Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 210/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1744/284/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 210

Ședința publică din data de 25 februarie 2015

Președinte – D. A. E.

Judecător – P. M. F.

Grefier – M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

………..

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul F. S. M. fiul lui G. și al lui I., născut la 17 Ianuarie 1986, domiciliat în com. Conțești, ., împotriva sentinței penale nr. 224 din data de 10 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Răcari.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pentru apelantul – inculpat F. S. M. a răspuns apărător ales D. A. din cadrul Baroului Dâmbovița.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Avocat D. A., apărător ales al apelantului – inculpat F. S. M. solicită completarea probatoriilor și audierea martorilor I. N. și R. D., martori care nu au mai fost audiați și în fața instanței de fond, renunțându-se la audierea acestora

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea probei de completare a probatoriilor cu martorii I. N. și R. D., vinovăția inculpatului rezultând din depozițiile celorlalți coinculpați, care l-au indicat pe inculpatul F. S. M. ca participant la faptele comise.

Curtea, analizând cererea privind readministrarea probatoriilor, respectiv audierea martorilor I. N. și R. D., o apreciază că nu se impune reaudierea celor doi martori, constată că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.

Avocat D. A., apărător ales al apelantului – inculpat F. S. M. critică soluția pronunțată de instanța de fond, pe care o consideră nelegală și netemeinică. Apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului este prea aspră, considerând că circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal nu se impunea a fi reținută. Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a soluției pronunțate, înlăturarea de la încadrarea juridică a circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal și aplicarea unei pedepse orientată către limita minimă prevăzută de lege.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. În mod corect prima instanță a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal, întrucât fapta a fost comisă împreună cu alte persoane, reținându-se că inculpatul, împreună cu alți coinculpați, pe timp de noapte, prin efracție, au sustras dintr-un saivan mai multe ovine pe care le-a dus în domiciliul său, situația de fapt reținută fiind susținută de declarațiile învinuiților care s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesele verbale de reconstituire, dar și declarațiile martorilor M. G., I. N., R. D..

CURTEA;

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr. 224 din data de 10 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, prin care s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. S. M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 în art. 228 alin. 1, 229 alin 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a, art. 41 alin. 1 cod penal și art. 5 din Codul Penal, texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul F. S. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 83 alin. 1 cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 471/13.12.2010, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ și dispune executarea în întregime a acestei pedepse.

În temeiul art. 83 alin. 1 cod penal 1969, s-a dispus executarea alăturată a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre și a pedepsei de 1 an și 2 luni, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ , inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm. C. civ. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. S. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2 000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F. S. M. la plata sumei de 700 de lei, iar pe inculpații M. N. M., V. D. R. și Ș. G. C. la plata sumei de 400 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu, în cuantum de 300 de lei fiecare, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin aceiași sentință s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. N. M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 în art. 208 alin. 1, 209 alin 1, lit. a, g C. pen. 1969, cu aplicarea art. 40 lit. a cod penal 1969, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș. G. C. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 rap. la art. 26 cod penal din 1969 în art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. D. R. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 rap. la art. 26 cod penal din 1969 în art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal.

În baza art. 208 alin. 1, 209 alin 1, lit. a, g C. pen. 1969, cu aplicarea art. 40 lit. a cod penal 1969, art. 396, alin. 10 cod procedură penală și art. 5 din Codul Penal, a fost condamnat inculpatul M. N. M., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a și lit b) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 71, alin. 2 cod penal din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a IIa și lit b cod penal din 1969

În baza art. 83 alin. 1 cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 75/18.03.2010, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ și dispune executarea în întregime a acestei pedepse.

În temeiul art. 83 alin. 1 cod penal 1969, s-a dispus executarea alăturată a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre și a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 75/18.03.2010, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 82, cod penal 1969, s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. 5 cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 119 C. pen. s-a aplicat inculpatului minor V. D. R., măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 8 săptămâni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 cod penal.

În baza art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.

Supravegherea se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână.

În baza art. 119 C. pen. s-a aplicat inculpatului minor Ș. G. C., măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 8 săptămâni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 cod penal.

