Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 163/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 151

Ședința publică din data de 12 februarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – D. M.

Judecător - G. C.

Grefier - S. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul M. M., fiul lui V. și al lui M., născut la 05 iunie 1971, domiciliat în Boldești Scăieni, ., Jud. Prahova și partea civilă A. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul în Ploiești, .. 22, Jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 993/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost condamnat inculpatul M. M. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal și art. 5 din Codul penal și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.

A fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 67.687 lei plus dobânda legală până la data achitării integrale a debitului către partea civilă A. București.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile, respectiv apelantul-inculpat M. M., care a fost reprezentat de avocat C. D. P., conform împuternicirii avocațiale ., nr._, din data de 05.02.2015, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică, apelanta-parte civilă A. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova și intimata-parte responsabilă civilmente . Ploiești.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelantul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a motivelor de apel.

Avocatul C. D. P., având cuvântul pentru apelantul-inculpat M. M., susține că, pe latură civilă, debitul în valoare de 866.838 lei nu respectă prevederile art. 119 din legea specială, suma calculată este o eroare, aceasta fiind în realitate în cuantum de 67.687 lei, sumă cu care s-a constituit partea civilă.

Solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, iar cu privire la apelul declarat de inculpat, arată că a fost condamnat pentru două fapte, la două pedepse, iar pedeapsa cea mai mare a fost suspendată sub supraveghere, inculpatul a optat pentru judecata în procedură simplificată și solicită reindividualizarea și redozarea pedepsei aplicate acestuia și, în conformitate cu disp. art. 421 pct. 2 Cod procedură penală solicită admiterea apelului formulat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpatul M. M., pedeapsa aplicată este legală, temeinică și corect individualizată, este just proporționalizată, inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală astfel că nu se impune micșorarea pedepsei aplicate.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă, arată că suma arătată inițial constituie o eroare materială, prejudiciul real este în cuantum de 67.687 lei iar instanța de fond nu a acordat și obligațiile fiscale accesorii, astfel că solicită admiterea apelului formulat de partea civilă, desființarea hotărârii penale atacate și acordarea obligațiilor fiscale accesorii.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

P. sentința penală nr. 993/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul M. M., după cum urmează:

În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.pen.(vechi), și art.5 NCP. și cu aplic. art. 375 NCPP., faptă din perioada 2005- 2009, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b C.pen. și art. 5 NCP. cu excepția dreptului de a alege după executarea pedepsei principale .

În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.pen.(vechi), și art.5 NCP. și cu aplic. art. 375 NCPP., faptă din perioada 2005- 2009, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.

În baza art. 33 lit.a și art.34 lit.b C.pen. cu aplicarea art.5 NCP., s-a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea aceea de: 2(doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b C.pen. și art. 5 NCP. cu excepția dreptului de a alege după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 C.pen. au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit. a,b C.pen. cu aplic. art.5 NCP., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art.86/1 C.pen. cu aplic. art.5 NCP., a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art.86/2 C.pen., cu aplic. art.5 NCP. s-a stabilit că termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani, este de 4 ani.

Conform art.86/3 C.pen, cu aplic. art.5 NCP., pe durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art.71 alin.5 C.pen., cu aplic. art.5 NCP., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art.359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.86/4 C.pen., cu aplic. art.5 NCP., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare.

A fost admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă 67.687 lei plus dobânda legală până la data achitării integrale a debitului către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice București - A. București.

În baza art.11 din Lg.241/2005, a fost menținută măsura sechestrului asiguratoriu aplicată asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prin Ordonanța nr.294/P/2011 din 06.09.2013 a PICCJ.

A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din faza de urmărire penală și judecată).

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

P. rechizitoriul nr.294/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni continuate de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a unei infracțiuni continuate prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

Pentru stabilirea situației de fapt reținută în sarcina inculpatului, în faza de urmărire penală s-au administrat probatorii cu: acte de sesizare, acte de constatare, declarații reclamant, declarații martori, declarații inculpat, adrese, proces-verbal de prezentare a materialului.

