Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 220/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 28601/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.220
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
PREȘEDINTE – I. N.
JUDECĂTOR – C. R.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul R. N., fiul lui D. și V., născut la data de 09 iunie 1981 în ., domiciliat în comuna P., ., C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 3823 din data de 29 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat R. N., intimata reprezentant legal S. M., lipsă fiind intimata persoană vătămată R. E. D. pentru care a răspuns reprezentant legal S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul legal S. M. având cuvântul susține că apelantul inculpat R. N. i-a dat o parte din bani și a început să asigure și sprijin moral minorei R. E. D.. Precizează că dorește să își retragă plângerea penală cu singura condiție ca inculpatul să achite în totalitate cheltuielile judiciare.
Apelantul inculpat R. N. având cuvântul susține că este de acord să achite în întregime cheltuielile judiciare către stat. Precizează că începând cu luna ianuarie 2015 a început să achite din pensia de întreținere restantă.
Reprezentantul legal S. M. având cuvântul declară că înțelege să își retragă plângerea formulată împotriva inculpatului.
Curtea procedează la audierea reprezentantului legal al persoanei vătămate minore R. E. D. - S. M., cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Apelantul inculpat R. N. având cuvântul solicită admiterea apelului și încetarea procesului penal prin retragerea plângerii de către S. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate minore R. E. D..
Intimata S. M. având cuvântul în calitate de reprezentant al persoanei vătămate minore arată că este de acord cu admiterea apelului și încetarea procesului penal prin retragerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. g rap. la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 158 Cod penal să se dispună încetarea procesului penal prin retragerea plângerii prealabile.
Apelantul – inculpat R. N. având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 3823 din data de 29 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. penală rap. la art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penalâ a fost condamnat inculpatul R. N., fiul lui D. și V., născut la data de 09 iunie 1981 în ., cu același domiciliu, ., C.N.P._ la amendă penală în cuantum de 2.700 lei ( 270 zile amendă, sumă corespunzatoare unei zile amendă fiind de 10 lei).
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe bazaactelor și lucrărilor cauzei următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare, pe baza declarațiilor părții vătămate, ale învinuitului, precum și alte înscrisuri, că începând cu data de 23 iunie 2009, cu rea-credință, inculpatul nu a plătit pensia de întreținere, așa cum a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, în favoarea minorei R. E. D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 23 iulie 2012 sub nr._, judecarea efectuându-se în procedură comună întrucât inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței.
Având în vedere că nu s-au contestat probele administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 374 alin. 7 Cod proc. penală, s-a dispus ca acestea să nu mai fie administrate.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 18.11.2010, numita S. M. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului R. N., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, constând în aceea că începând cu data de 23 iunie 2009 nu a plătit pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească în beneficiul minorei R. E. D..
În fapt, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2567/17 martie 2005, pronunțată în dosarul nr._/2004 (fila 7 d.u.p.), inculpatul R. N. a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea fiicei sale, R. E. D. născută la 26 iunie 2000 în cuantum de 25 % din venitul minim pe economie, începând cu data de 21 septembrie 2004 și până la majoratul minorei.
Deși a luat cunoștință de sentința judecătorească prin care era obligat la plata pensiei de întreținere, inculpatul R. N. nu a mai achitat părții vătămate pensie de întreținere din data de 23 iunie 2009.
Conform adresei existentă la fila 13 dosar s-a reținut că în perioada 01.09._09, inculpatul R. N. a fost angajat cu contract individual de muncă la . SRL, obținând aproximativ echivalentul venitului minim pe economie.
De asemenea, s-a constatat că după încetarea contractului individual de muncă, inculpatul și-a asigurat existența lucrând fără forme legale în construcții, acesta obținând în mod sporadic venituri din activități ziliere și nu oferă nici un ajutor financiar sau de altă natură fiicei sale.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, declarația sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Față de împrejurarea că infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă, epuizată sub imperiul noului cod penal, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor noului cod penal.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R. N. care, începând cu 23 iunie 2009 și până în prezent nu a plătit cu rea-credință pensia de întreținere, așa cum a fost stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea minorei R. E. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. și ped. de art.378 alin.1 lit.c) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii s-a realizat prin neplata cu rea-credință mai mult de două luni a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, urmarea imediată a constat în lipsa de întreținere la care are dreptul fiica minora a inculpatului, R. E. D. iar legătura de cauzalitate dintre fapta și urmarea imediată a fost dovedită prin probatoriul administrat.
În ceea ce privește momentul consumării infracțiunii s-a reținut că acesta a fost reprezentat de trecerea a două luni consecutive în care inculpatul nu a plătit cu rea-credință pensia de întreținere minorei.
