Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1237/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1237/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia nr. 1237
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Președinte: - C. G.
Judecător: - N. R. A.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror: - M. I.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul G. M., împotriva sentinței penale nr.946/15.09.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei a răspuns: apelantul-inculpat G. M. personal, asistat de avocat ales C. T. din cadrul Baroului Dâmbovița (. nr._/2015).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat M. I., apărător desemnat din oficiu care depune cerere pentru acordarea onorariului parțial cuvenit ca urmare a faptului că a acordat asistență judiciară la termenul de judecată din 24 .11.2015.
Curtea a procedat la legitimarea apelantului-inculpat G. M., acesta prezentând cartea de identitate . nr._ eliberat de Serviciul Public Comunitar Băicoi, după care se aduce la cunoștința acestuia că potrivit dispozițiilor art.420 alin.4 C.pr.penală are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar, iar dacă dorește să se prevaleze de dreptul la tăcere, această manifestare de voință nu poate fi caracterizată ca o împrejurare defavorabilă. În egală măsură, dacă dorește să dea declarație în fața instanței de apel, aduce la cunoștința inculpatului că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
După consultarea cu apărătorul ales, apelantul-inculpat G. M. personal având cuvântul declară că își menține poziția adoptată la instanța de fond și nu dorește să facă alte precizări în fața instanței de apel, în afară de cele precizate cu ocazia audierii sale la instanța de fond.
Curtea pune în discuție existența de cereri, excepții, chestiuni prealabile sau probe noi de administrat în prezenta cale de atac.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, invocă excepția tardivității exercitării căi de atac de către apelantul-inculpat G. M. întrucât minuta hotărârii a fost comunicată inculpatului la data de 23.09.2015, fiind semnată de o rudă dovada de primire, iar apelul este declarat la data de 06.10.2015 conform datei de primire și a datei consemnate de faxul de pe care a fost transmis apel, fiind tardiv exercitat, cu depășirea termenului de 10 zile de la data pronunțării hotărârii atacate, ultima zi de exercitare a termenului era 05.10.2015, zi lucrătoare.
Avocat C. T. având cuvântul pentru apelantul-inculpat G. M. susține că apelul a fost declarat de dânsa personal la data de 05 octombrie 2015, nu 06 octombrie 2015 și că l-a transmis și prin poștă. Problema este momentul la care a fost primită comunicarea pentru că inculpatul a găsit-o în cutia poștală pe 26.09.2015, așa încât pentru a clarifica acest aspect, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a studia dosarul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei a răspuns: apelantul-inculpat G. M. personal, asistat de avocat ales C. T. din cadrul Baroului Dâmbovița (. nr._/2015).
Avocat C. T. cu privire la excepția tardivității declarării căii de atac invocată de parchet, susține că semnătura de pe dovada de primire nu-i aparține inculpatului, deși factorul poștal a făcut mențiunea că destinatarul a primit-o personal. Inculpatul susține că minuta hotărârii i-a fost comunicată vineri 25 septembrie, iar cererea de apel a fost transmisă prin fax la data de 05.10.2015.
Prin urmare, solicită respingerea excepției invocată de parchet, semnătura de pe dovada de comunicare nu-i aparține inculpatului.
Apelantul-inculpat G. M. având cuvântul precizează că factorul poștal nu i-a înmânat personal dovada de minuta hotărârii.
Curtea, față de concluziile părților, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității căii de atac, invocată de procuror.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.946/15.09.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în temeiul disp. art. 290 alin.1 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, inculpatul G. M., fiul lui N. și P., născut la 01.10.1975, în ., jud. Prahova, domiciliat în Mărginenii de Jos, ., jud. Prahova, CNP_, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art.67 Cod penal inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 lit. b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 91 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, sub supraveghere.
În temeiul art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, ce se va calcula de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria comunei Filipeștii de Târg, județul Prahova.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin.1 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul disp. art.290 alin.5 Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 400 lei oferită de către inculpat agentului de poliție denunțător, sumă care a fost depusă la CEC BANK cu recipisa nr._/1/07.10.2014.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.713/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost trimis în judecată inculpatul G. M., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, prima instanță a reținut că la data de 30.10 2014, fiind oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare M-DV 5019, pe . Municipiul Târgoviște, inculpatul G. M. a promis agenților de poliție T. D. M. și Șuța I., suma de 400 lei, pentru ca aceștia să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu întocmi documentele de depistare în trafic, în condițiile în care i se adusese la cunoștință că mașina pe care a condus-o figurează neînmatriculată în circulație și că urmează să i se rețină permisul de conducere și să se întocmească dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 alin.1 și 2 Cod penal.
