Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 197/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.197
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. R. A.
GREFIER: G. D.
¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Ploiești
a fost reprezentat de procuror G. S.
S-a luat în examinare cauza penală de față, având ca obiect contestațiile formulate de inculpații Ș. Z. și L. V. M., împotriva încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii-inculpați Ș. Z. și L. V. M., ambii personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați de avocat din oficiu Elenga Liz P. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura cu contestatorii inculpați, aflați în stare de arest preventiv, precizând ulterior că aceștia mențin contestațiile formulate.
Apărătorul contestatorilor inculpați și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, declară că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și declară deschise dezbaterile asupra contestației formulate.
Avocat Elenga Liz P., având cuvântul pentru contestatorii inculpați Ș. Z. și L. V. M., solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii din 26.11.2015 a Tribunalului Dâmbovița și pe fond judecarea inculpaților în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de aceștia și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia. Totodată, arată că nu sunt întrunite nici dispozițiile art. 223 Cod procedură penală, având în vedere conduita procesuală a inculpaților, de recunoaștere și regret a faptei comise.
Despre persoana inculpaților arată că inculpatul L. V. M. are doi copii minori în întreținere și anterior arestării sale lucra în construcții, iar inculpatul Ș. Z. are doi frați mai mici care au nevoie de prezența sa la domiciliu.
Inculpații nu au cum să zădărnicească aflarea adevărului, neexistând temeiuri că lăsați în libertate ar mai săvârși alte infracțiuni, astfel că solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar, aceasta din urmă fiind aptă să asigure scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, în condițiile în care inculpații vor respecta obligațiile stabilite în sarcina lor de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de cei doi inculpați împotriva încheierii din 26.11.2015 a Tribunalului Dâmbovița, apreciind că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în condițiile în care aceasta, așa cum a reținut și instanța de fond, este singura aptă să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal. Mai arată că măsura arestării preventive a debutat la data de 15.05.2015 și se impune a fi menținută în condițiile în care cauza se află în fața primei instanțe care a dispus citarea persoanelor vătămate, existând astfel necesitatea împiedicării inculpaților de a lua legătura cu acestea pentru a le influența declarațiile, cu atât mai mult cu cât nici ei nu au fost audiați pentru a-și manifesta poziția procesuală în fața instanței. Inculpații nu sunt la primul conflict cu legea penală. În acest sens arată că inculpatul Ș. Z. a fost anterior sancționat administrativ, iar inculpatul L. V. M. este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru comiterea unor infracțiuni cu violență și împotriva patrimoniului. Apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive care este proporțională cu gravitatea faptelor, și în raport de modalitatea de comitere a infracțiunilor, într-un interval de timp îndelungat. Totodată, consideră că perioada măsurii arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil. De asemenea mai solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul inculpat Ș. Z., având personal ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a putea fi alături de familia sa.
Contestatorul inculpat L. V. M., având personal ultimul cuvânt, arată că mama sa este paralizată și are doi copii minori, alături de care dorește să-și petreacă sărbătorile.
CURTEA
1.Deliberând asupra cauzei penale de față, având ca obiect contestațiile formulate de contestatorii inculpați: Ș. Zabar și L. V.-M., împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, la termenul din 26 noiembrie 2015 în dosarul_ 15, constată următoarele:
Încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, la termenul din 26 noiembrie 2015 în dosarul_ 15
2. Prin încheierea de ședință împotriva căreia inculpații contestatori au exercitat calea de atac a contestației s-au dispus următoarele:
”În baza art.362 rap. la disp. art.208 din Codul de procedură penală menține măsura arestării preventive luată față de inculpații Ș. Zabar, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal și complicitate la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal; L. V.-M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. 41 alin. 1 Cod penal și L. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, complicitate la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 48 alin. 1 rap.la art. 211 alin. 1 Cod penal și proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,.
Respinge, ca nefondate, cererile formulate de către inculpați, prin apărători, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, incluzând și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților Ș. Zabar și L. V. M. în sumă de câte 130 lei, (avocați I. J. și I. G.), rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la comunicare.”
3. Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul fondului a reținut în esență că prin rechizitoriul întocmit la data de 08.06.2015, în dosarul nr.95/D/P/2015, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații Ș. Zabar, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal și complicitate la infracțiunea de trafic de minori prevăzute de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal; L. V.-M. zis „M.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. 41 alin. 1 Cod penal și L. F. zis „F.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art.211 alin.1 Cod penal, complicitate la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 48 alin. 1 rap.la art. 211 alin. 1 Cod penal și proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
4. S-a reținut, în cuprinsul actului de sesizare a instanței că, în perioada iunie- octombrie 2014, inculpatul Ș. Zabar a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora R. L., în vârstă de 15 ani, iar în perioada octombrie 2014-februarie 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe B. R. G., prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Ș. I. D..
5. În ceea ce-l privește pe L. V. M., s-a reținut că, în perioada începutul anului 2015 – mai 2015, a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora Z. D. G., în vârstă de 16 ani, iar cu privire la inculpatul L. F. că, în perioada iunie – octombrie 2014, a transportat și găsit clienți pentru minora R. L. în vârstă de 15 ani, primind în schimb cote părți din sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către aceasta; de asemenea, în perioada începutul anului 2015 – mai 2015, l-a sprijinit în activitatea infracțională pe inculpatul L. V. M. prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Z. D. G., primind parte din sumele de bani obținute din practicarea prostituției, dar și că în perioada începutul anului 2015- mai 2015 a facilitat practicarea prostituției de către O. I. S., în vârstă de 18 ani, găzduind-o și obținând foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta.
6. Inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr.22/15.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița, care a considerat ca fiind incidente disp. art.223 alin.2 Cod procedură penală, respectiv că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul că cei trei inculpați au comis infracțiunile pentru care erau cercetați, dar și că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
7. La acest termen, s-au pus în discuție prevederile art. 362 Cod procedură penală raportate la cele ale art. 208 alin. 4 Cod procedură penală.
8. Astfel, conform art. 362 alin. 2 Cod procedură penală: „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.”
9. De asemenea, conform art. 208 alin. 4 Cod procedură penală: „În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”
10. Instanța de fond a reținut că cei trei inculpați au fost arestați în temeiul art. 223 alin.2 Cod procedură penală, conform căruia „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
11. Mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale de natură a permite reținerea presupunerii rezonabile conform căreia inculpații contestatori ar fi participat la comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată sunt: declarațiile persoanelor vătămate: Z. D. G., R. L. și Ș. D. I., depozițiile martorilor O. I. S., R. M., M. N. D., Ș. D., Bobleac I. L., B. G., S. A., declarațiile inculpaților L. Fracisc și L. V. M., procesele verbale de redare a comunicațiilor intreceptate în baza mandatului de supraveghere tehnică, procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, procesele verbale întocmite cu ocazia constatării unei situații de fapt, referatele de evaluare inițială întocmite de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Ploiești.
12. Faptele pentru care inculpații sunt trimiși în judecată sunt sancționate cu închisoarea de maxim 12 ani, in condițiile în care inculpații Ș. Zabar și L. V.-M. nu se află la primul contact cu legea penală, primul fiind sancționat administrativ iar cel din urmă cunoscut cu antecedente penale ce ar putea atrage starea de recidivă, suferind anterior nu mai puțin de șapte condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului dar și cu violență, se confirmă incidența disp. art. 223 alin.2 din Codul de procedură penală - existența unei stări de pericol pentru ordinea publică, pentru înlăturarea căreia este necesară și la acest moment privarea de libertate a inculpaților.
13. Evaluând gravitatea faptelor și a modului și circumstanțelor în care acestea se pare că au fost comise, instanța de fond a reținut că acestea prezintă o gravitate deosebită, prin urmarea produsă și atingerea adusă sănătății fizice și psihice a tinerelor, prin raportare la modul și împrejurările în care rezultă din materialul probatoriu că inculpații ar fi acționat, respectiv după ce au intrat în relații cu minorele, le-au găzduit și le-au propus să practice prostituția, ocupându-se și de găsirea clienților, cu care negociau tariful pe care aceștia urmau să-l plătească pentru serviciile sexuale oferite de tinere, oprindu-și mare parte din sumele de bani obținute de acestea și ținând seama de perioada de timp în care inculpații se presupune că ar fi desfășurat astfel de activități ilicite, confirmă într-adevăr o anumită stare de pericol pentru ordinea publică pe care ar produce punerea lor în libertate.
