Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 18/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 715/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 18
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Președinte – L. C.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul N. B. E., fiul lui C. și V., născut la data de 16 mai 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, cu privire la sentința penală nr.114 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr.2508 din data de 09.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat N. B. E., aflat în stare de detenție, fiind asistat de avocat desemnat din oficiu M. I. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și în temeiul disp. art.89 alin.2 rap. la art.356 alin.2 Cod procedură penală contestatorul condamnat N. B. E. a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat M. I., pentru contestatorul condamnat, depune copie de pe decizia penală nr.2508 din data de 09.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat M. I., pentru contestatorul condamnat N. B. E., arată că acesta a formulat contestație în baza art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală, împotriva sentinței penale nr.114 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2508/09.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și dezvoltată prin memoriile depuse la dosar, întrucât contestatorul consideră că i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea mare față de gradul de participație pe care l-a avut și față de ceilalți coinculpați, care au primit pedepse mult mai mici.
De asemenea, solicită reducerea pedepsei de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.218 alin.1 Cod penal, contopirea pedepsei de 10 ani cu pedepsele de 4 ani și 3 ani și 6 luni, aplicând pedeapsa cea mai grea, să se aibă în vedere și sentința penală nr.125/18.08.2014 a Curții de Apel Ploiești prin care au fost admise contestațiile condamnaților C. C. și C. C. R., aceștia fiind condamnați în același dosar pentru aceleași infracțiuni și li s-au redus pedepsele.
Precizează că s-a formulat această contestație întrucât contestatorul consideră că i s-a aplicat maximul special, pedeapsă pe care o consideră mult prea mare și există o diferență de tratament față de ceilalți doi coinculpați.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vedere și împrejurarea că prin sentința nr.114 din data de 24 iunie 2014 a fost analizată deja contestația la executare sub aspectul individualizării pedepsei.
Contestatorul condamnat N. B. E., personal având ultimul cuvânt, arată că, prin sentința nr.16 dată de Tribunalul de Audiență Provincială din Spania, a fost condamnat alături de C. C. și C. C.. În cazul acestora s-a recunoscut în anul 2006 sentința de către Curtea de Apel București, iar în ceea ce-l privește, hotărârea a fost recunoscută în anul 2010.
Mai arată că celorlalți doi coinculpați le-a fost redusă pedeapsa, unul dintre aceștia a rămas cu o pedeapsă de 12 ani și 10 luni, celălalt cu o pedeapsă de 19 ani și 4 luni, iar contestatorul a rămas cu o pedeapsă de 19 ani și 6 luni, motiv pentru care apreciază că legea ar trebui aplicată în același fel pentru toți.
Solicită admiterea contestației, să i se aplice același tratament legal ca și celorlalți doi inculpați, să se țină cont că este complicele lui C. C..
CURTEA
Deliberând asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 25.09.2014 sub nr._, condamnatul N. B. E., fiul lui C. și V., născut la data de 16 mai 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, a formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr.114 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr.2508/09.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală și, în motivarea acesteia, condamnatul a arătat, în esență, că i s-a aplicat pedeapsa maximă, pe care o consideră mult prea mare, și nu există egalitate de tratament raportat la ceilalți doi coinculpați, C. C. și C. C., cărora le-au fost reduse pedepsele. Astfel, unul dintre aceștia a rămas cu o pedeapsă de 12 ani și 10 luni, celălalt cu o pedeapsă de 19 ani și 4 luni, iar în ceea ce-l privește a rămas cu o pedeapsă de 19 ani și 6 luni, motiv pentru care apreciază că legea trebuie aplicată în același fel pentru toți.
Prin urmare, a arătat că se impune admiterea contestației, reducerea pedepsei de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.218 alin.1 Cod penal, contopirea pedepsei de 10 ani cu pedeapsa de 4 ani și 3 ani și 6 luni, aplicând pedeapsa cea mai grea de 10 ani plus un spor de 1/3 de 2 ani și 6 luni, aplicarea aceluiași tratament legal ca și celorlalți doi coinculpați, și să se țină cont că este complicele lui C. C..
