Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 13097/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.281
Ședința publică din data de 17 martie 2015
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTOR – I. S.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 2942/13 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția penală, în dosarul nr._, prin care în temeiul art. 396 alin. 2 si 10 Cod procedură penală, raportat la art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. F., fiul lui P. și E., născut la data de 14 octombrie 1969 în Ploiești, domiciliat în comuna Cocorăștii C., ., județul Prahova, CNP_ cetățean român, studii - liceale, stagiu militar satisfăcut, la amenda penală în cunatum de 1.800 lei (180 de zile amendă, suma corespunzatoare unei zile amendă fiind de 10 lei) conform art. 61 Cod penal.
S-a atras atenția asupra dispozitiilor art. 63 Cod penal, respectiv, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea credință, pedeapsa amenzii stabilita prin prezenta, numarul zilelor-amenda se înlocuieste cu un număr corespunzator de zile cu închisoarea.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul aparatorului din oficiu va fi avansat din fonduriele Ministerului Justitiei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - inculpat N. F., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a prezentat în instanță intimatul - inculpat N. F. și având cuvântul, arată că nu are posibilități să-și angajeze un apărător și nici nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică sentința penală nr.2942/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, arătând că situația de fapt a fost corect reținută, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarații inculpat, declarații martor S. I., buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.1431 din 19 iulie 2010.
Consideră însă că pedeapsa aplicată inculpatului N. F., respectiv amenda penală în cuantum de 500 lei este disproporționată față de fapta comisă și nu este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Astfel, arată că infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, ca de altfel și celelalte infracțiuni la regimul circulației, pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice și relațiile sociale a căror normală desfășurare este dependentă de această valoare socială.
Susține că circulația pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, fiind sub influența băuturilor alcoolice nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor, dă naștere unei situații de pericol pentru siguranța participanților la trafic.
De asemenea, susține că, incriminând fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, legea penală ocrotește această valoare socială care este siguranța circulației pe drumurile publice.
Totodată arată că infracțiunea descrisă mai sus, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere și mai mult, din punct de vedere subiectiv, infracțiunea analizată se săvârșește cu intenție.
În acest caz, precizează că inculpatul N. F. a condus autoturismul respectiv, deși cunoștea sarea în care se afla datorită consumului de alcool, condiții în care și-a reprezentat starea de pericol creată și săvârșind fapta, implicit a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat.
Apreciază că față de cele expuse, instanța de judecată nu a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului N. F..
În opinia sa, pedeapsa aplicată de către instanță este rezultatul unei aprecieri, în raport cu o anumită infracțiune concretă săvârșită de un infractor, iar sancțiunea aplicată nu trebuie să fie un a exemplară, excesivă, însă gravitatea reală a infracțiunii comise ar fi impus aplicarea unei pedepse cu închisoarea față de inculpatul N. F., în modalitatea amânării executării pedepsei.
În raport de cele ce preced, în temeiul disp.art.408 - 421 Cod procedură penală, solicită instanței de control judiciar, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri și legale în sensul criticilor formulate.
Intimatul - inculpat N. F. având ultimul cuvânt, arată că se află la prima abatere și că a greșit, solicitând a se avea în vedere că nu are antecedente penale, de 20 ani este șofer de TIR, dar în prezent nu mai lucrează, urmând a se acorda un nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea să plătească amenda de 1.800 lei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față ;
Examinând acele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2942/13 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția penală, în temeiul art. 396 alin. 2 si 10 Cod procedură penală, raportat la art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. F., fiul lui P. și E., născut la data de 14 octombrie 1969 în Ploiești, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_ cetățean român, studii - liceale, stagiu militar satisfăcut, la amenda penală în cunatum de 1.800 lei (180 de zile amendă, suma corespunzatoare unei zile amendă fiind de 10 lei) conform art. 61 Cod penal.
S-a atras atenția asupra dispozitiilor art. 63 Cod penal, respectiv, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea credință, pedeapsa amenzii stabilita prin prezenta, numarul zilelor-amenda se înlocuieste cu un număr corespunzator de zile cu închisoarea.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul aparatorului din oficiu va fi avansat din fonduriele Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, nr. 7584/P/2010 din data de 29.10.2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate N. F., pentru săvârșirea infracțiunii de:conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87, alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 rep. - faptă din data de 19._.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 12.06.2013 sub nr._/281/2013.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 18.07.2010, în jurul orelor 03.00, a condus autovehiculul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare_ pe DJ 129, pe raza comunei Tîrgșoru Vechi, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l (respectiv de 2,00 gr.o/oo),
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă : Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ; Declarațiile învinuitului N. F. ;Fișa de cazier,Rezultatul alcoolemiei din aerul expirat; C. a buletinului de examinare clinică fila -12;C. a procesului-verbal de prelevare probe biologice fila -13; Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1431/1432 din 19.07.2010 fila -14; Declarația martorului S. I. .