14. În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, caracterul elaborat și organizat in care inculpații ar fi acționat, dar și gradul ridicat de vulnerabilitate al persoanelor vătămate, acestea fiind minore, lipsite de posibilități materiale și de o instrucție școlară de natura a le conferi posibilitatea de reprezentare a activităților în care se implică.
15. În cauză, cercetările s-au derulat consecvent si continuu, inclusiv în decursul celor aproximativ 6 luni de când inculpații sunt arestați preventiv, probatoriul necesar lămuririi cauzei fiind continuu administrat, astfel încât, perioada de detenție prin raportare la anul începerii cercetărilor, 2014, a fost și continuă să fie justificată de motive pertinente, se mai reține în considerentele încheierii contestate.
16. Recrudescența fără precedent a acestui gen de infracțiuni impune un răspuns adecvat din partea organelor judiciare, chiar dacă, conform celor susținute în apărare, unele activități infracționale ar fi fost derulate cu acordul victimelor care ar fi acceptat să practice prostituția, se mai reține în motivarea încheierii contestate. Aceste apărări nu pot fi acceptate, se mai reține de instanța de fond, având în vedere vârsta foarte fragedă a persoanelor vătămate, vulnerabilitatea extremă a acestora, care, pe fondul unei lipse de informare, nivelului scăzut de educație, dar și situației materiale precare, a provenienței din familii dezorganizate sau neinteresate de soarta propriilor copii, ajung să fie manipulate emoțional și folosite în scop lucrativ de către persoane fără scrupule, ce se erijează în așa –zis „iubiți”, „concubini” sau chiar „soți”.
17. Susținerea avocaților inculpaților, în sensul că au recunoscut comiterea faptelor, au colaborat cu organele judiciare și doresc să recurgă la procedura de judecată bazată pe recunoașterea învinuirii, este lipsită de relevanță juridică în opinia instanței de fond. întrucât simpla recunoaștere a faptei nu determină inexistența stării de pericol pentru ordinea publică. În plus, recunoașterea acestora se realizează pe fondul administrării de probe elocvente din partea organelor judiciare, astfel că nu poate constitui o circumstață relevantă cu privire la noțiune de pericol pentru ordinea publică.
18. În continuare, instanța de fond a considerat că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive și prelungirii, apoi menținerii acestei măsuri, pentru toate argumentele expuse anterior, măsura arestării preventive fiind atât necesară pentru atingerea scopruilor prev. de art. 2020 alin.1 Cod procedură penală cât și proporțională cu scopul urmărit prin acesta.
19. În consecință, s-a apeciat că în acest stadiu al procesului penal nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, măsura arestării preventive fiind în continuare singura măsură preventivă necesară și proporțională, aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală – buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la judecată, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Procedura în cursul judecării contestației formulate împotriva încheierii pronunțate la termenul din 26 noiembrie 2015
19. Împotriva acestei soluții pronunțate de Tribunalul Dâmbovița – Secția penală, inculpații Ș. Zabar și L. V. M. au exercitat calea de atac a contestației, solicitând desființarea încheierii contestate și admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin instrusivă, eventual cu o măsură preventivă fără caracter custodial.
20. În susținerea orală a motivelor de contestație s-a arătat în esență că de la data înregistrării dosarului pe rolul instanței de fond -15.05.2015 a trecut o perioadă semnificativă de timp, iar inculpații contestatori au recunoscut și regretat faptele comise și și-au exprimat disponibilitatea de a fi judecați în procedura simplificată, măsura arestării preventive îndeplinindu-și rolul preventiv și educativ. Odată lăsați în libertate inculpații contestatori nu mai pot prezenta pericol concret pentru ordinea publică, neexistând nici riscul zădărnicirii adevărului.
