Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 549/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.549
Ședința publică din data de 27 mai 2015
Președinte – C. R.
Judecător - I. N.
Grefier - D. R. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA P., cu sediul în P., ..13, jud. Dâmbovița, privind pe inculpatul B. C. M. - fiul lui D. și M., născut la data de 14 august 1992 în P., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 25 din data de 02.03.2015, pronunțată de Judecătoria P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat B. C. M., pentru care a răspuns avocat desemnat din oficiu L. D., din Baroul Prahova și intimatul parte civilă S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Avocat Lauda D. arată că față de obiectul cauzei este necesară reprezentarea din oficiu a intimatului inculpat B. C. M., deși nu s-a emis adresă în acest sens la Baroul Prahova.
Având în vedere încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina intimatul inculpat B. C. M. de către prima instanță și limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, Curtea constată că asistența juridică nu este obligatorie în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri,
Reprezentantul Ministerului Public susține admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 25 din data de 02.03.2015, pronunțată de Judecătoria P., vizând nelegalitatea acesteia, întrucât judecătorul de fond a aplicat o pedeapsă ce nu este legală, respectiv pedeapsa amenzii. Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare condamnarea inculpatului potrivit disp. art.228 alin.1-art. 229 alin.1 lit. b) și d) Cod penal.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 25 din data de 02.03.2015, pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. C. M. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal 1968 în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Conform art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B. C. M., la 1800 lei amendă penală (180 zile amendă X 10 lei/zi amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Cod penal, respectiv faptul că în cazul în care cu rea credință nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite (drujba) prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală (furt calificat).
Potrivit art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală , combinat cu art. 1357 și urm. Cod civil, s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. M., ca neîntemeiată.
În baza art. 272 alin. 1, art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, onorarul apărătorului desemnat din oficiu (av. A. L., conform delegației ., nr. 4865/2013) pentru faza judecății, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 398 Cod procedură penală, art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata celorlalte cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria P. la data de 06 august 2013 în dosarul nr. 778/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal 1968.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că în fapt în cursul lunii februarie a anului 2012, inculpatul B. C. M., pe timp de noapte și prin efracție, a sustras din imobilul numitului Hirphild E., administrat de persoana vătămată S. M., o drujbă marka „Joka” și un șlefuitor marca „Einhell”. Drujba a fost înstrăinată de inculpat martorului B. M. M. contra sumei de 150 lei, fiind ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în cursul urmăririi penale la domiciliul acestuia din urmă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată S. M. (f. 12, 13-15), declarații învinuit B. C. M. (f. 17-18, 19-20), declarații martor B. M. M. (f. 27-31), proces verbal de sesizare din oficiu (f. 11), proces verbal de conducere în teren și planșe foto (f. 17-26), proces verbal de percheziție domiciliară (f. 36-38) însoțit de planșă foto cuprinzând aspectele fixate cu această ocazie (f. 42-51-95), procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 40-41), dovadă de ridicare (16).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 10 decembrie 2013 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 23 aprilie 2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, din data de 04 iunie 2014, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 Cod procedură penală a actului de sesizare, instanța de fond l-a întrebat pe inculpatul prezent și asistat de avocatul din oficiu av. A. L., dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală iar, în urma răspunsului negativ al acestuia însoțit de recunoaștere parțială, s-a procedat la audierea inculpatului, amânându-se judecata pentru data de 10 septembrie 2014 în vederea audierii martorului B. M. M., și efectuarea unei adrese pentru cazierul actualizat al inculpatului.
La ședința de judecată din data de 10 septembrie 2014, având în vedere lipsa martorului B. M. M., prima instanță a amânat judecata pentru data de 29 octombrie 2014, ședință în care a fost audiat martorul B. M. M., respectiv s-a procedat la confruntarea acestui martor cu inculpatul, fiind întocmit proces verbal. Deoarece din cercetarea judecătorească a reieșit necesitatea audierii martorilor S. G. și Lopotaru Ș., instanța de fond a amânat judecata în acest sens pentru data de 10 decembrie 2014, dată la care față de lipsa martorilor a amânat judecata pentru data de 21 ianuarie 2015 în vederea citării cu mandat a acestora.
