Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1146/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1146/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia nr. 1146
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Președinte: - N. R. A.
Judecător: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror: - M. I.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul L. M. împotriva sentinței penale nr.140/30 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat L. M. personal, asistat de avocat D. C. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială . nr._/13.11.2015), intimații-persoane vătămate L. C. și L. R. S. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține că prin rechizitoriul întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria S. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.193 din noul cod penal iar ulterior, în cursul judecății s-a considerat că legea mai favorabilă este codul penal din 1968, motiv pentru care s-au aplicat pedepse prevăzute de art.180 alin.1 C.penal.
S-a solicitat strigarea cauzei întrucât apărătorul ales al apelantului-inculpat a învederat posibilitatea unei împăcări.
Curtea pune în discuția părților posibilitatea realizării unei împăcări în actualul stadiu al procesului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că în actualul stadiu este posibilă retragerea plângerii prealabile, dat fiind faptul că pentru art.193 alin.2 acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă. Retragerea poate opera până la pronunțarea unei hotărâri definitive potrivit art.158 C. penal.
În opinia sa putea opera o retragere, instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea în temeiul art.180 alin.1 C.penal întrucât încadrarea juridică corectă este cea din actul de sesizare, respectiv art.193 C.penal, în atare condiții putându-se raporta la art.158 C.penal.
Avocat D. C. având cuvântul, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din art.180 alin.1 în art.193 alin.2 C.penal, urmând a se discuta apoi problema retragerii/împăcării ori stingerii procesului penal.
Curtea se va pronunța prin decizie asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, în sensul reținerii legii penale aplicabile.
În ceea ce privește împăcarea părților, curtea face cunoscut că există o decizie a Curții Constituționale nr. 508/2014 care prevede că dispozițiile art.151 alin.3 din codul penal sunt constituționale în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea intrării în vigoare a legii 286. Cum în prezenta cauză nu există o situație tranzitorie, faptele fiind comise după . noului cod penal, această decizie nu-și are aplicabilitatea în cauză, însă împăcarea părților poate interveni într-un anumit termen legal imperativ, respectiv până la citirea actului de sesizare în fața instanței de fond.
Potrivit art.159 alin.3 împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței, prin urmare momentul la care putea interveni împăcare a fost depășit. În aceste condiții există posibilitatea retragerii plângerii prealabile din partea persoanelor vătămate sau așa cum a stabilit ÎCCJ printr-o hotărâre preliminară, să se recurgă la serviciile unui mediator.
Avocat D. C. având cuvântul susține că în situația în care persoanele vătămate își vor retrage plângerea prealabilă, sunt aplicabile disp. art.16 lit.g și art.17 alin.2 C.pr. penală, iar intimații sunt de acord cu retragerea plângerii.
Intimații-persoane vătămate L. C., identificat cu cartea de identitate . nr._ eliberată la SPCLEP Bușteni la data de 22.01.2007, având CNP_ și L. R. – S., identificată cu cartea de identitate . nr._ eliberată la 09.09.2014 de SPCLEP Bușteni, având CNP_, având pe rând cuvântul solicită a se lua act că își retrag plângerile prealabile formulate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpatul L. M., menținerea încadrării juridice reținute în actul de sesizare a instanței și încetarea procesului penal urmând a se constata că a intervenit retragerea plângerilor prealabile.
Avocat D. C. având cuvântul pentru apelantul-inculpat L. M. solicită admiterea apelului încetarea procesului penal urmând a se constata că a intervenit retragerea plângerilor prealabile.
Apelantul-inculpat L. M. având personal ultimul cuvânt solicită admiterea apelului încetarea procesului penal întrucât a intervenit retragerea plângerilor prealabile.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.140/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria S., în aplicarea art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, s-au dispus următoarele:
1.În baza art. 180 alin.1 Cod penal din 1969, inculpatul L. M., fiul lui I. și M., născut la 31.01.1979 în or. Bușteni, județul Prahova, posesor al CI. . nr._, necăsătorit, cetățenie română, studii - medii, ocupație - fără, CNP_, domiciliat în orașul Bușteni, ., jud. Prahova, și fără forme legale în Bușteni, ., jud. Prahova, fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu o durată de 3 (trei) luni pentru săvârșirea la data de 14.02.2014 a infracțiunii de lovire sau alte violențe față de persoana vătămată L. C..
În baza art.71 Cod penal din 1969 inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
2. În baza art. 180 alin.1 Cod penal din 1969, același inculpat a fost ccondmnat la pedeapsa închisorii cu o durată de 3 (trei) luni pentru săvârșirea la data de 14.02.2014 a infracțiunii de lovire sau alte violențe față de persoana vătămată L. R. S..
În baza art.33 lit “a” și art. 34 lit “b” Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă în urma contopirii.
În baza art. 71 Cod penal din 1969 inculpatului i s-a interzis pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a luat act că persoanele vătămate L. C. și L. R. S. nu s-au constituit parți civile în cauză.
În baza art. 272 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de cate 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 209/P/2014 din data de 20.01.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri și alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 38 al. l din noul Cod penal (2 fapte).