21. În cursul judecării contestației asistența juridică a inculpaților contestatori a fost asigurată prin intermediul apărătorului din oficiu
22. În cursul judecării contestației formulate de inculpat nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Dispoziții normative incidente în cauză
23. Verificând hotărârea atacată conform art. 4251 alin. 4 Cpp pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea va reține în fapt că prin rechizitoriul întocmit la data de 08.06.2015 în dosarul nr.95/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, Biroul Teritorial Dâmbovița au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
Ș. Zabar, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal și complicitate la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal;
L. V.-M. zis „M.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. 41 alin. 1 Cod penal și
L. F. zis „F.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, complicitate la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 48 alin. 1 rap.la art. 211 alin. 1 Cod penal și proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,.
24. S-a reținut, în cuprinsul actului de sesizare a instanței de fond că în perioada iunie- octombrie 2014 inculpatul Ș. Zabar a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora R. L., în vârstă de 15 ani iar în perioada octombrie 2014- februarie 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe B. R. G., prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Ș. I. D..
25. În ceea ce-l privește pe inculpatul contestator L. V. M. s-a reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora Z. D. G., în vârstă de 16 ani.
26. În sarcina inculpatului contestator L. F. s-a reținut că în perioada iunie – octombrie 2014 a transportat și găsit clienți pentru minora R. L. în vârstă de 15 ani, primind în schimb cote părți din sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către aceasta. De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe inculpatul L. V. M. prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Z. D. G. – în vârstă de 16 ani, primind parte din sumele de bani obținute din practicarea prostituției, dar și că în perioada începutul anului 2015- mai 2015 a facilitat practicarea prostituției de către O. I. S., în vârstă de 18 ani, găzduind-o și obținând foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta.
27. Probele administrate în cauză, in cursul urmăririi penale, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a debutat încă, respectiv:
- procesele verbale de investigație întocmite în cauză,
- procesele verbale de constatare a unor situații de fapt,
- procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din 27.11.2014 și 16.02.2015 purtate de inculpatul Ș. Zabar, care discuta cu diferiți bărbați, referindu-se la femeile pe care acesta le avea „la produs”,
- procesele verbale din datele de 08.02.2015, 16.02.2015 ori 29.04.2015 privind convorbirile purtate de către inculpatul L. F., când discuta inclusiv despre tarifele care urmau a fi plătite de către interlocutori pentru a întreține relații sexuale cu tinere puse la dispoziție de inculpat, precum și cele din datele de 12.03.2015 ori 26.03.2015, în care inculpatul L. V. M. discuta fie cu persoana vătămată Z. D. G., fie cu alți bărbați, despre posibilitatea întreținerii unor relații sexuale cu diverse tinere,
- declarațiile persoanei vătămate R. L., potrivit căreia a fost găzduită la scurt timp după părăsirea domiciliului, în luna mai 2014 de către Ș. Zabar, care i-a oferit adăpost și i-a propus să practice prostituția în folosul lui, ocupându-se de găsirea clienților cu care ea să întrețină relații sexuale, o parte din banii astfel obținuți revenindu-i acestuia, fiind transportată în locurile de întâlnire și înapoi la domiciliul bărbatului de către L. F., care, de asemenea, beneficia de banii obținuți de ea din practicarea prostituției,
- declarația persoanei vătămate Z. D. G. fiind în același sens, respectiv că practică prostituția din luna iulie 2014, fiind într-o relație de concubinaj cu L. V. M., de găsirea clienților ocupându-se L. F., care îl suna pe inculpatul L. și negociau sumele de bani care urmau a fi plătite de către clienți pentru întreținerea de raporturi sexuale cu ea, ambilor revenindu-le procente din banii câștigați de către minoră,
- depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv R. M., mama persoanei vătamate R. L., care a confirmat că fiica sa a locuit împreună cu inculpatul Ș. Zabar circa 4-5 luni,
- declarațiile martorilor S. A. și B. G., care au confirmat că inculpații erau cei care căutau clienți pentru practicarea prostituției de către persoanele vătămate ori care au confirmat că minora R. L. a locuit la inculpatul Ș. Zabar și practica prostituția, inculpatul propunând și martorei Bobleac I. L. să facă același lucru, confirmă în continuare suspiciunea rezonabilă conform căreia inculpații intimați ar fi participat la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
28. Astfel, din declarația persoanei vătămate Ș. I. D., dată în fața organelor de urmărire penală la data de 22 aprilie 2015, rezultă că aceasta din urmă are o relație de prietenie cu B. R. G. zis „G.” iar de aproximativ 7 luni locuiește cu acesta în apartamentul familiei lui. „Precizez că eu în urmă de trei ani am fost luată de la casa de copii iar de doi ani practic prostituția. În prezent concubinul meu este în penitenciar, fiind cercetat pentru trafic de minori și acuzat că m-ar fi băgat pe mine la prostituție. Ș. Zabar este vărul meu, la fel ca și Ș. V. F. zis N.. Eu am o relație bună cu aceștia și știu că prietenul meu se cunoaște cu ei. Pe la sfârșitul anului trecut, rudele mele au aflat că practic prostituția, din acest motiv m-am certat cu ele, însă Ș. Zabar a început să-mi facă rost de clienți dintre cunoștințele lui din Târgoviște. Nu știu dacă Ș. Zabar făcea bani din treaba asta, adică dacă primea partea lui de la clienți, dar eu nu-i dădeam decât câte un pachet de țigări. Arăt faptul că Ș. Zabar a început să-mi aducă mie bărbați pentru a întreține relații sexuale pe bani după ce R. L., fosta lui concubină, care de asemenea, se ocupa cu prostituția, plecase de la el de acasă. Din câte am aflat eu, vărul meu Ș. Zabar a cunoscut-o pe R. L. în vara anului 2014 prin Târgoviște. Și în aceeași zi a luat-o la el acasă, în „P.” să locuiască împreună. (…) NU știu câți bani făcea R. L., deoarece când o întrebam, ea îmi spunea că lua 200 de lei de la un client, iar Ș. Zabar îmi spunea că aceștia plăteau câte o sută de lei.(…) Nu îl cunosc personal pe numitul L. F. zis „F.” dar am auzit-o pe R. L. vorbind despre un anume Feri, care era taximetrist în Târgoviște. Știu de la ea că Feri îi făcea și el rost de clienți și venea și o lua cu mașina și o ducea la întâlnirea cu aceștia. R. L. se întâlnea cu taximetristul în parcarea hipermarketului „Penny” din micro 11.”
29. De asemenea și persoana vătămată R. L., audiată la data de 27 aprilie 2015 în fața organelor de urmărire penală a arătat în esență că: „ la scurt timp Ș. Zabar a început să-mi spună B. R. G. și Ș. I. D. duc o viață bună și nu le lipsește nimic întrucât aceasta din urmă face mulți bani din practicarea prostituției iar noi suntem săraci și amărâți. Mi-a mai spus că trebuie să se apuce de furat ca să avem bani să trăim și că multă lume se duce la pușcărie din această cauză. Din spusele lui am înțeles că mă îndeamnă să încep să practic prostituția. Am fost de acord cu acest lucru, întrucât îl iubeam pe Ș. Zabar și pentru că nu aveam altă soluție pentru a câștiga bani. Arăt că noi aveam o viață destul de grea deoarece doar tatăl lui Ș. Zabar muncea la canalizări dar avea salariu mic și cheltuia mulți bani pe băutură. De altfel, au fost perioade când noi mâncam o dată pe zi, din mâncarea pe care ne-o aducea mama mea. Am început să caut clienți, adică intram în vorbă cu bărbați și le dădeam numărul de telefon, spunându-le că întrețin relații sexuale pe bani. De asemenea, îmi găseam clienți și prin intermediul unor taximetriști din Târgoviște, cum ar fi Fază și Feri. Atunci când mă duceam la întâlnirea cu clienții, eu le plăteam taximetriștilor cursa și le lăsam și ceva bani în plus, cum ar fi 10 – 15 lei, doar pentru că voiam eu. Nu știu dacă taximetriștii luau bani și de la clienți. Totodată și prietenul meu Ș. Zabar îmi găsea clienți. Arăt faptul că eu mergeam singură la întâlnirile cu clienții și întrețineam relații sexuale cu aceștia la moteluri sau în apartamentele lor. (…) Pentru a pleca la combinații, atât eu cât și prietenul meu apelam la cei doi taximetriști. Feri se ferea să intre în „P.” pentru a nu fi văzut împreună cu mine, astfel că de cele mai multe ori mă întâlneam cu acesta în parcarea hipermarketului „Penny”.