În concret, s-a arătat că, la data de 30.10.2014, în jurul orei 11,45, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . Târgoviște, jud. Dâmbovița au oprit pentru verificări un autoturism marca VW Golf cu nr. M - DV 5019, condus de G. M., căruia i-au fost solicitate documentele personale și ale autoturismului, iar în urma verificării autoturismului anterior menționat în baza de date EUCARIS, a rezultat faptul că autoturismul este radiat din circulație de către autoritățile competente din Germania din data de 18.06.2014.
Conducătorului auto i s-a adus la cunoștință de către agenții de poliție că autoturismul pe care-l conduce este radiat din circulație și că urmează a-i fi întocmite documente de constatare a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 și 2 Cod penal.
Denunțătorii au declarat că în timp ce întocmeau documentele de constatare a infracțiunii respectiv proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dovadă de reținere a permisului de conducere, inculpatul G. M. le-a promis, în repetate rânduri celor doi agenți de poliție suma de 400 lei, în schimbul neîndeplinirii de către aceștia a atribuțiilor de serviciu, mai precis pentru a nu-i întocmi dosar penal în legătură cu infracțiunea constatată. Deși agenții de poliție au respins în mod ferm promisiunea făcută de inculpatul G. M., acesta a continuat să le promită agenților de poliție că le va da suma de 400 de lei și față de refuzul exprimat de aceștia a făcut vorbire despre faptul că poate oferi o sumă mai mare, precizându-le că „în caz de nevoie poate să mai facă rost".
Ca urmare a promisiunilor repetate formulate de inculpatul G. M., agenții de poliție Ș. I. și T. D. M. au decis să formuleze un denunț în fața ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DGA - SJA Dâmbovita, sens în care l-au invitat pe inculpat în cursul aceleiași zile la sediul Poliției municipiului Târgoviște pentru definitivarea întocmirii actelor privitoare la infracțiunea constatată.
Cei doi a genți de poliție s-au deplasat la sediul instituției menționate anterior și au depus denunțuri în care au sesizat aspecte de corupție în modalitatea descrisă anterior .
Urmare denunțurilor depuse de agenții de poliție, în cursul aceleiași zile s-a început urmărirea penală, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de dare de mită, faptă prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000.
În vederea probării activității infracționale și pentru o bună înfăptuire a justiției, a fost dispusă cu titlu provizoriu pe o durată de 24 de ore cu începere de la data de 30.10.2014, ora 13:00, până la data de 31.10.2014, ora 13:00, supravegherea video audio sau prin fotografiere a conversațiilor ce urmau să aibă loc între agenții de poliție Șuța I., T. D. M., pe de o parte și conducătorul auto depistat în trafic cursul zilei de 30.10.2014, inculpatul G. M., precum și a tuturor activităților desfășurate de aceste persoane cu ocazia purtării conversațiilor mai sus amintite.
S-a apreciat că există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei
infracțiuni de corupție, adică una dintre infracțiunile prevăzute la alineatul 2 al art. 139 din Codul de procedură penală și implicit a unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Totodată, s-a apreciat că în cauză există urgență iar obținerea mandatului de supraveghere tehnică în condițiile art.140 ar fi condus la o întârziere substanțială a cercetărilor (pierderea momentului operativ), la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, întrucât promisiunea sumei de bani a fost efectuată în cursul zilei de 30.10.2014, iar în perioada imediat următoare urmau să fie efectuate activități de cercetare penală ori contravențională, în legătură cu depistarea în trafic a numitului G. M. în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, de către aceiași agenți de poliție.
De asemenea, având în vedere denunțurile agenților de poliție, s-a apreciat că rezultă deopotrivă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cât și necesitatea supravegherii audio video și prin fotografiere a conversațiilor purtate de către agenții de poliție T. D. M. și Șuța I. pe de o parte și conducătorul auto depistat în trafic G. M. precum și a tuturor activităților desfășurate de aceste persoane cu ocazia purtării conversațiilor mai sus amintite.
În acel moment procesual, împrejurarea constând în probarea faptului că agenților de poliție T. D. M. și Șuța I., li s-a promis o sumă de bani în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, probele nu puteau fi obținute în alt mod sau obținerea acestor probe ar fi presupus dificultăți deosebite ce ar fi prejudiciat ancheta.