În faza de cercetare judecătorească înainte de citirea actului de sesizare, fiind prezent în fața instanței, în ședința publica din 06.11.2014 inculpatul a declarat că înțelege să fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 375 c.p.p., iar după punerea în discuție a acestei cereri instanța a admis solicitarea inculpatului motiv pentru care nu s-a mai procedat la readministrarea probatoriilor din faza de urmărire penală.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penala așa cum prevăd disp.art.375 c.p.p., precum și declarațiile inculpatului date în fața instanței de judecată în condițiile sus menționate, instanța de fond a retinut vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței si următoarea situație de fapt:

În perioada 2005 - 2009, inculpatul M. M., în calitate de administrator al S.C. M. C. S.R.L. Ploiești, a contractat următoarele lucrări:

In luna martie 2005, o lucrare de renovare a imobilului din comuna Lipănești, ., jud. jud. Prahova, aparținând numitului Z. F. M.. Lucrarea a fost executată de angajații S.C. M. C. S.R.L. Ploiești și a constat în efectuarea de reparații de zidărie și la partea de lemn a acoperișului. Pentru prestația executată, învinuitul M. M. a primit de la beneficiar, respectiv de la Z. F. M., suma de 8.000 euro, echivalentul a 29.460 lei;

In luna septembrie 2007, o lucrare de renovare (placare cu polistiren și învelire acoperiș) a imobilului din mun. Ploiești, ., jud. Prahova, proprietatea persoanei fizice M. D. (în prezent decedat). Parte din lucrare, respectiv placarea cu polistiren a imobilului, a fost executată de angajații S.C. M. C. S.R.L. Ploiești iar cea de învelire a acoperișului a fost subcontractată .. Pentru prestațiile executate, inclusiv cea de învelire a acoperișului, M. M. a primit de la beneficiar 8.000 lei și 2.000 euro, în total echivalentul sumei de 14.711,8 lei;

În luna noiembrie 2008, o lucrare de învelire a unui imobil din orașul Boldești-Scăieni aparținând numitului R. S. D., care a fost subcontractată .. Această lucrare a fost evaluată la 5.600 euro, echivalentul a 21.165 lei, sumă compensată cu un împrumut primit anterior de învinuitul M. M. de la beneficiarul R. S. D..

În lunile martie 2009, o lucrare de construire a unui imobil nou amplasat în comuna Lipănești, ., jud. Prahova, proprietatea numitului Z. N.. Construcția imobilului a fost realizată cu angajații S.C. M. C. S.R.L. Ploiești, cu excepția lucrării de învelire a acoperișului care a fost subcontractată .. Lucrarea a fost evaluată la 15.000 euro, echivalentul a 63.522 lei, sumă compensată cu un împrumut primit anterior de învinuitul M. M. de la numitul Z. F. M., fiul beneficiarul Z. N..

Operațiunile comerciale menționate mai sus au făcut obiectul a două controale, astfel:

- primul control, efectuat în luna august 2009 la nivelul Gărzii Financiare - Secția Prahova, s-a materializat prin întocmirea la data de 24.08.2009, a notei de constatare, seria_.

-al doilea control a fost efectuat în lunile octombrie și noiembrie 2009 de doi consilieri din cadrul D.G.F.P. Prahova - Activitatea de inspecție fiscală, care au întocmit procesul verbal din 16.11.2009 înregistrat sub numărul 6873 din 23.11.2009.

Potrivit datelor consemnate în actele de control, inculpatul M. M. a omis să evidențieze în contabilitatea S.C. M. C. S.R.L. Ploiești și în celelalte documente prevăzute de lege veniturile realizate din operațiunile comerciale descrise la pct. 1-4, mai exact nu a întocmit facturi și chitanțe fiscale pentru lucrările executate și sumele de bani primite de la beneficiari. în plus, conform aspectelor stabilite de D.G.F.P. Prahova - Activitatea de inspecție fiscală, inculpatul M. M. nu a înregistrat în contabilitatea S.C. M. C. S.R.L. facturile fiscale nr. 54 din 14.09.2009, respectiv nr. 55 din 18.05.2009, care atestă vânzarea de materiale (ciment, fier beton) în valoare de 46.076 lei, fără TVA către ..

Cu ocazia audierilor, inculpatul M. M. a recunoscut săvârșirea acestor fapte, mai mult, a declarat că nu a contestat și nici în prezent nu contestă constatările organului fiscal.

Prejudiciul cauzat de inculpatul M. M. ca urmare a omisiunii înregistrării operațiunilor comerciale menționate mai sus a fost evaluat la suma totală de 50.397 lei, din care 29.327 lei reprezintă TVA iar diferența impozit pe profit.

După data înființării, la S.C. M. C. S.R.L. Ploiești au fost angajate persoane care desfășurau activități în realizarea obiectului de activitate a societății. In timp, structura personalului a suferit diverse modificări, potrivit susținerilor inculpatului M. M., în anii 2007, 2008 și 2009, numărul angajaților fiind cuprins între 7 și 15 persoane .

În perioada decembrie 2008 - august 2009, inculpatul M. M. a reținut de la angajații societății sale - S.C. M. C. S.R.L. Ploiești impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, sume pe care nu le-a depus în termen în conturile prevăzute de lege.