Supravegherea se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 29/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații F. S. M. și M. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. a, g, i cod penal și inculpații Ș. G. C. și V. D. R. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1, lit. a, g și i cod penal, raportat la art. 26 cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, la sfârșitul lunii decembrie 2011 (fără a putea fi precizată data calendaristică) în jurul orei 00.00, învinuiții F. S. M., M. N. M., Ș. G. C. și V. D. R. s-au întâlnit la localul lui „Ica" din satul Boteni, județ Dâmbovița, iar la propunerea lui F. S. M., s-au deplasat în satul Crângași, de unde, dintr-un saivan aparținând numitului C. I. S., au sustras un număr de 8 oi, pe care numitul F. S. M. le-a dus la domiciliul său.

La data de 04.01.2012 numitul C. I. S. a sesizat faptul că în perioada 26.11._12 autori necunoscuți au sustras un de 18 ovine și o caprină pe care le adusese la păscut în . timp de noapte le ținea într-un saivan construit pe raza satului Crângași, ., pe un teren situat în spatele locuinței numitului P. Ș..

Fiind audiat, învinuitul M. N. M., cunoscut cu porecla „N. Tiganu", a declarat că, la sfârșitul lunii decembrie 2011, în jurul orei 00,00 s-a întâlnit cu numiții V. D. R., Fierarii S. M. și Ș. G. C. (cunoscut cu porecla „Saplan") la localul lui „Ica" din satul Boteni, județ Dâmbovița. F. S. M. le-a propus acestora să meargă să sustragă mai multe oi din satul Crângași dintr-un saivan pe care îl cunoaște el. Au acceptat și ei s-au deplasat spre satul Săvești (. prin pădure râul Dâmbovița, au mers la locul indicat de F. S. M., unde au găsit un saivan confecționat din tablă metalică. Învinuitul M. N. M. declară faptul ca învinuitul F. S. M. a deschis ușa de acces și a pătruns în interiorul saivanului, de unde a adus rând pe rând patru oi, pe care apoi le-au cărat în spate până în zăvoiul Crângași, le-au legat la picioare cu o bucată de sârmă pe care o adusese F. S. M., apoi procedând în același mod au mai sustras un număr de patru oi.

Cele opt oi au fost încărcate în căruța aparținând numitului F. S. M., învinuiții V. D. R. și Ș. G. C. au ajutat la încărcarea oilor în atelajul hipo, după care aceștia s-au deplasat la domiciliul lor, urmând ca F. S. M. și M. N. M. să se deplaseze la domiciliul lui F. S. M..

Fiind audiați numiții Ș. G. C. și V. D. R., aceștia au declarat aceleași aspecte ca și M. N. M., cu precizarea că participația lor la faptă a constat în aceea că au asigurat paza celorlalți doi învinuiți de la o distanță de aproximativ 200 metri, apoi au ajutat la încărcarea oilor în atelajul hipo, după care au plecat acasă, urmând ca a doua zi să fie contactați de către învinuitul F. S. M., ceea ce nu s-a mai întâmplat. Declară, de asemenea, că nu au primit de la F. S. M. nicio sumă de bani, dar și faptul că se aflau în stare de ebrietate în noaptea respectivă, aceste ultime aspecte fiind declarate și de către învinuitul M. N. M..

In cauză a fost identificat și audiat martorul M. G., care a declarat că în cursul lunii decembrie 2011, după sărbătoarea de C., fără a putea preciza data, în jurul orei 00.00 în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe . Boteni și se îndrepta spre satul Săvești din . în care traversa digul de protecție al râului Dâmbovița a observat în lumina farurilor atelajul hipo aparținând numitului F. S. M., condusă de către acesta și a observat în căruță mai multe oi. Mai declară că în cursul aceleiași seri, i-a văzut pe cei patru învinuiți la barul lui „Ica" din satul Boteni. Martorul a declarat că a doua zi a fost contactat de F. S. M. care i-a propus să îl ajute să transporte mai multe oi, fără a-i spune în ce locație, asigurându-l că în cazul în care vor fi opriți de poliție F. S. M. va declara că îi aparțin, însă martorul nu a fost de acord întrucât și-a dat seama că oile au fost sustrase.

