/zi conform primei declarații, 65 lei/zi conform celei de-a doua declarații, 50 - 60 lei/zi conform unei declarații ulterioare.
Martorul I. P. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul A. M. E. a fost cel care a primit suma de 35.000 euro de la proprietarul imobilului și cel care dădea dispoziții pe șantier, plătindu-i totodată pe ceilalți muncitori la intervale de aproximativ o săptămână cu suma de 60 lei/zi, cu excepția sa și a numitului B. N. care primeau 80 lei/zi, ajungând astfel la un venit total de aproximativ 4.000-5.000 lei.
Din declarația martorului B. N. rezultă că inculpatul A. M. E. era cel care dădea toate dispozițiile pe șantier și cel care a încasat contravaloarea lucrării, iar el și I. P. aveau doar calitatea de angajați, fiind plătiți cu 80 lei/zi.
De asemenea, martorul B. S. a arătat că pentru munca prestată a fost plătit de inculpatul A. Mirecea E. cu 50/lei pe zi, iar tatăl său B. N. cu 80 lei/zi.
În cursul lunii iunie 2013, inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B. au efectuat o inspecție fiscală privind activitatea desfășurată de persoana fizică neautorizată A. M. E., fiind întocmit raportul de inspecție fiscală nr.506/28.06.2013.
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală s-a reținut că în perioada 24.03._10 persoana fizică neautorizată A. M. E. a desfășurat activitate de lucrări în construcții, respectiv construirea unui imobil P + M în ., obținând venituri impozabile, fără a le declara organului fiscal în vederea impunerii. Astfel, organele fiscale au constatat că inculpatul A. M. E. a realizat în anul 2010 un venit brut în sumă de 142.506 lei (35.000 euro x 4.0716 lei - curs euro la 24.03.2010).
Cu privire la cheltuielile efectuate, inculpatul A. M. E. a prezentat organelor fiscale un nr. de 17 facturi în valoare totală de 31.579 lei emise de . Ploiești și . B., privind materialele de construcție folosite la realizarea imobilului, organele fiscale constatând cheltuieli deductibile în sumă de 31.579 lei.
Pentru anul 2010, în urma inspecției fiscale s-a stabilit un venit impozabil în sumă de 110.927 lei (142.506 lei - 31.579 lei), pentru care contribuabilul avea obligația plății unui impozit pe venit în sumă de 17.748 lei (110.927 lei x 16%) și a unei contribuții la asigurările sociale de sănătate în suma de 6.101 lei (110.927 lei x 5,5%).
În cursul anului 2012 reclamanta R. D. a formulat acțiune civilă la Judecătoria B. în contradictoriu cu pârâții A. M. E. și I. P., prin care solicita obligarea acestora la plata lucrărilor executate de slabă calitate și a lucrărilor neexecutate la imobilul casă de locuit din ., ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ .
În cadrul dosarului civil a fost efectuată o expertiză tehnică - specialitatea construcții, iar în urma efectuării acesteia a rezultat că modificările la imobil nu au afectat structura de rezistență a clădirii, au fost efectuate fără a implica costuri suplimentare, materialele utilizate fiind de calitate, fiind procurate de constructor la solicitarea beneficiarului, nefiind constatate lucrări de proastă calitate, ci doar lucrări neexecutate-nefinalizate, în cuantum de 3.350 lei.
Organele de cercetare penală au constatat că la stabilirea situației de fapt fiscale organele fiscale au avut în vedere doar cele 17 facturi fiscale de achiziție materiale prezentate de inculpat, fără a se proceda la verificarea și identificarea elementelor cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
Nefiind de acord cu constatările organelor fiscale care nu i-au luat în calcul toate cheltuielile ocazionate de construirea imobilului din ., inculpatul A. M. E. a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare, cerere care a fost admisă.
În vederea stabilirii implicațiilor fiscale determinate de activitatea desfășurată de inculpatul A. M. E., întrucât la dosarul cauzei au fost depuse doar o parte din facturile fiscale care să justifice costurile suportate de constructor, expertul contabil s-a prevalat de metoda estimării cheltuielilor.
La estimarea cheltuielilor efectuate de inculpat pentru construirea imobilului au fost urmărite și analizate prețurile practicate pe piața liberă și în care erau incluse și materialele necesare construcției.