Așadar, în perioada analizată, inculpatul M. M. a reținut de la angajații S.C. M. C. S.R.L. Ploiești suma totală de 7.866 lei reprezentând taxe și impozite, pe care nu le-a depus în conturile bugetului consolidat al statului în termenele prevăzute de lege.

Din probele administrate în dosar rezultă că S.C. M. C. S.R.L. Ploiești a dispus de lichidități bănești care i-ar fi permis să achite sumele de bani reținute cu titlul de stopaj la sursă. In acest sens menționam următoarele:

Aspectele consemnate în procesul verbal nr. 6873 din 23.11.2009, întocmit la nivelul D.G.F.P. Prahova, din care rezultă că la data de 30.09.2009, în conturile 5121 și 5311, S.C. M. C. S.R.L. Ploiești avea un disponibil bănesc în sumă totală de 93.486 lei.

Datele înscrise în balanțele de verificare din anul 2009, potrivit cărora:

- la data de 30.04.2009, în conturile 5121 și 5311 exista un disponibil bănesc în sumă totală de_,01 lei.

- la data de 30.06.2009, în aceleași conturi exista un disponibil bănesc în sumă, totală de 98.618,21 lei.

Susținerile făcute de inculpatul M. M. cu ocazia audierii din data de 06.09.2013, prezentate în continuare în extras: „Conform datelor consemnate în actele de control depuse la dosar de lucrătorii D.G.P.F. Prahova sumele de bani reținute de la salariații societății mele (...) erau relativ mici și aș fi avut posibilitatea să le achit din veniturile realizate de societate în acea perioadă.

În raport de aceste considerente, precum și de limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art.375 Nc.p.p.. l-a condamnat pe inculpatul M. M., conform textelor legale din codul penal anterior, după cum urmează:

- în baza art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și art.5 NCP. și cu aplic. art. 375 NCPP., la pedeapsa de închisorii.

- în baza art.6 din Legea nr.241/2005 și art.5 NCP. și cu aplic. art. 375 NCPP., faptă din perioada 2005- 2009, la pedeapsa închisorii.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite in baza unei singure rezoluții infracționale, instanța de fond a făcut aplicarea art. 41 al.2. cod penal (vechi).

Ținând seama de împrejurarea că, faptele au fost săvârșite în concurs real, prima instanță a făcut aplicarea art. 33 lit. a si art. 34 lit. b cod penal, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga pedeapsa complementara de 2 ani de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a si b cod penal, cu excepția dreptului de a alege după executarea pedepsei principale.

În baza art,.71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a, b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Având in vedere gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiuni, nu are antecedente penale, a fost de acord cu recuperarea prejudiciului, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins si fără executarea în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 86/1 C.pen.(anterior), cu aplicarea art.5 NCP., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art.86/2 C.pen., cu aplic. art.5 NCP. termenul de încercare s-a stabilit a fi format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani, va fi de 4 ani.

Conform art.86/3 C.pen, cu aplic. art.5 NCP., pe durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art.71 alin.5 C.pen., cu aplic. art.5 NCP., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În latură civilă, instanța de fond a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă 67.687 lei plus dobânda legală până la data achitării integrale a debitului către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice București - A. București.

A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din faza de urmărire penală și judecată).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri: partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova și inculpatul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În calea de atac exercitată de către inculpatul M. M. sentința a fost criticată pentru netemeinicie, susținându-se în esență că pedepsele aplicate pentru cele două fapte sunt excesive, în raport de conduita sa procesuală de recunoaștere a vinovăției și de celelalte circumstanțe personale, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței și reindividualizarea pedepselor componente ale concursului infracțional, cu consecința reducerii pedepsei rezultante.

În calea de atac promovată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește soluționarea acțiunii civile alăturate celei penale, susținându-se în motivele scrise de apel că instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal pentru suma de 876.838 lei despăgubiri civile, reprezentând obligații fiscale către bugetul general consolidat al statului, precum și la dobânzi legale până la data achitării integrale a acestora și nu a reținut suma de 67.687 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat, așa cum s-a solicitat în cererea de constituire parte civilă.

În plus, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond nu a acordat obligații fiscale accesorii, potrivit art.119 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, calculate de la data creării bazei impozabile și până la plata efectivă a debitului datorat, respectiv a sumei de 67.687 lei.