Învinuitul F. S. M. nu a recunoscut săvârșirea faptei de furt calificat, mai mult decât atât declară că în cursul lunii decembrie 2011 și ianuarie 2012 nu s-a întâlnit cu ceilalți trei învinuiți pe raza satului Boteni,

Situația de fapt reținută, a fost susținută de declarațiile învinuiților care s-au coroborat cu celelalte probe, administrate în cauză, respectiv procesele verbale de reconstituire, dar și declarațiile martorilor M. G., I. N., R. D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 28.08.2013 sub nr._ .

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, înainte de citirea în extras de către grefierul de ședință a actului de sesizare, instanța a întrebat inculpații dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 320 ind. 1 din codul de procedură penală în vigoare la acea dată.

Pe rând, inculpații M. N. M., Ș. G. C. și V. D. R. au solicitat ca, în ceea ce îi privește, judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Inculpatul F. S. M. a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost prezentate în actul de sesizare și nu dorește ca judecata să se desfășoare după procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 cod procedură penală.

Având în vedere poziția inculpaților M. N. M., Ș. G. C. și V. D. R., instanța de fond luând concluziile reprezentantului Ministerului Public, a încuviințat cererea formulată de aceștia, judecata desfășurându-se în condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 cod procedură penală.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F. S. M., reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea martorilor din rechizitoriu, iar inculpatul a solicitat suplimentarea probatoriului cu un martor rezultat din dezbateri. Instanța de fond a încuviințat probele solicitate, fiind audiați martorii M. G., F. J.. La termenul din data de 02.04.2014, în temeiul art. 383 cod procedură penală, după ce s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale părților prezente, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune audierea martorilor I. N. și R. D., administrarea acestor probe nefiind utilă soluționării cauzei.

De asemenea, în cauză s-a dispus întocmirea unor referate de evaluare în ceea ce îi privește pe inculpații minori Ș. G. C. și V. D. R. de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La sfârșitul lunii decembrie 2011, neputând fi stabilită data exactă, în cursul nopții, în jurul orelor 00.00, inculpații F. S. M., M. N. M., Ș. G. C. și V. D. R., la inițiativa primului, s-au deplasat pe raza loc. Crângași, jud. Dâmbovița, unde partea vătămată C. I. S. avea un saivan în care adăpostea mai multe oi.

Aici inculpații Ș. G. C. și V. D. R. au rămas la o distanță de aproximativ 200 de metri de saivan, în timp ce inculpații F. S. M., M. N. M. au mers la locul unde erau adăpostite animalele. F. S. M. a deschis ușa saivanului, de unde, pe rând, a sustras un număr de 4 ovine, pe care, cu ajutorul lui M. N. M., le-a transportat în locul unde erau așteptați de ceilalți doi inculpați.

Ulterior ovinele au fost încărcate de cei 4 inculpați în căruța lui F. S. M. și transportate de acesta la locuința personală.

Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: declarații inculpați, declarație parte vătămată, proces verbal de reconstituire și planșă fotografică.

În ceea ce privește declarația pe care martorul M. G. a dat-o în faza de urmărire penală, aceasta nu a fost avută în vedere la stabilirea situației de fapt, întrucât în fața instanței acesta și-a schimbat depoziția arătând că nu are cunoștință despre aspectele ce fac obiectul prezentului dosar. De asemenea, declarația martorului F. J. nu poate fi luată în considerare, aspectele relatate de acesta nefiind relevante pentru soluționarea cauzei.

La termenul din data de 10.09.2014, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. S. M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 în art. 228 alin. 1, 229 alin 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a, art. 41 alin. 1 cod penal, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. N. M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 în art. 208 alin. 1, 209 alin 1, lit. a, g C. pen. 1969, cu aplicarea art. 40 alin. 1 cod penal 1969, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș. G. C. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 rap. la art. 26 cod penal din 1969 în art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal și schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. D. R. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 rap. la art. 26 cod penal din 1969 în art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal.

Cu privire la acest aspect, instanța de fond a reținut că fapta de furt calificat reținută în sarcina inculpaților, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i vechiul cod penal este incriminată și în noul cod penal, fiind prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1, lit. b și d cu mențiunea că în noua reglementare nu se mai regăsește împrejurarea săvârșirii faptei de către două sau mai multe persoane împreună.