Astfel, în urma analizei realizate asupra prețurilor practicate la imobilele cu destinația casă de locuit în anul 2010, s-a determinat un preț mediu/metru pătrat construit ,,la roșu” în valoare estimată de 130-160 euro/mp.
Raportat la suprafața construită desfășurată a imobilului de 168,20 mp, expertul fiscal a estimat prețul pentru ridicarea acestuia la valoarea de 99.302 lei (168,20 mp x 145 euro = 24.389 euro x 4,0716 lei/euro = 99.302 lei), rezultând un venit net de 43.204 lei (142.506 lei - 99.302 lei), la acest venit net expertul contabil adăugând valoarea lucrărilor neexecuate în sumă de 3.350 lei.
În consecință, obligațiile fiscale determinate de nedeclararea veniturilor obținute cu ocazia lucrărilor de construcții efectuate de inculpatul A. M. E. la imobilul din ., au fost stabilite la valoare totală de 10.009 lei (impozit pe venit 7.449 lei și CASS 2.560 lei).
Reprezentanții Administrației Județene a Finanțelor Publice B. au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, arătând că organului fiscal nu i-a fost înmânat raportul de expertiză tehnică-specialitatea construcții, din care să reiasă materialele de construcții folosite și achiziționate de către A. M. E. și că manopera necesară realizării construcției nu intră în categoria cheltuielilor deductibile, în această categorie intrând doar cheltuielile efective cu materialele de construcții consumate la realizarea construcției, menționând că își menține punctul de vedere din cuprinsul raportului de inspecție fiscală.
Cu privire la manopera pentru executarea unei construcții, conform Ordinului ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr.863/02.07.2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din H.G. nr.28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, cheltuielile directe sunt constituite din următoarele: cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale, în care se cuprinde valoarea materialelor calculată cu prețurile de la furnizori, fără TVA, în cazul materialelor care provin din import, valoarea acestora trebuie să includă și orice taxe și comisioane plătibile la frontieră (taxe vamale, comisioane vamale etc); cheltuieli aferente consumurilor cu mâna de lucru, în care se cuprinde valoarea manoperei muncitorilor direct productivi.
În drept, s-a apreciat de către instanța de fond că faptele inculpatului A. M. E. care, în perioada 24.03._10, în calitate de persoană fizică neautorizată, a realizat venituri din efectuarea unei lucrări de construire a unui imobil în ., fără a declara organelor fiscale veniturile realizate și prin aceasta s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a unui impozit pe venit în sumă de 7.449 lei și CASS în sumă de 2.560 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul A. M. E. a declarat, personal, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit, nesolicitând alte probe, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art.374 al.4 C.pr.pen., art.375 al.1 C.pr.pen. și art.396 al.10 C.pr.pen.
Instanța a admis cererea formulată de inculpat, constatând că din probele administrate, rezultă că faptele acestuia sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul A. M. E. așa cum s-a arătat mai sus.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, atitudinea relativ sinceră a acestuia în faza de urmărire penală și în faza de judecată, precum și faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, achitând în faza de judecată o parte din prejudiciu (2.500 lei).
Raportat la modalitățile de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a constatat că dispozițiile penale mai favorabile inculpatului sunt cele prevăzute de C.pen. anterior.
Instanța de fond a apreciat că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție astfel încât, în baza art.81 C.pen.(1968) cu referire la art.82 C.pen.(1968) și art.5 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării, pe durată de 3 ani și 4 luni, ce va constitui termen de încercare pentru inculpat.
În baza art.404 al.2 C.pr.pen., instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile.
Instanța, în baza art.71 C.pen.(1968) și art.5 C.penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) și b C.pen.(1968) și art.5 C.pen.
În baza art.71 al.5 C.pen.(1968) și art.5 N.C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța de fond a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, instanța de fond, în baza art.19 C.pr.pen. raportat la art.998 C.civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. suma de 7.509 lei cu titlu de despăgubiri civile.
De asemenea, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. privind obligarea inculpatului la plata sumei de 33.551 lei și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume, întrucât partea civilă nu a indicat perioada pentru care se calculează penalitățile, nu a reținut concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală.