În ședința de judecată din data de 28 ianuarie 2015, instanța de fond, față de lipsa de procedură cu partea civilă S. M., a amânat judecata pentru data de 23 februarie 2015.
În ședința de judecată din data de 23 februarie 2015 prima instanță a pus în discuția părților necesitatea schimbării încadrării juridice după care, nefiind alte cereri de formulat, a acordat cuvântul pe cererea de schimbare a încadrării juridice și apoi fondul cauzei, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din această dată.
În fine, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța de fond a amânat pronunțarea pentru data de 02 martie 2015.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii februarie a anului 2012, pe timpul nopții, prin escaldarea gardului împrejmuitor și prin efracția lacătului care asigura imobilului aparținând numitului Hirphild E. situat în orașul P., cartier P. . Dâmbovița, administrat de către cumnatul acestuia - partea civilă S. M., inculpatul singur, a sustras o drujbă de culoare roșie, pe care a vândut-o ulterior martorului B. M..
Din acest punct, declarațiile inculpatului B. C., ale părții civile S. M., și ale martorului B. M., sunt parțial contradictorii.
Astfel, partea civilă S. M., în plângerea penală a reclamat că în prin luna aprilie 2012 când a mers să verifice imobilul cumnatului său pe care îl administra, a constatat că i-au fost sustrase de către persoane necunoscute o drujbă marca „Joka” și un șlefuitor (rindea electrică) marca „Einhell”, și întrucât pe parcursul cercetărilor drujba i-a fost restituită, în urma ridicării acesteia de la martorul B. M., s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului B. C., cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea șlefuitorului sustras.
Inculpatul B. C. a recunoscut însă că a sustras doar drujba, pe care a înstrăinat-o către martorul B. M. pentru suma de 100 lei. Martorul B. M., a declarat faptul că într-adevăr inculpatul i-a vândut o drujbă de culoare roșie, care părea a fi folosită, pentru suma de 150 lei, iar ulterior inculpatul i-a propus telefonic și achiziționare unui șlefuitor și alte bunuri, însă acesta a refuzat, martorul declarând că ulterior a aflat că șlefuitorul respectiv ar fi fost vândut martorilor S. G. și Lopotaru Ș.; audiați în cursul cercetării judecătorești, cei doi martori infirmă acest lucru, declarând că inculpatul nu le-a propus să cumpere vreun șlefuitor.
În aceste condiții, neexistând probe dincolo de orice dubiu rezonabil din care să rezulte că inculpatul a sustras și șlefuitorul reclamat de către partea civilă, instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei faptul că acțiunea de sustragere a avut ca obiect doar drujba marca „Joka” de culoare roșie, apreciind în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 2 Cod procedură penală, că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată cu privire la această parte a acuzației (sustragerea șlefuitorului), dubiul sub acest aspect profitând inculpatului.
Acțiunea de sustragere a motofierăstrăului (drujba) a fost confirmată de întreg probatoriu administrat, respectiv declarațiile părților, ale martorului B. M. M., procesul verbal de conducere în teren și planșele foto efectuate în teren, cât și de procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la acest martor și planșele foto aferente, ocazie cu care a fost ridicată drujba și ulterior predată persoanei vătămate pe bază de dovadă. Pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile S. M., deoarece nu s-a probat faptul că inculpatul a sustras și șlefuitorul menționat.
Prima instanță a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarații persoană vătămată S. M. (f. 12, 13-15), declarații învinuit și inculpat B. C. M. (f. 17-18, 19-20, respectiv 37-39), declarații martor B. M. M. (f. 27-31, respectiv 45-46), declarații martori Lopotaru Ș. (f. 68 d.i.) și S. G. (f. 69), proces verbal de sesizare din oficiu (f. 11), proces verbal de confruntare (f. 46), proces verbal de conducere în teren și planșe foto (f. 17-26), proces verbal de percheziție domiciliară (f. 36-38) însoțit de planșă foto cuprinzând aspectele fixate cu această ocazie (f. 42-51-95), procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 40-41), dovadă de ridicare (16).
În drept, fapta inculpatului B. C. constând în aceea că în cursul lunii februarie 2012, pe timpul nopții, prin escaldarea gardului împrejmuitor și prin efracția lacătului care asigura imobilului aparținând numitului Hirphild E. situat în orașul P., cartier P. . sustras o drujbă de culoare roșie marca „Joka”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal 1968.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal 1968, instanța a reținut că elementul material a constat în acțiunea de luare - deposedare și imposedare, în timpul nopții, prin escaladare la pătrundere în curtea imobilului, și prin efracția încuietorii magaziei în care se afla bunul), din stăpânirea de fapt a proprietarului, fără a avea consimțământul prealabil al acesteia, în scopul însușirii pe nedrept. Acțiunea de sustragere nu a putut fi justificată de apărarea inculpatului în sensul că a sustras bunul deoarece era sub influența băuturilor alcoolice și era supărat pentru că persoana vătămată nu îi plătise 60 lei pentru o zi de muncă, efectuată cu o săptămână înainte.
Urmarea imediată a constat în trecerea bunurilor din stăpânirea persoanei vătămate în stăpânirea autorului sustragerii, atingerea adusă relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei, relații care formează obiectul juridic al infracțiunii analizate și care sunt ocrotite penalmente.
Prin urmare, instanța a dispus confiscarea specială a sumei de 150 lei dobândită de inculpat în urma valorificării durjbei sustrase, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal, deoarece în sensul legii reprezintă bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală (furt calificat).
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în cauză din materialitatea faptei de sustragere.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 4 lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului B. C., instanța de fond a avut avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, prima instanță a reținut că inculpatul B. C. este născut în data de 14 august 1992, nu are loc de muncă și nici ocupație - ceea ce l-a predispus la comiterea de fapte penale contra patrimoniului, nu are antecedente penale însă din fișa de cazier reiese că a fost sancționat o dată în anul 2008 cu amendă cu caracter administrativ tot pentru infracțiunea de furt calificat.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta a recunoscut parțial acuzația, și a colaborat cu organele judiciare.
Instanța de fond a avut în vedere și mobilul cu care a acționat inculpatul, acela de a-și face singur dreptate deoarece nu fusese plătit pentru o zi de muncă, însă apreciază că acest fapt nu legitimează acțiunea aleasă de inculpat în acest sens.
Cu privire la natura pedepsei, prima instanță a apreciat că pedeapsa amenzii penale, cu executare efectivă este suficientă, deocamdată, pentru a înfrâna pornirile infracționale ale inculpatului. În acest sens, în baza art. 61 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. c) Cod penal, instanța a stabilit un număr de 180 zile amendă, care se înmulțesc cu o sumă de 10 lei pe zi amendă, rezultând o amendă de 1800 lei.
În fine, întrucât de la data comiterii faptelor și până la pronunțarea prezentei hotărâri, a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014 o nouă lege penală (Legea nr. 286/2009 privind noul cod penal), instanța de fond a făcut aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 din noul Cod penal, în vigoare, observând totodată și conținutul Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, decizie care stabilește că în aprecierea legii penale mai favorabile pentru succesiune de legi penale intervenită până la judecata definitivă a cauzei, în aplicarea art. 5 Cod penal, instanțele vor alege legea care este în ansamblu mai favorabilă inculpatului, iar nu prin aplicarea acesteia pe instituții autonome. Prin urmare, instanța de fond a reținut ca lege penală mai favorabilă legea penală nouă deoarece are limite de pedeapsă mai reduse și prevede inclusiv posibilitatea împăcării părților, urmând a dispune schimbarea încadrării juridice reținute în actul de sesizare, din furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal 1968, în furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Pentru aceste motive, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului B. C. M., cu datele personale din dispozitiv, din furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal 1968, în furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. C. M., cu datele personale de la pct.1, la 1800 lei amendă penală (180 zile amendă X 10 lei/zi amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificatprev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Cod penal, respectiv faptul că în cazul în care cu rea credință nu execută pedeapsa amenzii în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
Conform art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite (drujba) prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală (furt calificat).
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, combinat cu art. 1357 și urm. Cod civil, s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. M., ca neîntemeiată, deoarece nu s-a probat dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că inculpatul a sustras și șlefuitorul, pentru contravaloarea căruia persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 25 din data de 2 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P., în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria P. care a criticat soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate.
În motivarea căii de atac, P. a susținut că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală, întrucât, atât în vechiul Cod penal cât și în Noul Cod penal, infracțiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoare, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri referitoare la soluționarea acțiunii penale la judecata în fond.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că aceasta este afectată parțial de nelegalitate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, constând în: declarațiile persoanei vătămate S. M., declarațiile inculpatului B. C. M.; declarațiile martorilor B. M. M., Lopotaru Ș. și S. G.; mențiunile din procesul verbal de sesizare din oficiu; procesul verbal de confruntare; procesul verbal de conducere în teren; fotografii judiciare; procesul verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare însoțit de fotografii judiciare cuprinzând aspectele fixate cu această ocazie, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior.
Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora în lumina dispozițiilor cuprinse în art. 103 Cod proc. penală, în mod corect s-a stabilit că inculpatul B. C. M., în cursul lunii februarie 2012, pe timpul nopții, prin escaldarea gardului împrejmuitor a pătruns în curtea imobilului aparținând numitului Hirphild E. și dintr-o anexă, în care pătruns după ce a forțat sistemul de siguranță, a sustras o drujbă marca „Joka” pe care a vândut-o martorului B. M. M., bun care a fost recuperat de agenții de poliție.
Situația de fapt, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din mijloacele de probă care au fost judicios analizate și interpretate de instanța de fond, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei și vinovăției inculpatului.
Având în vedere că la data soluționării cauzei erau în vigoare dispozițiile cuprinse în Noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009 și că, potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, prima instanță a analizat în mod corect incidența legii penale mai favorabile, ținând seama și de Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, concluzionând întemeiat, că legea nouă este mai favorabilă inculpatului față de limitele de pedeapsă mai reduse în Noul Cod penal, pentru infracțiunea de furt calificat și împrejurarea că noile dispoziții prevăd posibilitatea împăcării părților conform art.231 alin.2 Cod penal.
Judecătorul fondului a pronunțat însă o sentință afectată parțial de nelegalitate întrucât a aplicat o pedeapsă nelegală prin condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.800 lei, pentru infracțiunea de furt calificat comisă de inculpat prev. de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b) și d) Cod penal, legea prevăzând pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, astfel că este întemeiată critica formulată de P..
În consecință, în baza art.421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr.25 din 2 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P. care va fi desființată în parte.
Având în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art.74 Cod penal, față de circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea (inculpatul a pătruns într-o anexă a imobilului numitului Hirphild E., nelocuit, cunoscând topografia, de unde a sustras o drujbă, bun care a fost recuperat), motivația care a stat la baza comiterii infracțiunii, natura prejudiciului cauzat, cuantumul mic al acestuia, și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii, Curtea apreciază că pedeapsa minimă de 1 an închisoare corespunde unei individualizări proporționale și este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 Cod penal respectiv, condițiile obiective cu privire la infracțiunea săvârșită și condițiile subiective cu privire la persoana inculpatului, având în vedere și posibilitățile de îndreptare a inculpatului B. C. M., aflat la primul conflict cu legea penală, Curtea apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
În consecință, în temeiul disp. art.396 alin.1,4 Cod procedură penală va stabili în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b) și d) Cod penal.
Conform art.83 Cod penal se va dispune amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.
Potrivit art.85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În raport de circumstanțele reale de comitere a infracțiunii și cele personale ale inculpatului B. C. M., arătate mai sus, se constată că nu se impune instituirea, în sarcina acestuia, a vreunei obligații din cele menționate în art.85 alin.2 Cod penal, acestea având caracter facultativ.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal, privind revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Nefiind invocate alte critici și din oficiu neconstatându-se încălcări de ordine publică, vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr.25 din 2 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P. privind pe inculpatul B. C. M., fiul lui D. și M., născut la data de 14 august 1992 în P., jud. Dambovița, pe care o desființează în parte, în sensul că în temeiul disp. art.396 alin.1,4 Cod procedură penală stabilește în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit. b) și d) Cod penal.
Conform art.83 Cod penal dispune amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.
Potrivit art.85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C. R. I. N.
Grefier,
D. R. D.
Tehnored.jud. C.R./DDR.
5 ex./ 30.06.2015
Dosar fond_
Jud. fond C. V.
Operator de date caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 551/2015. Curtea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 679/2015.... → |
|---|