Conform prevederilor codului penal din 1969, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt 3 și 15 ani, în noul cod penal fiind mult reduse, respectiv 1 și 5 ani.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul F. S. M., în ipoteza în care, prin raportare la criteriile de individualizare a pedepsei, s-ar stabili o pedeapsă orientată spre mediu, cu executare efectivă, legea mai favorabilă acestui inculpat este noul cod penal.

Cu privire la împrejurările ce conferă caracterul calificat infracțiunii de furt, instanța de fond a reținut că inculpatul F. S. M. a săvârșit fapta în timpul nopții (în jurul orelor 00.00). Nu se poate reține, însă, că acesta a săvârșit fapta prin efracție, întrucât, din probele administrate (declarație inculpat M. N. M.), a reieșit că Fierarul S. M., pentru a pătrunde în saivanul unde erau ținute oile, a deschis ușa construcției.

Această acțiune nu a putut fi apreciată ca efracție, care presupune forțarea, distrugerea sau degradarea unui dispozitiv de închidere sau a oricărui obiect ce protejează un spațiu închis și, de asemenea, presupune o acțiune violentă. Pentru aceste motive, nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii în împrejurările prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. d.

S-a constatat, totodată, că în noul cod penal săvârșirea infracțiunii de furt de către trei sau mai multe persoane împreună nu mai oferă faptei caracterul calificat, însă reprezintă o circumstanță agravantă, potrivit art. 77 lit. a cod penal.

Din fișa de cazier judiciar atașată dosarului, a reieșit că F. S. M., prin sentința penală nr. 471/13.12.2010 a Judecătoriei Târgoviște a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni. Prin aceeași sentință, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni. Astfel, se constată că fapta care face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în stare de recidivă, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 cod penal.

Având în vedere cele expuse, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului F. S. M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 în art. 228 alin. 1, 229 alin 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a, art. 41 alin. 1 cod penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M. N. M., instanța de fond a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar, prin sentința penală nr. 75/18.03.2010 a Judecătoriei Răcari, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni. Prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-a constatat așadar că fapta care a făcut obiectul prezentului dosar a fost săvârșită de inculpat în stare de pluralitate intermediară.

Deși limitele de pedeapsă, reduse pentru acest inculpat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 cod procedură penală, sunt mai mici în noul cod penal, instanța de fond apreciind că nu se impune ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa aplicată, a stabilit că legea mai favorabilă acestui inculpat este codul penal din 1969, având în vedere și următoarele aspecte:

Articolul 81 din Codul penal din 1969 prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani, în măsura în care sunt îndeplinite cele trei condiții prevăzute de acest articol.

Articolul 91 din noul cod penal prevede posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sub condiția îndeplinirii celor patru cerințe prevăzute de același articol. Întrucât inculpatul M. N. M. nu și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (art. 91 ali. 1 lit. c cod penal), nu s-a putut dispune față de acesta suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru aceleași considerente avute pentru inculpatul F. S. M., instanța de fond a reținut că inculpatul M. N. M. a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată în timpul nopții, împreună cu alte trei persoane, neputând fi reținută împrejurarea săvârșirii infracțiunii prin efracție.

Având în vedere cele expuse, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M. N. M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 în art. 208 alin. 1, 209 alin 1, lit. a, g C. pen. 1969, cu aplicarea art. 40 lit. alin. 1 cod penal 1969.

În ceea ce privește pe inculpații V. D. R. și Ș. G. C., minori la data săvârșirii faptei, instanța de fond a reținut că noul cod penal stabilește că față de infractorul minor se poate dispune doar o măsură educativă privativă sau neprivativă de libertate spre deosebire de codul penal din 1969 care prevede posibilitatea aplicării unei măsuri educative sau a unei pedepse.

Având în vedere dispozițiile legii de aplicare a codului penal cu privire la regimul sancționator aplicabil minorilor, precum și faptul că, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei, nu s-a impus ca inculpații minori să execute efectiv sancțiunea ce urmează a fi stabilită, instanța apreciază ca fiind mai favorabilă noua lege penală.