Chiar dacă acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale, repararea pagubei se face potrivit legii civile, iar în cazul însușirii unor sume de bani, partea civilă este îndreptățită la acordarea despăgubirilor bănești pentru paguba efectivă și folosul nerealizat, dar a căror întindere este certă, lichidă și exigibilă la momentul pronunțării hotărârii penale și numai aflate în directă legătură de cauzalitate cu actele materiale ce întregesc conținutul legal al infracțiunii descrisă în actul de sesizare a instanței penale.
În faza de cercetare judecătorească, partea civilă nu a solicitat alte probe pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, simpla comunicare a acestora nefiind de natură a le considera certe, lichide și exigibile precum și în legătură de cauzalitate cu faptele penale reținute în sarcina inculpatului.
În baza art.404 al.4 lit.c C.pr.pen., instanța de fond a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr.876/P/2012 din data de 11.11.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și aplicat prin procesul-verbal din data de 11.11.2014, asupra autoturismului marca Volkswagen Golf 1 HX0 cu nr. de înmatriculare_, an fabricație 1994, . WVWZZZ1HZRP488308.
Totodată, instanța de fond, în baza art.13 al.1 din Legea nr.241/2005, a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentințe se fie comunicată, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Împotriva sentinței penale nr.43 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B. a declarat apel Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
În motivele scrise de apel, partea civilă a criticat sentința penală în ceea ce privește latura civilă, susținând că instanța de fond a soluționat necorespunzător latura civilă, reținând că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de numai lei 7.509 lei și nu de 33.551 lei, așa cum s-a constituit parte civilă prin adresa nr.5604 din 10.11.2014.
A apreciat că instanța de fond, în virtutea rolului activ, nu a coroborat toate probele existente în cauză, considerând că prejudiciul este numai de 7.509 lei, în condițiile în care, din actele existente la dosarul cauzei, rezultă cu claritate că inculpatul înregistrează obligații către bugetul consolidat al statului în cuantum de 33.551 lei.
Societatea a reținut și nu a virat contribuții privind impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, fapte de natură infracțională pedepsite și incriminate de prevederile art.9 lit.a din Legea nr.241/2005.
În acest sens, apelanta a învederat instanței de control judiciar faptul că, potrivit art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Instanța de fond nu a dat eficiență acestor dispoziții legale ce reglementează obligațiilor administratorului societății comerciale, soluționând în mod necorespunzător latura civilă.
Infracțiunea de evaziune fiscală este susceptibilă de a fi săvârșită în formă continuată, modalitatea în care se săvârșește infracțiunea și momentul în care activitățile descrise au fost realizate sunt diferite, însă au același scop, evitarea de la sustragerea achitării plății datorate bugetului general consolidat.
Forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele mai susmenționate, este intenția directă, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a acționat în vederea obținerii rezultatului urmărit.
Totodată, s-a arătat faptul prin raportul de inspecție fiscală nr.506 încheiat la data de 28.06.2013, echipa de inspecție fiscală din cadrul DGFP B. a constatat sume suplimentare de plata de 33.551 lei, din care debit regularizare 17.748 lei cu accesorii 7220 lei și contribuții asigurări sociale de sănătate în cuantum de 6.101 lei și accesorii 2.482 lei.
Astfel, în opinia părții civile, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mult mai mare decât cel reținut de organele de cercetare penală, motiv pentru care apreciază că nu s-au luat toate măsurile legale în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Fenomenul evazionist trebuie să fie evaluat în întreaga lui complexitate, luându-se în considerare alături de conotația lui negativă și intenția de eludare sau nerespectare intenționata a legislației fiscale în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către stat, desfășurarea unor activități fără evidențierea corectă a operațiunilor contabile, conducerea incorectă sau incompletă a evidentelor privind elementele de determinare a obligațiilor fiscale.
Prin urmare, a solicitat instanței de apelul, modificarea în parte a sentinței penale atacate, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 33.551 lei.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelantă, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale.
Toate aceste probe au fost însușite de inculpat cu ocazia audierii la instanța de fond, când a arătat și că recunoaște faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare, că recunoaște prejudiciul reținut în sarcina sa și că nu dorește administrarea altor probe, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.375 Cod de procedură penală, cerere care a și fost admisă de prima instanță.