Față de cele reținute în actul de control întocmit de organele de specialitate din cadrul DGFP Prahova și față de considerentele expuse, în ceea ce privește latura civilă s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește latura civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 67.687 lei despăgubiri civile, reprezentând obligații fiscale către bugetul general consolidat al statului, sumă la care s-a solicitat a se adăuga obligațiile fiscale accesorii potrivit Codului de Procedură fiscală, calculate de la data creării bazei impozabile și până la plata efectivă a debitului datorat.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelurile nu sunt fondate, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului apelant M. M. de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelantul a fost trimisă în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14.04.2014 pronunțată de instanța de fond constatându-se legala sesizare a instanței și a efectuării actelor de urmărire penală, inculpatul neformulând cereri sau excepții legate de aceste aspecte.

Pe baza mijloacelor de probă de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, situația de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță, nefiind contestată, de altfel, de către inculpat, nici cu prilejul urmăririi penale și nici al judecății în primă instanță, etapă în care a arătat că înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate învinuirea, în condițiile prev. de art. 374 rap. la art. 396 alin.10 Cod procedură penală (fila 36 dosar fond)

Astfel, din coroborarea probelor administrate în etapa urmăririi penale, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii date de către inculpatul apelant M. M., în mod corect s-a reținut și rezultă că, în intervalul de timp decembrie 2008 - august 2009, inculpatul M. M., în calitate de administrator al S.C. M. C. S.R.L.Ploiești, jud. Prahova, a reținut de la angajații societății sale impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în sumă totală de 7.866 lei, pe care nu a depus-o în conturile bugetului consolidat al statului în termenele prevăzute de lege, iar în intervalul de timp 2005-2009, în aceeași calitate, inculpatul a omis să evidențieze în contabilitatea aceleiași societăți comerciale și în celelalte documente, veniturile realizate din operațiunile comerciale de efectuare a unor lucrări de construcții, nefiind întocmite chitanțe și facturi fiscale pentru lucrările efectuate și pentru sumele primite de la beneficiari, producând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 50.397 lei din care 29.327 lei reprezentând T.V.A. sustras de la plată, iar restul reprezentând impozit pe profit.

Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor comise de apelantul inculpat M. M. este legală, iar soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.

Examinând critica invocată de apelantul inculpat, aceea privitoare la greșita individualizare a pedepselor principale aplicate pentru pluralitatea infracțională comisă și implicit a pedepsei rezultante, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor legale care reglementează legea penală mai favorabilă, a aplicat inculpatului pedepse situate către limita minimă specială, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante (ce a fost stabilită tot potrivit regulilor mai favorabile privind concursul de infracțiuni din codul penal anterior) instanța de fond s-a orientat la regimul non privativ de executare reglementat de asemenea de dispozițiile codului penal din 1969, realizându-se de asemenea o corectă aplicare a disp. art. 16 alin. 2 din legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, în considerarea faptului că mecanismul măsurilor de supraveghere pot realiza o reinserție socială adecvată a inculpatului.

Procedând la examinarea modului de individualizare a pedepselor componente ale pluralității infracționale pentru care inculpatul apelant a fost dedus judecății, Curtea notează că au fost respectate în întregime criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și 72 cod penal din 1969 (lege penală care, în ansamblu, este mai favorabilă inculpatului, conform art. 5 alin. 1 cod penal, așa cum s-a stabilit prin decizia obligatorie nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României) luându-se în considerare gradul de pericol social concret al infracțiunilor, modul și împrejurările de comitere, valoarea prejudiciului creat bugetului de stat, dar și faptul că în speță a fost comisă o pluralitate infracțională compusă din două infracțiuni de evaziune fiscală comise în variante normative diferite, ceea ce denotă intenția clară a inculpatului de eludare a regimului fiscal legal aplicabil.

Sub acest aspect, Curtea reamintește că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului, iar pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul avute în vedere de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Ținând seama de aceste criterii, Curtea constată că, în speță, față criteriile definite de art. 72 cod penal din 1969, și în special de pericolul social concret al infracțiunilor, pedepsele au fost în mod judicios individualizate la primul grad de jurisdicție, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, luându-se în considerare inclusiv recunoașterea vinovăției și deci simplificarea procedurii judiciare, fiind orientate, așa cum s-a arătat mai sus, către limita minimă specială, iar cu privire la pedeapsa rezultantă stabilită prin aplicarea regulilor mai favorabile privitoare la concursul de infracțiuni, instanța de fond neaplicând vreun spor facultativ de pedeapsă.