De asemenea, așa cum s-a reținut la stabilirea stării de fapt, fiecare dintre cei doi inculpați minori a fost complice la săvârșirea faptei de furt în timpul nopții, de către trei sau mai multe persoane împreună.

Pentru aceste considerente instanța de fond a schimbat încadrarea juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș. G. C. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 rap. la art. 26 cod penal din 1969 în art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal și a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. D. R. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit a, g și i cod penal din 1969 rap. la art. 26 cod penal din 1969 în art. 228, 229 alin. 1,lit. b cod penal, rap. la art. 48 cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal.

În drept, fapta inculpatului F. S. M. constând în aceea că, la sfârșitul lunii decembrie 2011, în cursul nopții, în jurul orelor 00.00, împreună cu inculpații M. N. M., Ș. G. C. și V. D. R., a sustras dintr-un saivan aparținând numitului C. I. un număr de patru oi, pe care apoi le-a transportat la domiciliul său, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 - 229, alin. 1, lit b, C. pen

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 228 C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material a constat în acțiunea de luare pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau detenția unei persoane fizice, fără consimțământul acesteia. Acțiunea inculpatului, care, fără consimțământul părții civile, a sustras un număr de patru oi, realizează elementul material al infracțiunii de furt, urmarea imediată constând deposedarea proprietarului bunurilor și împosedarea inculpatului, producându-se un prejudiciu în dauna persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în cauză din materialitatea faptei.

Împrejurările prevăzute de art. 229 alin. 1 au conferit infracțiunii de furt un caracter mai grav. Astfel alin. 1, lit. b al acestui articol prevede situația în care furtul este săvârșit în timpul nopții.

Fapta de furt, așa cum s-a reținut anterior, a fost comisă în cursul lunii decembrie 2011, orele 00.00, încadrându-se astfel în prevederile textului legal menționat anterior.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta de furt calificat urmărind obținerea unor beneficii materiale imediate și nemeritate, iar pentru a-și spori șansele de reușită în atingerea scopului infracțional, F. S. M. a determinat pe ceilalți trei inculpați să îl însoțească.

S-au avut în vedere și prejudiciul cu o valoare nu foarte mare, dar care nu a fost recuperat de către partea civilă, precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, acesta nerecunoscând săvârșirea acesteia nici în faza de urmărire penală și nici în cursul judecății. Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea împreună cu alte trei persoane, fapt ce a constituit circumstanța agravantă prevăzută de art. 77, lit. a cod penal și în stare de recidivă, potrivit art. 41 alin. 1 cod penal, în cursul termenului de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit prin sentința penală nr. 471/13.12.2010 a Judecătoriei Târgoviște, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Pentru aceste motive în baza art. 228 - 229, alin. 1, lit b, C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a, art. 41 alin. 1 și art. 5 cod penal, l-a condamnat pe inculpatul F. S. M., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

Cu privire la pedeapsa complementară, instanța de fond a reținut că, natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. 1, lit, a, b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Instanța de fond, având în vedere și dispozițiile art. 15 din legea nr. 187/2012, a apreciat că în cauză, deși s-a stabilit ca lege mai favorabilă noul cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din codul penal din 1969, aceasta nefiind o încălcare a dispozițiilor Deciziei CCR nr. 265 din data de 6 mai 2014.

Astfel, în baza art. 83 alin. 1 cod penal din 1969, a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului F. S. M. prin sentința penală nr. 471/13.12.2010, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.

În temeiul art. 83 alin. 1 cod penal 1969, a dispus executarea alăturată a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre și a pedepsei de 1 an și 2 luni, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare.

Fapta inculpatului M. N. M. constând în aceea că, la sfârșitul lunii decembrie 2011, în cursul nopții, în jurul orelor 00.00, împreună cu inculpații F. S. M., Ș. G. C. și V. D. R., a sustras dintr-un saivan aparținând numitului C. I. un număr de patru oi, în drept, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin 1, lit. a, g C. pen. 1969.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 208 C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material a constat în acțiunea de luare pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau detenția unei persoane fizice, fără consimțământul acesteia Acțiunea inculpatului, care, fără consimțământul părții civile, a sustras un număr de patru oi, a realizat elementul material al infracțiunii de furt, urmarea imediată constând deposedarea proprietarului bunurilor și împosedarea inculpatului, producându-se un prejudiciu în dauna persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în cauză din materialitatea faptei.