S-a precizat că, prin referatul din 31.10.2014 s-a solicitat instanțe: competente - Tribunalul Dâmbovița - confirmarea ordonanței nr. 713/P/2014 din 30.10.2014, cerere admisă prin încheierea nr. 117/31.10.2014.
Imediat după întocmirea ordonanței provizorii la 30.10.2014, împreună cu ofițerii Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Dâmbovița s-au deplasat la sediul Poliției Municipiului Târgoviște, Biroul Rutier, unde în interiorul biroului șefului Biroului Poliție Rutiere, urma să aibă loc întâlnirea dintre cei doi agenți de poliție denunțători și inculpatul G. M., ca urmare a depistării în trafic anterioare.
În urma punerii în executare a ordonanței provizorii, în cursul zilei de 30.10.2014, la sediul Poliției Municipiului Târgoviște, inculpatul G. M. a fost surprins în timp ce a purtat discuții cu cei doi agenți de poliție, discuții în cadrul cărora le-a promis suma de 400 lei pentru a nu-i întocmi dosar penal, î:n cadrul discuției fiind surprins în timp ce a oferit efectiv suma arătată, prin punerea banilor pe biroul agentului de poliție T. D. M. .
Imediat după efectuarea promisiunii urmată de oferirea sumei de bar menționate, s-a procedat la pătrunderea în biroul celor doi agenți de poliție denunțători, a echipei formată din procurorul de caz din cadrul Parchetului d pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.G.A. - SJ.A. Dâmbovița, care au fost delegați în vederea efectuării acestei activități.
La pătrunderea în incintă, pe biroul în fața căruia stătea inculpatul G. M. așezat pe un scaun și agentul de poliție T. M., a fost văzută o sumă de bani.
Inculpatului G. M. i s-a adus la cunoștință că are dreptul la un apărător și dreptul de a nu face nicio declarație și a fost întrebat care este motivul prezenței sale în acel birou și cui aparține suma de bani aflată în fața agentului de poliție, inculpatul recunoscând că suma de bani îi aparține, dar refuzând să precizeze care este motivul prezenței sale în acel birou.
De asemenea, fiind întrebat ce sumă de bani se află pe birou, a precizat că suma este de 400 de lei. S-a procedat la ridicarea sumei de bani care a fost pusă într-un plic de culoare albă în vederea continuării cercetărilor.
Întreaga discuție purtată între agenții de politie Tita D. M. si Șuța I., pe de o parte si inculpatul G. M., pe de altă parte, a fost înregistrată pe suport optic si a fost redată în urma delegării de către ofițerii Direcției Generale Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Dâmbovița, din cuprinsul procesului - verbal întocmit în acest scop, rezultând în mod indubitabil că inculpatul G. M. le-a promis celor doi agenți de poliție menționați anterior că le va da un folos în legătură cu care a folosit expresia „ dau si eu ceva”, folos exprimat imediat în clar prin indicarea unei sume de bani ,.p-ăștia 4 milioane”, atitudine urmată de oferirea efectivă a sumei promisă anterior, prin așezarea acesteia pe biroul la care agentul de poliție T. M. proceda la îndeplinirea formalităților necesare ridicării permisului de conducere.
De asemenea, din același proces verbal, a rezultat că suma de băni a fost promisă si ulterior oferită pentru ca cei doi agenți de politie să nu-si îndeplinească atribuțiunile de serviciu, adică să nu întocmească documentele privitoare la depistarea în trafic și întocmirea unu dosar penal.
S-a învederat instanței că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: denunțurile și declarațiile agenților de poliție, T. D. M. și Șuța I., proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental, declarații suspect, respectiv inculpat G. M., copii de pe documentele întocmite de către agenții de poliție, extras fișă post pentru cei doi agenți de poliție.
Prin ordonanța din 30.10.2014, a fost dispusă luarea măsurii controlului judiciar în privința inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 30.10.2014, până la 28.11.2014.
Poziția procesuală a inculpatului a fost aceea de nerecunoaștere a infracțiunii de luare de mită, acesta susținând că nu a avut reprezentarea faptei sale, întrucât a considerat că a fost chemat în biroul agenților de poliție denunțători pentru plata unei amenzi.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu, la data de 09.03.2015, s-a constatat că Tribunalul Dâmbovița este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză. De asemenea s-a constatat legalitatea sesizării tribunalului, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, în dosarul nr. 713/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru considerentele indicate în respectiva încheiere de ședință.