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă in procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate in faza de urmărire penala, în măsura în care acesta își însușește aceste probe si recunoaște fapta astfel cum a fost descrisa în actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 04.09.2014, că înțelege sa se prevaleze de disp. art.374 alin. 4 Cod procedură penală și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor .
Înainte de a îi fi luata o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate si necondiționat faptele reținute în sarcina sa si nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște si le însușește, a admis cererea formulata de catre acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 18.07,2010, în jurul orelor 3.40, inculpatul N. F. conducând autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare_ pe DJ 129, pe raza . fost oprit în trafic de un echipaj de poliție, întrucât inculpatul N. F. emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind la ora 03,49 de 1,04 mg/l.
Față de acest rezultat, inculpatul N. F. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde i-a fost recoltate două probe biologică. Conform Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1431/1432 din 19.07.2010, a rezultat că în data de 18,07.2010 la orele 0425 învinuitul avea o alcoolemie de 2,00 gr.o/oo. iar la orele 05^, o alcoolemie în descreștere de 1,85 gr.%o, în cauză, au fost audiat martorul S. I., care a asistat la activitățile desfășurate de organele de poliție cu ocazia depistării învinuitului în trafic.
Fiind audiat inculpatul N. F., a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că în data de 17.07.2010 în intervalul orar 2200-00°°, a consumat 0,5 I de vin, după care a condus autoturismul în cauză până în satul Tîrgșoru Vechi, la o discotecă unde a stat cu mai multe persoane până în jurul orelor 033°, când a plecat înspre domiciliu, fiind oprit de organele de poliție.
D. fiind intervalul scurt de timp scurs între momentul depistării învinuitului în trafic și cel al recoltării probei de sânge, de aproximativ 25 de minute, coroborat și cu rezultatul testului respirator (1,04 mg/litru aer, adică echivalentul a 2,08 gr/litru concentrație alcool în sânge) se poate susține fără putință de tăgadă că inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.o/oo.
Astfel, declarația inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu proces verbal de depistare, rezultatul alcoolemiei în aerul expirat, cerere de analiză toxicologică a alcoolemiei și proces verbal de recoltare a probelor, buletin de examinare clinică, creează convingerea instanței că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente si lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
S-a constatat că în speță, se impune a se aplica principiul „mitior lex”, potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.
Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultra activitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc..
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă se constată că este evident favorabilă prevederea din NCP, art. 336 alin.1 din NCP, prevăzând pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau alte substanțe pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 1 și 5 ani, alternativ cu amenda, spre deosebire de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată care prevedea limite de pedeapsa între 1 și 5 ani închisoare.
Cu toate acestea, s-a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care in ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
S-a constatat, astfel, că Noul Cod penal, restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime.
De asemenea, în cauza de față se mai impune a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de Cod penal din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de Noul Cod penal, având în vedere că inculpatul I. M. A. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, se impune concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse).
Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, însă instanța apreciază că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În ceea ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere se constată că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim în Codul penal în vigoare - munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.
Astfel, instanța, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului .
În drept, fapta inculpatului N. F., care în data de 18.07.2010, în jurul orelor 03.00, a condus autovehiculul marca „Opel Vectra” cu număr de înmatriculare_ pe DJ 129, pe raza comunei Tîrgșoru Vechi, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l (respectiv de 2,00 gr.o/oo), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului marca „Opel Vectra” înmatriculat cu numărul_ pe DJ 129, pe raza comunei Tîrgșoru Vechi, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art.19 alin.1 lit.b Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).
Constatând că infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, in vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 există, si că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 alin.1 Cod penal și s-a ținut seama în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța apreciază ca activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.
În conformitate cu aceste criterii, s-a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, având în vedere conduita acestuia, ca participant la trafic, iar raportat la celelalte circumstanțe, în procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuală adoptata de catre inculpat pe parcursul urmăririi penale si cea manifestata de catre acesta în societate până la comiterea faptei, situația fiind raportata la lipsa antecedentelor penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, aspecte cărora instanța de fond le-a dat valența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal.
Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art.396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Raportat de asemenea la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și având în vedere si dispozițiile procedurale, s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, așa încât, s-a dispus condamnarea inculpatului la o amendă penală în cuantum de 1.800 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, rap. la art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.
S-a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.63 Cod penal, respectiv, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea credință, pedeapsa amenzii stabilită prin prezenta, numărul zilelor-amendă se înlocuieste cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, în condițiile în care infracțiunea reținută în sarcina inculpatului are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere.