30. Prin urmare, așa cum a reținut și judecătorul fondului, mijloacele de probă administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale și până la deschiderea procedurii de cameră preliminară nu au modificat în nici o măsură presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații contestatori ar fi participat la comiterea faptelor prevăzute de legea penală pentru care au fost trimiși în judecată.
31. Conform art. 223 alin. 2 Cpp. „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.” Potrivit art. 362 alin. 2 Cpp: „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.”
32. De asemenea, conform art. 208 alin. 4 Cpp: „În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”
33. Din analiza acestor dispoziții legale incidente în cauză, Curtea va reține că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în cursul judecății este aceea dacă în cauză există mijloace de probă care să permită reținerea presupunerii rezonabile că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea. Există asemenea mijloace de probă atunci când din datele existente rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată. Asemenea indicii, în speță au existat, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al persoanelor implicate. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora inculpații intimați, cercetați în stare de arest preventiv ar fi participat, la desfășurarea activității descrise în actul de sesizare, aspect reținut în mod legal și temeinic și în motivarea încheierii contestate.
34. Potrivit art. 242 alin. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p.
35. Analiza cauzei, relevă că, în fapt, s-a reținut că în perioada iunie - octombrie 2014 inculpatul Ș. Zabar a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora R. L., în vârstă de 15 ani iar în perioada octombrie 2014- februarie 2015 l-a sprijinit în activitatea infracțională pe B. R. G., prin găsirea de clienți care să întrețină relații sexuale cu minora Ș. I. D.. În ceea ce-l privește pe L. V. M. s-a reținut că în perioada începutul anului 2015 – mai 2015 a recrutat, adăpostit și exploatat prin practicarea prostituției pe minora Z. D. G., în vârstă de 16 ani, iar cu privire la inculpatul L. F. că în perioada iunie – octombrie 2014 a transportat și găsit clienți pentru minora R. L. în vârstă de 15 ani, primind în schimb cote părți din sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către aceasta.
În cauză în mod corect, judecătorul instanței de fond a reținut că privarea de libertate a inculpaților contestatori este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
36. Desigur că, în conformitate cu analizele efectuate pe parcursul cercetărilor de specialitate, orientarea antisocială a personalității persoanei implicate în comiterea acestui gen de fapte este diferită ca grad de intensitate și mod de manifestare. Practic modul în care se reține că inculpații contestatori ar fi acționat demonstrează o personalitate cu pronunțată orientare antisocială care elimină sistemul de norme și de valori acceptate de societate, însușindu-și norme și valori proprii, care sunt contrare celor eliminate. Faptul că inculpații contestatori au perseverat în comiterea de activități infracționale, numărul faptelor pretins comise fiind relativ mare, coroborat cu prezența alături de inculpatul contestator și a altor persoane implicate în aceeași activitate în scopul obținerii unor beneficii pecuniare substanțiale, justifică presupunerea rezonabilă conform căreia nu este vorba de o disfuncție sau de o inadaptare ci, dimpotrivă, personalitatea inculpaților contestatori este pe deplin adaptată, însă la norme și valori ilicite.
37. Gradul de pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar presupune lăsarea inculpaților în libertate în actualul stadiu al cercetărilor este demonstrat și de modul de operare folosit în comiterea activităților infracționale. Din analiza succintă a mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că cei doi inculpați contestatori au profitat de starea de vădită vulnerabilitate a persoanelor traficate, recrutând, adăpostind și exploatând victimele minore prin practicarea prostituției, obținând beneficii patrimoniale semnificative.
38. Modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de trafic de minori, prin intermediul unor persoane care aveau cunoștință de mediul criminogen de la adresa unde se practica prostituția, modul în care traficanții s-au deplasat la diferite locații cu ajutorul unor taximetre, cu scopul de a nu provoca bănuieli organelor de ordine, fiind preluați și conduși la adresele menționate, discutarea efectivă a modului de transfer al femeilor, provoacă indignare în rândul populației și este în măsura să conducă la consecințe extrem de grave față de dezvoltarea fizică și psihică a victimelor minore. În cauză se impune deci menținerea celei mai intrusive măsuri preventive cu caracter custodial, existența unei măsuri preventive mai blânde nefiind proporțională în actualul stadiu al cercetărilor.
39. Deosebit de relevant pentru gradul de potențial criminogen al inculpaților contestatori este și faptul că, deși aveaU cunoștință de faptul că persoanele traficate sunt minore, le-au înlesnit acestora practicarea prostituției, obținând și prin aceste acte materiale beneficii patrimoniale substanțiale, neconștientizând nici un moment implicațiile unei asemenea activități la nivelul dezvoltării personalității minorelor. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, una dintre cele mai frecvente și mai importante consecințe ale victimizării este stresul acut care evoluează adesea către ceea ce, în literatura de specialitate, este cunoscut sub numele de sindromul de stres posttraumatic. Din punct de vedere psihologic, efectul cel mai sensibil al victimizării îl constituie nașterea și dezvoltarea unui proces traumatic, adesea de lungă durată, necesitând asistență specializată. Aceste proces este rezultatul unei elaborări progresive, în care un rol important îl joacă durata expunerii la evenimentele traumatizante, natura experiențelor pe care le are victima (violență fizică, atacuri psihice, viol, tortură, marginalizare etc.),caracteristicile psihice ale victimei care o fac mai mult sau mai puțin vulnerabilă la dezechilibre psihice, modul în care aceasta percepe și interpretează evenimentele traumatice. Cumularea și recurența acestor riscuri poate conduce la o simptomatologie similară celei observate în cazul victimelor altor tipuri de abuz și traumă cronică, precum violența domestică sau tortura. Riscurile legate de sănătatea fizică, mentală și socială a victimelor au consecințe care, la rândul lor, creează noi riscuri. De exemplu, riscurile fizice pot conduce la răspunsuri psihologice (consum sau abuz de substanțe nocive, neglijarea stării de sănătate) care, la rândul lor, pot genera probleme suplimentare de sănătate fizică (tulburări neuroendocrine, vătămări corporale prin automutilări etc.).Cele mai multe dintre riscurile asociate diferitelor stadii ale traficului se asociază cu grave consecințe în planul funcționării mentale. În general, consecințele asupra sănătății victimelor actelor de proxenetism depind de durata și duritatea tratamentelor la care acestea sunt supuse de către autorii faptelor, precum și de capacitatea victimelor de a face față stresului și problemelor emoționale generate de situația în care se află (capacitate care, la rândul ei, depinde de caracteristicile psihice, de calitatea și cantitatea suportului social de care acestea beneficiază etc.). Victimizarea prin determinarea sau înlesnirea practicării prostituției produce de multe ori efecte psihologice pe termen lung care, alături de alți factori (socio-economici, familiali, educaționali), sporesc riscurile revenirii la activități similare, contribuind astfel la întreținerea fenomenului. Efectele pot fi dezastruoase nu numai pentru victimă, ci și pentru familia acesteia (victima nu mai este capabilă să participe la viața de familie, întreaga familie suferă de pe urma etichetării, blamării și marginalizării din partea comunității).
40. De aceea, o strategie terapeutică funcțională în asistarea victimelor trebuie să țină cont de cel puțin două elemente cheie, respectiv de factorul temporal (consilierea psihologică constă în remedierea efectelor psihologice imediate ale victimizării, care amenință să dezechilibreze victima, dar pentru evaluarea întregului proces traumatic, adesea mascat și dezamorsarea consecințelor pe termen lung, este necesar un plan terapeutic mai complex, care să combine diferite metode și tehnici, precum: restructurarea cognițiilor, reacțiilor emoționale și comportamentale, tehnici de relaxare, abordări eclectice de tipul celor psihodinamice, psihoterapie experiențială), precum și de factorul social (recuperarea terapeutică necesită și implicarea rețelei sociale imediate – familia de origine, familia lărgită, prieteni ș.a., în vederea reconfigurării relațiilor interpersonale care pot juca un rol important în suportul victimei în vederea integrării evenimentului traumatic în schema de viață personală, planificării unui proiect de viață și reintegrării sociale.