În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Curții de Apel Ploiești, în care a fost pronunțată sentința contestată, respectiv sentința penală nr.114 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Curtea, analizând hotărârea contestată raportat la actele dosarului, la textul invocat ca temei de drept și la criticile condamnatului, apreciază ca fiind nefondată contestația la executare formulată, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că, prin sentința penală nr.114/24.06.2014, Curtea de Apel Ploiești a admis contestația formulată de condamnatul N. B. E. – contestatorul din prezenta cauză, împotriva sentinței penale nr.565 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București, precum și a sentinței penale nr.342 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, iar în temeiul Deciziei nr.13 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, a desființat în parte sentințele penale menționate anterior și, în temeiul art.23 alin.7 din Legea nr.255/2013 coroborat cu art.6 alin.1 Cod penal, a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr.16 din data de 08 iunie 2004 a Tribunalului de Audiență Provincială din Castellion – Secțiunea a II-a, Regatul Spaniei, definitivă la data de 03 octombrie 2005 și recunoscută prin sentința penală nr.342 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, astfel cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 22 iulie 2010 a aceleiași instanțe și modificată prin sentința penală nr.565 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 36/A din 03 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în pedepsele principale componente și anume:
- 13 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.1 și 2 lit.a și c Cod penal anterior, actualmente infracțiunea prev. de art.218 alin.1 și 3 lit.f Cod penal;
- 4 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.189 alin.2 Cod penal anterior, actualmente infracțiunea prev. de art.205 alin.1 și 3 lit.c Cod penal;
- 3 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal anterior rap. la art.182 alin.2 Cod penal anterior, actualmente infracțiunea prev. de art.48 Cod penal rap. la art.194 alin.1 lit.b Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost redusă pedeapsa principală aplicată condamnatului N. B. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.218 alin.1 și 3 lit.f Cod penal la 12 ani închisoare.
Au fost recontopite pedepsele principale menționate mai sus, astfel cum au fost reindividualizate și s-a constatat că, potrivit regulii cumulului aritmetic, intrat în puterea lucrului judecat prin recunoașterea hotărârii penale spaniole, condamnatul N. B. E. ar avea de executat o pedeapsă principală totală de 19 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul deciziei nr.1 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, a fost redusă pedeapsa principală rezultantă mai sus menționată la maximul la care se poate ajunge în baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal și anume la 14 ani și 6 luni de închisoare.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentințelor penale contestate.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată durata arestării preventive și durata executată de către condamnatul N. B. E. începând cu data de 28 iunie 2002 la zi, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.689/2013 din data de 04 martie 2014, întocmit de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în baza sentinței penale nr.565 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform sentinței.
Împotriva sentinței penale nr.114/24.06.2014 a Curții de Apel Ploiești a formulat contestație P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin decizia penală nr.2508/09.09.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței penale nr.114/24.06.2014 a Curții de Apel Ploiești, a desființat în parte sentința penală contestată și, rejudecând, a înlăturat dispoziția primei instanțe de reducere, în temeiul Deciziei nr.1 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, a pedepsei principale rezultante de la 19 ani și 6 luni închisoare la 14 ani și 6 luni închisoare, maximul la care se putea ajunge în baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal.
Prin aceeași decizie s-a stabilit că pedeapsa principală totală pe care contestatorul N. B. E. urmează să o execute este cea de 19 ani și 6 luni închisoare și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței contestate.
Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală, invocate de condamnat în susținerea prezentei contestații, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face, printre altele, în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Având în vedere că sentința penală nr.114/24.06.2014 a Curții de Apel Ploiești a fost modificată prin decizia penală nr.2508/09.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin această decizie s-a stabilit clar că pedeapsa principală totală pe care contestatorul N. B. E. urmează să o execute este cea de 19 ani și 6 luni închisoare, Curtea apreciază că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută și nici vreo împiedicare la executare.
Curtea mai reține că, din cuprinsul motivelor invocate de condamnat, rezultă că acesta este nemulțumit în principal de cuantumul pedepsei pe care trebuie să o execute, făcând referire la aspecte care țin de fondul cauzei.
Aceste aspecte însă nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, cazurile în care această instituție poate fi folosită fiind prevăzute limitativ și expres de dispozițiile art.598 Cod procedură penală.
Într-adevăr, temeiul de drept invocat de contestatorul condamnat se regăsește între cele prevăzute de art.598 Cod procedură penală, însă motivul invocat de acesta nu se încadrează în aceste cazuri.
Față de aceste considerente, în baza art.597 alin.7 rap. la art.598 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. B. E. cu privire la executarea sentinței penale nr.114/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.2508/09.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. B. E., fiul lui C. și V., născut la data de 16 mai 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești cu privire la executarea sentinței penale nr.114/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2508/09.09.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă contestatorul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.03.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
5 ex./26.03.2015
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 284/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 341/2015.... → |
|---|