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 14.02.2014, i-a lovit pe numiții L. C. și L. R. S. în timp ce se aflau pe ., producându-le acestora vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale (persoană vătămată L. R. S.) și, respectiv, 2-3 zile de îngrijiri medicale (persoană vătămată L. C. ).
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal de sesizare (f.nr.8-9) plângeri penale prealabile (f.nr.6-7) declarații persoane vătămate (f.nr. 10-11) declarații suspect/inculpat (f.nr. 12;41 -43) declarații martorii (f.nr. 14-20)certificate medico - legale (f.nr.21 -22) desfășurător rate bancă (f.nr.26-30), instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt :
În ziua de 14.02.2014, în jurul orelor 17,00 numita C. M. a sesizat prin SNUAU 112 că persoana vătămată L. R. a fost lovită în cap cu o lopată de către o persoană, pe . E din Bușteni.
La data de 14.03.2014 persoana vătămată L. R. S. a formulat o plângere penală prealabilă împotriva inculpatului solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia întrucât a fost lovită în zona capului, arătând că i-au fost produse vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico - legal nr. 211/17.02.2014 emis de SJML Prahova.
La data de 13.03.2014 persoana vătămată L. C. a formulat o plângere penală prealabilă împotriva inculpatului solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia întrucât a fost lovit în zona capului, arătând că i-au fost produse vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico - legal nr. 212/17.02.2014 emis de SJML Prahova.
În urma cercetărilor a rezultat faptul că la data de 14.02.2014, în timp ce se afla în zona telecabinei din Bușteni, numitul L. C., s-a întâlnit cu L. M. .
Într-o perioadă de timp anterioară, L. C. l-a girat la bancă, pentru un împrumut pe L. M., iar acesta din urmă nu l-a achitat. Ca atare, banca a început să execute girantul, respectiv pe L. C., căruia i-a fost poprită lunar o anumită sumă din salariu .
Pe acest fond, în momentul în care s-a întâlnit cu L. M., L. C. i-a cerut banii pentru rata care i-a fost poprită de bancă din salariu, iar între cei doi a izbucnit o ceartă.
Ulterior, în timp ce se aflau pe ., pe fondul discuțiilor menționate anterior, L. M. l-a lovit pe L. C. în zona capului, iar L. R. S., fiica lui L. C., vrând să intervină între cei doi pentru a aplana conflictul, a fost lovită în cap cu o bâtă/coadă de lopată de către L. M. .
În urma acestui incident, persoana vătămată L. R. S. a fost transportată la spital unde a primit îngrijiri medicale.
Declarațiile persoanelor vătămate sunt susținute de cele ale martorilor: C. M., L. A. E., L. I. C., C. C. S. și L. L. audiați de către instanță care au fost de față la incident și care confirmă faptul că inculpatul le-a lovit pe persoanele vătămate în zona capului.
Inculpatul a fost audiat în cauză ocazie cu care a recunoscut că a lovit persoana vătămată L. C. dar însă nu a recunoscut infracțiunea de lovire în daune persoanei vătămate L. R. S. .
Prin ordonanța din data de 14.02.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 din CP. Prin ordonanța procurorului din data de 16.04.2014 s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspectul L. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri și alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. 2 din CP. cu aplicarea art. 38 al. l din CP.
Persoanele vătămate L. C. și L. R. S. nu s-au constituit parți civile în cauză
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului L. M. care la data de 14.02.2014, i-a lovit pe numiții L. C. și L. R. S. în timp ce se aflau pe ., producându-le acestora vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale (persoană vătămată L. R. S.) și, respectiv, 2-3 zile de îngrijiri medicale (persoană vătămată L. C. ),realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969 (2 fapte), potrivit legii penale în vigoare la data săvârșirii faptelor (respectiv câte 2 fapte de lovire sau alte violențe)
Inculpatul prezent în instanță a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa .
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța de fond a reținut că inculpatul a oscilat în declarațiile sale, dar a recunoscut parțial faptele săvârșite respectiv că lovit pe persoana vătămată L. C. dar însă nu a recunoscut infracțiunea de lovire în dauna persoanei vătămate L. R. S. încercând să se eschiveze de răspunderea penală .
Având în vedere cele de mai sus instanța de fond a considerat că se impune acordarea unor pedepse proporționale cu pericolul social al faptelor comise, considerând că aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate va avea efectul preventiv si educativ scontat de lege și îl va determina să abordeze un altfel de comportament și o altă conduită socială .
Potrivit art. 5 NCP, "(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile."
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța de fond a constatat că prevederile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpaților, regimul juridic al concursului de infracțiuni fiind mai blând în vechea reglementare, deoarece nu impunea în mod obligatoriu aplicarea sporului de pedeapsă, astfel cum o face noua reglementare.