Împrejurările prevăzute de art. 209 alin. 1 au conferit infracțiunii de furt un caracter mai grav. Astfel alin. 1, lit. a și g ale acestui articol prevăd situația în care furtul este săvârșit de două sau mai multe persoane împreună și în timpul nopții.

Fapta de furt, așa cum s-a reținut anterior, a fost comisă de către inculpatul M. N. M. în cursul lunii decembrie 2011, orele 00.00, împreună cu alți trei inculpați, încadrându-se astfel în prevederile textului legal menționat anterior.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1), pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Infracțiunea săvârșită de inculpat a atras răspunderea penală a acestuia, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal: limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, precum și dispozițiile art. 396, alin. 10 Cod procedură penală ce prevăd posibilitatea acestuia de a beneficia de reducerea cu 1/3 a acestor limite, dată fiind recunoașterea faptei ; gradul de pericol social ridicat al faptei în raport de circumstanțele în care a fost comisă; circumstanțele personale ale inculpatului si împrejurările ce atenuează răspunderea penală.

În concret, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta de furt calificat urmărind obținerea unor beneficii materiale imediate și nemeritate, împreună cu alte trei persoane, împrejurare ce sporește gradul de pericol social al faptei.

S-au mai au în vedere și faptul că prejudiciul, deși nu are o valoare ridicată, nu a fost recuperat, precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, acesta recunoscând săvârșirea faptei și având o atitudine corespunzătoare atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății. Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de pluralitate intermediară, potrivit art. 40 alin. 1 cod penal, în cursul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 75/18.03.2010 a Judecătoriei Răcari, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța de fond a apreciat că nu s-a impus a se retine în ceea ce-l privește pe inculpat a aplicării circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de dispozițiile legale se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, a dat dovada ca înțelege gravitatea faptei săvârșite, însă aceste împrejurări nu au fost reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare ci au primit cuvenita eficiență juridică la stabilirea cuantumului pedepsei.

Prin urmare, coroborând toate aceste elemente referitoare la circumstanțele comiterii faptei și la persoana inculpatului, instanța de fond l-a condamnat la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, apreciind că aplicarea unei pedepse orientate către minimul special este în măsură să asigure scopul preventiv-educativ al pedepsei în contextul dispozițiilor art.52 Cod penal.

Cu privire la pedeapsa complementară și accesorie, instanța de fond a reținut că, natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au dus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Pentru acest motiv, în baza art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a și lit b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 71, alin. 2 cod penal din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a IIa și lit b cod penal din 1969.

Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin Hotărârea S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei. Ori, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorala, astfel că s-a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege; dreptul de a fi ales sau de a exercita o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat s-a impus însă a fi interzis, deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

În baza art. 83 alin. 1 cod penal din 1969, a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 75/18.03.2010, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse.

În temeiul art. 83 alin. 1 cod penal 1969, a dispus executarea alăturată a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre și a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 75/18.03.2010, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul și-a asumat responsabilitatea conduitei adoptate, astfel că nu s-a impus scoaterea sa din mediul familial si social si plasarea în mediu închis, aspecte ce denotă că resocializarea inculpatului se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate aplicată acestuia.

Față de aceste considerente, în baza art. 81 cod penal 1969, a dispui suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82, cod penal 1969.

În baza art. 71 alin. 5 cod penal 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Fapta inculpaților minori V. D. R. și Ș. G. C., constând în aceea că, la sfârșitul lunii decembrie 2011, în cursul nopții, în jurul orelor 00.00, au ajutat atât material (transportând și încărcând bunurile sustrase în atelajul hipo), dar și moral (prin prezența în apropierea locului faptei, încurajând astfel pe cei doi autori ) pe inculpații F. S. M. și M. N. M. să sustragă dintr-un saivan aparținând numitului C. I. un număr de patru oi, în drept, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, 229 alin 1, lit. b C. pen., rap. la art. 48 cod penal.