După dispunerea începerii judecății, la termenul de judecată din data de 23.03.2015, inculpatul a arătat că recunoaște fapta și dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Întrucât avocatul ales al inculpatului, doamna C. T., a formulat concluzii de achitare a inculpatului G. M., în temeiul art. 30 alin.5 Cod penal – pentru cazul de neimputabilitate al erorii, raportat la art. 16 lit. d) Cod procedură penală, insistând că inculpatul G. M. nu a avut reprezentarea faptei, în sensul că, în nici un caz, acesta nu a intenționat să ofere o sumă de bani agenților de poliție denunțători pentru ca aceștia să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, instanța a procedat la reaudierea inculpatului sub acest aspect, luând o nouă declarație ce a fost consemnată și atașată la f. 35-39 ale dosarului. Întrucât, din declarația inculpatului, a rezultat că acesta nu recunoaște infracțiunea de luare de mită, astfel cum este aceasta descrisă în rechizitoriu și incriminată în dispozițiile art. 290 Cod penal, s-a procedat la efectuarea continuării cercetării judecătorești.
Astfel, s-au audiat în calitate de martori, numita I. E., precum și denunțătorii Ș. I. și T. D. M. și s-au depus la dosar înscrisuri, conform celor solicitate de către inculpat, prin avocat ales și încuviințate de instanță.
Examinând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetări judecătorești, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 30.10.2014, agenții de poliție T. D. M. și Ș. I., se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Calea Domnească și pe . Municipiul Târgoviște, fapt ce rezultă din tabelul posturilor (f. 16 d.u.p.). Conform atribuțiilor din fișa postului celor doi agenți de poliție ( f. 11-15 d.u.p.) aceștia aveau obligația constatării contravențiilor, conform competenței conferite de lege precum și a infracțiunilor la regimul circulației și de altă natură.
În timp ce se aflau în exercitarea acestor atribuții pe . Târgoviște, cei doi agenți de poliție au oprit pentru verificări un autoturism marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare M-DV 5019, condus de inculpatul G. M.. Procedând la verificarea autoturismului respectiv în sistemul EUCARIS, s-a constatat că acestea era radiat din circulație de către autoritățile competente din Germania, din data de 18.06.2014.
Prin urmare, i s-a adus la cunoștință lui G. M. că i se va întocmi dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 334 Cod penal. Deși inculpatul nu recunoaște să i se fi adus la cunoștință acest aspect, acest fapt rezultă din interpretarea coroborată a celor doi agenți de poliție denunțători, versiunea acestora fiind constantă pe parcursul urmăririi penale, atât la momentul audierii acestora dar și al confruntării cu inculpatul. De asemenea, audiați înaintea instanței, aceștia au susținut aceeași situație de fapt, neexistând nici un motiv de dubiu în această privință. De altfel, actele respective au fost întocmite, aflându-se la dosarul cauzei – f. 66-68.
În continuare, G. M. a fost invitat în autoturismul poliției, pentru a fi condus la sediul poliției în scopul întocmirii dosarului penal anterior menționat. Agentul Ș. I., audiat înaintea instanței, a declarat că după ce toți 3 au urcat în autoturismul poliției, în mod repetat și insistent inculpatul le-a oferit suma de 400 lei pentru a nu întocmi acest dosar, spunând că, dacă este nevoie le va mai aduce bani, în cazul în care aceștia nu sunt suficienți. Și denunțătorul T. D. M., audiat în cursul cercetării judecătorești, declară același lucru, anume că, după ce au urcat în autoturismul de serviciu, inculpatul le-a propus celor doi o anumită sumă de bani, pentru a „îl ierta”, adică pentru a nu mai încheia actele de constatare a infracțiunii respective, oferind suma de 400 lei și spunând că, dacă mai este nevoie, va mai aduce bani în plus. Cei doi agenți au insistat asupra faptului că inculpatului i-a fost adus la cunoștință că a săvârșit o infracțiune și că i se va întocmi dosar penal, niciunul dintre aceștia făcând vorbire despre vreo amendă, astfel cum susține inculpatul.
Cei doi denunțători au precizat în cursul cercetării judecătorești că au procedat la denunțarea faptei de dare de mită, întrucât inculpatul G. M. a fost prea insistent. Martorul Ș. I., întrebat fiind de către avocata inculpatului, a declarat că i-a explicat în mod clar inculpatului că i se va întocmi dosar penal și că îi poate fi aplicată pedeapsa închisorii sau cea a amenzii penale, dar că soluția în cauză va fi dispusă de către procuror sau judecător, nu de către agentul de poliție. Ambii denunțători au insistat că, niciunul dintre aceștia, în nici un caz nu i-a sugerat inculpatului că poate achita amendă organului de poliție.