Potrivit art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Față de această dispoziție legală, în baza art. 71 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Întrucât infracțiunile descrise au fost săvârșite prin acțiuni distincte în plan obiectiv, cât și în baza unor rezoluții infracționale diferite în plan subiectiv, s-au aplicat disp. art.33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal din 1969 referitoare la concursul real de infracțiuni, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, considerându-se că dispozițiile Codului penal din 1969 referitoare la concursul de infracțiuni sunt mai favorabile față de dispozițiile actualului Cod penal prin prisma faptului că aplicarea sporului de pedeapsă nu este obligatoriu, ci constituie o facultate a instanței; or, în actuala reglementare a concursului de infracțiuni, aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul L. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar la termenul de judecată fixat pentru soluționarea căii de atac s-au prezentat persoanele vătămate L. C. și L. R. S., care după identificarea lor, și-au exprimat personal voința, în condiții de oralitate și contradictorialitate, în sensul retragerii plângerilor prealabile formulate împotriva inculpatului.
În raport de manifestarea de voință expresă și neechivocă a persoanelor vătămate, Curtea constată că, potrivit art. 158 alin. 1 și 2 cod penal, retragerea plângerii prealabile are ca efect înlăturarea răspunderii penale a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, în speță obiectul sesizării instanței constituindu-l infracțiunile de lovire sau alte violențe, pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Curtea observă că prin actul de sesizare a fost reținută încadrarea juridică a faptelor din noul cod penal, respectiv art. 193 alin. 2 cod penal, întrucât prin acțiunile inculpatului au fost produse persoanelor vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 și respectiv de 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar prin sentința apelată s-au reținut ca fiind favorabile dispozițiile legii penale anterioare, deci ale codului penal din 1969, în condițiile art. 5 alin. 1 cod penal care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cadrul succesiunii de legi penale.
Deși modul de determinare a legii penale mai favorabile constituie un aspect care nu a fost supus criticii și nici dezbaterilor, Curtea apreciază că acesta poate constitui însă obiect de examinare în cadrul efectului devolutiv integral al căii de atac, cu atât mai mult cu cât produce efecte inclusiv în planul cauzelor care înlătură răspunderea penală.
Din această perspectivă, Curtea constată că, deși legea mai favorabilă a fost corect determinată la primul grad de jurisdicție, în ansamblul său, ca fiind legea penală anterioară, cu toate acestea încadrarea juridică a celor două fapte a fost eronat reținută ca fiind art. 180 alin. 1 cod penal din 1969, în realitate încadrarea juridică justă fiind cea prevăzută de art. 180 alin. 2 cod penal din 1969, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare.
Cu toate acestea, o reformare a sentinței din acest punct de vedere nu poate opera, întrucât instanța de control judiciar a fost sesizată numai cu calea de atac promovată de către inculpat, fiind incident așadar principiul neagravării situației în propria cale de atac, reglementat de art. 418 cod procedură penală.
Însă, chiar și în condițiile succesiunii legilor penale în timp, Curtea constată că infracțiunile de lovire și alte violențe fac parte din categoria cărora pentru care acțiunea penală se stinge în condițiile retragerii plângerii penale prealabile, dat fiind faptul că, sub imperiul ambelor legi penale, pentru aceste infracțiuni, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, așa încât retragerea acestei plângeri produce efectul legal al înlăturării răspunderii penale a autorului faptei, iar soluția procedurală aplicabilă este cea a încetării procesului penal.
În consecință, făcând aplicarea disp. art. 158 alin. 2 cod penal, Curtea constată că se impune admiterea căii de atac, conform disp. art. 421 alin. 2 lit. a cod procedură penală, desființarea în parte a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicată inculpatului apelant, în componentele sale, care vor fi repuse în individualitatea lor.
Dând eficiență juridică manifestării de voință exprese și neechivoce a persoanelor vătămate, exprimată personal, în condițiile legii, se va dispune, în baza disp. art. 386 alin. 6 cod procedură penală rap la art. 16 alin. 1 lit. g cod procedură penală, cu aplic. art. 158 cod penal, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului L. M. pentru comiterea celor două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 cod penal din 1969, persoane vătămate L. C. și L. R. S., prin retragerea plângerii prealabile de către persoanele vătămate.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței, deci obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către sta la primul grad de jurisdicție, ca efect al culpei sale procesuale care a determinat nașterea raportului juridic de drept penal .
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 lit. b cod procedură penală, se va dispune, prin efectul retragerii plângerii prealabile, obligă fiecăreia din persoanele vătămate intimate la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul L. M., fiul lui I. și M., născut la 31.01.1979, domiciliat în Bușteni, ., Prahova și fără forme legale în Bușteni, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 140/30 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria S., desființează în parte sentința și pronunță o nouă hotărâre, în sensul că descontopește pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicată inculpatului apelant, în componentele sale, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza disp. art. 386 alin. 6 cod procedură penală rap la art. 16 alin. 1 lit. g cod procedură penală, cu aplic. art. 158 cod penal, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului L. M. pentru comiterea celor două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 cod penal din 1969, persoane vătămate L. C. și L. R. S., prin retragerea plângerii prealabile de către persoanele vătămate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza disp. art. 275 alin. 2 lit. b cod procedură penală, obligă pe fiecare din persoanele vătămate intimate la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
N. R. A. C. G.
Grefier,
M. M.
Red.G.C./tehnored.M.M.
5 ex./27.11.2015.
d.f.._, Judec.S.
j.f. Ș. V. M.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