La individualizarea măsurii educative aplicată inculpaților minori, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 115 alin. (2) C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, în ceea ce îl privește pe inculpatul V. D. R., având în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Dâmbovița instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată împreună cu alți trei inculpați, la inițiativa unuia dintre aceștia, în scopul obținerii unor foloase materiale.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că prejudiciul, deși nu are o valoare ridicată, nu a fost recuperat, dar și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, acesta recunoscând săvârșirea faptei și având o atitudine corespunzătoare atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a mai fost sancționat cu amenda administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Minorul provine dintr-o familie cu mijloace financiare reduse, sursele de existență fiind asigurate prin munca ocazională a membrilor familiei.

Potrivit referatului de evaluare, inculpatul a absolvit școala generală, apoi doi ani a frecventat cursurile școlare la Liceul G. I. din oraș T., în final renunțând la școală pentru a munci.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond, în baza art. 119 C. pen., a aplicat inculpatului minor V. D. R., măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 8 săptămâni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, măsură suficientă, în opinia instanței de fond pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor măsurilor educative.

Având în vedere concluziile referatului de evaluare, potrivit căruia, printre factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional s-a aflat și faptul că acesta nu și-a finalizat studiile și nu are un loc de muncă stabil, precum și că evoluția acestuia în plan comportamental va fi influențată, printre altele, și de implicarea în activități lucrative, instanța de fond a apreciat că dobândirea unei noi calificări profesionale sau urmarea unui curs de pregătire școlară ar avea un efect benefic asupra posibilităților viitoare ale inculpatului de a realiza venituri licite.

Pentru acest motiv, în baza art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen., a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.

Supravegherea se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița

Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână.

În ceea ce îl privește pe inculpatul Ș. G. C., având în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Dâmbovița instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată împreună cu alți trei inculpați, la inițiativa unuia dintre aceștia, în scopul obținerii unor foloase materiale imediate nemeritate. Prejudiciul astfel creat nu are o valoare ridicată, însă nu a fost recuperat.

S-a avut în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, acesta recunoscând săvârșirea faptei și având o atitudine corespunzătoare atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta fiind implicat în anul 2010 într-o altă faptă de furt calificat pentru care a fost sancționat cu amendă administrativă.

Potrivit referatului de evaluare, inculpatul nu a fost interesat să termine școala generală și a abandonat studiile, ulterior implicându-se în muncă, lucrând cu ziua în agricultură și construcții.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond în baza art. 119 C. pen., a aplicat inculpatului minor V. D. R., măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 8 săptămâni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, măsură suficientă, în opinia instanței, pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor măsurilor educative.

Având în vedere concluziile referatului de evaluare, potrivit căruia, printre factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional se află și faptul că acesta a abandonat studiul școlar și nu are nici o calificare, instanța de fond a apreciat că dobândirea unei noi calificări profesionale sau urmarea unui curs de pregătire școlară ar avea un efect benefic asupra posibilităților viitoare ale inculpatului de a realiza venituri licite.

Supravegherea se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că, în cursul procesului penal, persoana vătămată C. I. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 10 000 lei, arătând că prețul unei singure oi este de 500 lei.

Potrivit art. 1357 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, a reieșit că prin infracțiunea săvârșită, inculpații au cauzat un prejudiciu constând în contravaloarea bunurilor sustrase. În ceea ce privește întinderea acestui prejudiciu, deși partea civilă nu a înțeles să propună probe, în fața instanței, inculpații M. N. M., V. D. R. și Ș. G. C. au recunoscut sustragerea unui număr de patru oi. Totodată, nici unui dintre inculpați nu a contestat suma indicată de partea civilă ca reprezentând contravaloarea unei singure oi, respectiv 500 lei.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu în valoare de 2000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

Pentru aceste considerente, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm. C. civ., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. S. și a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.000 lei, reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul F. S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență desființarea ei și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.

În motivarea căii de atac inculpatul susține, prin apărătorul ales, că pedeapsa aplicată este mult prea aspră, iar circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. a) C.p. nu se justifică.

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de critica invocată, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 417 C.pr.pen., Curtea va aprecia că apelul este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, instanța de apel constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță și anume că, într-o noapte de la sfârșitul lunii decembrie 2011, apelantul inculpat F. S. M. împreună cu ceilalți coinculpați s-au deplasat la saivanul părții vătămate C. I. S. din satul Crângași de unde au sustras opt oi pe care le-au deplasat la domiciliul apelantului cu atelajul acestuia.