Astfel, ajunși la sediul poliției, cei doi au făcut denunțurile aflate la f. 3-4 ale dosarului de urmărire penală, după care l-au chemat pe acesta la ora 17.00, pentru întocmirea documentelor de constatare. În perioada cuprinsă între momentul conducerii inițiale la sediul poliției și momentul realizării flagrantului, s-a obținut autorizația provizorie de supraveghere audio-video sau prin fotografiere a discuțiilor ce urmau să aibă loc între agenții de poliție și G. M..
Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor agenților denunțători cu celelalte probe administrate în cauză – în special cu procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental, întocmit în urma înregistrărilor dispuse cu titlu provizoriu, pentru o durată de 24 de ore de la data de 30.10.2014, ora 13.00, a supravegherii audio-video sau prin fotografiere a conversațiilor ce urmau să aibă loc între inculpat și cei doi agenți de poliție denunțători. Ordonanța respectivă a fost confirmată prin încheierea nr. 117/31.10.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița, în dosarul nr._ .
Din convorbirea purtată între cei doi denunțători și inculpatul G. M., rezultă, fără dubiu, că acesta a oferit agenților de poliție suma de 400 lei, pentru a „rupe foile”, adică documentele de constatare a infracțiunii prev. de art. 334 Cod penal. Chiar dacă, din convorbirea acestora, rezultă că cei doi agenți au insistat să obțină de la G. M. o declarație fermă cu privire la motivul pentru care acesta oferă banii, ceea ce ar putea fi interpretat ca o provocare din partea acestora, aceasta s-a realizat în contextul în care cei doi denunțaseră deja fapta de promisiune a unei sume de bani de ctre G. M., pentru ca cei doi agenți de poliție să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu și cunoșteau că discuțiile sunt înregistrate, tocmai pentru a nu exista nici un fel de dubiu cu privire la motivul pentru care s-a oferit suma de bani respectivă. Astfel, se constată că inculpatul, de mai multe ori, a precizat că dorește să ofere banii, „să nu pățească ceva”, „să fie rupte hârtiile”, „să nu i se mai facă hârtii”, deci, în nici un caz acesta nu s-a referit la vreo amendă pe care ar fi trebuit să o achite polițiștilor, la sediul poliției, astfel cum a susținut în apărarea sa. De altfel, în cadrul apărării, în sensul că a fost provocat de cei doi polițiști să dea mită, inculpatul a susținut că, fiind condus în biroul unde s-au realizat interceptările, polițistul care l-a condus l-a liniștit, spunându-i că vor fi numai ei în birou. Întrebat fiind, de către instanță, de ce a trebuit să fie liniștit cu această replică, dacă el avea reprezentarea că face ceva legal – anume să achite o amendă - inculpatul nu a putut răspunde, insistând că nu a realizat că face ceva ilegal. De asemenea, întrebat fiind de către avocata sa, de ce a dorit să dea o sumă de bani în plus, dacă cei 400 de lei nu ajungeau, inculpatul a precizat că a observat că polițiștii nu erau mulțumiți de această sumă. Acest răspuns, de asemenea, infirmă teza potrivit căreia lui i s-ar fi comunicat că are de plătit o amendă de 400 lei, pentru că, dacă aceasta ar fi fost situația, nu s-ar mai fi pus problema unei plăți suplimentare. Ori ambii denunțători au declarat că acesta le-a oferit inițial suma de 400 lei, după care a afirmat că mai face rost de bani dacă această sumă este insuficientă.
Pentru aceste considerente, s-a considerat că nu există în prezentul dosar cauza de neimputabilitate a erorii asupra antijuridicității faptei de luare de mită. Conform art. 30 alin.5 Cod penal, invocat de către avocata inculpatului, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia, din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. Prin urmare, noul Cod penal, spre deosebire de cel vechi, care excludea orice efecte ale erorii de drept, acordă efect de cauză de neimputabilitate erorii de drept penal invincibile privind-o ca eroare de drept asupra antijuridicității. Acesta nu s-a aflat nici într-o eroare de drept – în sensul că nu ar fi cunoscut caracterul ilicit al dării de mită, nici într-o eroare de fapt – în sensul că ar fi avut reprezentarea greșită că plătește o amendă organelor de poliție, aspecte ce rezultă din argumentele înfățișate anterior, în motivarea prezentei sentințe.