Ca atare, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului respectiv, amenda penală în cuantum de 1800 lei este disproporționată față de fapta săvârșită și nu este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Inculpatul N. F. a condus autoturismul respectiv deși, cunoștea starea în care se afla datorită consumului de alcool, săvârșind astfel fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică, care depășește limita legală.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale în sensul criticii invocate.
Curtea verificând hotărârea atacată conform art. 420 al.8 c.pr.penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 al.2 c.pr.penală, constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești este fondat așa cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt așa cum a fost expusă pe larg mai înainte, în sensul că, la data de 18.07.2010 inculpatul N. F. a condus autovehicul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ pe Drumul Județean 129 pe raza . în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 2 gr.%0.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza declarațiilor de recunoaștere ale acestuia coroborate cu procesul verbal de constatarea infracțiunii flagrante, procesul verbal de prelevare de probe biologice, buletinul de analiză toxicologică al alcoolemiei din care rezultă că la prima probă a rezultat o alcoolemie de 2 gr.%0, iar la cea de a doua probă o alcoolemie de 1,85 gr.%0.
De altfel, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prev. de art. 374 al.4 c.pr.penală, recunoscând fapta pentru care a fost dedus judecății.
Și, încadrarea juridică a faptei este legală aspecte față de care nu s-au formulat critici.
Critica ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, în sensul că, pedeapsa de 1800 lei amendă și care corespunde unui nr. de 180 de zile ( o zi amendă fiind echivalată cu suma de 10 lei ), aplicată inculpatului – intimat N. F. nu corespunde unei juste individualizări, este întemeiată.
Infracțiunea prev. de art. 336 alin.1 cod penal, de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului pe drumurile publice se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.
În opinia instanței de control judiciar, într-adevăr pedeapsa aplicată inculpatului este disproporționată față de fapta săvârșită și nu este de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de lege.
Infracțiunea prev. de art. 336 al.1 c.p., ca de altfel și celelalte infracțiuni la regimul circulației, pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice și relațiile sociale a căror normală desfășurare este dependentă de valoarea socială.
Infracțiunea descrisă mai sus are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației, iar persoana care o săvârșește trebuie să primească o ripostă corespunzătoare.
De aceea pedeapsa de 1.800 lei amendă este o sancțiune blândă, lipsită de fermitate și nu poate să asigure scopul preventiv educativ prevăzut de lege.
Din acest punct de vedere instanța de fond nu a făcut o justă interpretare și aplicare a criteriilor prev. de art. 74 c.p., de individualizare a pedepsei.
Pentru aceste considerente apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, apare ca fiind fondat urmând a fi admis conform art. 421 pct.2 lit.a c.pr.penală.
D. consecință, se va desființa în parte hotărârea primei instanțe și va fi înlăturată condamnarea inculpatului N. F. la pedeapsa cu amendă în cuantum de 1800 lei și în baza art. 396 al.4 c.pr.penală, Curtea apreciază că se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum de până la 2 ani și totodată amânarea aplicării acestei pedepse conform art. 83 c.p., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani prev. de art. 84 c.p.
Se apreciază că, scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, fiind astfel întrunite toate condițiile prevăzute de textul de lege mai sus indicat.
Conform art. 84 al.2 c.p., pe durata termenului de supraveghere inculpatul N. F. trebuie să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 85 al.1 c.p. și anume:
a) - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
b) - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) - să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
Se va atrage atenția inculpatului asupra art.88 Cod penal, privind revocarea amânării aplicării pedepsei, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Deoarece nici la examinarea din oficiu a sentinței efectuată sub toate aspectele conform art. 417 al.2 c.pr.penală nu s-au mai constatat alte nelegalități, urmează ca celelalte dispozițiuni ale sentinței să fie menținute.
Conform art. 275 al.3 c.pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 2242 din data de 13 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează, în parte, și în consecință:
Înlătură condamnarea inculpatului N. F., fiul lui P. și E., născut la data de 14 octombrie 1969 în municipiul Ploiești, studii liceale, fără antecedente penale, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_, la pedeapsa cu amenda în cuantum de 1.800 lei (180 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei), conform art.61 Cod penal și în baza art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, stabilește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev.de art.336 alin.1 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal, dispune amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prev. de art.84 Cod penal.
Conform art.84 alin.2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul N. F. trebuie să respecte măsurile de supraveghere, prev.de art.85 alin.1 Cod penal, și anume:
a) - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta ;
b)-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa ;
c)- să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea ;
Atrage atenția inculpatului asupra art.88 Cod penal, privind revocarea amânării aplicării pedepsei, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 martie 2015.
Președinte Judecător
V. M. I. S.
Grefier
E. V.
Red.VM
Tehnored.EM
4 ex./08.04.2015
dos.f._ /2014 Judecătoria Ploiești
j.f. A. C. Z.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 284/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