Din fișa de cazier judiciar s-a constatat că inculpatul are mai multe amenzi administrative, amenzi penale și condamnări cu pedeapsa închisorii, dintre care ultima a atras starea de recidivă postexecutorie, în acest sens, reținându-se că prin sentința penală nr. 380 din 15 aprilie 2003, definitivă prin decizia penală nr. 543 din 29 ianuarie 2004 a I.C.C.J., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru furt calificat.
Analizând materialul probator și coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, în accepțiunea art. 16 alin.3 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate s-a constatat că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra situației materiale a minorului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că l-a lipsit pe minor de pensia de întreținere datorată.
Constatând că infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal există și că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod proc. penală, prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 alin.1 Cod penal și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, în cadrul procesului de individualizare a sancțiunii penale, magistratul fondului a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul R. N. este cetățean roman, are 8 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, stagiu militar satisfăcut și este căsătorit.
În conformitate cu aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, având în vedere conduita acestuia, atitudinea procesuală adoptată de către inculpat pe parcursul urmăririi penale și cea manifestată de acesta în societate până la comiterea faptei.
Raportat, de asemenea, la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și având în vedere și dispozițiile procedurale referitoare la starea de recidivă, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă orientata spre minimul special, așa încât a dispus condamnarea acestuia la amenda penală în cuantum de 2700 lei (270 zile amendă, suma corespunzatoare unei zile amenda fiind de 10 lei), atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art.631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
Împotriva sentinței penale nr. 3823 din data de 29 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în termen legal a declarat apel inculpatul R. N., care a criticat soluția instanței de fond de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac.
În ședința publică din data de 27 februarie 2015 s-a prezentat în instanță S. M., reprezentant legal al persoanei vătămate minore R. E. D. care a învederat că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunea de abandon de familie întrucât acesta a îndeplinit obligațiile de întreținere începând cu luna ianuarie 2015 prin ajutor financiar și susținere efectivă a minorei, aspecte consemnate în declarația dată de aceasta și aflată la fila 9 dosar.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3823 din 29 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul disp. art. 378 alin.1 lit.c) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului R. N. la amendă penală în cuantum de 2.700 lei ( 270 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei) pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, persoană vătămată R. E. D., constând în aceea că începând cu data de 23 iunie 2009 nu a plătit cu rea-credință pensia de întreținere stabilită în favoarea acesteia prin sentința civilă nr. 2567 din 17 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Situația de fapt, împrejurările concrete de săvârșire și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de instanța fondului, printr-o corectă evaluare și interpretare a probatoriilor din perspectiva art. 103 Cod proc. penală și nici nu au fost invocate critici de către vreuna dintre părți.
În fața instanței de apel, reprezentantul legal al persoanei vătămate minore R. E. D., în persoana numitei S. M., a declarat că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 378 alin.3 Cod penal, în cazul infracțiunii de abandon de familie, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar în conformitate cu art. 158 Cod penal, retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive și are ca efect înlăturarea răspunderii penale a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, Curtea, luând în considerare manifestarea de voință liber exprimată a reprezentantului legal al persoanei vătămate minore, în temeiul disp. art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, urmează să admită apelul declarat de inculpat, să desființeze sentința primei instanțe și, în baza disp. art. 396 alin.6 Cod procedură penală rap. la art. 17 alin.2 și art.16 alin.1 lit.g) teza întâi Cod procedură penală, cu referire la art. 158 Cod penal, să dispună încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. N. pentru infracțiunea prev. de art. 378 alin.1 lit.c) Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii de către S. M. reprezentant legal al persoanei vătămate minore R. E. D..
De asemenea, față de disponibilitatea apelantului inculpat de a achita personal cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea prezentului proces, conform art.275 alin.1 pct.2 Cod proc. penală, urmează să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei, cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul R. N. împotriva sentinței penale nr. 3823 din 29 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în sensul că în temeiul dispozițiilor art.396 alin.6 Cod procedură penală rap. la art.17 alin.2 și art.16 alin.1 lit.g) teza întâi Cod procedură penală cu referire la art.158 Cod penal, încetează procesul penal privind pe inculpatul R. N. pentru infracțiunea prev. de art.378 alin.1 lit.c) Cod penal, cu aplic. ar.41 alin.1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii de către S. M. reprezentant legal al persoanei vătămate minore R. E. D..
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, luând act de acordul acestuia de a suporta aceste cheltuieli.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
Red.I.N./Tehnored.E.F.
6 ex./ 8 aprilie 2015
d.f._ - Judecătoria Ploiești
j.f. B. I.
Operator de date cu caracter personal
nrotificare 3113/2006.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 7/2015. Curtea de... | Luare de mită (art. 254 C.p.). Decizia nr. 203/2015. Curtea de... → |
|---|