În ceea ce privește latura civilă, Curtea apreciază că sunt întemeiate criticile formulate de partea civilă numai în partea. Astfel, Curtea reține că, raportat la dispozițiile art.119 și următoarele din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se impunea obligarea inculpatului A. M. E. și la plata accesoriilor aferente sumei de 7.509 lei către partea civilă ANAF prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – AJFP B., accesorii calculate conform dispozițiilor din articolele arătate mai sus, în acest sens fiind și practica instanței supreme (decizia penală nr.101/15.01.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Susținerile părții civile cu privire la suma de 33.551 lei sunt nefondate, având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză și răspunsul la obiecțiunile făcute la acest raport, prezentate mai sus.
De asemenea, Curtea mai reține că partea civilă nu a solicitat administrarea altor probe pentru dovedirea pretențiilor civile formulate și nici nu a indicat perioada pentru care pretinde că se calculează penalitățile, ci doar a comunicat cuantumul unei sume.
Totodată, rolul activ al instanței nu presupune administrarea sau propunerea unor probe în latură civilă în favoarea uneia sau alteia dintre părțile dintr-o cauză, în condițiile în care acestea nu înțeleg să propună probe.
Prin urmare, suma stabilită de judecătorul fondului a fost calculată corect pe baza probelor propuse și administrate.
Curtea mai reține că, la termenul din data de 24.09.2015, avocatul ales al inculpatului intimat a depus la dosar mai multe înscrisuri, susținând că acestea fac dovada acoperirii de către inculpat a întregului prejudiciu.
Astfel, examinând copiile celor trei chitanțe depuse la dosar, Curtea reține că numai cea pentru suma de 500 lei se referă la cauza de față, celelalte două (respectiv cea de 1.730 lei și cea de 2.000 lei) neavând vreo mențiune cu privire la ce anume reprezintă aceste sume.
Tot la termenul din data de 24.09.2015 Curtea a solicitat apărătorului ales al intimatului inculpat, în mai multe rânduri, să depună la dosar extrase de la unitatea bancară, care să-i confirme susținerile, potrivit cărora a plătit toată suma către partea civilă, sau să precizeze dacă dorește un termen pentru depunerea acestor acte ori să solicite de la partea civilă un act din care să rezulte că inculpatul a achitat întreg prejudiciul.
Apărătorul inculpatului a arătat în final că apreciază cauza în stare de judecată și că nu slicită un termen pentru depunerea altor acte.
În aceste condiții, Curtea apreciază că singura sumă care poate fi luată în considerare ca fiind achitată după pronunțarea sentinței apelate este cea de 500 de lei.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă ANAF prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – AJFP B. împotriva sentinței penale nr.43/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul B., pe care o va desființa în parte în latură civilă și îl va obliga pe inculpatul A. M. E. să plătească părții civile și accesoriile aferente sumei de 7.509 lei, calculate conform dispozițiilor art.119 și următoarele din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, va lua act că după pronunțarea sentinței atacate inculpatul a mai achitat părții civile suma de 500 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii, iar în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
ORDONANȚĂ Nr. 92 Republicată*)
din 24 decembrie 2003
privind Codul de procedură fiscală
ORDONANȚĂ Nr. 92 Republicată*)
din 24 decembrie 2003
privind Codul de procedură fiscală
ORDONANȚĂ Nr. 92 Republicată*)
din 24 decembrie 2003
privind Codul de procedură fiscală
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă ANAF prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – AJFP B. împotriva sentinței penale nr.43/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul B., pe care o desființează în parte în latură civilă și în consecință:
Obligă pe inculpatul A. M. E., fiul lui I. și M., născut la data de 17.06.1967 în Hunedoara, județul Hunedoara, studii 10 clase și școala profesională, căsătorit, un copil minor, stagiu militar îndeplinit, constructor, fără antecedente penale, CNP:_, domiciliat în B., bdul Stadionului, ., . forme legale în B., Calea București, nr.78, scara A, ., să plătească părții civile ANAF prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – AJFP B. și accesoriile aferente sumei de 7.509 lei, calculate conform dispozițiilor art.119 și următoarele din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Ia act că după pronunțarea sentinței atacate inculpatul a achitat părții civile suma de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.09.2015.
Președinte, Judecător,
F. T. L. C.
Grefier,
R. E. B.
Red./Th.-LC/BER
5 ex./09.10.2015
Dosar fond nr._ Tribunalul B.
Judecător fond – F. A.
Operator de date cu caracter personal
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 771/2015. Curtea de... → |
|---|