În fine, nu lipsit de importanță este și un alt aspect, care relevă faptul că inculpatul, deși a comis infracțiunile deduse judecății cu mai mult timp în urmă, la momentul săvârșirii faptelor nefiind condamnat definitiv pentru comiterea vreunei infracțiuni, totuși a înțeles să persiste în comiterea de infracțiuni, întrucât, potrivit conduita de încălcare a legii, deoarece potrivit fișei de cazier judiciar de la fila 41 dosar fond, a fost condamnat ulterior săvârșirii prezentelor fapte, mai exact în anul 2013, tot pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, iar împotriva sa au fost dispuse 2 sancțiuni administrative cu amendă de asemenea pentru evaziune fiscală și pentru încălcarea dispozițiilor penale referitoare la legea CEC-ului, fiind pusă în mișcare acțiunea penală în anul 2014 tot pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală, de către structura D.I.I.C.O.T.

În consecință, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate, pedepsele componente ale pluralității infracționale cât și pedeapsa rezultantă fiind judicios individualizate, fără a se impune diminuarea acestora, urmând ca apelul inculpatului să fie respins conform art. 421 pct. 1 lit. b cod procedură penală, sentința apelată fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, Curtea constată că, la primul grad de jurisdicție, potrivit declarației de constituire de parte civilă înregistrată la instanța de fond la 07.02.2014, aflată de fila 7 dosar fond, partea civilă a exercitat acțiune civilă pentru suma de 67.633 lei, reprezentând prejudiciu produs prin faptele cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, solicitând, într-adevăr, și acordarea dobânzilor și a penalităților de întârziere conform art. 119 alin. 1 cod procedură fiscală, deci a obligațiilor fiscale accesorii de la data creării bazei impozabile până la data acoperirii integrale a prejudiciului.

P. sentința apelată, instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 67.687 lei cu titlu de despăgubiri civile, adăugând dobânda legală până la data achitării integrale a debitului.

În aceste condiții, Curtea apreciază că, raportat și la valoarea prejudiciului reținut prin actul de sesizare, suma de 876.838 lei despăgubiri civile, reprezentând obligații fiscale către bugetul general consolidat al statului, despre care se face vorbire în motivele scrise de apel, nu poate reprezenta decât o eroare materială, întrucât în prezenta cauză nu a fost reținută producerea unui prejudiciu care se situează la această sumă.

Dimpotrivă, se remarcă faptul că despăgubirile civile stabilite de instanța de fond sunt ușor superioare sumei pentru care a fost exercitată acțiunea civilă, însă acest aspect nu a fost criticat de inculpat, care a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată de judecată, fără a contesta, nici în calea de atac, latura civilă a cauzei.

Așadar, cât privește întinderea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri civile, Curtea constată că aceasta a fost determinată prin raportare la prejudiciul reținut în actul de sesizare a instanței și la cererea de constituire de parte civilă, fără a se impune majorarea acesteia la suma de 876.838 lei, care nu se sprijină pe înscrisuri doveditoare și nu poate avea legătură cu faptele imputate inculpatului, critica fiind sub acest aspect nefondată, iar despăgubirile civile fiind determinate, în mod corect, în raport de fapta care face obiectul acțiunii penale, conform art. 19 alin. 1 cod procedură penală.

Nici în privința sumelor reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, generic incluse în noțiunea de beneficiu nerealizat conform legii civile, la care face trimitere art. 19 alin. 5 cod procedură penală, critica nu este fondată, în condițiile în care instanța de fond a obligat pe inculpat la plata dobânzii legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului, fiind în întregime respectate disp. art. 1385 alin. 3 cod civil, care conferă dreptul la acoperirea inclusiv a foloaselor nerealizate.

Chiar dacă izvorul juridic al dobânzii legale stabilită la primul grad de jurisdicție este diferit de cel legal aplicabil în speță (acela al obligațiilor fiscale accesorii decurgând din eludarea regimului fiscal), totuși acest motiv nu poate atrage, prin el însuși, reformarea sentinței, atât timp cât obligațiile fiscale accesorii curg în temeiul legii, respectiv Codului de procedură fiscală, iar acțiunea civilă a fost în totalitate admisă de instanța de fond, fără ca inculpatul să conteste întinderea pretențiilor părții civile, subsumându-se în întregime principiului disponibilității.

Pentru aceste considerente, se constată că apelul părții civile urmează să fie respins conform art. 421 pct. 1 lit. b cod procedură penală.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M. M. și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței penale nr. 993/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Obligă pe apelant inculpat la plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova, iar pe apelanta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

D. M. G. C.

Grefier,

S. A.

Red. G.C.

Tehnored. S.A.

5 ex./ 03.03.2015.

Dos. fond_, Tribunalul Prahova.

Jud. fond D. I..

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Mandat european de arestare. Sentința nr. 7/2015. Curtea de... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI