Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 679/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.679
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Președinte – M. V. T.
Judecător – P. M. F.
Grefier – G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul D. A., fiul lui G. și al lui G., născut la 23 septembrie 1988, domiciliat în ., nr. 54, județ Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 489 pronunțată la data de 25 martie 2015 de către Judecătoria Găești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului-inculpat să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 24 iunie 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 489 pronunțată la data de 25 martie 2015 de către Judecătoria Găești, în baza art.180 alin.2 din Codul penal anterior, cu aplicarea art.63 alin.3 teza a II a Cod penal anterior, cu referire la art.3 și 5 din Noul Cod penal, cu referire la art.396 alin.1 și 2 din Noul Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. A., fiul lui G. și G., născut la data de 23.09.1988 în Găești, județ Dâmbovița, domiciliat în comuna P., ., județ Dâmbovița, CNP_, fără ocupație, fără antecedente penale, la 3.000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631 Cod penal anterior.
În baza art.397 Noul Cod de procedură penală rap. la art.19 Noul Cod de procedură penală cu referire la art.252 și 253 și 1357 Cod civil, s-a admis în parte, acțiunea civilă alăturată celei penale de partea civilă C. F. A. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 60 lei cu titlu de daune materiale și la 7.000 lei cu titlu de daune morale.
Totodată, s-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Târgoviște.
Inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți civile suma de 7,47 lei reprezentând cheltuielile de îngrijire a persoanei vătămate C. F. A..
În baza art. 398 rap. la art.274 alin.1 Noul Cod de procedură penală, inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.276 alin.1 și 2 din Noul Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat către persoana vătămată - parte civilă C. F. A. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de această parte și anume onorariu avocat conform chitanței nr.49 din 11.03.2015.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 03 iunie 2014, întocmit în dosarul nr.280/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. A., fiul lui G. și G., născut la data de 23.09.1988 în orașul Găești, județul Dâmbovița, domiciliat în comuna P., ., jud. Dâmbovița, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin 2 din Codul Penal din 1969 cu aplic. art.5 din Codul Penal.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ .
Cu ocazia cercetării judecătorești au fost administrate probele cu înscrisuri, testimonială și cu interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 02.03.2013 persoana vătămată s-a aflat în incinta Clubului „Cocktail” din orașul Găești, județul Dâmbovița împreună cu mai multe persoane. În jurul orei 3.30 inculpatul D. A. s-a deplasat la masa la care se aflau atât persoana vătămată cât și numitele G. A. și C. M. A., dorind să discute cu acestea și să le achite nota de plată.
A intervenit persoana vătămată, solicitându-i lui D. A. să nu le mai deranjeze pe cele două fete, moment în care inculpatul a aruncat conținutul paharului pe care îl avea în mâna dreaptă peste fața lui C. F. și ulterior l-a lovit cu acel pahar tot în zona feței, în obrazul stâng, provocându-i o leziune deschisă.
Această situație de fapt a fost stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești și anume din declarațiile martorilor G. A., C. M. A. și G. V. I.. Mai mult incidentul a fost surprins de camere de supraveghere existente în incinta clubului, astfel cum reiese din procesul verbal întocmit la data de 29.04.2013 de organele de cercetare penală.
Potrivit concluziilor certificatului medico – legal nr.76/CML/05.02.2013 eliberat de Serviciul Județean de medicină Legală Dâmbovița persoana vătămată C. F. A. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite (afirmativ un pahar care s-a spart) ce pot data din data de 03.02.2013 și necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale”.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico–legală nr.56/V/15.02.2013 întocmit de Serviciul Județean de medicină Legală Dâmbovița persoana vătămată C. F. A. prezintă leziuni care s-au putut produce la data de 03.02.2013 prin lovire cu obiect ascuțit tăietor, posibil cioburi de sticlă, necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale iar leziunile nu i-au pus viața în primejdie.
Coroborând recunoașterea inculpatului din faza de urmărire penală cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanța reține că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.2 Cod penal anterior.
Având în vedere prevederile referitoare la principiul activității legii penale - art. 3 Noul Cod penal, principiu de bază în materia aplicării legii penale în timp și având în vedere că legea în vigoare la data săvârșirii faptei - art.180 alin.2 Cod penal este lege mai favorabilă întrucât noua incriminare – art.193 alin.2 prevede limite sporite de pedeapsă și anume 6 luni-5 ani sau amenda spre deosebire de incriminarea anterioară care prevedea pedeapsa de la 3 luni la 2 ani sau amenda, instanța va încadra fapta în textul în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Sub aspectul laturii obiective, prima instanță a constatat că este realizat elementul material (inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, astfel cum rezultă din declarația părții vătămate, declarația inculpatului, declarațiile martorilor și raportul de expertiză medico legală), urmarea imediata (fapta inculpatului a produs vătămări ce au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale după cum reiese din raportul de expertiză medico legală depus la dosar), legatura de cauzalitate rezultând din probatoriul administrat in cauza.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cp.anterior, având reprezentarea faptei și a consecințelor acesteia și urmărind vătămarea integrității corporale a părții vătămate.
La aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 180 al.2 C.pen.anterior pe care a aplicat-o inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal anterior: dispozițiile părții generale a Codului Penal anterior (condițiile răspunderii penale ), limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala a Codului Penal anterior, gradul de pericol social (fapta prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, in raport cu urmările produse), scopul urmărit, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 3000 lei stabilită în conformitate cu dispozițiile art.63 alin.3 teza a II a Cod penal anterior, este suficientă pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei prevăzute de legea penală având în vedere faptul că inculpatul este infractor primar și a recunoscut în faza de urmărire penală fapta de lovire asupra părții vătămate. Totodată din caracterizarea depusă la dosar - fila 43, rezultă că inculpatul este cunoscut ca având un comportament civilizat în societate, nu este recalcitrant și a luat parte la activități de voluntariat în folosul comunității.
În ceea ce privește acțiunea civilă alăturată celei penale de partea civilă C. F. A., prima instanță a apreciat că cererea acestuia de obligare a inculpatului la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale și 10.000 lei daune materiale este întemeiată în parte având în vedere următoarele:
Prejudiciul suferit de către partea vătămată prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate și inviolabilitate fizică) este de natură morală, astfel încât despăgubirile civile pe care prima instanță le-a acordat acesteia nu reprezintă o modalitate de repunere în situația anterioară săvârșirii faptei, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimțit impactul accidentului în viața sa obișnuită, ținând cont ca orice durere fizică este resimțita cu ajutorul creierului, este corticalizată, astfel încât orice durere fizică presupune o suferință psihică și, deasemenea, se va avea în vedere faptul ca partea vătămata a fost lovită în zona feței fiind creat în mod evident un prejudiciu estetic semnificativ pentru o anumită perioadă de timp.
În concluzie, în baza art.397 Noul Cod de procedură penală rap. la art.19 Noul Cod de procedură penală cu referire la art.252 și 253 Cod civil, s-a admis în parte solicitarea de daune morale și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 7000 lei cu acest titlu.
În ceea ce privește daunele materiale, prima instanță a considerat că pretențiile părții civile sunt justificate și probate în parte, declarațiile martorilor I. A. N. și G. A. M. nefiind relevante întrucât sumele menționate de aceștia sunt cunoscute strict din relatările persoanei vătămate iar contravaloarea tratamentului și medicamentelor putea fi dovedită prin înscrisuri și anume rețete coroborate cu bonuri sau chitanțe fiscale. În ceea ce privește costul operației estetice, prima instanță a apreciat că, pe de o parte, nu s-a dovedit existența unui prejudiciu estetic iar pe de altă parte nu este suntem în prezența unei pagube certe pentru ca inculpatul să răspundă pentru producerea acestuia.
S-a reținut ca dovedită suma de 60 lei reprezentând contravaloarea transportului la spital a persoanei vătămate, transport efectuat de martora G. A. și care a primit în acest sens suma de 60 lei contravaloare combustibil.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean de Urgență Târgoviște suma de 7,47 lei reprezentând cheltuielile de îngrijire a persoanei vătămate C. F. A..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apei inculpatul D. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În concluziile scrise depuse la dosar, avocatul ales al inculpatului ( acesta din urmă nefiind prezent la dezbateri) critică în primul rând cuantumul incorect al amenzii penale stabilit de prima instanță, susținând că aceasta nu a ținut seama de gradul de pericol social scăzut al faptei, întrucât s-a produs pe fondul consumului de alcool al inculpatului și al impulsivității lui datorită intervenției persoanei vătămate.
În al doilea rând avocatul ales susține că daunele morale stabilite de instanța de fond au cuantum prea ridicat în condițiile în care persoana vătămată nu a fost internată în spital, nu a fost imobilizată și nici nu a suferit vreun prejudiciu estetic.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate, de criticile invocate, dar și din oficiu conform art. 417 Cod procedură penală,Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță și nici nu a fost contestată de apelant.
S-a reținut în esență că, la data de 02 martie 2013, pe fondul consumului de alcool și al tensiunii generate de euforia specifică unui club de noapte, inculpatul D. A. a lovit-o cu un pahar în zona feței pe persoana vătămată C. F. A., cauzându-i leziuni care au necesitat un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt rezultă în mod indubitabil din declarația persoanei vătămate ce se coroborează cu declarațiile martorilor oculari ( martori ce se aflau la masă cu persoana vătămată) și certificatul medico-legal.
Fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior ( art. 193 Noul Cod penal).
Referitor la legea penală mai favorabilă, prima instanță justificat a reținut vechea încadrare juridică, cu motivarea că legea nouă are limite speciale mai ridicate ale pedepsei închisorii
În legătură cu critica inculpatului privind individualizarea cuantumului amenzii penale, Curtea o consideră neîntemeiată.
Se observă că prima instanță cu destulă indulgență s-a orientat, în procesul de individualizare a pedepsei, către pedeapsa alternativă a amenzii penale, deși legea prevede și pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, în condițiile în care fapta – în modalitatea descrisă – putea avea urmări destul de grave pentru integritatea fizică, în special asupra aspectului estetic al persoanei vătămate.
Pe lângă faptul că s-a orientat către pedeapsa amenzii penale, nici cuantumul acesteia nu este unul prea ridicat așa cum susține apelantul inculpat.
Pedeapsa are rolul de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, iar acest scop se realizează prin constrângerea și reeducarea autorului, iar aceste funcții nu pot fi atinse printr-o sancțiune simbolică pentru condamnat fără urme de conștientizare a încălcării regulilor de conviețuire socială apărate de legea penală.
Referitor la cuantumului daunelor morale, instanța de apel constată că prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 7.000 lei.
De necontestat chiar și pentru apelant că fapta comisă a cauzat suferințe fizice persoanei vătămate și o perioadă incomodă de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Deși despăgubirile moral acordate pentru un prejudiciu de acest gen nu au rolul de a-l repara, ci de a compensa într-o anumită măsură suferințele și disconfortul cauzat prin acțiunea inculpatului, Curtea consideră că suma de 7.000 lei acordată în echitate de prima instanță nu este prea ridicată, fiind în limitele practicii judiciare pentru asemenea situații.
Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Văzând și disp. art. 275 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. A., fiul lui G. și al lui G., născut la 23 septembrie 1988, domiciliat în ., nr. 54, județ Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 489 pronunțată la data de 25 martie 2015 de către Judecătoria Găești.
Obligă apelantul-inculpat D. A. la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă C. F. A., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acesta.
Obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. V. T. P. M. F.
Grefier,
G. D.
Fiind în C.O.,
semnează P. grefier
Red. P.M.F.
Tehnored. G.D./C.M.
6 ex. / 15 iulie 2015
Dosar fond nr._ AL Judecătoriei Găești
Judec. fond - D. D. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 549/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 680/2015. Curtea... → |
|---|