41. Toate aceste chestiuni tratate extrem de larg în literatura de specialitate nu demonstrează altceva decât caracterul extrem de dificil pe care îl presupune remedierea traumelor provocate prin activitatea infracțională de tipul celei reținute în sarcina inculpaților contestatori. Sub aparența unei inofensive oferte de „distracție” la care se adaugă promisiunea unui trai mai bun prin obținerea cu ușurință a unor sume de bani de la beneficiarii serviciilor cu caracter sexual, inculpații contestatori au reușit obținerea unui profit substanțial, fără a se gândi vreun moment la consecințele unei asemenea activități față de persoanele care practicau prostituția.
42. Faptul că inculpații contestatori nu au fost audiați până la acest termen în fața instanței de fond, iar aceștia ar dori să se prevaleze de procedura de judecată în formă simplificată bazată pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 374 Cpp nu poate justifica în acest context punerea în libertate. Singurul argument adus de inculpații contestatori este faptul că în cauză măsura arestării preventive a fost dispusă la data de 15 mai 2015, însă în cauză nu s-a administrat nici un mijloc de probă care să demonstreze că că s-ar fi diminuat pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpaților în libertate. Existența pericolului pentru ordinea publică reprezintă mai mult un pronostic făcut inițial de judecătorul de drepturi și libertăți asupra comportamentului viitor al inculpatului. Or, o asemenea apreciere se bazează în primul rând pe gravitatea concretă a faptelor comise, care nu se confundă cu pericolul social al faptei săvârșite, relevat în pedeapsa prevăzută de lege, iar în al doilea rând pe circumstanțele personale ale inculpaților. Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă demnității și integrității ființei umane, o amenințare asupra securității individului și valorilor sociale și morale. Acest tip de infracționalitate afectează în mod direct individul, prin impactul pe care îl are asupra unuia dintre drepturile fundamentale – libertatea individuală – însă în același timp societatea suportă influențele negative prin impulsionarea corupției, a faptelor antisociale și violente, crearea unor veritabile mecanisme criminale care obțin profituri substanțiale din acest tip de activitate, afectând stabilitatea economică și chiar securitatea regională.
43. În consecință, reținând că judecătorul instanței de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cpp rap. la art. 208 Cpp Curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați:
Ș. Zabar, fiul lui D. și L., născut la 25 iunie 1996 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni;
L. V.-M. zis „M.”, fiul lui G. și C., născut la data de 12 octombrie 1989 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., .. 278, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, la termenul din 26 noiembrie 2015 în dosarul_ 15
44. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cpp urmează a obliga contestatorii inculpați la plata sumei de 250 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
45. Conform art. 272 alin. 1 Cpp se va dispune decontarea onorariului cuvenit apărătorilor din oficiu, în cuantum de 130 lei pentru fiecare, din fondurile MJ către SAJ Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cpp rap. la art. 208 Cpp respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați:
Ș. Zabar, fiul lui D. și L., născut la 25 iunie 1996 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni;
L. V.-M. zis „M.”, fiul lui G. și C., născut la data de 12 octombrie 1989 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în ., .. 278, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, la termenul din 26 noiembrie 2015 în dosarul_ 15
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp obligă contestatorii inculpați la plata sumei de 250 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art. 272 alin. 1 Cpp dispune decontarea onorariului cuvenit apărătorilor din oficiu, în cuantum de 130 lei pentru fiecare, din fondurile MJ către SAJ Prahova
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2015
PREȘEDINTEGREFIER
N. R. A. D. G.
Red/tehn NRA 2 ex 10.12.2015
Dosar_ 15
Încheiere 26.11.2015
Tribunalul Dâmbovița. – Secția penală
Judecător fond: R. S.
Notificare nr. 3113/2006
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