Având în vedere situația de fapt anterior expusă, instanța de fond a considerat că fapta inculpatului G. M., care, la data de 30.10.2014, fiind oprit în trafic, în timp ce conducea autoturismul având aplicate plăcuțele cu nr. M-DV 5019, pe . Municipiul Târgoviște, a promis agenților de poliție T. D. M. și Ș. I., suma de 400 lei, pentru ca aceștia să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu întocmi documentele de depistare în trafic conducând un autoturism neînmatriculat, acțiuni urmate de reiterarea promisiunii și de oferirea efectivă a sumei de bani menționate, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin.1 Cod penal, raportată la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social și circumstanțele comiterii acesteia, cât și persoana inculpatului, care a avut o atitudine bună în societate până la momentul săvârșirii infracțiunii nefiind cunoscută cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar. Este adevărat că acesta a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată, însă, având în vedere că acesta s-a aflat la primul contact cu legea penală, că are familie, 2 copii minori, precum și circumstanțele concrete ale comiterii faptei, astfel cum au fost descrise anterior, considerăm că o pedeapsa cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este suficientă, pentru moment, în vederea conștientizării de către acesta a pericolului social al faptei săvârșite și al însușirii scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a depune în scris motivele ce fundamentează calea de atac.
Verificând actele și lucrările dosarului, curtea constată că excepția tardivității căii de atac este fondată, apelul fiind tardiv.
Astfel, potrivit art. art. 410 alin. 1 cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei.
Din dovada de primire a comunicării aflată la fila 78 dosar fond rezultă că minuta hotărârii atacate a fost comunicată apelantului inculpat G. M. la data de 23 septembrie 2015, ora 16,10, aspect care rezultă atât din inscripționarea datei pe rubrica anume destinată, cât și din ștampila aplicată de oficiul poștal.
Actul procedural a fost înmânat tatălui inculpatului, care a aplicat personal semnătura pe dovada de comunicare, indicând totodată și numărul și . de identitate, respectiv PX, nr._.
În aceste condiții, calea de atac depusă prin intermediul fax-ului expediat de cabinetul avocatului ales, la data certă de 06 octombrie 2015 (inserată electronic prin sistemul automat de transmisiune a fax-ului), a fost exercitată după expirarea termenului legal de 10 zile.
Acest termen se calculează potrivit art. 269 alin. 1 și 2 cod procedură penală, cu începere de joi, 24 septembrie 2015, având ultima zi sâmbătă, 03 octombrie 2015, așa încât conform art. 269 alin. 3 cod procedură penală, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, deci luni, 05 octombrie 2015.
Examinând apărările inculpatului apelant formulate sub aspectul tardivității căii de atac, Curtea reține că acestea nu sunt fondate, deoarece comunicarea copiei minutei a avut loc la adresa la care locuiește apelantul și a fost înmânată, după cum s-a specificat mai sus, unei rude, respectiv tatălui acestuia, neputând fi reală afirmația inculpatului în sensul că i-ar fi fost înmânată comunicarea personal de către factorul poștal de-abia la data de 26 septembrie 2015, din moment ce pe comunicarea copiei minutei se află indicat numele și calitatea persoanei căreia i-a fost înmânat actul procedural și data certă a comunicării acestuia.
De asemenea, nu este reală nici susținerea apărătorului ales al inculpatului în sensul că aceeași cale de atac ar fi fost expediată și prin intermediul serviciului poștal, în ultima zi de curgere a termenului, respectiv data de 05 octombrie 2015, deoarece la dosar nu se află decât calea de atac expediată prin fax la data de 06 octombrie 2015 și mai mult decât atât nu s-a făcut dovada certă a depunerii la serviciul poștal a cererii de apel, nefiind depus în acest sens nici un înscris din care să reiasă împrejurarea invocată de apărător.
Pe cale de consecință, cum calea de atac a fost exercitată la data certă de 06 octombrie 2015, după expirarea termenului legal, nefiind dovedită vreo cauză temeinică de împiedicare în înțelesul prev. de art. 411 cod procedură penală, Curtea va respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul G. M., conform art. 421 alin. 1 lit. a cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat G. M. împotriva sentinței penale nr. 946/15.09.2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală în dosarul_ .
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cpp, obligă inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se vor deconta din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte, Judecător,
C. G. N. R. A.
Grefier,
M. M.
Red.GC/tehnored.MM
5 ex./29.12.2015.
d.f._, Tribunalul Dâmbovița
j.f. R. S.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