S-a mai reținut că numai inculpatul apelant și inculpatul M. N. au pătruns în saivanul oilor, în timp ce coinculpații Ș. G. C. și V. D. R. au rămas la o distanță de 200 metri de locul faptei.

Deși inculpatul F. S. M. nu a recunoscut săvârșirea faptei imputate, aceasta rezultă din coroborarea declarațiilor celorlalți coinculpați și a martorului M. G. din faza de urmărire penală, unde a afirmat că i-a văzut pe cei patru inculpați la barul „ICA” din satul Băleni, după care în lumina farurilor autoturismului său pe care îl conducea pe . localitate a văzut atelajul hipo al apelantului inculpat în care se aflau mai multe oi.

De asemenea, același martor mai afirmă că a doua zi apelantul inculpat i-a propus să-l ajute să transporte mai multe oi, fără a-i prezenta locația.

De altfel, în calea de atac apelantul nu a mai negat săvârșirea faptei, nesolicitând achitarea sa ci numai reindividualizarea pedepsei aplicate, ceea ce conduce la concluzia că a achiesat la situația de fapt reținută de prima instanță.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, (aspect criticat de apelant), Curtea observă că acest aspect are legătură directă și cu aplicarea legii penale mai favorabilă.

Astfel, apelantul – inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit. a), g) și i) Cod penal anterior, infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

În noul Cod penal fapta comisă de inculpatul apelant întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 – 229 alin.1 lit. b) C.p. (în timpul nopții) cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. (săvârșirea infracțiunii de către trei sau mai multe persoane împreună) infracțiune pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani.

După cum lesne se poate observa, legea nouă este mai favorabilă apelantului inculpat datorită limitelor speciale ale pedepsei, astfel că în mod corect instanța a schimbat încadrarea juridică pe noul Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prima instanță a ținut seama de criteriile prev. de art. 74 C.p. iar în concret a evocat aspecte privind scopul săvârșirii faptei ( obținere de beneficii materiale), modul și mijloacele de comitere (conlucrarea mai multor peersoane atrase însă de apelant în săvârșirea faptei), prejudiciul nerecuperat de partea vătămată, precum și atutidinea apelantului dar și antecedentele sale penale (fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin s.p. nr. 471/2010 a Judecătoriei Târgoviște).

În concluzie, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului apelant în condițiile în care el a fost inițiatorul întregii activități infracționale reținută mai sus, nu este prea aspră, așa cum afirmă apelantul inculpat.

În privința circumstanțelor agravante solicitate a fi înlăturate, Curtea constată că la săvârșirea faptei au participat patru persoane și care au calitatea de inculpați, din care doi coautori și doi în calitate de complici.

Conform art. 77 lit. a) C.p. constituie circumstanță agravantă săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, ceea ce înseamnă participarea concomitentă a cel puțin trei persoane la săvârșirea faptei, indiferent de calitatea acestora, respectiv de autori, instigatori sau complici. Textul este asemănător cu dispozițiile art. 75 alin.1 din Codul penal anterior.

În fine, Curtea constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior, întrucât apelantul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare de 3 ani și 2 luni închisoare, al pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 471/2010 a Judecătoriei Târgoviște.

Consideră apelantul că pedeapsa aplicată este prea mare, dar acest lucru se datorează și adăugării la pedeapsa de 3 ani pentru infracțiunea dedusă judecății, a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare provenită din revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, conform art. 83 Cod penal anterior.

Față de toate aceste considerente și neconstituind alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea în baza art. 421 pct.1 lit. b) C.p.p. va respinge ca nefondat apelul inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. S. M., fiul lui G. și al lui I., născut la 17 Ianuarie 1986, domiciliat în com. Conțești, ., împotriva sentinței penale nr. 224 din data de 10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari.

Obligă pe apelant la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

D. A. E. P. M. F.

Grefier,

M. P.

Red.F.P.M.

Tehn. Grefier P.M.

5 ex./23.03. 2015

d.f._ Judecătoria Răcari

j.f. C. C. A.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 214/2015. Curtea...		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI